Samson (Valea din Deal), de Valeriu Butulescu


SAMSON – lider maxim (naţional)

TRIFON – vice-lider, aghiotantul său

LILI – coafeză tânără (momentan secretară)

NELA – cântăreaţă

ARBORE – un bun român

TULBUREANU – şomer profesionist

702, 604, 306, 1002 – oameni ai adâncului

HAGAŞIMA – investitor străin

IVANSON - idem

GALERIU – parlamentar

MINISTRUL

PREFECTUL

ŞUTEU – alpinist, preot, revoluţionar, escroc

RODEO VEJA – lider paramilitar

CRONICARUL

PRIMUL CONSILIER

AL DOILEA CONSILIER

PRIMUL POLIŢIST

AL DOILEA POLIŢIST

Figuranţi: Fotbalişti, elevi, precupeţe, copii ai străzii, căldărari, pensionari, bodiguarzi, dansatoare, acrobaţi, câini vagabonzi, mai mulţi curieri, majorete, ziarişti, cameramani, fotoreporteri, un prim-ministru. 

PARTEA I

Un birou. Opulenţă stridentă şi prost gust. Pereţi încărcaţi cu diplome, tablouri reprezentând scene din munca minerilor, postere cu fotbalişti şi fotomodele. Pe birou, o mulţime de telefoane. Ordine perfectă. În podea există, bine vizualizat, „Buricul Pământului” (o gură de mină prevăzută cu o trapă care se ridică şi prin care personajele au acces în „subteran”). Pe birou, luminează discret o lampă de miner.

Alături – coroana regelui SAMSON (o cască de miner prevăzută cu accesoriile unei coroane medievale). Samson, îmbrăcat în salopetă, stă la birou, aşezat pe Marele Tron (un scaun enorm, personalizat, cu şapte picioare.) Are părul pe bigudiuri. Îşi potriveşte pe cap coroana. Este evident că se plictiseşte. Se ridică; se plimbă îngândurat, răsfoind un volum de versuri. Lângă uşă, un cuier pom, cu şapte braţe. Trifon, îmbrăcat în haine de lucru, citeşte o carte de bucate, aşezat într-un fotoliu.

Dintr-un casetofon voluminos, se revarsă o „manelă”, în acompaniament de acordeon: Am parai, femei, maşină / Am şi casă cu grădină / Tare-aş vrea să mor, măi frate, / Pentru ţară şi dreptate! / I-la, i-la, i-la, i-lai, la! / I-la, i-la, i-la, i-lai, la! 

Scena 1

TRIFON (citeşte cu oarecare greutate): Frigărui din piept de pui…

SAMSON (în delir uşor, la limita logicii): Ai dreptate, Trifoane! În ziua aceea a ars Palatul Pompierilor! Pompierii noştri sunt foc de pricepuţi! Antrenaţi special pentru aceste vremuri inflamabile! Tocmai simulau un mare incendiu! Simularea a fost atât de reuşită, încât clădirea a început să ardă…

TRIFON: Grătar, pârjoale…

SAMSON: Ziariştii au stins focul, nu pompierii! Au turnat gaz pe foc până ce l-au stins. Să mai spună cineva că presa noastră este incendiară! (Pauză.) Iar eu treceam călare pe Calea Victoriei…

TRIFON (citeşte): Cabanos…

SAMSON: Din punct de vedere financiar-contabil, calul meu este mijloc fix…

TRIFON (scandează): Muj-dei, muj-dei!

SAMSON: Ferească Dumnezeu! M-am săturat să tot călăresc mijloace circulante! Toţi marii voievozi au avut cai de nădejde. (Pauză.)

TRIFON (citeşte): Sărmăluţe în foi de varză!

SAMSON: Ziariştii sunt uşor de recunoscut. Fiecare poartă pe umeri câte o cutie de mandolină. Ei, bine, un astfel de individ îmi taie calea pe trecerea de pietoni… (Pauză.) Am descălecat şi l-am luat de guler! În ţara aceasta nimeni nu este mai presus de lege…

TRIFON (citeşte): Antricot…

SAMSON: De ce să-l împuşc? Un ziarist cunoscut trebuie tratat amiabil! I-am dat două palme şi i-am sfărâmat maşina de scris! Ia să mai scrie el şi manual!

TRIFON (citeşte): Plăcintă cu brânză…

SAMSON (mai aproape de realitate): Văd că te preocupă intens filozofia! Află că între plăcintă şi brânză există, din cele mai vechi timpuri, o relaţie dialectică profundă. Ai studiat atent conceptul de plăcintă?

TRIFON (cu un aer nevinovat, inept): Excelenţa voastră a cerut să-mi completez cultura generală… (Citeşte, cu oarecare dificultate.) Se ia o pulpă de miel… se împănează cu usturoi…

SAMSON (serios, logic): Ajunge! Nu poţi deveni înţelept citind „Cartea de bucate”!

TRIFON: Cu cât citesc mai mult, cu atât mi se face mai foame… (Citeşte.) Se adaugă sare şi piper…

SAMSON (îi smulge cartea din mână): Ajunge, am spus! Mintea ta nu sporeşte memorând reţete culinare! Eu am ajuns cult, subtil şi spiritual, buchisind literatura veche! Pune mâna pe clasici, măgarule! Ehei! Ce vremuri! Când umblam eu la şcoală, era clasa plină de clasici! (Citeşte din volumul de versuri.) „Dar somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi ieie vamă”! (Brusc, aruncă volumul pe birou.) Trifoane! (Trifon dormitează.) Cine e şef la Direcţia Generală a Vămilor? (Pe jumătate adormit, Trifon nu răspunde.) Vreau să ştiu dacă viaţa este scutită de taxe vamale. (Trifon îi aruncă o privire buimacă, dar nu răspunde.) Am descoperit un adevăr metafizic fundamental: viaţa este o chestiune vitală. (Pauză.) Un vameş al vieţii, adică un conţopist al guvernului ne taxează, pe motiv că trăim! Trifoane! (Îl zgâlţâie violent.) Trezeşte-te, derbedeule! Este ameninţat un drept elementar din Codul Muncii!

TRIFON (buimac): Poftim?

SAMSON: (autoritar): Dă telefon la vamă! Vreau lista completă a produselor scutite de taxe…

TRIFON (cască, obosit şi mirat): La ora aceasta vama doarme…

SAMSON (cursiv, energic): Vameşii niciodată nu dorm! Nesfârşită e veghea lor. Vameşul are ochi de vultur neadormit şi nas de vulpe. De la o mie de paşi urechea vameşului simte orice foşnet de bancnote. (Pauză.) Vreau lista completă…

TRIFON: Mai bine consultăm Codul Vamal! (Scoate din raft un registru gros, căutând cu înfrigurare.)

SAMSON (patetic): Dar somnul, vameş vieţii… (Grav.) Un târg e lumea, iar viaţa e o marfă!

TRIFON: Ce marfă vă interesează?

SAMSON: Viaţa! Am spus-o doar! Viaţa omului. Biet spirit, căzut în capcana materiei!

TRIFON (după o scurtă căutare): Vite, vise, vin, viţei, vigilenţă… Uite că am găsit. Viaţă… (Pauză.) Nu! Nu se percep taxe vamale, excelenţă.

SAMSON (aparte): Fantastic! Exact cum a prezis poetul!

TRIFON: Nici TVA…

SAMSON (se aud bătăile unui ceas public.) Auzi? „Se bate miezul nopţii în clopotul de-aramă!” (Tare.) Trifoane! Îmbracă-te! Plecăm imediat în Moldova de Nord. (Profetic.) Voi descăleca la Ipoteşti, unde voi ctitori o mină!

TRIFON: Acolo, excelenţă, nu există bogăţii subterane…

SAMSON: Şi ce dacă nu există! Atâtea mine prosperă la noi, fără să aibă resurse minerale! Am hotărât! Voi ctitori, în judeţul Botoşani, o mină de aer! Un Voroneţ al adâncului… Cu aer albastru, albastru ca Marea Neagră. Asemenea marelui Ştefan cel Mare, voi zidi câte o mină, după fiecare bătălie câştigată cu forţele de ordine. Pohta ce-am pohtit!

TRIFON (nedumerit): Poftim?

SAMSON: Nu pot tolera nepăsarea autorităţilor faţă de Luceafărul poeziei. Mina Botoşani să fie afiliată la megaconfederaţia sindicală! Am zis!

TRIFON (mirat): Mega şi mai cum?

SAMSON: O mie de confederaţii alcătuiesc o kiloconfederaţie. Un milion de confederaţii fac o megaconfederaţie. Nu s-a prea lipit de tine limba elină! Degeaba ţi-ai petrecut Revelionul în Grecia! (Pauză.)

SAMSON: Ahaa!

SAMSON (pe un ton didactic): La Londra, m-au invitat la masă câţiva lorzi din Camera Comunelor. Am întârziat aproape o oră. Să vadă englezii că masa, chiar şi în Anglia, începe când vreau eu, nu când propun ei! Le-am spus: „În ţara mea sfertul academic are şaizeci de minute!” Englezii au râs! Nu se aşteptau ca un om din Est să fie atât de spiritual! La desert, am consumat singur zece banane, numai cu furculiţa şi cuţitul. Lorzii au mâncat câte una, cu mâna, fireşte! Iată cum a putut să decadă o fostă putere colonială…

TRIFON (înghiţind în sec): Zece banane!?

SAMSON: Abia atunci au înţeles britanicii cine sunt eu! Le-am schimbat opinia despre ţara noastră! Au promis că ne vor trimite investitori străini… Diplomaţia şi bunele maniere fac mult, Trifoane! 

Scena 2

SAMSON (către Trifon, arătând spre trapă): Aici este Buricul Pământului. Ţii minte? Am plecat amândoi în delegaţie. Tu în Japonia, eu în Statele Unite! Fiecare la alt capăt de lume. Şi de acolo, în aceeaşi zi, la aceeaşi oră, fiecare din noi a slobozit câte un porumbel cenuşiu. Şi porumbeii au zburat, au zburat nouă zile şi nouă nopţi, animaţi de acea forţă uriaşă care este dorul de patrie. Aici s-au întâlnit cei doi porumbei! Şi aici va fi Buricul Pământului, şi de-aici se vor ridica marile profeţii ale acestui neam, mereu, de-a pururi şi în vecii vecilor… (Pauză.) Ce faci? Dormi?

TRIFON (obosit): Sunt obosit şi flămând, excelenţă… E noapte…

SAMSON (uitându-se pe fereastră): Noapte numeşti tu această ceaţă sură? Adevărata noapte e acolo, jos, în bezna galeriei. (Se apropie de Buricul Pământului; ridică trapa. Priveşte atent înăuntru.) Noapte fără dimineaţă, noapte fără speranţă. Acolo jos, ortacii lucrează, Trifoane. Sapă cu spor la temelia ţării! (Pauză.) Ei ne-au ales pe noi să-i veghem, să le apărăm drepturile… (Trânteşte zgomotos trapa.)

TRIFON (ridicându-se, somnoros): Şi guvernul ce face? El nu veghează?

SAMSON (iritat): Premierul organizează curse de scaune. Avem un guvern de suprafaţă, lipsit de simţul profunzimii. Pur şi simplu ignoră lumea noastră subterană!

TRIFON (pregăteşte două cafele): Nu înţeleg…

SAMSON: Acest guvern năpădit de agronomi e superficial şi are o gândire funciară plată! Nu simte a treia dimensiune. Patria ar trebui măsurată în tone şi metri cubi, nu în hectare! Pentru că patrie înseamnă masă şi volum, Trifoane!

TRIFON: Nu pricep…

SAMSON: Patria este un sector sferic ideal, înalt şi profund! Un con cu vârful în centrul planetei!

TRIFON (aprobă, fără să înţeleagă): Ahaa!

SAMSON: Premierul guvernează la suprafaţă. Lumea din adâncuri este a mea. Eu sunt Samson! (Scoate o oglindă în care se priveşte, aranjându-şi bigudiurile.) Sunt rege în republica mea subterană!

TRIFON (îi întinde cafeaua): Spuneaţi că noi suntem apolitici.

SAMSON: Greşit! Noi suntem nepolitici, nu apolitici. Este o mare diferenţă! În ţara noastră numai politicienii sunt apolitici. (Ia o gură de cafea.) Ah, ce gust oribil!

TRIFON (încurcat): Zahărul e amar. Ceva s-a stricat la mina de zahăr…

SAMSON: În politică, la fiecare ceaşcă de cafea, dacă vrei să fie mai dulce, adaugi o linguriţă de trădare…

TRIFON: Poftim?

SAMSON: Nimic! Mintea ta e neîncăpătoare pentru un vis atât de îndrăzneţ. (Un zgomot surd, de piatră sfărâmată, răzbate din adânc.) Auzi?

TRIFON (îngrijorat): Ce să fie?

SAMSON (vesel): Creşte tensiunea socială, de jos în sus, de sus în jos şi de lateral. Răbdarea pietrei are şi ea o limită! Ce, ăsta e guvern? Asta e Reformă?

TRIFON: Credeţi că va urma o erupţie? (Îşi lipeşte urechea de podea.)

SAMSON: În capitală s-a organizat „Crosul competenţei”! Au luat startul mii de scaune, din toate instituţiile statului de drept. Fără să ezit, mi-am înscris şi eu Marele Tron, cu şapte picioare…

TRIFON: E tare sprinten…

SAMSON (însufleţit): După două ture de stadion conducea jilţul primului ministru…

TRIFON (nevinovat) Ce este un jilţ?

SAMSON: Un scaun de rasă, necioplitule!

TRIFON: Am aflat că scaunul premierului vorbeşte franţuzeşte...

SAMSON: Scaunul său vorbeşte mai multe limbi, pentru că are studii peste hotare! Te rog să reţii că la intrarea în ultimul tur de pistă, Tronul meu cu şapte picioare era pe locul doi! Performanţă uluitoare pentru o mobilă de provincie!

TRIFON: Şi?

SAMSON (triumfal): Surpriză! Printr-un efort suprem, Marele Tron câştigă cursa, devansând gloaba premierului cu o jumătate de spătar! (Foarte vesel.) Chiar dacă nu ştie franţuzeşte…

TRIFON (uimit): Felicitări, excelenţă! (Brusc, Samson devine apatic, absent. Acelaşi zgomot surd răzbate din adâncuri.)

SAMSON (grav, cu privirea aţintită asupra cuierului, pe care atârnă un pardesiu şi un fular): Ah, nu! Iar a venit! Ce caută aici?

TRIFON (priveşte derutat către uşă): Cine?

SAMSON (tot mai agitat, arătând spre cuier): Acest judecător mă urmăreşte întruna. Servitorul Themidei, legat la ochi, cu eşarfa sa tricoloră! Orbit de viciul legii!

TRIFON (derutat): Excelenţă, e doar un cuier…

SAMSON (grav, concentrat): Prostule! Nu te încrede în aparenţe! Învaţă să vezi şi lucruri care nu există… (Încet, arătând spre cuier.) Avem în faţă o lucrătură nouă, drăcească, a Puterii. Nu-ţi fie teamă! Este doar un judecător! O vietate ciudată, care se hrăneşte cu paragrafe. Are şapte braţe şi vrea să spargă mişcarea sindicală în patruzeci şi nouă de figuri. Pentru că în fiecare din cele şapte braţe ţine câte şapte dosare penale. (Îşi acoperă faţa cu mâna stângă.) Smulge-i roba!

TRIFON (mirat): Ce să fac?

SAMSON (autoritar): Smulge-i roba!

TRIFON (se apropie de cuier, nehotărât): Bine, dar este inamovibil…

SAMSON (cu glas tunător, continuând să-şi acopere faţa): Smulge-i, domnule, roba! Pe răspunderea mea!

TRIFON (cu o mişcare hotărâtă smulge pardesiul şi fularul, aruncându-le la picioarele cuierului): S-a făcut, excelenţă!

SAMSON (se apropie prudent, de cuier, cercetându-l atent): Trifoane! (Pauză.) Ce vezi tu sub haina acestui individ?

TRIFON (îşi pune ochelarii, uitându-se cu atenţie): Nimic, excelenţă. E în pielea goală…

SAMSON (profetic): Adevărat ai vorbit! E gol. Adică e ghiftuit cu vanitate! Iată la ce scheme ieftine recurge guvernul! E gol, pentru că justiţia însăşi e goală, Trifoane! Un gol imens, umplut cu ordonanţe… (Pauză.) Scoate-l afară!

TRIFON (nedumerit): Ce?

SAMSON (sever): Îmbracă-l şi aruncă-l afară! N-ai auzit?

TRIFON (vesel, cu mâna pe cuier): N-ar fi mai înţelept să chem un taxi, să-l conduc până la Curtea Supremă?

SAMSON: Afară! Afară am spus! A intrat fără mandat într-un sindicat liber, autonom, autocefal şi independent! Voi protesta public, la A.G.A., la Haga şi la Copenhaga! Afară! Recuz acest judecător! (Trifon ridică pardesiul, îl pune la loc pe cuier, după care, grăbit, le aruncă afară, închizând uşa cu zgomot.) Afară! Recuz acest complet de judecată! Şi pe Dumnezeu îl voi recuza, la Judecata de Apoi, dacă se va prezenta în faţa mea cu asemenea dosare! 

Scena 3

Aceiaşi. Intră Lili. E frumoasă, încă tânără, îmbrăcată provocator.

LILI (veselă): Bună dimineaţa! (Samson o priveşte absent, fără să-i răspundă la salut.)

TRIFON (obosit şi mirat): E o dimineaţă nebună!

LILI (îndrăzneaţă): Încă nu v-aţi culcat? (Samson o priveşte fix, cu ochi de gheaţă.)

TRIFON: Am stat de veghe. A fost o noapte lungă de luptă socială.

LILI (îşi dă jos taiorul): Unde e cuierul?

TRIFON (încet): L-am expulzat! S-a refugiat la Palatul de Justiţie. De necrezut! Aşa zisul nostru cuier s-a dovedit a fi un spion al guvernului… (Samson se apropie de Lili, studiind-o atent.) Ce vremuri! Pe unde calci, e numai trădare.

LILI (îşi pune taiorul pe scaun): Ah, Dumnezeule…

SAMSON (suspicios): Trifoane, cine-i această doamnă?

TRIFON: Este Dalila, secretara noastră şi coafeza excelenţei voastre! Nu o recunoaşteţi?

LILI: Majestate, sunt îngerul blond, pe care l-aţi răpit din altarul Hotelului Lido!

SAMSON (gânditor): Luxul ostentativ îţi trădează originea: eşti fiica mizeriei!

LILI: Sunt femeie…

SAMSON (suspicios): Minciuna, duplicitatea, laşitatea, ura, furia şi frica. Toate acestea sunt femei, stimată doamnă...

LILI: Ah!

TRIFON (face câteva genoflexiuni, pentru înviorare): Hei, rup! Hei rup! Cad munţi de fier!

SAMSON (îi atinge sânii): Dacă aş fi şeful guvernului, între aceşti sâni superbi aş planta un microfon, cu totul şi cu totul din aur… (Îşi lipeşte urechea de sânii ei. Se aude iar rumoare subterană.)

TRIFON (serios): Fierbe adâncul… (Îşi lipeşte urechea de podea.) Vulcanul nu doarme… (Cască.) Să vedeţi ce frumuseţe de erupţie… (Lili îl mângâie pe Samson; cei doi se sărută.)

LILI (cu tandreţe): Majestate, trebuie să vă scot bigudiurile! (Pauză.) Chiar nu mă recunoaşteţi? (Renunţă la orice protocol.) Fraiere, n-am fost noi doi, în delegaţie, trei săptămâni, în Insulele Virgine ?

SAMSON (visător, parţial dezmeticit): Dalila! Floare de colţ, răsărită la colţ de stradă… (Zgomot puternic, în subteran.)

TRIFON (se uită îngrijorat la barometrul de pe perete): Excelenţă! Tensiunea socială creşte…

SAMSON (calm, cu un surâs diabolic): Auzi, Dalila! A pornit vijelia! Iar eu, Samson, voi zgâlţâi coloanele din templul Puterii… Va fi o spaimă de gradul şapte, pe scara Richter…

LILI (cochetează): Nu vreau!

SAMSON (tandru, superior): Cu fustele tale vrei să opreşti furtuna, tu, biată pânză de corabie?

TRIFON (tot mai agitat): Excelenţă… Se revarsă furia adâncului!

SAMSON (poruncitor): Nu te mai văicări! Coboară în subteran! Vorbeşte cu oamenii!

TRIFON (speriat): Eu?

SAMSON: Tu! Eşti vice-liderul lor! Linişteşte-i!

TRIFON (speriat): Şi ce să le spun eu, păcatele mele? Că n-am mai fost sub pământ de la Revoluţie încoace…

SAMSON (autoritar): Spune-le poveşti! Pentru ce te-am învăţat posologie? Pacea socială se bazează pe credinţă şi încredere. Oameni sunt creduli, tu eşti credibil. Promite-le muzică, bani, bere, femei, protecţie socială. Dacă vrei ca mulţimea să te asculte, promite-i tot ce ştii că ea aşteaptă!

TRIFON (nehotărât): Poate mâine… (Zgomote subterane.)

SAMSON (ameninţător): Vei coborî acum! Fără comentarii! (Ridică trapa de la Buricul Pământului.) Dispari sub pământ! Lili, dă-i lampa!

TRIFON (tremură): Şi dacă mor?

SAMSON: Moartea este un risc nobil pentru meseria de lider. O moarte eroică dă bine la dosar!

LILI (aducând lămpaşul): Curaj, Trifoane! Din pământ am venit, în pământ ne vom întoarce! Aşa scrie şi în Contractul colectiv!

TRIFON (coboară scările, supus, dar furios): Câtă nedreptate! Dintre cei o mie de vice-lideri, de ce trebuie să cobor tocmai eu? Pentru ce am învăţat, mă, atâta carte? Am pierdut douăzeci de ani din viaţă ca să termin şcoala de maiştri! Ţ-ai dracului! (Dispare în subteran.)

SAMSON (trântind trapa): Noroc bun! (Închide trapa cu o cheie mare pe care o agaţă într-un cui.) Vezi, Lili, ce oameni fricoşi s-au infiltrat în organizaţie? Cum să zdrobesc vulturul puterii cu astfel de vrăbii? Dacă ar fi avut în oaste asemenea iepuri de casă, Napoleon n-ar fi cucerit niciodată insula Sfânta Elena!

Samson ia loc pe Marele Tron. Lili îi desface ultimele bigudiuri. Părul lui Samson, cu adevărat splendid, se revarsă pe umeri. Zgomotele din subteran încetează. 

Scena 4

Lili, Samson. Rumoare în spatele uşii de la intrare

LILI (se aşează la biroul ei, cercetând un dosar): Vom avea zi grea! Atâta lume bună aşteaptă pentru audienţă…

SAMSON: Nu primesc pe oricine! Citeşte lista!

LILI: Prefectul judeţului...

SAMSON: N-am timp! Spune-i să vină joi! Următorul!

LILI: Procurorul general...

SAMSON: Ăsta ce mai vrea?

LILI: Vă roagă frumos să-i daţi o declaraţie! Spune că aţi lovit un ofiţer de poliţie!

SAMSON: Ce impertinenţă! Tocmai intram în sediul guvernului, cu geanta plină de probleme sociale, când acolo, o fiinţă minoră, un pârlit de locotenent major îmi cere legitimaţia! Ai înţeles? Vrea să mă legitimeze pe mine, pe majestatea mea, deşi portretul meu e tipărit e în toate ziarele centrale!

LILI: Uluitor!

SAMSON: L-am izbit cu putere de perete, să-l trezesc la realitatea românească. S-a ales cu dublă fractură de claviculă! Un fleac! Spune tu, Dalila, ce nevoie are un locotenent major, de claviculă? (Pauză.)

LILI: Îl primiţi pe procurorul general, excelenţă?

SAMSON (Scoate din dulap un extensor pe care îl întinde cu uşurinţă): Nu!

LILI (amabilă): V-a adus şi mandat de aducere!

SAMSON (calm): N-am timp! Mulţumeşte-i pentru mandat! Următorul!

LILI: Afară aşteaptă ministrul adjunct al economiei subterane...

SAMSON (aruncă extensorul, înfuriat): Ministru adjunct, ai spus? Ministru adjunct? E o provocare! (Solemn.) Sunt rege şi nu mă cobor la nivelul unui adjunct de ministru! Să intre ultimul! Şi să fie primit, cu toate onorurile, de către Trifon, care este adjunctul meu!

LILI: Mai sunt câţiva oameni simpli, din popor... (Lili deschide uşa. Rumoarea creşte brusc. Face un semn amabil. Intră, fără să salute, Tulbureanu, uşor ameţit, cu o sticlă în buzunar.)

SAMSON: Cum te cheamă?

TULBUREANU (incoerent): Eu?... Cine să mă cheme? Am venit nechemat… Împins de nevoie... Ce, nu e voie?

LILI (oficială): Numele dumneata, domnule!

TULBUREANU (derutat): Pe mine, la o adică, mă cheamă Tulbureanu... Cel puţin aşa cred. Da’ lumea îmi spune... he, he... Lumea îmi spune Molan... Puteţi să-mi spuneţi domnu’ Molan, dacă vă place... Că nu mă supăr...

LILI: Câţi ani ai, domnule Molan?

TULBUREANU: Greu de socotit, doamnă! Am cinci sentinţe… Una, cu

suspendare…

SAMSON: Spune, omule, anul şi ziua naşterii?

TULBUREANU: Habar n-am! Când m-am născut eram mic şi neştiutor. Cum să ţin minte? De fapt, eu nici nu am zi de naştere. Maică-mea, fie iertată, spunea că m-a făcut într-o noapte cu lună ... (Vrea să scoată sticla din buzunar, dar se abţine.) Am auzit că aţi primit locuri de muncă proaspete…

SAMSON: Profesia dumitale?

TULBUREANU: Am copii mulţi...

LILI: Ce ştii să faci?

TULBUREANU: Am copii, o droaie...

SAMSON: Omule, ce ştii să faci, în afară de copii?

TULBUREANU: Eeee!... Am fost gropar o vreme... Dar acuma nu mai rentează. Cei morţi îşi sapă singuri gropile. E mai ieftin...

SAMSON: Groparii sunt fraţii noştri de cruce! În fond, ce sunt minele? Uriaşe cavouri în care statul îşi îngroapă banii! Lili, câţi gropari avem la Regia Autonomă a Aerului?

LILI (răsfoind un dosar): O clipă, excelenţă! Să caut la auxiliari! O sută de fotbalişti, cincizeci de culegători de folclor, patru călugări, opt ghicitori în stele…

SAMSON (nerăbdător): Groparii mă interesează...

LILI (crispată): Arheologi, măcelari, tenori, poeţi, arbitri de box... Da, am găsit! Gropari... Zece, excelenţă!

SAMSON (profund nemulţumit): Zece!? Numai zece gropari? Eu cânt prohodul guvernului şi n-am decât zece gropari în schemă? Angajază imediat acest om necăjit!

TULBUREANU (rânjind): Chiar că sunt necăjit! (Scoate sticla şi bea o duşcă.) Beau de necaz... Am copii mulţi...

LILI (către Tulbureanu, completând un formular de angajare): Ei, lasă că vei primi alocaţie de stat! Câţi copii ai, domnule Molan?

TULBUREANU (după o pauză de gândire): Mulţi! Vreo nouă, poate zece! (Pauză de gândire.) Maxim doisprezece. (Pauză.) E greu să-i numeri, doamnă! Niciodată nu sunt cu toţii acasă. (Pauză.) O voi întreba pe nevastă-mea. Ea ştie mai bine câţi copii avem, pentru că ea îi face! (Pauză.)

SAMSON: Bravo! Văd că te-ai însurat cu o mamă eroină, cu o adevărată maşină de copiat oameni. (Îi întinde mâna lui Tulbureanu.) Nu mai fi necăjit, prietene! De astăzi eşti gropar la mina Carolina!

TULBUREANU: Săru-mâna! O să vă fac nişte gropi, pe cinste! (Pauză). Când e vorba de prieteni, sap adânc… (Pauză.) O să vă-ngrop pe toţii, pe de gratis! (Scoate sticla şi bea ultimele picături din aceasta.) Bun rachiu, din alcool industrial… Am avut norocul să mă nasc într-o ţară industrializată! (Tulbureanu iese, clătinându-se, fără să salute.)

LILI (nedumerită): Bine, dar mina Carolina nu mai există...

SAMSON (reia exerciţiile cu extensorul): Lasă, dragă! Ia şi omul o leafă de la stat. Altfel se apucă de furat. Sau, mai rău! Intră în politică! 

Scena 5

Samson şi Lili. Intră Arbore, împovărat insigne, fanioane şi panglici tricolore.

ARBORE (linguşitor): Ah, iată-mă faţă în faţă cu speranţa acestor meleaguri! Ce armonie divină! În acest trunchi viguros, Dumnezeu a împletit frumuseţea dacică şi virtutea romană. Păr de semizeu, coapse de fotbalist… (Îngenunchează şi îi sărută mâna lui Samson. Acesta acceptă, relativ plictisit.)

SAMSON (rece): Cine eşti dumneata?

ARBORE: Mă numesc Arbore şi vin tocmai din Codrii Vlăsiei...

LILI (notând în registru): Profesia?

ARBORE: Patriot!

SAMSON: Unde lucrezi?

ARBORE (arată spre harta ţării): Oriunde! Oriunde, pe acest picior de plai! Locul meu de muncă este patria!

SAMSON: Şi ce doreşti?

ARBORE: Am descoperit o invenţie…

SAMSON (dojenitor): Atenţie la exprimare!

ARBORE: Mă exprim corect, excelenţă! Anul trecut am inventat o descoperire! Am regăsit-o abia ieri, într-un sertar. Aşadar, am descoperit o invenţie…

SAMSON (plictisit): La subiect!

ARBORE: Am inventat un ceas deşteptător! Un ceas care sună întruna.

SAMSON (cuprins de un entuziasm neaşteptat): Nemaipomenit! Vorba poetului: Mereu îl vom întoarce, el va suna mereu!

ARBORE: Nu trebuie întors. Are baterie. Sună 24 de ore din 24. Cu el vom putea menţine conştiinţa naţională pururi trează! (Pauză.) De fapt, nu sună! Behăie! E primul ceas mioritic, adaptat la exigenţa tradiţiei…

SAMSON: Uluitor! Unde e?

ARBORE (arată cu degetul spre propriul cap): Deocamdată, aici! Am nevoie de bani pentru finalizarea proiectului…

SAMSON (cuprins de un entuziasm nefiresc): Bani sunt! Noi nu ne zgârcim, când e vorba de interesul naţional!

ARBORE: Mulţumesc! Ştiam că voi găsi înţelegere pe această vatră încărcată de adâncă simţire patriotică. Azi noapte am visat că pentru prima oară în multimilenara noastră istorie, un Mig 20 a reuşit să zboare peste culmile avântate ale Carpaţilor! (Pauză.)

SAMSON: Întreaga noastră existenţă este un zbor înalt.

ARBORE: Şi totuşi, temeri lăuntrice mă încearcă. Oare voi, minerii, răscolind dedesubturile sacre ale pământului străbun, nu puneţi în pericol rădăcinile trainice ale neamului? Mai ales acum, când bat vânturi negre din Occident!

SAMSON (solemn): Exclus, domnule Arbore! Rădăcinile naţionale sunt bine ancorate în inerţia tradiţiei. Suntem de neclintit, pentru că vegetăm aici de peste două mii de ani!

ARBORE: Dar nu vedeţi cum popoarele migratoare, sub pretextul unor investiţii, năvălesc iar? Nu simţiţi cum se-nfruptă din aerul, apa, solul şi subsolul ţării noastre?

SAMSON: Imposibil! Noi stăm de veghe!

ARBORE: Şi nu vedeţi cum secuii taie Ardealul în felii subţiri, le bagă în plicuri şi le trimit în Ungaria prin poştă?

LILI (indignată): Asta e treaba guvernului! Ce, putem noi viola corespondenţa minorităţilor conlocuitoare?

ARBORE: Separatismul pe criterii etnice face ravagii, stimată doamnă! Sub ochii mei, în ţara mea, şi încă la o toaletă publică, un neamţ a intrat în cabina pentru bărbaţi şi, fără jenă, s-a închis cu cheia. În timp ce eu, vlăstar daco-roman, am rămas afară! (Rumoare subterană. Lovituri în trapă.)

SAMSON (cu convingere): E adevărat! Ruşinos, dar adevărat! Guvernanţii au vândut totul! Au scos cerul la licitaţie. Au exportat o parte din munţi... Au ipotecat marea. Chiar şi orizontul l-au închiriat unor firme cu capital privat. Să-i ferească Dumnezeu de mânia clasei muncitoare! (Delirant.) Ajunge! Ridicaţi pe catarg steagul cu cap de lup! Noi ne luptăm cu stihiile adâncului, în vreme ce miniştrii noştri la Paris învaţă… Chemaţi-l imediat pe doctorul Lupescu! Murim, luptăm! Aţi auzit? Tocmai la Lupeni, oile vor să-şi facă universitate în limba maternă. Niciodată! Niciodată! Omule! Ia aici nişte bani şi continuă-ţi lupta! Termină-ţi ceasul şi pune-l să behăie lung, întru nemurire! Proletari din toate ţările, treziţi-vă!

Scoate câteva teancuri de bancnote din sertar şi le dă lui Arbore. Freamăt subteran în creştere. Se aud bătăi violente în trapă. Tensiune maximă. Arbore ia banii şi iese mulţumit, puţin speriat. 

Scena 6

Samson, Lili. Şuteu coboară pe o coardă de alpinist. Este îmbrăcat în costum de deţinut şi are un rucsac pe spate. Se opreşte în coardă, la câţiva metri deasupra scenei; îşi aprinde o ţigară.

LILI: Să deschid Buricul Pământului? Bate cineva...

SAMSON (absent): Banul rămâne cel mai bun detergent. Spală orice conştiinţă, curăţă orice mână.

LILI: Poate că sunt oamenii legii?

SAMSON: Legea are trei părţi. Fărădelegea, niciuna. Singura lege pe care o respect este cea a gravitaţiei.

LILI: E multă lume înfometată…

SAMSON: Popoarele sunt uriaşe tuburi digestive. Foame primordială. Saturn şi-a înghiţit copiii, Jupiter şi-a devorat prima soţie…

LILI (speriată): Dumnezeule!

SAMSON: Iubiţi-l dezinteresat pe Dumnezeu! Nu-i mai cereţi, în schimb, bilete de odihnă în Rai! Eu sunt Fiul Domnului! Într-o zi mă voi urca la Tatăl meu ceresc. (Pauză.) Şi poate chiar mai sus. (Şuteu coboară pe coardă, înaintează şi se opreşte în faţa lui Samson.)

ŞUTEU: Bună ziua! Am mare nevoie de o sponsorizare!

SAMSON (revine la realitate): Ah, iată unul care vine din cer, ca să caute bani pe pământ. Prietene! Păi nu ţi-am dat eu parale să escaladezi munţii Olandei? N-ai fost tu pe banii mei în Everest?

ŞUTEU: Ba da, săru-mâna! Banii însă i-am cheltuit la urcare. Am cucerit Everestul! E jenant ce vă spun... Acuma nu mai am bani să cobor...

SAMSON: Şi de ce nu rămâi acolo? Ar trebui să stăpâneşti ce-ai cucerit!

ŞUTEU: M-a chemat înapoi dorul de ţară, care e mai înalt decât orice munte...

SAMSON (scoate un teanc de bani din sertar şi îl aruncă lui Şuteu): Frumos spus! Ţine minte! Numai în limba noastră există cuvântul dor!

Şuteu numără banii în faţa lui Samson. Îi pune în rucsac, din care scoate un potcap călugăresc, o cruce şi o Biblie. Îşi potriveşte potcapul, afişând un aer cucernic de călugăr.

ŞUTEU: Pace şi binecuvântare! Sunt cardinal ortodox şi vreau să fac o mănăstire a neamului în Himalaia. Mi-ar trebui nişte fonduri nerambursabile...

SAMSON (visător): Cum, sfinţia voastră, noi românii nu avem acolo mănăstire?

ŞUTEU: Nu, fiule! Avem doar un schit de maici, pe muntele Athos. Toţi ceilalţi şi-au făcut mănăstiri. Arabi, ţigani, turci, moldoveni, evrei! Fire-ar mama lor a dracului! Amin! (Pauză.) Dacă aş avea bani...

SAMSON: Ah, banii nu sunt o problemă, sfinţia voastră! Confederaţia noastră este branşată direct la magistrala bugetului de stat. (Scoate mai multe teancuri de bani din sertar.) Luaţi, sfinţia voastră! Luaţi!

ŞUTEU (uimit): Bogdaproste! Taică, să-ţi dea cerul sănătate! Că minte ai, slavă Domnului!

SAMSON (exaltat, scoate alţi bani din sertar şi aleargă după Şuteu): Luaţi, sfinţia voastră! (Pune banii în rucsacul lui Şuteu.) Luaţi şi acest inel! (Îşi scoate ghiulul din deget şi îl dă lui Şuteu.) E din aur curat! L-am primit de la un secretar de stat, pe care cu mâna mea l-am scos din puşcărie... (Pauză.) Ce să vă mai dau? Nişte certificate de revoluţionar în alb? După cum arătaţi, sunt sigur că aţi participat activ la evenimentele din Decembrie! Nu cumva doriţi o combină de abataj?

ŞUTEU: O combină la mănăstire?

SAMSON: Una nouă! Din mormanul de fiare vechi al economiei naţionale! (Pauză.)

ŞUTEU: E mare?

SAMSON: Cea mai mare din lume! E un utilaj foarte scump, sfinţia voastră! Nu găsiţi aşa ceva nici la Vatican! (Pauză.)

ŞUTEU: La ce ne-ar folosi?

SAMSON: Vom săpa căi de acces în subteran, când vom porni cruciada împotriva Infernului.

ŞUTEU: Vreţi să creştinaţi Iadul?

SAMSON: E imperios necesar! Dracii au invadat guvernul! Este impardonabil!

ŞUTEU (se roagă, după care se închină de trei ori): Mare şi încăpătoare este grădina Ta, Doamne! (Îşi ia rucsacul şi iese în grabă.)

LILI (gânditoare): Oare nu trebuia să semneze de primire?

SAMSON: Dalila! Pentru numele lui Dumnezeu, nu ai încredere în cuvântul unui cardinal? (Pauză.) Se va ruga pentru liniştea sufletelor noastre... (Rumoare sub pământ. Lovituri puternice în trapă.) 

Scena 7

Lili, Samson. Intră Ministrul, timid, trăgând după el o sacoşă grea.

MINISTRUL (foarte timorat): Permiteţi?...

SAMSON (aspru): Cine eşti dumneata, şi cum îţi permiţi să-mi ceri permisiunea?

MINISTRUL (pierdut): Vă rog să mă iertaţi, excelenţă... Aştept de o oră... Eu, ştiţi, sunt ministru... (Îi întinde legitimaţia.)

SAMSON (oficial): Lili, avem vreun ministru pe lista de audienţe?

LILI (plictisită): Parcă era unul, mai pe la coadă...

SAMSON (deschide cu dispreţ legitimaţia): Ministerul Economiei Subterane! (Pauză.) Dumneata, stimabile, demonstrezi clar criza de identitate a guvernului. Nici nu ştii cine eşti!

MINISTRUL (total fâstâcit): Vă rog să mă scuzaţi...

SAMSON: Gura! Află, domnule, că nu eşti decât un adjunct al ministrului, adică o persoană numită... (Îi aruncă Ministrului legitimaţia.)

MINISTRUL (supus): Adevărat...

SAMSON: Te rog să nu mă întrerupi! Dumneata ai fost numit în funcţie. Eu am fost ales! Înţelegi diferenţa? (Ministrul dă afirmativ din cap, fără să răspundă. Samson îl cercetează atent.) Răspunde!

MINISTRUL: Aţi spus să nu vorbesc...

SAMSON: Am spus să nu vorbeşti neîntrebat! Dar, când te întreabă un om ales, răspunde, domnule! Că pentru asta ai fost numit! Ia spune! De ce n-a venit aici şeful dumneata, ministrul cel mare?

MINISTRUL: Îşi cere mii de scuze! E plecat peste hotare...

SAMSON (ironic): Ahaaa! La Paris, în lupanare! (Grav, coborând privirea spre sacoşă.) Ce-ai adus acolo?

MINISTRUL: Banii de subvenţie...

SAMSON (suspicios): Sunt bani curaţi?

MINISTRUL (senin): Bani publici, majestate!

SAMSON (măsoară sacoşa din priviri): Cam puţini!

MINISTRUL: E prima tranşă...

SAMSON: Şi nu ţi-e frică să cari banii, aşa, cu sacoşa?

MINISTRUL: Aşa aţi cerut dumneavoastră, în numerar! Comisioanele bancare sunt mari... (Cineva loveşte cu ranga în trapă.) Aoleu!

LILI (speriată): Deschideţi, excelenţă!

SAMSON (ia cheia din cui): Deschid, sigur că deschid! Vezi, domnule ajutor de ministru! Cheia de la Buricul Pământului este la mine! Eu, regele Samson, controlez energia internă a planetei! (Învârte cheia şi deschide trapa. Din adânc iese Trifon, destul de şifonat.)

TRIFON (speriat): E prăpăd! Tensiunea creşte! Ortacii sunt nervoşi! Nimeni nu ascultă de nimeni! Mi-au tras câteva pe spinare…

LILI: Ah, Doamne!...

SAMSON (calm): Ai anunţat creşteri salariale?

TRIFON: Da! Au fost de acord... Dar nu ajunge...

SAMSON: Le-ai promis protecţie socială? Uite, ministerul ne-a trimis banii!

(Trânteşte sacoşa pe birou.)

TRIFON (gâfâind greu, cu ochii pe sacoşă): Am promis. De aici mi se trage! Oamenii nu ştiu ce-i aia protecţie socială…

SAMSON: De ce nu le-ai spus tu?

TRIFON: Păi, nici eu nu ştiu, excelenţă!

SAMSON (furios): Cum nu ştii, mă! Ce fel de vice-lider eşti tu? (Îl trage de urechi.) Tu crezi că aşa se conduce clasa muncitoare? Măgarule! Te degradez! Dă-mi lampa! (Resemnat, Trifon îi întinde lampa.) Un lider adevărat trebuie să fie mesianic, chiar şi în salopetă. Lili, vreau casca mea de aur! Ia să mă înalţ eu la cer! La cerul adâncului!

Lili îi aduce de pe birou casca, în formă de coroană. Samson şi-o potriveşte, apoi se îndreaptă spre trapă. Sună telefonul. Trifon ridică receptorul.

TRIFON (tare): Guvernul, la telefon...

SAMSON (oprindu-se, după ce a ridicat trapa): Care guvern?

TRIFON: Guvernul raţional – pitoresc - divin şi birocrat!

SAMSON (autoritar): Dă-mi telefonul! Ăştia cred că mina e staţie de metrou! (Preia receptorul.) Alo, da! Cum adică, cine sunt eu? Cine eşti dumneata? Pe mine mă ştie toată ţara, plus străinătatea! Eşti şeful de cabinet al premierului? Şmechere! Vrei să spui că ţara noastră are premier? ( Grav.) Poftim? Marele Tron? Aţi avut tupeul să descalificaţi Tronul meu cu şapte picioare? (Pauză.) Incredibil! Şi cine a câştigat cursa? Jilţul acela prăpădit? Mârţoaga primului ministru? Ah, impostori blestemaţi! Ticăloşi! Bandiţi aleşi prin vot universal! O să plătiţi scump această fărădelege! (Trânteşte receptorul. Ministrul se ascunde înfricoşat într-un colţ.)

TRIFON: Pariez pe o raţă umplută cu varză că s-a întâmplat o nenorocire!

LILI (tremură): Doamne, ce frig! Iar au îngheţat salariile bugetarilor!

SAMSON (în fierbere): Tăcere! Situaţia s-a agravat! În statul nostru naţional unitar, aleşii naţiunii îşi bat joc de provincie! Ticăloşia ticăloşiei! Totul este ticăloşie!

TRIFON: Ce s-a-ntâmplat, excelenţă?

LILI: Sfântă Varvara, nu ne lăsa!

SAMSON (mângâie tronul): Tronul meu, campion la proba de obstacole. Ei bine! (Cu voce tunătoare.) Aflaţi că, printr-o uriaşă fraudă de arbitraj, Tronul meu a fost descalificat!

TRIFON: Bănuiam eu că Tronul excelenţei voastre se dopează! (Pauză.) Fără energizante nu ajungeaţi atât de sus!

SAMSON: Idiotule! L-au descalificat pentru că are şapte picioare! Pricepi? Au modificat regulamentul! Nu admit decât scaune cu maxim şase picioare!

LILI: Prin urmare…

SAMSON: Au făcut jocurile astfel încât să câştige jilţul premierului care, aţi ghicit, este hexaped! Nemernicie dâmboviţeană! Complot mârşav al Miticilor din comisia de arbitraj! (Se apleacă, smulge un picior de la Marele Tron, pe care îl ridică ameninţător.) Fac contestaţie! Lucrurile nu vor rămâne aşa! E vorba de un titlu suprem… Dacă vor război civil din cauza unui picior de scaun, îl vor avea! Strâng oastea cea mare şi merg la Bucureşti! Arbitrii sunt oamenii Puterii! Berbecii bătrânului Bucur! Se pun ei cu Buricul Pământului? (Deschide trapa şi coboară în subteran.) Ei, bine! Strâng eu oastea cea mare! Patria este norodul, nu tagma guvernatorilor!… (Dispare în subteran. Trifon trânteşte trapa în urma lui.) 

Scena 8

Acelaşi decor. Trifon, Lili, Ministrul

TRIFON (învârte cheia în broasca de la trapă, după care o ascunde în buzunar): Gata cu tirania! S-a terminat cu Buricul Pământului! Aşa nu se mai poate trăi! (Împinge biroul deasupra trapei, blocând ieşirea din subteran.) Să stea acolo mult şi bine! E nebun! N-am mâncat nimic de aseară, deşi sunt lider naţional…

LILI: Vice-lider…

TRIFON: Tu să taci! (Ia de pe birou un regulament.) Scrie clar în regulament! Când liderul maxim este plecat din ţară, când este în ceruri sau în adâncurile pământului, îi va ţine locul un vice-lider. (Pauză.) Adică eu! (Se apropie de Lili, mângâindu-i faţa, cu prefăcută tandreţe): Sărută-mă!

LILI (ofensată): Obraznicule!

TRIFON: Ţi-am spus să mă săruţi!

LILI: Trifoane, ştii bine că sunt iubita liderului maxim!

TRIFON: Da, dragă, toată lumea ştie! Dar el este plecat, iar eu îi ţin locul! Scrie clar în regulament! (Poruncitor.) Sărută-mă! (Lili îl sărută, destul de rece.) Mai cu foc! (O strânge în braţe. Lili îl sărută cu pasiune crescândă.) Ei, aşa mai merge… (Lili devine tot mai pătimaşă.) Bine, bine! Gata! Ajunge!

LILI (cu voluptate): Ah, ce temperament! Ce suflet de investitor străin!

TRIFON: Pardon! Eu sunt dac adevărat! La noi în sat, poporul român încă nu s-a format! De două mii de ani n-a călcat pe la noi picior de roman! Sunt daco-get, get beget, adică trac de origine sarmatică… Strămoşii mei, sarmaţii, au inventat sarmalele! (Pauză.) Mă iubeşti?

LILI (uşor apatică): Ia-mă! Sunt a ta…

TRIFON (alintând-o): Pot să-ţi cer ceva?

LILI: În numele regulamentului, fac orice pentru tine… (Pauză.)

TRIFON (răsfoind Cartea de bucate): Atunci du-te repede la restaurantul „Lupul tranziţiei” şi comandă frigărui din piept de pui, grătar, pârjoale, antricot, escalop cu ciuperci, colţunaşi, sărmăluţe în foi de varză, o pulpă de miel şi mult (scandează.) muj-dei, muj-dei, muj-dei! Un meniu echilibrat, acoperitor pentru toate provinciile istorice. (Pauză.) Aha! Şi două butelii cu vin de Murfatlar, neapărat cu panglică tricoloră…

LILI (uşor dezamăgită): Atâta ceri tu de la o femeie?

TRIFON: Da, dragă! Ce, nu e destul? La ce te aşteptai? Noi, dacii, suntem foarte cumpătaţi când e vorba de mâncare… Romanii sunt cei care au adus lăcomia la Sarmisegetuza! Ne-au cucerit, bombardându-ne cu jamboane afumate, aruncate cu catapulta! Ne-au înrobit, legându-ne de mâini şi de picioare, cu fire lungi de macaroane!

LILI: Nu pot să aduc singură atâta mâncare…

TRIFON: Bine, bine! Du-te odată! Vreau să rămân singur, să mă reculeg! Să-mi pregătească masa! Vin eu acolo! (Atinge prudent geanta cu bani de pe birou.) Azi voi servi o gustare la restaurantul „Lupul tranziţiei”! Du-te, femeie! Vezi că nu mai rezist! Voi fi primul lider naţional care moare de foame, sub ochii indiferenţi ai naţiunii, în ţara în care soldaţii sovietici culcau spicele cu lăncile. (Lili iese.) 

Scena 9

Trifon. Ministrul continuă să stea ascuns.

TRIFON (îşi freacă mâinile): Ah, ce bine e să fii singur! Poţi lua uşor decizii colective! (Deschide geanta şi face ochii mari.) Doamne, ce de bani! Sigur sunt număraţi! (Caută febril prin geantă.) Nu văd nici borderou, nici chitanţe… (Tare şi hotărât.) Dar eu nu pun mâna! Pentru că sunt un om cu principii! (Ezită.) Ce să faci cu principiile, dacă n-ai bani? (Se uită în dreapta şi în stânga.) Şi nu e nimeni în jur… (Ezită.) Nici măcar un martor care să-mi vadă tăria de caracter!… (Scoate câteva teancuri. Îi cântăreşte în palmă.) Frumoşi bani! Noi! Fabricaţi pe imprimanta guvernului…

(Ministrul îl urmăreşte din spatele fotoliului. Trifon se uită atent în jur.) Parcă am auzit ceva! (Se apleacă, cu teancurile de bani în braţe. Îşi lipeşte urechea de podea.) Nimic… Linişte şi pace socială… (Se ridică. Pipăie iar banii.) Zău că aş opri câteva teancuri… Sponsorizez nişte acţiuni de caritate… Aş putea zidi şi eu un orfelinat, o biserică… Dacă n-aş fi un om corect, zău că aş lua! (Ezită.) Bani publici… (Tare.) Doamne, de ce dracu’ m-ai făcut atât de cinstit? (Se uită încordat împrejur.) Bani publici. Bani ai întregului popor. Păi da, eu ce sunt? Om din popor! Nu strigam eu la Revoluţie „Noi suntem poporul!”? (Zâmbeşte luminat.) E clar! Banii aceştia sunt ai poporului muncitor, adică şi ai mei… (Hotărât.) În numele poporului suveran, ia să-mi iau eu partea mea! (Ia câteva teancuri şi le ascunde în buzunarul de la piept.) Uite aşa! (Tare, spre cer, cu mâinile împreunate). Doamne, sper că mă înţelegi! (În spatele fotoliului, ministrul strănută zgomotos.) Sănătate! (Uluit şi derutat.)

MINISTRUL (ridicându-se timid din spatele fotoliului): Vă rog să mă iertaţi… Eu sunt ministrul…

TRIFON (aspru): Ce cauţi aici? (Se uită la ceas.) La ora aceasta ar trebui să fi la şedinţa de guvern!

MINISTRUL: Sper că nu deranjez...

TRIFON (calm): Nici un deranj! Ştii, eu sunt un om foarte evlavios! Tocmai îmi făceam rugăciunea!

MINISTRUL: Am văzut. (Pauză.) Dacă vreţi, aştept afară…

TRIFON: Nu, domnule! (Îşi pipăie buzunarul.) M-am rugat destul! (Arată spre geantă.) Vrei cumva să te rogi şi dumneata?

MINISTRUL (încurcat, se uită la ceas, apoi la geantă): Mulţumesc! E prea devreme! Noi, la minister…

TRIFON: Cum doreşti!

MINISTRUL (nesigur): Dar, dacă insistaţi… (Se uită la geantă.)

TRIFON: Nu insist! Fiecare se roagă când crede de cuviinţă.

MINISTRUL: Ştiţi, noi la minister…

TRIFON (bănuitor): De ce te-ai ascuns după fotoliu?

MINISTRUL: De teamă, domnule lider… Când regele a început să strige, am crezut că a izbucnit o nouă revoluţie.

TRIFON: Tot executivul este aşa fricos?

MINISTRUL: Da, domnule… Guvern de tehnocraţi! Oameni trăiţi între cărţi… Nu se pricep la lupta de clasă…

TRIFON: Mie îmi place acest guvern. E inofensiv. Din partea mea poate să tot guverneze. Dar el (arată spre Buricul Pământului), Samson Nebunul, el vrea schimbare… E puternic, nimic de zis. Nebun, dar puternic. Chiar dacă puterea lui stă în plete. Eu i-am spus: Samsoane! Lasă, mă, cârmuirea să cârmuiască! Nu-ţi pune atâta speranţă într-un smoc de păr. Samsoane, Puterea este puternică şi până la urmă o să te tundă…

MINISTRUL: Vă permite un asemenea limbaj?

SAMSON: Desigur! Câteodată îl iau şi de urechi! Pe Samson eu l-am făcut ceea ce este, domnule! I-am spus: vezi-ţi, mă, de organizaţia ta, fii echidistant, dă-i dracului pe toţi!

MINISTRUL: V-a ascultat?

TRIFON: Ei, parcă ai cu cine vorbi! E nebun! Spune că el execută ordine divine…

MINISTRUL: Regele Samson este tot aşa evlavios?

TRIFON (confidenţial): Vai de mine! E mai ortodox decât Papa de la Roma! (Cu voce scăzută.) În probleme de strategie socială, Samson se consultă numai cu Dumnezeu…

MINISTRUL: Are relaţii aşa înalte?

TRIFON: Da, prietene! Sfântul Duh i-a dictat Contractul colectiv, pe muntele Sinaia.

MINISTRUL: Am văzut că poartă la gât cruce de episcop…

TRIFON: Crucea i-am adus-o eu, de la Veneţia! Am fost acolo la un simpozion interesant: influenţa razelor de lună asupra industriei miniere… (Pauză.)

MINISTRUL: Frumos oraş, Veneţia!

TRIFON: Nu mi-a plăcut! Am prins vreme proastă, domnule! Ceva, de speriat! Inundaţii ca la Veneţia n-am văzut în viaţa mea. Era atâta apă pe străzi că se putea umbla numai cu barca! (Pauză.) Ce mă tot iscodeşti? Nu cumva eşti omul lui Samson?

MINISTRUL: Vai de mine!…

TRIFON (aspru): Ascultă! Niciodată să nu te joci cu nervii unui dac!

MINISTRUL: Domnule…

TRIFON: Ia spune tu repede: barză, viezure, moş, mânz!

MINISTRUL: Barză…

TRIFON: Nu fii prost! Cine se ia cu mine bine, va guverna veşnic, nu ca fraierii, din patru în patru ani!

MINISTRUL: Viezure…

TRIFON: Îmi place de tine! Eşti băiat deştept! Ai stofă de sindicalist! (Pauză.) Cine dracu’ te-a pus să te faci ministru? (Brusc, se apleacă şi pune urechea la pământ.) E linişte şi pace… (Solemn.) Te invit la restaurantul „Lupul Tranziţiei”, domnule ministru! (Se apropie amândoi de ieşire. Brusc, Trifon se întoarce. Deschide sacoşa.) Ah, era să uit! (Mai scoate două teancuri de bani, lăsând sacoşa deschisă pe birou). Ia să-mi fac eu rugăciunea înainte de masă! (Îi dă ministrului un teanc). Roagă-te şi dumneata! În fond mergem la o cină creştină!

MINISTRUL (speriat, bagă banii în buzunar): Barză, viezure, mânz… (Amândoi ies din scenă.) 

Scena 10

La început totul e cufundată în linişte. Personajele lipsesc. Din adâncul pământului răzbat uneori zgomote înfundate. Telefonul sună prelung. Intră Lili, foarte agitată. Se uită îngrijorată la barometru.

LILI: Au plecat toţi! Şi barometrul arată vremuri grele... Au lăsat corabia fără cârmaci, în plină furtună… Ce iresponsabili! Ei, lasă că preiau eu comanda! Să le arăt cum conduce o coafeză! (Ia loc pe Marele Tron.) Doamne, ce zăpuşeală! Vreme de furtună… (Scoate din sacoşa de pe birou un teanc de bani, pe care-l foloseşte drept evantai.) Nu suport căldura! Ah! (Sună telefonul. Lili ridică receptorul.) Alo, da! Ai greşit, domnule! Aici nu e nici un sindicat! Ai nimerit la fabrica de bigudiuri! (Trânteşte receptorul; continuă să-şi facă vânt cu teancul de bancnote. Telefonul sună iar. Lili aruncă teancul de bancnote în poşeta ei. Ridică receptorul.) Alo! Da, domnule prefect! Nu, liderul maxim nu poate vorbi! Tocmai i-am pus părul pe moaţe! Cum de ce? Aşa vrea el: lung, permanent şi ondulat! (Pauză.) Pentru ce să dea cu fixativ?! (Ofensată.) Domnule prefect, eu vă respect, pentru că reprezentaţi o importantă instituţie publică! (Pauză.) De ce vă băgaţi, dacă nu vă pricepeţi? (Autoritară.) Vă rog să nu mă contraziceţi! Eu îmi cunosc bine meseria! (Pauză.) Nu, zău! Ce-are coafura cu prefectura! (Trânteşte receptorul; scoate alt teanc de bani, cu care îşi face vânt.) Ce zăpuşeală! (Sună celălalt telefon.) Alo, da! Da, suntem Regia Autonomă a Aerului! (Zâmbeşte cochet.) A, ministerul alimentaţiei publice? Bună ziua, domnule ministru! Cum, nu mai aveţi aer? Vă sufocaţi? Deschide, domnule fereastra! (Pauză.) Nu e vina noastră! Noi suntem în grafic! (Răsfoieşte un dosar.) Zilnic livrăm aer, conform contractului! (Pauză.) De ce oftaţi? A, dacă oftaţi aşa adânc, înseamnă că acolo în Capitală aveţi aer, nu glumă! (Pauză.) Nu, nu putem mări producţia de aer! Aerul este un produs strategic, domnule ministru! Trebuie exploatat raţional.

Generaţiile viitoare trebuie şi ele să respire! (Pauză. Lili introduce teancul de bani în poşetă.) Cum? E mai ieftin să aduceţi din import aer condiţionat? (Furioasă.) Dumneata nu ştii că producţia internă de aer este în primul rând o chestiune socială? (Pauză.) Poftim? Securitatea naţională atârnă de un fir de păr? Să fim, serioşi, domnule ministru! Eu îmi cunosc bine meseria! (Închide telefonul; scoate un alt teanc de bancnote cu îşi face vânt.) Doamne, ce zăpuşeală! Vreme de furtună! Intră Nela, fără să salute. E plină de sine, uşor arogantă, foarte elegantă, îmbrăcată provocator.

NELA: Dumneata aici? Unde-i conducerea? Am o cerere…

LILI (înţepată): Eu sunt conducerea, duduie! Dă-mi cererea să-i dau număr de înregistrare… (Nela îi dă cererea. Lili scrie ceva pe ea, fără să o citească.)

NELA: E urgentă!

LILI: Gata! Am şi rezolvat-o. Poftim! (Îi restituie cererea.) Se respinge!

NELA: Ce obrăznicie! Vreau să vorbesc cu Samy!

LILI: Cu cine?!

NELA: Cu Samy, dragă, n-ai auzit? Liderul maxim…

LILI: Samy!? Sfântă Varvara! Cum îţi permiţi, cucoană? Poate vrei să vorbeşti cu excelenţa sa Samson Întâiul. E regele adâncului…

NELA: Iar eu sunt regina!

LILI (şocată): Vorbe în vânt! Dumneata regină? Arată-mi legitimaţia!

NELA: Legitimaţie de regină nu mi s-a eliberat încă. Am în schimb o fotografie; eu cu regele Samson, într-o poziţie cât se poate de intimă… (Îi întinde fotografia.)

LILI (priveşte cu dispreţ fotografia, fără să o atingă): Poza asta am văzut-o prin ziare. Parcă am auzit de dumneata. Eşti cântăreaţă?

NELA (mândră): Da! Cu carte de muncă!

LILI (nervoasă): La ce mină?

NELA (încurcată): Am uitat! N-am fost acolo niciodată. Oricum, avea un nume foarte muzical: Violina, Doremina…

LILI: Carolina?

NELA: Exact!

LILI: Şi cum poţi cânta la mină, dumneata, cu buletin de Bucureşti?

NELA: Simplu, dragă! Am contract! Le cânt la telefon, o oră pe săptămână!

LILI: Mina Carolina? (Cu răutate.) Ei bine, se pare că n-ai cântat cum trebuie! Mina dumitale s-a închis!

NELA (neîncrezătoare): Cum să se închidă, dragă? Samy spunea că are program non-stop!

LILI (cu o gelozie tot mai greu de mascat): Află că Samy al dumitale te-a minţit! De obicei minte, când vorbeşte cu femei uşoare!

NELA: Ia seama ce spui!

LILI (ironică): Vă rog să mă iertaţi, majestate! (Ridică tonul.) Dar eu ştiu ce vorbesc! Sunt coafeză. (Tare.) Aţi rămas pe drumuri, alteţă! Mina înălţimii voastre s-a închis!

NELA (ia loc pe scaun): Mă rog! La drept vorbind, puţin îmi pasă! Eu îmi primesc salariul prin poştă, regulat, fără probleme. (Lili devine tot mai nervoasă. Scoate din sacoşă un teanc de bani cu care îşi face vânt.) Oricum, am venit să-mi iau transferul…

LILI: Unde?

NELA: La o mină din Bucureşti… (Scoate şi ea din sacoşă un teanc de bani, cu care îşi face vânt.) Mare zăpuşeală! (Mirată.) Ce evantaie scumpe, o, la, la! Unde sunt fabricate?

LILI (înţepată): La Banca Naţională!

NELA: Îl voi ruga pe Samy să-mi aducă şi mie câteva! Sunt foarte practice. (Pune teancul de bani în poşeta ei.)

LILI: Unde l-ai cunoscut pe Samy al dumitale?

NELA: La nunta unui lider din industria uşoară. Eu cântam, Samy dansa. Era în mare vervă. Tocmai spărsese capul unui fotoreporter! Samy dansează nemaipomenit! Dragoste la prima vedere… De-atunci e al meu. Dansează cum îi cânt eu!

LILI: Nu mai spune! Şi ce-ai găsit la el, în afară de bani?

NELA: Părul, dragă! Are păr de zeu. Cu asemenea plete, un bărbat demolează voinţa celei mai virtuoase femei. I-am mângâiat părul atâtea nopţi… Păcat că se piaptănă, aşa, fără gust…

LILI: Poftim?

NELA: Dar nu-i nimic! După ce ne căsătorim, mă voi ocupa personal de părul lui!

LILI (afectată): Află că eu, Dalila, am făcut din el ceea ce este! Datorită mie are păr de Luceafăr! Dacă nu eram eu, Samy al tău ar fi arătat astăzi ca Vasile Alecsandri! Obraznico!

NELA (Scoate alt teanc de bani, îşi face vânt cu el, după care îl pune în poşetă): Vezi că vorbeşti cu o artistă profesionistă!

LILI: Lasă că ştiu eu ce artă practici tu! E cea mai veche meserie…

NELA: Avea dreptate Samy! Eşti o scorpie!

LILI: Aha! Ia să-ţi fac eu ţie părul permanent, artisto! (Brusc se ridică, înfigându-şi mâinile în părul Nelei. Aceasta scoate un ţipăt scurt.)

NELA: Ia-ţi mâinile din părul meu natural, peruca dracului!

LILI (o scutură cu putere): Sunt coafeză autorizată! Legea îmi dă voie să-mi bag mâna în părul oricui!

Nela opune rezistenţă. Încleştate, cele două femei se prăbuşesc pe covor. Telefonul sună, dar femeile nu-l iau în seamă, continuând să se lupte în tăcere. Deodată se aud lovituri puternice în trapă, urmate de un murmur subpământean, în creştere. Cele două femei se calmează brusc, dar rămân pe covor.

NELA (brusc devine serioasă): Cine să fie?

LILI (se ridică brusc): Ei, mai întrebi? (Îşi aranjează rochia. Loviturile în trapă sunt tot mai violente.)

NELA (se ridică): Cine-i, dragă?

LILI: Cine? S-a întors Samy, regele adâncului! 

Scena 11

Aceleaşi personaje. Loviturile în trapă sunt tot mai insistente. Vuietul adâncului creşte în intensitate.

NELA (îşi aranjează părul): Vine regele! Vine regele! Ai văzut cumva rujul meu?

LILI (cerebrală): Dumnezeule! Buricul Pământului e blocat. Ajută-mă! (Cele două femei împing biroul la locul său iniţial, eliberând trapa.)

Zgomotele subterane se repetă, cu intensitate constantă. Se disting fragmente de cântece patriotice, urale, fluierături, aplauze. Cele două femei se căznesc să ridice trapa.

NELA: Nu se poate!

LILI (tot mai agitată): E încuiată! Cheia e la Trifon! Iar acesta este stă la masă cu ministrul economiei subterane!

NELA: O, Doamne!

LILI: Tâlharul! Oamenii noştri luptă în adâncuri, iar el bate palma cu guvernanţii…

NELA: Vrei să-mi dai puţin rujul tău?

LILI (stresată): Erupţia pluteşte în aer! Tu nu simţi că Apocalipsul e aproape?

NELA: Simt, dragă, sigur că simt! Dar nu putem părăsi această lume nefardate.

LILI (scoate rujul din poşetă şi i-l întinde): Poftim! (Lili îşi aranjează părul. Freamătul subteran creşte, asemănător unui cazan în clocot.)

NELA (se dă cu ruj): Dacă ştiam că vine sfârşitul lumii rămâneam la Bucureşti! (O ajută pe Lili să se piaptene.) Stai să te ajut! (Foarte amabilă.) Ia loc! Trebuie să-ţi îndrept părul la spate…

LILI (ia loc pe scaun): Mulţumesc! Ascultă-mă pe mine! Va exploda planeta. Samson nu glumeşte!

NELA (veselă): Samy e un dulce! Mă mărit cu el! Stai numai să treacă Apocalipsul!

LILI (neliniştită): Şi eu ce fac? Am investit în el sentimente, mai ceva ca o bancă de investiţii!

NELA: Poţi să rămâi cu noi. Nu sunt geloasă! (Încet.) Ştii, eu mai am şi alte obligaţii conjugale! Ne putem înţelege! Consimt ca Samy să fie al tău în toate duminicile impare! (Rumoarea subterană creşte. Intră Trifon, satisfăcut, sătul, uşor ameţit.)

LILI (către Trifon, în vreme ce Nela continuă să o piaptene): Cheia! Pentru numele lui Dumnezeu! Liderul maxim e sub pământ!

TRIFON (cu voce de chefliu): Am predat cheia domnului ministru… Eu sunt garantul păcii sociale…

NELA: Şi liderul maxim…

TRIFON (hotărât): Femeie! Liderul maxim sunt eu! Gata cu Buricul Pământului! (Împinge biroul înapoi peste trapă. Zgomotele subterane încetează brusc.) Vezi! S-a făcut linişte… Sunt omul care aduce pace pe pământul legendar al Daciei libere… (Vesel.) Tu crezi că romanii au venit în Dacia ca să formeze poporul român? Nici vorbă! Au venit la furat! (Pauză.) Voi unifica toate cnezatele şi voievodatele sindicale într-un mare imperiu. Şi eu voi fi împăratul…

LILI (cu voce rugătoare): Trifoane, regele Samson e acolo jos…

TRIFON (arogant): Sunt împărat! Ce mă interesează pe mine un pârlit de rege? Să stea sub pământ! Acolo e regatul lui! Acolo e plăcut, e răcoare!

NELA: Dacă se sufocă?

TRIFON (ia loc, satisfăcut, pe tron): Prostii! Cum să te sufoci într-o mină de aer? (Deschide mapa şi începe să semneze.) Acum e linişte…

LILI: Dacă va găsi un punct de sprijin, Samson va răsturna pământul! (Către Nela.) Mulţumesc, Nela! Ia loc, te rog! Acum e rândul meu să te piaptăn. (Oftează.) Aşadar, ne-am înţeles! Amândouă suntem regine! Împărţim regele! (Cele două femei izbucnesc în râs.)

TRIFON (clătinându-se): Care rege? Gata cu monarhia!

NELA (către Lili, aşezându-se pe scaun): Vreau coadă de cal! Samy adoră caii! Zgomotul subteran reapare, crescând treptat în intensitate. Trifon devine tot mai agitat. Cele două femei rămân calme. Lili continuă pieptănatul. Trifon se ridică. Se aud iar lovituri violente în trapă. Toată scena intră în trepidaţii. Mobilierul tremură. Lumina pâlpâie, devine tot mai slabă. Trifon, speriat, ia geanta cu bani şi se ascunde în dulap. Se aude o explozie subterană puternică. Pe fundalul scenei joacă lumini, iar fondul sonor sugerează o erupţie vulcanică. 

Scena 12

Aceleaşi personaje. În spatele scenei, erupţia este în plină desfăşurare. Se aud voci, tot mai puternic, larmă, freamăt social, ţipete, geamuri sparte. Lozinci: ”Murim, luptăm!”, „Unitate!”. Oamenii dau năvală în scenă în mare grabă, destul de ordonat, în şir indian. Intră prin laterala dreaptă a acesteia şi ies prin laterala stângă, învârtindu-se în cerc, prin spatele scenei, pe principiul lanţului fără sfârşit. Mulţimea este alcătuită din patru mineri adevăraţi, în haine de lucru zdrenţuite, cu diferite unelte în mâini, la care se adaugă doi pseudo-mineri (oameni ciudaţi, în salopete noi, curioşi din fire), un fotbalist (în şort, tricou şi ghete cu crampoane), un reporter TV, cu camera – video pe umăr, un căldărar cu un ceaun mare de aramă, un elev de liceu, cam tomnatic, cu ghiozdanul în spate, o precupeaţă. Mulţimea poate fi completată cu alte figuri pitoreşti, din categoriile socio – profesionale amintite, în funcţie de dimensiunile scenei şi resursele umane ale teatrului. În mulţime se regăsesc câteva personaje deja cunoscute: Tulbureanu aleargă pe o trotinetă, Arbore călăreşte un cal de lemn, Şuteu, în zeghe, agită steagul Uniunii Europene, puţin stilizat. După ce parcurge de trei ori traseul descris, mulţimea se strânge în grup compact pe partea stângă a scenei, într-o stare de excitare maximă. Cele două femei, de un calm imperturbabil, continuă să-şi aranjeze părul.

NELA (către Lili): S-a aprins ţara?

LILI (continuă să o piaptene): Stai liniştită! E doar Apocalipsul!

NELA: Ce vor aceşti oameni?

LILI: Nici ei nu ştiu!

NELA (către mulţime): Ce doriţi, oameni buni?

MULŢIMEA (scandează în cor): Nu vrem nimic! Nu vrem nimic! Nu vrem nimic!

LILI: Nu aveţi nici o dorinţă?

702: Eu vreau egalitate cu cei bogaţi!

FOTBALISTUL: Eliminaţi discriminarea din fotbal. De ce doar portarii au voie să joace mingea cu mâna?

CĂLDĂRAR: Să se scoată cuvântul rrom din dicţionare! E umilitor pentru demnitatea mea de ţigan!

TULBUREANU: Trăiască şi-nflorească viţa de vie!

ARBORE: Vreau să prind rădăcini pe această măreaţă vatră de istorie!

ŞUTEU: Rupeţi gardurile, spargeţi porţile! Dărâmaţi cortina de fier! Vrem să intrăm imediat în Europa!

CĂLDĂRAR: Sfărâmaţi frontierele! Vom juca alba – neagra în Place de la Concorde! Cu căruţa vom trece pe sub Arcul de Triumf ! Vom face căldări din Statuia Libertăţii, care e toată numai aramă!

MULŢIMEA: Europa e cu noi!

604: Jos cei de sus!

702: Sus cei de jos!

MULŢIMEA: Uraaa! Uraaa!

LILI: V-aţi gândit la familiile voastre?

604: Gura! Noi muncim, nu gândim!

702: Când aud de gândire îmi vine să pun mâna pe retevei!

MULŢIMEA: Nu vrem nimic! Nu vrem nimic! Uraaa!

NELA (calmă): Ai dat cu fixativ?

LILI (către Nela): Gata! Ţi-am făcut coadă de cal! Dacă te vede un armăsar adevărat crapă de invidie!

Se aud surle şi tobe. Mulţimea încremeneşte în aşteptare. Se aud şoapte: ”Vine regele! Vine regele!” Din trompete se revarsă un marş triumfal. Cele două femei se pierd în mulţime. Încordare maximă. Din partea dreaptă intră Samson, cu casca de aur pe cap şi lampa aprinsă, fiind purtat pe umeri de doi ortaci: 306 şi 1002. 

Scena 13

SAMSON: Ortaci! Nu avem piramide!...

604: Farmaciile sunt goale! Nu avem nici piramidon!

MULŢIMEA: Uraaa!

SAMSON (ridică mâna dreaptă; mulţimea încetează): Nu avem piramide pentru că nu ne trebuie! În schimb, avem minunate jocuri piramidale, din vârful cărora ne privesc patru mii de ani de istorie şi preistorie… (Coboară de pe umerii ortacilor.)

TULBUREANU: Aşa e! Bine socotit!

ARBORE: Ştie matematică…

ELEVUL: Bravo!

SAMSON (grav): Dar unde este Trifon?

LILI (plângăcioasă): S-a proclamat împărat! A luat subvenţia şi s-a ascuns în dulapul cu documente secrete…

SAMSON: Un împărat în dulapul unui rege? E prea mult pentru o republică! Să fie adus la picioarele mele! (Cei patru mineri se reped spre dulap, dar Lili se interpune.)

LILI: Staţi! Staţi pe loc! Nu aveţi acces! În acest dulap sunt informaţii clasificate! Secrete de serviciu! Ce credeţi voi? (Cei patru mineri se retrag speriaţi.)

SAMSON: Prea bine! Îl voi scoate chiar eu! Facă-se voia mea! (Deschide violent uşa dulapului.) Afară, uzurpator odios! Ce cauţi aici, secătură? Te crezi secret de stat? Afară ticălosule! Ai fugit cu banii Confederaţiei!

TRIFON (se târăşte la picioarele lui Samson): Cum să fug, luminăţia voastră! M-am ascuns, cu bani cu tot, la loc sigur! Aşa prevede regulamentul! Auzind larma de afară, am crezut că a năvălit Curtea de Conturi…

SAMSON (bănuitor): Nu cumva ai luat din bani?

TRIFON: Vai de mine, excelenţă! Să mă trăsnească Sfântu’ Ilie cu fulgerul său trifazic! Să mă ating eu de banii poporului?! N-am luat nici un leu! Ba am mai pus de la mine, din leafa mea decentă de lider! Am făcut economii… De două săptămâni mănânc numai covrigi!

SAMSON (cântărind sacoşa în mână): Minţi! Lipsesc pe puţin şapte miliarde!

TRIFON (disperat): N-am pus mâna! Mă jur pe sfânta cruce! Ştiţi bine cât sunt de credincios!

SAMSON (fioros): Unde sunt banii, derbedeule? (Către mulţime.) Oameni buni! Acest aşa-zis împărat a păpat sudoarea clasei muncitoare! (Mulţimea freamătă ameninţător.)

604: Să fie tras pe roată!

1002: Îl ardem pe rug!

TULBUREANU: Omorâţi-l cu pietre…

ARBORE: Sunt ruinat! (Arătând spre calul de lemn): În calul acesta am investit o avere!

ŞUTEU (arată spre Trifon): Îl jupuim şi din pielea lui facem o tobă!

TRIFON (speriat de moarte): Fraţilor! Sunt nevinovat! Am păzit geanta ca pe ochii din cap! Ministrul a luat banii, în vreme ce eu îmi făceam rugăciunea…

SAMSON: Eşti sigur?

TRIFON: L-am văzut cu ochii mei! Ne-a furat banii şi a fugit cu ei la minister! Vrea să falimenteze industria minieră!

SAMSON: Şi tu? De ce l-ai lăsat să plece cu banii noştri?

TRIFON: Majestate, m-am luptat cu el ca un leu! Nu scăpa viu dacă nu mă punea la pământ cu un spray paralizant! Nu simţiţi mirosul? Abia m-am târât până la dulap…

TULBUREANU (mirosindu-l pe Trifon): Adevărat a grăit! Simt un miros paralizant de coniac cinci stele!

SAMSON (senin): Ridică-te, Trifoane! Ştiam că eşti un om de nădejde! Banii, îi recuperăm noi! Mergem la Bucureşti!

MULŢIMEA: Uraaa! Uraaa!

SAMSON: Oameni buni! Aţi auzit! Guvernul ne-a furat banii!

MULŢIMEA: Huooo! Hoţii! Hoţii!

SAMSON (arătând spre Trifon): Acest bărbat s-a luptat! Şi-a riscat viaţa, apărându-ne drepturile şi avuţia!

MULŢIMEA: Uraaa! Uraaa!

SAMSON: Mergem la Bucureşti?

MULŢIMEA: Uraaa! Bucureşti! Bucureşti!

TRIFON (tare): Iar eu, cu permisiunea dumneavoastră, mă duc la Cluj! Voi recupera suma furată! Acolo s-a deschis o fabrică de bani. Suntem români şi trebuie să ne întrajutorăm, la nevoie! La Cluj! Acolo şi pubelele de gunoi sunt tricolore! (Se aude un fragment din cunoscuta melodie „Doamne, ocroteşte-i pe români!”.)

SAMSON: Aleargă Trifoane! Fă ca banii noştri să se înmulţească, precum iarba şi florile câmpului…

ARBORE (îi întinde calul său de lemn): „Tată, ia calul meu şi du-te!”

TRIFON (încalecă pe calul de lemn şi ridică sacoşa cu bani deasupra capului): Aici sunt banii dumneavoastră! (Iese din scenă, călare, în uralele mulţimii.) 

Scena 14

Mulţimea discută aprins. Samson cade pe gânduri, încremenind pe Marele Tron, cu privirea aţintită spre uşă. Absent, nu participă la conversaţie. Expresia feţei sale, în continuă mişcare, trădează emoţii înalte. Samson se ridică. Face câţiva paşi profetici în direcţia uşii. Uşa se deschide singură, după care se închide cu zgomot. Mulţimea amuţeşte. Samson îngenunchează lângă birou, sărutând mâna unei fiinţe imaginare. Ascultă cu evlavie, concentrat. Faţa lui pare scăldată de o lumină divină. Mulţimea tace, urmărindu-l cu atenţie. Samson continuă să-şi trăiască revelaţia. Însoţeşte umbra până la ieşire. Deschide şi închide uşa cu pioşenie. Se ploconeşte adânc în faţa uşii închise, după care se întoarce spre mulţime. Are privire halucinantă, glas de proroc.

SAMSON (profetic): Copiii mei! Ştiţi că mi-am dat viaţa pentru voi, de câte ori a fost nevoie, luptând pe baricadele dreptăţii…

604: Adevărat!

SAMSON: Şi am înviat de fiecare dată, înaripat de înaltele noastre idealuri. Eu sunt Mesia…

306: Aşa e!

SAMSON: Am făcut atâtea minuni! Drepturi şi sporuri! Concedii gratuite în Turcia! Am înviat din morţi atâtea societăţi cu capital de stat! Eu sunt Mesia…

MULŢIMEA: Bravo!

SAMSON: Am avut o sfântă revelaţie! Adineauri, în acest birou a fost Dumnezeu în persoană… (Freamăt şi uimire în mulţime.)

702:Unde? Aici?

306: Chiar Dumnezeu!

TULBUREANU: Şi noi de ce nu l-am văzut?

SAMSON: El se arată numai sufletelor mari şi eterne. Ceea ce trebuie să ştiţi voi, muritorii de rând, este că Dumnezeu mă vizitează frecvent, de la alegeri încoace. (Pauză.) Eu sunt consilierul Domnului, pe probleme sociale.

306: Parcă am simţit o umbră…

1002: Şi mie mi s-a părut că umblă cineva…

SAMSON: Dumnezeu s-a grăbit să mă vadă! Reţineţi! Nu s-a dus la guvern! A venit direct la noi, la sindicat! Iată ce mi-a spus! Citez: (Patetic): Fiule, aşa nu se mai poate! Scoate poporul tău din robie şi mântuieşte-l! Am dat totul unor oameni de nimic! Ai grijă de scaunul ceresc!

ARBORE: Şi ce-a mai zis?

SAMSON (exaltat): Ce, nu e destul? Prin aceste fraze simple Dumnezeu a spus totul. Cuvintele Sale sunt uşor de interpretat. Domnul ne-a dat de toate. Apele sunt pline de peşti, mieii zburdă pe câmpii, subsolul musteşte de motorină! Dar oamenii de nimic, adică guvernanţii, gestionează fraudulos acest sfânt patrimoniu. Aşa nu se mai poate! Are dreptate Tata!

VOCI DIN MULŢIME:

-Uraaa!

-Huooo!

-Jos guvernanţii!

SAMSON: Copiii mei! Pentru mântuirea voastră pregătisem acei bani! Dar guvernanţii ni i-au furat!

VOCI DIN MULŢIME:

- Ticăloşii!

- Hoţii! Hoţii!

- Mergem peste ei!

- Acum, ori niciodată!

- Noi i-am ales, noi îi dăm jos!

SAMSON: Am convocat de două ori premierul! I-am cerut să vină aici, în Valea din Deal. Ei, bine, n-a venit!

VOCI DIN MULŢIME:

- Huooo!

- Hoţii! Hoţii!

- Să vină aici, să afle cum trăim noi!

- Să vadă ce rece este apa caldă!

- Să vină imediat guvernul în Vale!

- Şi parlamentul!

- Hoţii! Hoţii!

- Să vină premierul!

SAMSON: Ascultaţi! (Scoate din buzunar o hârtie mototolită.) Iată ce-mi răspunde premierul: (Citeşte batjocoritor.) Votre Majeste! Îmi pare nespus de rău că, datorită agendei mele încărcate, nu pot da curs invitaţiei de a face o vizită de lucru în Valea din Deal. Totuşi, am trecut acest obiectiv pe lista de aşteptare, alături de alte priorităţi istorice, cum ar fi Stejarul din Borzeşti, Umbra lui Mircea la Cozia şi Cronica pictată de la Viena…

ARBORE (cu furie): Nu vine la noi! Merge la Viena!

SAMSON: Tăcere! Un pic de respect! Sunt cuvintele premierului… (Citeşte mai departe, batjocoritor.) Voi face tot posibilul să vizitez acest important bazin electoral, probabil anul viitor, cu ocazia festivităţii de închidere a minei Dâlja. Am preferat să vă răspund în scris, pentru a lăsa o mărturie indubitabilă a bunelor mele intenţii. Vorba romanilor: „Verba volant, scripta manent!”. Vă trimit alăturat bugetul rectificat pe anul trecut. Vă rog să lucraţi cu spor pentru că economia are mare nevoie de aer! Felicitări pentru locul secund ocupat de scaunul excelenţei voastre în competiţia naţională. A bientot! Al dumneavoastră… indescifrabil…

VOCI DIN MULŢIME:

- Acesta e premier?

- Ticălosul!

- Râde de noi!

- Jos guvernul!

- Premierul şi ai lui /Să se ducă dracului!

SAMSON (provocator, le arată hârtiile): Ei, vă place?

VOCI DIN MULŢIME:

- Nuuu!

- Jos premierul!

- Hoţii! Hoţii!

- Murim şi luptăm! / Pe Samson îl apărăm!

SAMSON (Ironic.) „Scripta manent”! Vezi, Doamne, mă învaţă el pe mine franceză! (Cu dispreţ total aruncă hârtiile în aer, peste capetele mulţimii.) „Scripta volant”! (Mulţimea prinde din zbor hârtiile şi le rupe cu furie. 702 şi 604 mestecă şi înghit fragmente din scrisoare.)

VOCI DIN MULŢIME:

- Hoţii! Hoţii!

- Premierul, vrem să vină! / Să muncească jos în mină!

- Foaie verde de sulfină!

- Huooo!

- Jos guvernul!

- Nu mai vrem nici-un pic / Prim ministru bolşevic!

- De la Tisa pân-la Nistru / Sam-son, prim ministru!

SAMSON (către cei doi mineri care au înghiţit scrisoarea premierului): Ei! Vă place scrisoarea premierului?

702 (cu gura plină): Să fiu al dracului! N-am mâncat niciodată o porcărie mai mare!

604 (molfăie un fragment din scrisoare): N-are nici un gust!

SAMSON (ia loc pe Tron): Mergem la Bucureşti?

MULŢIMEA: Uraaa! Uraaa!

SAMSON: Atunci ridicaţi scaunul ceresc! (Patru bărbaţi ridică pe umeri MareleTron, purtându-l triumfal pe Samson.)

MULŢIMEA (în stare de excitare maximă): Uraaa!

SAMSON: Trebuie să votăm! Decizia aceasta implică răspundere penală! Cine vrea să mergem la Bucureşti?

MULŢIMEA (în delir): Uraaa!

SAMSON: Cine e împotrivă?

MULŢIMEA (în delir): Uraaa!

SAMSON: Abţineri?

MULŢIMEA (în delir): Uraaa!

SAMSON: Mulţumesc! Cu unanimitate de voturi am hotărât! (Tare.) Mergem la Bucureşti! Dacă Mohamed e surd, vor veni la el munţii Carpaţi, cu păduri şi izvoare! Aşa se scrie istoria! Fire-aţi voi ai dracului! Eu sunt Mesia!

Samson este scos triumfal din scenă. Mulţimea în delir îl însoţeşte scandând: „Bucureşti! Bucureşti! Uraaa! Uraaa! Uraaa!” Cortina cade. Freamătul continuă să se audă, din ce în ce mai estompat. 

PARTEA II-A 

Scena 1

Bucureşti, Piaţa Victoriei. În stradă, în faţa sediului Guvernului, este improvizat comandamentul general al insurgenţilor. Decorul este dominat de Marele Tron, la care se poate ajunge urcând câteva trepte din scândură, îmbrăcate în pânză purpurie. Samson stă pe Tron, având în faţă o hartă turistică, exagerat de mare, a municipiului Bucureşti. O marjoretă, îmbrăcată sumar, la limita decenţei, îl apără de muşte cu un evantai uriaş, din pene de păun. Samson afişează suficienţa şi ifosele unui mare sultan. E păzit de doi bodiguarzi, în ţinută de miner, purtând ochelari cu lentile fumurii. Bodiguarzii stau tot timpul în spatele regelui, rotindu-şi privirile, cu atenţie, în dreapta şi în stânga. Lângă Samson, pe trepte, în poziţie de drepţi, stau doi consilieri. Alături, un Cronicar, aşezat turceşte, cu hârtiile pe genunchi, în poziţia celebrului scrib egiptean. Întreaga scenă are aerul unui bazar oriental. În faţa Tronului, mare agitaţie. Mulţimea e pestriţă, îmbrăcată civil. Se mişcă totuşi după reguli militare, dar într-o manieră cât se poate de comică. Pe stradă trec, dintr-o parte în alta a scenei, grupuri de cetăţeni, alcătuind tablouri sugestive pentru aceste evenimente.

SAMSON (poruncitor): Toate ordinele se transmit prin viu grai! Numai prin curieri! Telefoanele noastre sunt ascultate… (Intră în grabă un Curier.)

CURIERUL 1: Permiteţi să raportez! Sediul guvernului este încercuit!

SAMSON (către Consilieri): Să nu cumva să scape cineva! Aţi săpat tranşee pe partea de nord?

PRIMUL CONSILIER: Nu e nevoie, majestate! Acolo există un şanţ uriaş, făcut de Primăria Sectorului 1. E plin cu apă de ploaie. Obstacol de netrecut!

AL DOILEA CURIER: Nici guvernanţii pot să fugă, nici noi nu putem intra!

SAMSON (nemulţumit): Nu e bine! Noi trebuie să avem acces! E stare de asediu! Nu ne jucăm! Pregătiţi trunchiuri groase de copac! Când voi suna atacul, umpleţi cu ele şanţul!

PRIMUL CONSILIER: Nu avem rezerve de lemn, majestate! Aici, în Capitală nu e ca la mină!

SAMSON (hotărât): Eşti concediat! N-am nevoie de consilieri din Opoziţie! (Primul Consilier face o plecăciune adâncă şi se retrage umilit într-un colţ.) Îmi spuneţi voi, mie, că în Bucureşti nu sunt copaci? Puneţi mâna pe topoare, măgarilor! Mergeţi în Herăstrău, la Grădina Botanică… (Intră alt Curier, foarte obosit.)

CCURIERUL 2: Majestate! Guvernanţii au încercat să spargă încercuirea! Şi-au făcut pod peste şanţ, pe flancul de nord…

SAMSON: Exact cum am intuit! (Se uită cu reproş la Al Doilea Consilier.) Băiete! Nu spuneai tu că pe acolo nu se poate trece? (Furios.) Incompetentule! Eşti concediat! Nu mai am nevoie de consilieri! Afară! Pe front cu voi! De-acum, mă voi consilia singur! (Către Cronicar.) Să se scrie în cronici!

CRONICARUL: Am scris, majestate!

SAMSON: Citeşte!

CRONICARUL: „ Şi atunci, Luminăţia Sa a concediat cei doi consilieri, pentru incompetenţă.”

SAMSON: Nu e bine! În istorie să rămână latura luminoasă a faptelor! Unde este limbajul de epocă, analfabetule? Scrie aşa! (Dictează.) „Şi minunându-se de înţelepciunea fără pereche a Domnitorului, cei doi boieri divăniţi, tocmiţi ca sfetnicii… (Pauză.) …şi-au dat demisia, din motive personale!” (Către Curier, cu asprime.) Iar tu, Limbă Lungă! Tu ştii ce păţeau în antichitate curierii care aduceau veşti proaste? (Speriat, Curierul nu răspunde.) Vrei să spui că miniştrii au spart încercuirea?

CCURIERUL 2 (tremurând): Nu, înălţimea voastră! A fost doar o tentativă. Au forţat linia frontului, cu basculantele! (Vesel.) Dar ai noştri au prins de veste. Au început să fluiere şi să înjure din toate puterile, şi atacul a fost respins!

SAMSON (agitat): Trebuie să luăm cu asalt poarta principală! Să vină la mine generalul Scorţan! (Nimeni nu ştie ce trebuie să facă. Confuzie. Samson e tot mai nervos.) Ei, ce se întâmplă aici? Unde sunt derbedeii de consilieri?

CCURIERUL 2 (aleargă în cerc, strigând): Consilierii! Să vină consilierii la Majestatea Sa! (Cei doi Consilieri vin în fugă. Fiecare are în mână câte o coadă de lopată.)

SAMSON: Pe unde umblaţi, secăturilor?

PRIMUL CONSILIER (în poziţie de drepţi): Ne-am luat armele de la rastel! Plecăm pe front!

SAMSON: Voi pe front? Nu vă e ruşine? Părăsiţi obiectivul fără ordin? Vreţi să vă bag în Tribunalul Militar? Chemaţi-l pe generalul Scorţan!

AL DOILEA CONSILIER (în poziţie de drepţi): Permiteţi să raportez! Generalul a fost trimis de alteţa voastră, cu două legiuni de vagonetari, să ocupe Televiziunea!

SAMSON (mirat): Cum? Televiziunea încă nu a căzut? (Se uită nervos la ceas.) Două legiuni? Două legiuni, ca să pun pe fugă un batalion de gardieni publici? (Face însemnări pe hartă.) Să vină imediat generalul Papură!

PRIMUL CONSILIER (linguşitor): Majestate! Conducând strălucit trei brigăzi de lăcătuşi mineri, generalul de brigadă Papură tocmai a ocupat Parlamentul! S-au dat lupte grele, dar am învins! Prima putere a statului a căzut în mâinile noastre!

SAMSON (îngrijorat): Am înregistrat pierderi mari?

AL DOILEA CONSILIER: Neglijabile! Cinci ortaci şi-au pierdut lămpaşele! Au primit altele noi.

PRIMUL CONSILIER: Aici se poate lupta şi fără lămpaşe! Capitala este bine iluminată.

SAMSON: La Parlament am capturat pradă de război?

AL DOILEA CONSILIER: Slab, majestate! Legi, proiecte de legi, discursuri, amendamente respinse, un clopoţel, câteva mii de ordonanţe! Nişte căciuli şi cojoace de la garderoba deputaţilor…

PRIMUL CONSILIER: Eu v-am spus! Dacă vreţi pradă, atacaţi Banca de Comerţ Exterior, nu Parlamentul!

SAMSON (aspru): Nenorocitule! Iar mă induci în eroare! Banca a fost devalizată de către oameni politici importanţi! Mă pui să jefuiesc o bancă gata jefuită? (Către Al Doilea Consilier.) Să se întocmească documente de recepţie pentru întreaga pradă capturată! Conform legislaţiei în vigoare! Vreau să fie ordine! (Pauză.) Dar unde sunt ceilalţi ofiţeri superiori?

AL DOILEA CONSILIER (mecanic): Execută poruncile înălţimii voastre! Sunt în misiune, conduc importante dispozitive de luptă. Au fost atacate toate obiectivele de importanţă strategică: sediile partidelor, redacţiile presei reacţionare, Facultatea de arhitectură, Fabrica de bere, Biblioteca naţională, Hanul lui Manuc…

PRIMUL CONSILIER (mecanic): Oamenii noştri patrulează fără odihnă! Am instituit filtre în punctele cheie. Sunt arestaţi imediat studenţii cu barbă, posesorii de ziare subversive, intelectualii, femeile gălăgioase, cu excepţia gravidelor…

SAMSON: Aveţi grijă! Dacă luăm prizonieri, să se respecte Convenţia de la Geneva!

AL DOILEA CONSILIER: Desigur! Nu moare nimeni. Cei prinşi sunt snopiţi în bătaie, atâta tot! Atmosfera e paşnică… (Intră un Curier, foarte agitat.)

CURIERUL 1: Permiteţi să raportez: au descărcat nouă mii de scutieri în faţa guvernului!

SAMSON : Nouă mii! (Visător.) „La Nicopole văzut-ai…?

CURIERUL 1 (mecanic): Permiteţi să raportez! La Nicopole, n-am văzut nimic!

SAMSON (furios): Pregătiţi-vă de luptă! Aduceţi-mi calul!

PRIMUL CONSILIER: Majestate! Norocul ne surâde iar! Am primit întăriri! De la gara Chitila a sosit chiar acum generalul Rodeo Veja cu garda de pretorieni! Patru mii de ortaci! 

Scena 2

Aceiaşi. Întră generalul Veja. Poartă o şubă neagră, cu guler de blană albă, pantaloni bufanţi, cizme de cauciuc, cască şi lampă. Se apropie de tron şi face o plecăciune adâncă.

SAMSON (cu reproş): De ce aşa târziu, generale? La război, minutele sunt de argint, iar orele din aur…

VEJA (cu o demnitate palidă): Luminăţia voastră, e vina căilor ferate! Credeţi că e uşor să faci loc la patru mii de ortaci, fără bilete, într-un tren deja arhiplin! Acceleratul era înţesat de călători. I-am rugat frumos să coboare, în numele iubirii de ţară! Le-am vorbit despre misiunea noastră istorică! Dar ei, nu şi nu! Că, vezi Doamne, şi-au cumpărat bilete, cu loc rezervat şi supliment de viteză! Lipsa lor de patriotism m-a indignat atât de profund, încât i-am scos afară din vagoane! Pe toţi! I-am aruncat pe peron, cu valize cu tot!

SAMSON (grav): Foarte bine! Trenul trebuia rechiziţionat imediat! E o prioritate naţională!

VEJA: Aşa am şi făcut! Dar să vedeţi ce necazuri am avut cu mecanicii! Nişte sabotori, vânduţi Puterii! Au refuzat să pornească trenul! Aşa că am dat jos şi mecanicii! Iar trenul l-am condus noi! Ce, parcă noi nu avem locomotive la mină?

SAMSON: Bravo, generale! Istoria nu va uita niciodată serviciile tale! Dar conflictul de muncă nu s-a terminat… În faţa noastră, puterea executivă, deşi încercuită, refuză să capituleze. Pregătim o ofensivă zdrobitoare! În prealabil, clădirea ar trebui supusă unui bombardament de artilerie. (Către Consilieri.) Avem proiectile?

PRIMUL CONSILIER (gânditor): Pietre nu prea găsim noi, aici la câmpie…

AL DOILEA CONSILIER: Avem în schimb zece mii de conserve, primite în dar de la guvernanţi….

VEJA: Ce fel de conserve?

AL DOILEA CONSILIER: Fasole boabe cu cârnăciori de porc!

VEJA (serios): Sunt bune! Am folosit asemenea proiectile şi anul trecut, când am luat cu asalt prefectura! Au un impact deosebit asupra geamurilor. (Gânditor.) Ne-ar mai trebui însă şi nişte ouă… (Îngrijorat.) Totuşi, acolo sunt nouă mii de scutieri bine echipaţi… (Uşor speriat, după o pauză de gândire.) Oare n-ar fi mai bine să schimbăm tactica? Simulăm o retragere. Plecăm acasă şi lăsăm în Piaţa Victoriei un cal troian…

SAMSON (ferm): Termină cu prostiile! Cavaleria noastră nu are experienţă! E aproape seară! (Îşi arată ceasul de la mână.) Unde găsesc eu la ora aceasta cai troieni?

PRIMUL CONSILIER: Cea mai apropiată herghelie se află în comuna Bragadiru!

SAMSON: Am hotărât! Atacăm frontal, fără întârziere! Veja, răspunzi de artilerie! Ia-ţi oamenii şi cinci mii de conserve! (Solemn.) Vă ordon, treceţi strada!

VEJA (în poziţie de drepţi): Am înţeles, să trăiţi!

SAMSON: Nu vreau vărsare de sânge! Trageţi peste scutieri, direct în geamuri! Atenţie! Scutierii sunt flămânzi! Trageţi cât mai sus! Dacă vă interceptează proiectilele, sigur le mănâncă!

Veja iese în pas alergător. Din spate răzbat comenzi scurte, militare, urmate de zgomotul geamurilor sparte. Se aud explozii specifice jocurilor de artificii. Acest fond sonor, bine temperat, se va face auzit până la sfârşitul acestei scene. Din partea dreaptă este adus un tânăr cu barbă, flancat cu străşnicie de Arbore şi 702. Aceştia au scuturi, desigur capturate, şi bastoane de cauciuc, din dotarea forţelor de ordine. Tânărul are hainele rupte, capul şi mâna bandajate. Este târât în faţa lui Samson.

ARBORE (fanatizat): Îngenunchează, câine necredincios! (Epuizat, tânărul se lasă în genunchi, apăsat cu forţă de 702.)

702: Luminăţia voastră! L-am prins într-un anticariat din Piaţa Universităţii!

ARBORE: Are barbă, e intelectual, nu e nici un dubiu! Aşa că l-am luat de guler şi l-am filat discret! Ne-a minţit! Spune că n-are studii superioare…

702: I-am făcut percheziţie la domiciliu! Ce credeţi? În dulap, sub camuflajul unor cămăşi cu guler alb, am descoperit legitimaţia sa de student, plus câteva ziare păgâne!

SAMSON (ofensat): Aha, gulere albe! Tinere, e adevărat? (În stare de şoc, tânărul nu răspunde.)

ARBORE: E adevărat, majestate! (Arată un teanc de ziare şi câteva cămăşi.) Uitaţi aici, câte corpuri delicte!

702 (îl zgâlţâie pe Tânăr, cu violenţă): Răspunde, mă! Şeful ţi-a pus o întrebare! E adevărat că citeşti numai ziare cu guler alb? (Îi dă câţiva ghionţi. Tânărul, complet epuizat, tace. Abia se ţine pe picioare.)

ARBORE (isteric): E un nemernic! Tace! Nu vrea să colaboreze cu organele de ordine! (Îi trage şi el Tânărului un genunchi în fund.)

SAMSON: Ce a păţit la cap? (Arbore şi 702 se uită, încurcaţi, unul la altul.)

ARBORE (ezită): A alunecat pe scări, când l-am dus la interogatoriu… E un dezechilibrat. Nu vedeţi? Dacă nu ţinem bine de el, cade!

702: Trebuie pedepsit! Nimeni nu e mai presus de lege! (Zgomotul ostilităţilor din Piaţa Victoriei se intensifică.)

SAMSON (agitat): Gata, ajunge! Luaţi-l de aici! Puteţi să-l bărbieriţi, dacă vă face plăcere! Confiscaţi-i ziarele şi cămăşile!

ARBORE (salută milităreşte): Da, să trăiţi! Mergem să ne terminăm ancheta!

702: Noroc bun! (Către Tânăr, scuturându-l cu putere.) Fă şi tu o plecăciune, spurcatule!

Arbore şi 702 părăsesc scena, târând Tânărul după ei. Zgomotul luptelor din Piaţa Victoriei devine tot mai intens. În scenă pătrunde fum; pe fundal joacă lumina roşie a flăcărilor. Intră generalul Veja, în pas alergător. Se îndreaptă spre Tron, cu faţa plină de fum şi transpiraţie.

VEJA: Permiteţi să raportez! Am lansat patru mii de proiectile asupra obiectivului. Cordonul de scutieri a fost străpuns! Nu a mai rămas nici un geam întreg! Misiune îndeplinită! Oamenii de ordine fug în dezordine!

SAMSON (radiază): Bravo, generale! Ai muncit bine! Vei fi decorat cu Ordinul Muncii, clasa III-a, cu panglici… (Către Cronicar.) Să se scrie în cronici…

VEJA: Mulţumesc! Permiteţi să raportez! Am dat foc la draperii pentru că, fiind de catifea, în spatele lor, inamicul s-ar putea replia pe nesimţite. Apoi, dacă geamurile au fost sparte, draperiile nu se mai justifică. Îmi cer scuze, văd că s-a făcut puţin fum. Aşa e la război…

SAMSON (în transă poetică): Guvernul arde / Furtuna-n el se scaldă…

VEJA: Numai draperiile ard, excelenţă…

SAMSON: Foarte bine, Veja! Foarte bine! Acolo unde sunt draperii nu există transparenţă! (Poetic.) Să dai foc la draperie / Şi la casa de minciuni! (Intră un Curier.)

CURIERUL: Majestate, focul s-a întins! Pe balcon, premierul flutură un cearşaf alb!

VEJA (triumfal): Vrea să negocieze condiţiile capitulării…

SAMSON (sever): Nu avem ce negocia! Capitulare necondiţionată!

VEJA: Lăsăm pompierii să intervină?

SAMSON: Nu! Puterea fumegă! Las-o să se afume puţin! (Veja şi Curierul ies în pas alergător.) 

Scena 3

Aceiaşi. Intră în fugă un Curier.

CURIERUL 1 (epuizat): Maiestate, acum o oră forţele noastre democratice au fost respinse la Televiziune. Clădirea e bine apărată. Paraşutişti, trupe de elită… (Suflă din greu.)

SAMSON (nervos): Ticălos bătrân, slugă de ministru! Ţi-a trebuit o oră ca să aduci un mesaj atât de important?

CURIERUL 1: Măria ta! În oraş domneşte anarhia! Tramvaiele circulă anapoda…

SAMSON: Frumos! Am legislativul în palma dreaptă şi executivul în stânga! Şi totul se duce de râpă pentru că mă împiedic de Televiziune, adică de-un ciot. (Către Curier.) Ascultă, adormitule! Du-te imediat la Parlament! Ordin! Să se trimită urgent cohorta II –a de artificieri la Televiziune! Să ocupe măcar studioul 4! Trebuie să dau un comunicat important către ţară!

CURIERUL 1: Artificierii pot folosi dinamita din dotare?

SAMSON: Nu! Doar petarde şi artificii! Ai înţeles? Vreau să arăt lumii întregi că acest oraş se poate cuceri numai cu petarde! (Pauză.) Hai! Du-te! Aleargă!

CURIERUL (se retrage încet, târându-şi picioarele): Sunt obosit, majestate! Pot să iau un taxi?

SAMSON: Taxi? Da ce, mă, Temistocle, a fugit de la Mecca la Atena cu taxiul? N-am bani! Războiul acesta m-a costat o avere! Aleargă ticălosule! Aleargă, dacă te-ai făcut curier! (Curierul iese.)

PRIMUL CONSILIER: Măria ta…

SAMSON: Se înserează! Cer să mi se spună „luminăţia voastră”! Aţi observat că fiinţa mea emană energie, ca o aureolă! Seara, citesc la propria mea lumină! N-am nevoie de becuri!

PRIMUL CONSILIER: Luminăţia voastră, afară aşteaptă doi investitori străini.

SAMSON (cu mândrie): Vedeţi? V-am spus că dacă preiau puterea, vine şi capitalul străin! (Tare.) Să intre! Ce mai aşteaptă? Să intre! (Primul Consilier îl introduce pe Hagaşima, care face plecăciunile de rigoare, conform protocolului din ţara sa.)

PRIMUL CONSILIER (solemn): Are onoarea să se plece în faţa luminăţiei voastre, un samurai vestit: domnul Hagaşima, preşedintele concernului S.C. Hagaşima S.A. care va investi în industria noastră energetică trei sute milioane dolari. Domnia sa este aşteptat la guvern, astăzi la ora 17…

SAMSON (amabil): Noroc bun, Hagaşima! Numele tău îmi pare cunoscut! Sunt sigur că între tine, Hagaşima, şi Convenţia de la Haga există un grad important de rudenie. Oricum, eşti un tip deştept! Faci bine că-ţi aduci capitalul la noi, în zona aseismică din Ţara Vrancei! La voi e instabilitate; două mii de cutremure pe an! Din păcate, guvernul nostru nu te poate primi pentru că azi e luni. Iar la noi, lunea toate muzeele sunt închise. (Hagaşima nu pricepe româneşte dar se înţelege perfect, prin semne, cu Primul Consilier, care devine interpretul său.)

PRIMUL CONSILIER: Preşedintele Hagaşima insistă să fie primit acum. Pentru deschiderea liniei de credit, astăzi este ultima zi. Vor să facă la noi în ţară o mare termocentrală… (În scenă pătrunde un nou val de fum. Se aud sirenele pompierilor.)

SAMSON: De unde vine atâta fum? Cine e de serviciu la bucătăria de campanie? Miroase a fasole afumată! (Intră Veja, foarte speriat.)

VEJA: Majestate, incendiul ia proporţii! Dacă nu lăsăm pompierii să intervină…

SAMSON: Nu ţi-e ruşine, Veja? Aici se discută o mare investiţie! Tocmai am atras un capital străin de trei sute milioane parai!

VEJA: Arde sediul guvernului! Mai întâi au ars draperiile, aşa, ca o introducere! Apoi a început să ardă întreg cuprinsul, pagină după pagină, de parcă ar fi revista Flacăra! Se va aprinde întreg oraşul!

SAMSON: Ei, şi? Acest oraş a ars de zece ori, de-a lungul istoriei! Să mai ardă o dată! Să ardă cu temelii cu tot! Nu putem clădi nimic nou pe ruine!

VEJA (cutremurat): Majestate! Arde Confederaţia cu tot patrimoniul, grajdul regal, garderoba ta cu cele şaizeci de costume, apartamentele celor şapte amante, vila de la Snagov...

SAMSON (calm, gânditor, uşor afectat): Veja, ai fost într-adevăr un general viteaz. M-ai convins, colonele Veja! Ai fost cât se poate de elocvent, domnule căpitan! Prin urmare, locotenent Veja, lasă pompierii să treacă!… Să stingă ceea ce ai aprins tu, în nemernicia ta, soldat Veja! (Veja iese năucit. Sirenele maşinilor de pompieri se înteţesc. Fumul scade în intensitate.) Stingeţi flăcările! Să ţineţi minte că eu, Samson, am salvat oraşul! (Către Cronicar.) Să se scrie în cronici! (Dictează

Cronicarului, cuprins de visare): „şi atunci, văzând flăcările înalte, mai înalte ca Foişorul de Foc şi Turnul Colţii, Luminăţia Sa Samson Întâiul a izbăvit târgul Bucureştilor de marea urgie”. Punct. „Iară generalul Veja, care, în ticăloşia sa, a uneltit împotriva Domnitorului, ponegrindu-l în faţa solilor străini şi punând în mare primejdie neatârnarea ţării a fost dat pe mâna mazilului… (Brusc, revine la realitate.) Adică i s-a desfăcut contractul individual de muncă!” Ai scris? (Cronicarul dă

afirmativ din cap. Hagaşima, impacientat, se adresează prin semne Primului Consilier.)

PRIMUL CONSILIER: Luminăţia voastră, domnul Hagaşima insistă. Dacă nu rezolvă azi, se pierde finanţarea. Sunt în joc trei sute milioane de dolari. Cere imperativ să fie condus la premier!

SAMSON (ofensat): Imperativ, da? Aşa a zis? Ei, bine, domnule Mişanaga, domnule Ganamişa, imperativ poţi să ceri la tine în imperiu, nu în regatul meu! Acum premierul nostru este în mare fierbere. Premierul e foc şi pară. Premierul e măcinat de probleme ardente şi scoate fum pe toate orificiile. Scaunul premierului este atât de fierbinte, încât, ai văzut, a trebuit să trimitem pompierii! Premierul s-a fript rău de tot, domnule Nagaşama! N-are vreme acum de termocentrala ta! Zău că eşti obraznic! Vii tu, din lumea largă, cu ochii tăi înclinaţi la 45 de grade Celsius şi te amesteci în treburile interne ale ţării mele! M-ai supărat! Oricum, la noapte remaniez guvernul! Vino mâine, dacă vrei! Dacă nu, i-aţi paraii şi du-te dracului! Mai găsim noi şi alţi investitori…

Primul Consilier face o traducere aproximativă, prin semne. Hagaşima este stupefiat. Face o plecăciune adâncă şi se retrage. Intră John Ivanson, al doilea investitor.

IVANSON (într-o română foarte stricată): Sa traiţi, sire! (Face o plecăciune.)

SAMSON (către Consilieri): Ce spune, mă? De ce nu traduceţi?

AL DOILEA CONSILIER: Domnul Ivanson vă spune: Noroc bun!

IVANSON: Ştiu, tu iubeşti libertate. Eu cetaţean liberian, iubesc libertate, iubesc copiii liberi… In Rumania, copii frumoşi… Eu, la mine, profesor universitate pedofilologie, vreu fac la voi fundaţie umanitara „Lasaţi copiii sa vina la mine!” Eu… (Este întrerupt, printr-un gest politicos de către Al Doilea Consilier, care improvizează o traducere.)

AL DOILEA CONSILIER: Domnul Ivanson este profesor, şeful catedrei de pedofilologie la Universitatea din Barzavanga. Vrea să înfiinţeze la noi o fundaţie, evident umanitară, care să protejeze copiii străzii…

SAMSON (îl întrerupe): Nu e nevoie să traduci! Engleza lui e destul de accesibilă… (Către Ivanson, stâlcit şi foarte tare.) Helău, Ivanson! La voi, in iuă cantri nu e aurolaci? De ce vrei tu faci fundaţie in mai cantri?

IVANSON: Sire, mai cantri… ţara me nu are copiii străzii, bicoz ţara me nu are străzi. In Rumania ai multe străzi, multe copii ai străzii... Eu, profesor pedofilologie, fac la voi fundaţie „Lasaţi copiii sa vina la mine!”

SAMSON: Diă profesor Ivanson! De ce nu făcut până acum fundaţie in mai cantri?

IVANSON: Bicoz trebuie la mine sediu in centru of Bucarest. Ştiu, tu iubeşti libertate. Eu adus ţie suvenir, ghift, mica atenţie, Statua Libertaţii. Eu cetaţean liberian… Dă Primului Consilier un tablou, reprezentând Statuia Libertăţii. Primul Consilier îl înmânează lui Samson. Acesta studiază pictura atent, cu aerul unui cunoscător.

SAMSON (către Consilieri): Statuia Libertăţii, simbolul Americii Libere! Iată întradevăr o capodoperă a picturii! Ce linie! Ce aureolă cromatică! Impresionant! De altfel, este o lucrare impresionistă! Pun pariu că a fost pictată spre sfârşitul Renaşterii! (Către Ivanson): Hei, diă Ivanson! Cine pictat acest tablou?

IVANSON: Leonardo da Vinci, sire!

SAMSON (către Consilieri, privind tabloul cu uimire): Ce v-am spus, bă? Uitaţi-vă şi voi, maimuţoilor! Statuia Libertăţii, pictată de Leonardo… (Consilierii sunt destul de reţinuţi, dar nu au curajul să se exprime.)

IVANSON: Eu găsit sediu mare, Piaţa Romana. O mie metri patraţi, parter! Spaţiu comercial… Vad bun… Uite aici, cerere! Eu profesor, pedofilologie. Fac la voi fundaţie!

Ivanson înmânează cererea Primului Consilier. Samson continuă să studieze cu atenţie tabloul pe ambele feţe. Descoperă un plic lipit pe spatele tabloului. Îl desprinde, îl deschide şi scoate din el un teanc de bancnote străine. Le numără în văzul tuturor.

SAMSON (flutură banii pe sub nasul Consilierilor): Ei, acum v-aţi convins că este o pictură de valoare? (Semnează cererea, pe care o înmânează lui Ivanson.) Diă Ivanson! Iată, noi semnat cerere. Noi ajutam investitori straini. Spaţiul e al tău! Tu fundaţie umanitară. Tu om bun! Iubeşti copiii! Lasam copiii sa vina la tine! Spaţiu gratis! Chirie not! Du iu andăstend, Ivanson? Chirie not!

IVANSON (se retrage, numai în plecăciuni): Mulţumesc, sire! Incantat! Tu invaţat perfect englezeşte! (Ivanson iese. Samson continuă să ţină tabloul într-o mână şi banii în cealaltă.)

SAMSON (către Consilieri, arătând tabloul): Ei, acum aţi priceput de unde au guvernanţii atâtea tablouri? (Pauză.) Un Leonardo autentic! Primul din ţară! Aşa ceva nu şi-a permis nici baronul Brukenthal! (Înmânează tabloul Primului Consilier.) Donez acest tablou… (Către Cronicar.) Să se scrie în cronici: Donez această capodoperă Muzeului Naţional de Artă! Donez o xerocopie color Muzeului Academiei! Pentru că reprezintă Statuia Libertăţii! Pentru că libertatea, nu-i aşa, libertatea este aspiraţia noastră milenară. (Flutură teancul de bani.) Iar aceşti bani, cred că aţi înţeles… (Către Cronicar.) Acum să nu scrii! (Cronicarul face o plecăciune şi se opreşte din scris.) Ei, bine domnilor, aceşti bani sunt ceea ce în limbaj popular se cheamă şpagă! Şperţ, bacşiş, mită! Acum înţelegeţi de ce trebuie să cadă acest guvern? Pentru că dirijează traficul de influenţă! Pentru că e corupt până în măduva oaselor! Dacă n-aş fi fost eu, cu vigilenţa mea recunoscută, aceşti bani ar fi ajuns în buzunarul abject al guvernului! (Bagă banii în buzunarul de la piept.) Inacceptabil! 

Scena 4

Aceleaşi personaje. Afară ostilităţile au încetat. Intră un curier.

CURIERUL 1: Permiteţi să raportez! Luptele au încetat. Jandarmii au fraternizat cu forţele noastre… Patrulează împreună prin toate berăriile! (Pauză.)

SAMSON: Televiziunea a căzut?

PRIMUL CONSILIER: Are strategi buni Televiziunea, majestate! Chiar încercuită, ştie să reziste! Emite în cascadă filme sud-americane, captivante. Trupele noastre nu mai luptă. Stau în curte şi se uită la televizor!

SAMSON (fierbe): Filme, da? Ce nemernici! Ei cred că istoria este un film istoric! (Hotărât.) Să vină imediat generalul Veja!

AL DOILEA CONSILIER: Veja a fost exclus din corpul ofiţerilor! A fost dat afară din serviciu…

SAMSON (cu glas tunător): Am cerut să vină generalul Veja!

CURIERUL 1: (aleargă în cerc): Generalul Veja! Să vină generalul Veja! (Intră Veja, în mare derută.)

SAMSON: Generale! Ai ocazia să-ţi consolidezi poziţia de erou naţional! Ia o mie de artilerişti din Regimentul 18 Vagonetari! Dacă în treizeci de minute cucereşti Televiziunea, vei fi avansat în grad. Pe cuvântul meu, te fac mareşal! Dacă nu, jos nasul şi urechile!

VEJA (salută): Am înţeles, să trăiţi! (Iese în pas alergător.)

De afară răzbat comenzi scurte. Se aud tobe şi marşul cadenţat al unor trupe care se îndepărtează repede.

AL DOILEA CONSILIER: Luminăţia voastră! Afară aşteaptă delegaţia guvernului. Trebuie semnat actul capitulării…

SAMSON (jubilează): Aşadar, au sosit solii guvernului… Atenţie, negociez numai eu. Voi, răspundeţi numai la întrebările mele! Fără improvizaţii! Ţinută de gală obligatorie! Treziţi bodiguarzii, daţi drumul la aer condiţionat! Consilierii trezesc bodiguarzii care îşi reiau locurile în spatele tronului.

Tânăra majoretă agită iar evantaiul din pene de păun. Se revine la atmosfera de la începutul actului 3. Intră, foarte speriată, cu un prosop alb în vârful unui tac de biliard, delegaţia guvernamentală, alcătuită din Ministru (bandajat la cap) şi parlamentarul GALERIU (merge sprijinit într-o cârjă). Cei doi soli, cu feţele înnegrite de fum, se opresc la picioarele tronului şi fac plecăciuni adânci.

GALERIU (calm, cu demnitate): Majestate! Avem cinstea şi onoarea să reprezentăm guvernul legitim al ţării! (Îşi pune în dreptul inimii Constituţia.) Deoarece scutierii ne-au părăsit, singurul scut care ne-a mai rămas este legea…

SAMSON: Legea este pavăza celor slabi, tinere!

GALERIU: Delegaţia noastră este condusă din domnul Ministru! Domnia sa nu poate vorbi. A avut o divergenţă de opinii cu un grup de ortaci, în urma căreia i s-a blocat maxilarul! Eu sunt parlamentar şi m-am înscris voluntar în această delegaţie, ca purtător de cuvânt, pentru că, părăsit de soţie şi de electorat, oricum intenţionez să mă sinucid!

SAMSON: Sinuciderea este un amestec de slăbiciune şi nobleţe, tinere! Intenţia dumneata este salutară! Ai stofă de erou, chiar dacă eşti Neica Nimeni! Marii bărbaţi ai istoriei au ştiut totdeauna să moară cu demnitate. Socrate a băut cucută, Decebal şi-a împlântat sabia în inimă! Dar premierul nostru ce face?

GALERIU: Premierul a aflat din ziare că a fost demis. Când am plecat noi, îşi făcea bagajele…

SAMSON: Ai văzut? Nu întreabă de cucută, nu cere pistol, nu caută cianură! Îşi adună tablourile şi vrea s-o şteargă la Poiana Braşov, la vânătoare! După care va depune plângere scrisă la Înalta Poartă de la Strassbourg!

GALERIU: Majestate, nu mai am mult de trăit! Să discutăm capitularea!

SAMSON: Capitularea, fiind o realitate, nu se discută, tinere!

GALERIU: Guvernul… vreau să spun, fostul guvern… a analizat revendicările domniei voastre…

SAMSON: Pretenţiile noastre sunt modeste! Am cerut două lucruri: pământ şi apă!

GALERIU: Exact. Revendicările dumneavoastră ridică însă mari probleme, de natură juridică. Dumneavoastră, cu siguranţă, solicitaţi pământ în intravilan, şi încă în Capitală. Nici nu se poate altfel, ţinând cont de poziţia de pe care negociaţi… Aşa că juriştii noştri, după lungi dezbateri, au găsit o soluţie de compromis: aveţi aici titlu de proprietate pe parcul Cişmigiu, plus întregul areal arondat Sectorului Agricol Ilfov!

SAMSON: Doar atât! Cum, când lumea mi-e deschisă?

GALERIU: Majestate…

SAMSON: Vai de cei învinşi, tinere! În ultimă instanţă, pot să vă cer orice!

GALERIU: Putem să vă dăm şi Lacul Herăstrău! În felul acesta rezolvăm ambele revendicări: pământ şi apă!

SAMSON: A, nu! Dacă e vorba de apă, solicit întreg canalul Dunăre – Marea Neagră! (Galeriu se uită spre Ministru, care dă afirmativ din cap.)

GALERIU: Cum doriţi! (Scrie ceva pe titlul de proprietate.) Probabil nu ştiţi: cheltuielile de întreţinere ale canalului depăşesc cu mult veniturile acestuia! De fapt, este ceva simptomatic pentru întreaga noastră economie…

SAMSON: Vreau judeţul Botoşani! (Ministrul dă afirmativ din cap.)

GALERIU (indignat): Majestate, atentaţi la integritatea unui stat naţional, unitar, suveran, recunoscut de Organizaţia Naţiunilor Unite!

SAMSON: Zău? Crezi că mă sperii? Află că mai vreau pe deasupra Cadrilaterul şi Insula Şerpilor…

GALERIU: Intrăm în conflict cu alte state suverane, majestate! Revizionismul nu e sănătos, acum, când visăm cu toţii integrare europeană!

SAMSON: Vreau castelul Bran!

GALERIU: A fost restituit contelui Dracula!

SAMSON: Palatul Peleş! Casa Poporului!

GALERIU: Nu se poate, majestatea voastră! Nu aţi revendicat bunuri imobile! Cererea înălţimii voastre este cât se poate de clară: pământ şi apă! (Intră un Curier.)

CCURIERUL 2: Majestate! Televiziunea a căzut! De pe ecrane a dispărut orice imagine!

SAMSON (îşi freacă mâinile cu bucurie): Bravo! Veja e un mare viteaz! Mă voi ţine de cuvânt! Îl fac maior! (Către Soli.) Domnilor! Vă rog să luaţi act de generozitatea luminăţiei mele! Semnez capitularea necondiţionată a aşa-zisului vostru guvern şi astfel declar închis conflictul colectiv de muncă! (Semnează actul primit de la Galeriu.) Deocamdată iau în custodie toate judeţele! Oricum, Televiziunea este a mea! (Către Curier.) Ordin! Peste o jumătate de oră toate carele de reportaj ale

Televiziunii Libere să fie în Dealul Mitropoliei! De la tribuna Parlamentului voi rosti un comunicat important către ţară! (Către Galeriu.) Domnule deputat! Înainte de a te sinucide, transmite guvernanţilor să părăsească sediul. Am scos la concurs postul de prim ministru, iar eu sunt singurul candidat serios! Îţi doresc moarte bună! (Către Consilieri.) Ce mai staţi! La Parlament, copii! La Parlament!

Samson este scos triumfal din scenă, cu Tron cu tot, de către patru bărbaţi, prin partea dreaptă. E însoţit de tot alaiul, Bodiguarzi, Consilieri etc. Prin stânga se retrage, şchiopătând, umilită, delegaţia guvernamentală. Pentru moment scena rămâne goală. 

Scena 5

Intră din stânga Şuteu şi Tulbureanu.

TULBUREANU: Cum? Vrei să spui că s-a terminat?

ŞUTEU (mănâncă seminţe, aruncând cojile pe jos): Premierul a fugit! Conflictul de muncă s-a închis!

TULBUREANU: Mare păcat! Începuse să-mi placă. Lume bună, aici la Bucureşti!

ŞUTEU: Ehei!

TULBUREANU: Am intrat într-un restaurant de lux… (Bea o duşcă.) Aveam lampa aprinsă şi lopata în mână. Chelnerii mi-au adus imediat mâncare, băutură! Nici nu sau uitat la banii mei! Un singur lucru m-au rugat: să las lopata la garderobă!

ŞUTEU: Aşa-i! Lumea e politicoasă! Se simte aerul de Capitală! Când îmi văd ambalajul (Îşi arată zeghea, cu mândrie.) curcanii mă salută şi trec pe cealaltă parte a străzii!

TULBUREANU: Păi, da! Poliţia trebuie să ajute cetăţenii…

ŞUTEU: Tocmai mi se făcuse poftă de lubeniţă în Piaţa Amzei. Iau de la un tarabagiu un pepene mare, roşu. Nenorocitul începe să strige: Hoţii! Hoţii! Îi arăt lampa, îi trag o palmă, dar jigodia strigă mai tare…

TULBUREANU: Mai sunt şi oameni răi…

ŞUTEU: Stai să vezi! Răsare ca din pământ un sergent de stradă! Om cu minte luminată! Înţelege repede situaţia! Îi trage şi el o palmă tarabagiului! Îi spune, la obraz: „Nu ţi-e ruşine, bă! Vine un erou la taraba ta, vrea şi el un pepene fără bani şi tu faci nazuri, al dracului? Ia arată-mi tu mie carnetul de producător!

TULBUREANU: Da, da! (Trage un gât din sticlă.) Tu chiar crezi că s-a terminat greva?

ŞUTEU: Au anunţat la televizor! A murit guvernul…

TULBUREANU (mirat): Dumnezeu să-l ierte! Eu nu mă pricep la politică! Era mare guvernul?

ŞUTEU: Oho! Douăzeci de miniştri, pe puţin! Da de ce-ntrebi?

TULBUREANU: Sunt gropar. Dacă nu-mi fac meseria la timp, lucrurile încep să pută! Hm! Douăzeci de gropi, spui? E mult de lucru! (Învârte lopata.) Ai spus că eşti preot. Vrei să mă ajuţi?

ŞUTEU: N-am timp! Acum sunt alpinist! Plec în Alpi! Mi-am găsit sponsori!

TULBUREANU: Pleci acum, când la noi e atâta democraţie?

ŞUTEU (discret): Trebuie s-o şterg! Sigur mă caută penitenciarul! Am fost eliberat condiţionat. Acum mi-am agravat dosarul! Am bătut trei ţigani în Ferentari! Mă vor acuza de antisemitism… (Continuă să ronţăie seminţe.)

TULBUREANU: Păi de ce i-ai bătut?

ŞUTEU: Eram nervos! Nu voiau să mă sponsorizeze! Au mult tupeu! (Se aud paşi; rumoare.) Atenţie, vine cineva! (Intră 604 şi Arbore, escortând-o pe Nela.)

NELA: Jos labele, bădăranilor!

604: Puicuţo! Aşa vorbeşti tu cu clasa muncitoare? (Îi întoarce mâinile la spate şi îi pune mâna la gură.)

ARBORE (către Nela): Ce cauţi tu, femeie, aici în preajma Puterii, în loc să-ţi vezi de cratiţele tale? Ia să văd ce ai în poşetă? (Îi smulge poşeta şi începe să caute în ea. Nela se zbate din toate puterile.) Nu cumva ascunzi obiecte contondente? Ia te uită! (Către Tulbureanu, care îl priveşte năuc, proptit în lopată.) Notează, colega! Una bucată ruj! Un piaptăn! Una bucată batistă! O scrisoare de dragoste! Bani! (Tresare.) Aha! Te-am prins! (Scoate din poşetă un plic cu medicamente.) Astea sunt droguri, crezi că nu ştiu? (Şuteu se uită şi el atent la medicamente.)

ŞUTEU: Sigur sunt droguri! Scrie clar aici: drogherie!

NELA (eliberându-şi gura, pentru moment): Sunt pastile anticoncepţionale, marţafoilor!

604: Gura! (Îi închide iar gura cu palma.) E şi mai grav! Pastile anticonstituţionale?

ŞUTEU: Sunt droguri pe care le folosesc femeile, ca să nu rămână gravide!

TULBUREANU (se închină): Sfântă născătoare!

ARBORE (isteric): Căţeaua! Vrea să lase poporul român fără urmaşi! (Tare, către Nela.) Tu ştii, păcătoaso, că patria nu este a noastră ci a urmaşilor urmaşilor noştri?

604: Sunt droguri, domnule! Am mai văzut din astea la sediul partidului raţional – fantezist! (Intră Prefectul - un intelectual distins, la o vârstă respectabilă.)

PREFECTUL: Cetăţeni! Lăsaţi femeia în pace!

ŞUTEU: Tataie, te mănâncă pielea?

ARBORE (către Şuteu, arătând spre Prefect): Colega, ia verifică tu actele acestui individ. Au început să mişune teroriştii…

ŞUTEU: Moşule! Actele la control!

PREFECTUL: Nu aveţi dreptul!

ŞUTEU (îl bruschează): N-am dreptul? (Îi arată pumnul.) Ramolitule! Te pui tu cu puterea populară?

ARBORE (către Şuteu.) Vin să te-ajut! Stai numai să termin cu paparuda asta! I-am confiscat drogurile!

ŞUTEU: Confiscă-i şi banii!

ARBORE: Că bine zici! (Bagă banii în buzunar.) Lupta de clasă costă bani, duduie!

PREFECTUL: Ce faceţi dumneavoastră este curată tâlhărie!

ARBORE: E-te-te! Se pare că am pus mâna pe un jurist! (Către 604.) Ortace, ai auzit ce a spus acest domn cu guler alb! Lasă femeia în pace! Ia-l pe dumnealui în primire! (604 dă drumul Nelei care fuge înnebunită, fără să-şi mai ia poşeta din mâna lui Arbore.) Na, că şi-a uitat poşeta! Ciudate mai sunt femeile în ziua de azi! (Cei trei îl înconjoară pe Prefect.)

ŞUTEU (lovindu-l pe Prefect la fluierul piciorului): Ia să vedem, moşule! Ştii să cânţi din fluier?

PREFECTUL: Protestez, aceasta este agresiune!

ARBORE (îl loveşte pe Prefect peste fluierul piciorului): Fluieraş de os, mult zice duios!

PREFECTUL: Este o îngrădire a libertăţii cetăţeneşti! Voi depune plângere scrisă…

604 (îl scutură pe Prefect): Cine eşti tu mă, de umbli noaptea ca strigoii şi tulburi liniştea publică?

PREFECTUL: Sunt prefectul de Vâlcea!

ŞUTEU: Aşa? Prin urmare, ne iei peste picior! Te mai întreb o dată, frumos! Cine eşti tu, mă, zăpăcitule?

PREFECTUL: Eu sunt prefectul de Vâlcea!

ARBORE: Iar eu sunt Iancu de Hunedoara! (Îi mai trage un picior.) Actele la control!

PREFECTUL: Nu aveţi dreptul!

604: Ştii tu cine suntem noi? Mă, tu nu citeşti ziarele? (Îl zgâlţâie puternic pe Prefect.)

PREFECTUL: Ajutor! Săriţi!

ŞUTEU (încet): Mai încet, mă! E noapte! Vrei să trezeşti poliţia? (Îl loveşte scurt, peste fluierul piciorului.)

PREFECTUL: Săriţi! Poliţia! Poliţia!

ARBORE: Ei, lasă! Poliţia are treburi serioase pe cap! Crime organizate…

PREFECTUL (isteric): Poliţia! Poliţia!

Intră în scenă, calmi şi destinşi, doi poliţişti. Patrula traversează scena de la stânga la dreapta. Arbore, Şuteu şi 604 ignoră patrula poliţiei; continuă să-l terorizeze pe Prefect, în linişte. 604 îi astupă gura Prefectului cu palma. Poliţiştii discută aprins dar nu par preocupaţi de violenţa din faţa lor.

PRIMUL POLIŢIST: Arbitrul de fotbal are puteri limitate…

AL DOILEA POLIŢIST: Dacă un fundaş central împuşcă, cu pistolul din dotare, atacantul echipei adverse? Ce poate face arbitrul?

PRIMUL POLIŢIST: Depinde unde s-a produs crima!

AL DOILEA POLIŢIST: Să zicem că atacantul a fost omorât în suprafaţa de pedeapsă!

PRIMUL POLIŢIST: În acest caz, arbitrul acordă lovitură de la unsprezece metri…

(Se aude, stins, vocea Prefectului: Poliţia! Poliţia!) Ascultă! Parcă a strigat cineva „Poliţia!”

AL DOILEA POLIŢIST: Ţi s-a părut! La televizor e un film poliţist… (Pauză.)

AL DOILEA POLIŢIST: Dar dacă fundaşul împuşcă un mijlocaş, la centrul terenului?

PRIMUL POLIŢIST: Atunci se acordă lovitură liberă directă!

Cei doi poliţişti ies prin partea dreaptă a scenei. În grupul rămas în scenă se produce o busculadă. Prefectul o ia la fugă, părăsind scena prin stânga. 604 porneşte pe urmele lui.

ARBORE: Uite că ne-a scăpat!

ŞUTEU: Nu înţeleg de ce a fugit! Oricum îi dădeam drumul!

ARBORE: Nici nu ştim cine a fost…

ŞUTEU: Aflăm imediat! I-am şutit portmoneul! (Deschide portmoneul Prefectului. Arbore se apropie, focalizând lumina lămpii de miner asupra portmoneului.)

ARBORE: Trebuie să fie mare grangure! Are o grămadă de bani!

ŞUTEU: Mda! Am găsit şi legitimaţia! (Citeşte uimit.) Ei, să fiu al naibii!

ARBORE: Cine a fost?

ŞUTEU: Dă-l dracului! Mi s-a făcut sete! (Bagă portmoneul în buzunarul său.) Hai să bem o bere!

ARBORE: Cine-a fost, ortace?

ŞUTEU: Cine să fie! Dă-l în mă-sa! Prefectul de Vâlcea! (Pauză.) Aşa-i trebuie! Umblă noaptea pe străzi, în loc să stea la prefectură… (Cei doi părăsesc scena în linişte.) 

Scena 6

Intră Samson, triumfal, purtat pe Tron, urmat de tot alaiul. Tulbureanu deschide calea, 1002 scoate foi de dafin dintr-o pungă de hârtie şi le aruncă sub picioarele grupului.

TULBUREANU (agită o sticlă): Faceţi loc! Faceţi loc! Trece coloana oficială!

1002: Trăiască Samson, eroul neamului! Să calce pe laurii victoriei! Îi presărăm calea cu foi de dafin!

VOCI DIN MULŢIME:

- Uraaa! Uraaa!

- Trăiască premierul Samson Întâiul!

- Slavă marelui bărbat

- Trăiască părintele naţiunii!

- De la Tisa pân-la nistru /Sam-son prim ministru!

Mulţimea aplaudă frenetic şi aruncă flori spre Samson. Acesta, în culmea încântării, salută adunarea. După ce a aruncat foile de dafin în faţa cortegiului triumfal, 1002 umflă punga şi o loveşte puternic cu palma. Punga se sparge zgomotos. Mulţimea izbucneşte în aplauze, urale şi ovaţii. Samson răspunde prin gesturi largi, imperiale, salută mulţimea, trimite bezele. Marele Tron este depus cu grijă la locul său.

PRIMUL CONSILIER: Discursul luminăţiei voastre, în aula Parlamentului, a fost magistral! Introducerea a fost epocală, iar finalul, magnific…

AL DOILEA CONSILIER: Mă simt obligat să ies din canoanele rigide ale gramaticii! Declar pe propria mea răspundere: sunteţi cel mai superior, cel mai absolut, cel mai excepţional bărbat din toată istoria!

PRIMUL CONSILIER: Discurs irezistibil! Forţa de pătrundere a mesajului era atât de necruţătoare încât deputaţii se îmbulzeau derutaţi către ieşirea principală. Cu siguranţă ar fi părăsit Parlamentul, loviţi de biciul adevărului, dacă noi n-am fi blocat uşile…

SAMSON: Parlamentarii sunt băieţi buni! Când le-am cerut guvernul în locaţie de gestiune, au răsuflat uşuraţi. Ei credeau că doresc alegeri anticipate! Le-am dat un ordin scurt: să facă, în procedură de urgenţă, o lege anticomunistă…

VEJA: Legea aceasta e necesară! Comunismul a rămas sus de tot. Sfidează Revoluţia! În gara Băneasa, când coborau minerii din vagoane, am zărit doi activişti cocoţaţi într-un plop. Am strigat la ei: Jos comunismul! Aceştia, ignorând voinţa maselor populare, s-au căţărat tot mai sus, dincolo de vârf, spre cele mai înalte culmi de progres şi civilizaţie! (Intră un Curier, cu o hârtie în mână.)

CURIERUL: Majestate! Ministrul mediului vă invită la o vânătoare de capre negre în Parcul Naţional Retezat!

SAMSON (schiţează un gest de refuz): Braconier pârlit! Crede că scapă de remaniere cu o pulpă de ciută la grătar? (Către Primul Consilier.) Notează! De mâine, inisterul Mediului se desfiinţează! Pentru că poluează morala acestei ţări, mai mult decât industria noastră extractivă! De asemenea, desfiinţez Ministerul Justiţiei! Facem case de rugăciuni din tribunale! Pe timpul guvernării mele, eu singur voi împărţi dreptatea! (Către Al Doilea Consilier.) Cine e ministru de finanţe?

AL DOILEA CONSILIER: Hagi Tudose!

SAMSON: Prea mulţi miniştri! Prea multe ministere! Aşa se duce vlaga bugetului de stat! Contribuabilii mor sub povara birurilor! Am supravieţuit doar noi, pentru că nu ne-am plătit niciodată contribuţiile… (Către Primul Consilier): Notează! De mâine ia fiinţă, prin fuziune, Ministerul Culturii şi Agriculturii! Toţi ambasadorii să fie rechemaţi şi trecuţi la Ministerul de Interne! S-au plimbat destul! (Îşi face loc un Reporter.)

REPORTERUL: Domnule prim ministru! Vă rog, o declaraţie în exclusivitate pentru cotidianul „Noaptea”. E adevărat că intenţionaţi să faceţi o nouă împărţire administrativ-teritorială?

SAMSON: Judeţele devin regiuni autonome, raioanele devin plase. Capitala ţării se mută în provincie! Am zis!

REPORTERUL (îi face o fotografie): Pentru cotidianul „ Noaptea”!...

SAMSON (deranjat de lumina blitz-ului): Prea multe gazete! Dimineaţa, Ziua, Noaptea, Săptâmâna, Anuarul Statistic, Secolul XX, Era capitalistă! De mâine toate acestea îşi încetează apariţia! În ţară să rămână un singur ziar: Curierul sindicatelor! Am zis!

REPORTERUL: Bine, dar e un atentat la libertatea presei...

SAMSON: Gura, măgarule! Ce atentate? Aşa vorbeşti tu cu un premier? (Către Bodiguarzi.) Grivei, Azor! Scoateţi-l afară, confiscaţi-i aparatul! Daţi-i fiecare câte un picior în fund şi anulaţi-i acreditarea! Gata! Ajunge! Ieşiţi cu toţii afară! Duceţi scaunul ceresc la guvern! Aruncaţi în stradă jilţul fostului premier! Plecaţi! Vreau să mă reculeg. Am zis!

Mulţimea se retrage plină de entuziasm. Tronul este scos afară cu mare respect. Samson se plimbă gânditor prin scenă.

SAMSON (în stare de maximă infatuare): Nu-mi trebuie slavă! Nici măcar glorie! Îmi ajunge recunoaşterea unanimă a meritelor. Aţi auzit, Senatul s-a oferit să-mi ridice un bust din bronz? Am refuzat! E ridicol chiar şi pentru un peisaj balcanic! Mai degrabă accept titlul de Părinte al Naţiunii! Vă daţi seama? Eu, la vârsta mea, Tată al Poporului! Să primesc alocaţie pentru douăzeci şi două de milioane de copii! Nu-mi trebuie bust! (Pauză.) Totuşi, o statuie mi-ar prinde bine! Una singură, ecvestră! Eu, din aur, în mână cu un târnăcop din aur, călare pe un cal din aur! (Pauză.) Ba nu, calul poate să fie din bronz! (Pauză.) Statuia se va ridica în Piaţa Universităţii, în locul lui Spiru Haret! Ăsta parcă a fost bugetar, dascăl, ministru! Dracu’ să-l ia! Eu sunt Demiurg! Eu creez, eu distrug, eu salvez! Eul meu atotputernic se va turna în aur! (Pauză.) Eu din aur! (Pauză.) Hm! E destul de periculos! Noaptea vin ţiganii cu scara şi mă dau jos! (Pauză.) O statuie din bronz e mai durabilă. Are dreptate Senatul! (Tare, cu privirea spre cer.) Îţi mulţumesc, Doamne! Atâta cosmos mi-ai pus în palme! (Îşi duce palma la ureche.) Poftim? Să mă urc la cer? Acuma nu pot, Doamne! La nouă am şedinţă! (Pauză.) De ce să urc atâtea etaje, Doamne, când Tu eşti pretutindeni? În jurul meu mişună ateii! Oameni de nimic, ce nu cred în nimic! Dar eu sunt credincios! Eu cred în Nimic! (Pauză.) Chiar dacă, recunosc, în biserică mă uit întâi la fete, abia pe urmă la moaştele sfintei Paraschiva! Totuşi, pun mare preţ pe virtute! O singură dată am intrat într-un bordel, dar şi atunci însoţit de o tânără călugăriţă. Tată, e greu să-ndrepţi o lume prin legi strâmbe! Te văd confuz, prin patima mea oarbă! În mintea mea, urâtul înfloreşte impunător, ca un imn al mizeriei. Armonia haosului? Dezordinea poate fi un început pentru o nouă ordine! Demolez pentru a clădi! (Se ia cu mâinile de cap, cu privirea aţintită spre cer.) Unde să mă duc, Tată? Căzând mai jos, repulsia devine silă! Am braţ de fier. Nu ştiu să jindui! Ştiu doar să cer, să iau, să smulg! (Plânge.) N-am făcut rău la nimeni! Am concediat cândva o secretară pentru că, sfidând gramatica, a scris guvern cu literă mare! (Pauză.) Guvernul fumegă... Eşti martor, Tată! Noi am venit să negociem. Miniştrii însă au preferat să fugă! N-am negociat pentru că nu i-am putut prinde!

(Pauză.) 

Scena 7

Samson. Intră Lili.

LILI (visătoare): Doamne, ce fericire! Discursul luminăţiei voastre a încălzit ţara! A îndulcit clima în aşa măsură, încât, deşi e toamnă, berzele refuză să mai zboare spre ţările calde!

SAMSON (brutal şi concret): Dalila! E vorba despre salariul meu de încadrare! Nu uita: sunt rege şi premier, prin cumul de funcţii!

LILI (oficială): Pe o perioadă determinată?

SAMSON: Trei luni! Până scot ţara din criză! Ai operat în cartea de muncă?

LILI: N-a fost timp...

SAMSON (autoritar): Te plângi de timp, Dalila, când fiecare zi îţi oferă gratis douăzeci şi patru de ore? Cred că va trebui să-mi caut o altă secretară!

LILI: Luminăţia voastră?

SAMSON: Da, da, cucoană! Eşti depăşită! Secretara unui premier trebuie să fie perfect organizată, din cap până-n picioare…

LILI: Bine, dar...

SAMSON: Fără comentarii! Sunt la apogeul carierei. Toată ţara încape la mine-n servietă! În jurul meu, pe orbite eliptice, se învârte sistemul solar!

LILI: Felicitări!

SAMSON (aspru): Ajunge! De mâine nu mai eşti secretara mea!

LILI: Poftim?

SAMSON: Aici nu e vorba de poftă, ci de competenţă, femeie! Am nevoie de o secretară mai tânără, cu mai multă experienţă....

LILI (plânge discret): O, stăpâne...

SAMSON: Fără smiorcăieli! Mâine dimineaţă predai cheile şi cele patruzeci şi nouă de ştampile domnişoarei Nela!

LILI (cu un început de revoltă în glas): Care Nela? Paraşuta aia care cântă prin

baruri?

SAMSON (autoritar): Să nu exagerăm! Frecventează barurile, însă nu mai cântă!

LILI (scuturată de un plâns bine controlat): Şi eu?

SAMSON (amabil, încearcă să o consoleze): Calmează-te, Lili! Ţi-am luat numai secretariatul! Vei fi ceea ce-ai fost: coafeza mea personală! Cumulul de funcţii e supărător! Dalila, crede-mă, în ultima vreme mă neglijezi! Uită-te la mine! Aşa trebuie să arate părul unui zeu? (Se uită la ceas.) La ora nouă am şedinţă...

LILI (tresare): Să vă pun repede bigudiurile!

SAMSON (apatic): Bigudiuri! Bigudiuri! Atâta şti! Bigudiuri! Păr lung, permanent, ondulat! La Bucureşti exigenţele sunt mai mari! Vreau ceva nou! Vreau să fiu coafat ca Iulius Caesar, Napoleon, Tudor Vladimirescu…

LILI (optimistă): Se poate, excelenţă, se poate! O clipă numai, să-mi aduc aparatul! (Iese în fugă din scenă; revine imediat cu un scaun fără spătar şi un aparat de coafat, prevăzut cu stativ.) Părul împodobeşte personalitatea unui om. Aţi avut şi veţi avea cel mai frumos păr din Confederaţia Căii Lactee! (În timp ce vorbeşte, Lili instalează scaunul şi aparatul în scenă, pe estrada superioară.) Vi s-a decolorat uşor din cauza aureolei, pentru că fruntea luminăţiei voastre emite lumină! Totuşi, n-am găsit decât trei fire albe. Le-am smuls pe toate trei! Şi pentru fiecare am încheiat proces-verbal! (Samson ia loc pe scaun. Lili potriveşte înălţimea aparatului pe stativ. Capul lui Samson se pierde complet în aparatul de coafat.)

SAMSON: Tu ce spui, Lili? Să anunţ alegeri anticipate?

LILI (reglează aparatul): Luminţia voastră, eu cred…

SAMSON: Ai dreptate! Mâine dizolv ambele Camere într-un singur pahar cu apă! (Pauză.) După care mă-nsor!

LILI (tresare): Cu domnişoara Nela?

SAMSON: Fii serioasă! Ai mai văzut tu premieri însuraţi cu secretare sau coafeze? La nivel înalt, la nivelul ameţitor la care am ajuns eu, căsătoriile se încheie din raţiuni diplomatice, din calcul politic! Va trebui să-mi caut o soţie fecundă, potrivită cu rangul meu, undeva prin monarhiile lumii. În Europa există câteva regine divorţate, dar toate sunt trecute de menopauză...

LILI: Domnişoara Nela mi-a spus că i-aţi jurat credinţă cu mâna pe Constituţie!

SAMSON: Ei, parcă ţie nu ţi-am jurat!

LILI (visătoare): Mie mi-aţi jurat cu mâna pe Biblie! Când ne-am cunoscut noi, Constituţia nu era adoptată!

SAMSON: Lili, eşti femeie matură! Încă mai crezi în jurămintele bărbaţilor? Îţi repet! Este în joc interesul naţional. Căsătoria mea, dacă este bine gândită, va grăbi intrarea ţării în structurile euro – atlantice.

LILI: Aţi primit oferte?

SAMSON: Oho! Fiica preşedintelui Statelor Unite! E tânără, focoasă, educată! Vorbeşte perfect engleza! Două portavioane zestre. Acces nelimitat la bugetul federal. O partidă fără egal! Din nefericire, e blondă! Iar mie nu mi-au plăcut niciodată blondele! (Lili reglează aparatul. Se aude un zgomotul produs de o maşină de tuns electrică.) Şi împăratul Japoniei are o verişoară necăsătorită. Ce sâni tari, ce buze cărnoase! Şi ce picioare! Dumnezeule, ce picioare! Corp fraged, senzual, voluptuos! Garanţie de bună execuţie! Din păcate, micuţa gheişă e prea fragilă. Tu mă cunoşti, Lili! Eu sunt bărbat, nu jucărie! (Lili reglează aparatul. Sunetele scoase de acesta cresc în intensitate, sugerând o maşină de tuns gazon.) Am primit şi alte oferte! Preşedintele Moldovei are o fată frumoasă ca o zână! Ce dacă e măritată! Pentru mine divorţează imediat! Zestrea ei ? Şapte judeţe dincolo de Prut. Ieşire la Marea de Azov! O cheamă Dorina! Din cap până-n picioare e numai dorinţe! Ştiu ce gândeşti, Dalila! Moldova nu e America! Totuşi, această căsătorie poate readuce patria noastră în hotarele ei fireşti… (Printr-un gest nervos, Lili turează la maxim aparatul de coafat. Samson continuă să vorbească şi să gesticuleze, dar vocea lui e acoperită total de zgomotul aparatului, asemănător cu cel de fierăstrău circular. Din casca aparatului se ridică rotocoale de fum. Samson continuă să vorbească şi să gesticuleze. Se aude o lovitură de trăsnet. Urmează câteva clipe de linişte.)

LILI (cu un surâs diabolic): Fiat lux! (Ridică aparatul de coafat ţinându-l de stativ. Lumina creşte în intensitate. Samson rămâne înmărmurit pe scaun. Este tuns complet.) 

Scena 8

Aceleaşi personaje. Samson se ridică. Aleargă speriat prin scenă, pipăindu-şi capul. Scoate o oglindă din buzunarul de la piept. Se priveşte scurt, geme profund, după care ascunde oglinda. Continuă să alerge dezorientat. Lili îl priveşte cu superioritate, de pe estradă. Un zâmbet batjocoritor îi domină faţa.

SAMSON (se aşează pe trepte, epuizat, privindu-se iar în oglindă): Nu se poate… Nu se poate… (Are o voce din ce în ce mai piţigăiată.)

LILI (îi imită vocea): Ba se poate… Uite că se poate… (Izbucneşte într-un râs isteric.)

SAMSON (cu voce de tenor, privind spre Lili): Lili, de ce ai făcut asta?

LILI (biciuitor): De aia!

SAMSON: Târfă! Te-ai vândut… (Vocea nu îl ascultă.) Te-ai vândut fostei Puteri… Te-a cumpărat securitatea! Ai vrut să te răzbuni!

LILI (printre lacrimi): Da! Ticălosule! Pungaşule! Fustangiule! M-am răzbunat! Pe mine şi pe toate fetele tinere, toate aceste musculiţe nevinovate, căzute în plasa amăgirilor tale! M-am răzbunat! Acum, dacă vrei, du-te în Anglia şi însoară-te cu regina mamă! Cioflingarule!

SAMSON: Vei plăti cu viaţa, căţea de mahala! Eu sunt, Mesia! Dumnezeii mă-ti de curvă! (Scoate pistolul şi-l îndreaptă spre Lili.) Fă-ţi rugăciunea! De astăzi… (Vocea i se pierde.) …de astăzi… eşti transferată în Iad! Adio, jigodie blondă! Pa, scârnăvie cu ochi albaştri! (Se clatină pe picioare. Apasă de mai multe ori pe trăgaci, dar pistolul refuză să percuteze.)

LILI (îşi dezgoleşte pieptul, batjocoritoare): Omoară-mă! Ce mai stai, maidanez împuţit! Împuşcă-mă, mântuitorule! Ucide-mă, neam de traistă! (Samson apasă iar pe trăgaci, fără rezultat.)

SAMSON: Mă las învins de visul unei rochii? Eu, copleşit de valul ei de bârfe? Nevrednică e vrerea-i, nelegiuiţi i-s ochii! Se tulbură oceanul la semnul unei cârpe?

LILI: Măgarule!

SAMSON: Cerul nu poate fi azil de vrăbii! Şi nici oceanul – leagăn de corăbii!

LILI: Marţafoiule!

SAMSON (cade în genunchi): Şi Dumnezeu suspină / Oceanul este o lacrimă divină…

LILI: Mişel, viclean, bandit şi pierde vară!

SAMSON: Mă-apasă, Tată, sfânta Ta povară, Azi, îndoiala prinde să se cearnă, Mă-ntorc învins, la mierea ta amară, În Paradis începe lunga iarnă...

LILI: Geambaş necredincios, samsar de doamne!

SAMSON: Eu sunt oceanul din lingura Ta, Doamne!

LILI (vulgară): De unde mă-ta găseşti atâtea rime?

SAMSON: Sunt genial! N-ai citit ziarele, proasto! Află că ai distrus un geniu! Faţă de fapta ta, orice blestem e un suav alint! Te omor, nenorocito!

Samson îşi adună toate puterile şi se năpusteşte pe trepte în sus, către Lili. Aceasta râde, dar râsul ei, foarte sonor, aminteşte un nechezat de cal. Lili îl împinge. Samson se prăbuşeşte la baza treptelor. Lili iese. 

Scena 9

Samson, singur, prăbuşit pe trepte.

SAMSON: Tată, de ce m-ai părăsit? Tu ştii să faci din toate o ruină! Recunosc, sunt cel care a pustiit pustiul! Atunci eram vultur. Şi iată-mă acum fluture, tremurând în văzduhul aşteptării! Omidă înaripată care se târăşte în zbor! Mă vor sfârteca porumbeii, Tată! Vor năvăli asupra mea milioane de păsări de curte. Gândacii mă vor strivi sub copite, în hohotul a milioane de iepuri! Un popândău în robă mă va judeca în numele furnicilor suverane! Şi toate astea din cauza unei fuste! N-am putut s-o împuşc pentru că nici pistolul nu mă ascultă! (Se uită atent pe ţeava pistolului.) Şi totuşi, moartea zace acolo, neagră, ascunsă în fundul ţevii! (Duce pistolul la tâmplă şi apasă pe trăgaci. Se aude o împuşcătură puternică. Samson continuă, impasibil.) Te recunosc, Dalila! Tu eşti minciuna travestită în minciună! Un surd mi-e călăuză prin lumea cântătoare!

Cei doi Poliţişti revin în scenă. Îşi continuă în linişte patrularea, ignorând prezenţa lui Samson.

PRIMUL POLIŢIST (către Al Doilea Poliţist, foarte relaxat): Cumpăr şi eu acţiuni, dacă poliţia se privatizează…

AL DOILEA POLIŢIST: Privatizarea este singura soluţie. Ascultă-mă pe mine! Am fost o vreme sectorist în Piaţa Obor! Eu ştiu ce înseamnă economia de piaţă…

SAMSON (calm, îşi mai trage două focuri în cap.) Fericită, epava ce se scufundă cu pânzele-n vânt! (Pauză.)

PRIMUL POLIŢIST: Legea pieţei este nemiloasă! Oamenii, cu cât sunt mai numeroşi, cu atât sunt mai ieftini… (Uşor încordat): Mi se pare că aud iar împuşcături…

AL DOILEA POLIŢIST (râde): Văd că te obsedează filmele de acţiune…

PRIMUL POLIŢIST (către Samson): Bună seara! Aţi auzit cumva focuri de armă în această zonă?

SAMSON (calm, îşi trage în cap ultimul cartuş): Nu, domnule! (Pauză.) O singură secundă încheie orice veac!

AL DOILEA POLIŢIST (către Primul Poliţist): Ei, te-ai lămurit? Hai să mergem!

PRIMUL POLIŢIST (către Samson): Dumneata ce faci aici?

SAMSON (solemn): Cu măreţia vorbei elogiez nimicul! (Pauză.) Îmi verific pistolul din dotare!

PRIMUL POLIŢIST: Şi de ce nu tragi în plan vertical? Regulamentul…

AL DOILEA POLIŢIST (către Primul Poliţist): Tu nu vezi că e civil! Ăsta n-a văzut în viaţa lui un regulament!

PRIMUL POLIŢIST: Noi, poliţiştii, tragem numai în plan vertical! De aceea nu nimerim niciodată pe nimeni… (Pauză.)

AL DOILEA POLIŢIST: Nu înţelege! Uită-te la ochii lui! Sau e beat, sau e din provincie! Pun pariu că nu are grupa sanguină înscrisă în buletin!

PRIMUL POLIŢIST (îl priveşte încordat pe Samson): Cine eşti dumneata? Actele la control!

SAMSON: (îi întinde, prompt, buletinul de identitate): Sunt Samson Întâiul! Rege şi premier…

AL DOILEA POLIŢIST: E nebun! Lasă-l dracului!

PRIMUL POLIŢIST (priveşte uimit buletinul): Incredibil! Totuşi, acest vagabond are asupra sa actul de identitate al regelui! I-a furat majestăţii sale buletinul!

PRIMUL POLIŢIST (priveşte şi el buletinul): Formidabil! (Vesel.) Pentru această descoperire ne paşte o frumoasă avansare! Ia să-i facem percheziţie la puşlamaua asta! (Către Samson.) Mâinile sus!

SAMSON (ridicând mâinile): Sunt rege!

PRIMUL POLIŢIST (îl percheziţionează): Ştiu, majestate! Nu vă faceţi probleme! Eu sunt maharaj. Am fost şi preşedinte al Spaniei, pe vremea când aceasta era republică! (Serios.) Să lăsăm gluma, domnule boschetar! Cum te cheamă?

SAMSON: Eu sunt Mesia!

AL DOILEA POLIŢIST (scrie procesul verbal): Mesia şi mai cum?

SAMSON: Mesia!

PRIMUL POLIŢIST (îi găseşte pistolul): Ia spune tu, domnule Mesia, ce-ai făcut cu acest pistol?

SAMSON: L-am încărcat cu pietre de diamant, mari cât oul de raţă, şi am tras cu el în Samson Întâiul…

PRIMUL POLIŢIST: Faci mişto de noi? Treaba ta! (Către Al Doilea Poliţist.) Scrie! (Dictează rar.) Numitul Mesia, fără loc de muncă, cu domiciliu stabil în Gara de Nord, sala de aşteptare clasa II-a, recunoaşte că l-a împuşcat pe regele Samson, după care i-a sustras buletinul!

AL DOILEA POLIŢIST: Pune-i cătuşele!

PRIMUL POLIŢIST: Asta şi fac! (Îi pune cătuşele.) Uite, Mesia! Îţi dau un exemplar din procesul verbal. Îmbăiat şi proaspăt bărbierit, te prezinţi cu el mâine dimineaţă, orele 9, la mănăstirea Jilava!

SAMSON: La ora 9 am şedinţă de guvern!

AL DOILEA POLIŢIST: Am înţeles! Schimbăm ora! (Modifică ceva în procesul verbal.) La 12 e bine? (Samson dă afirmativ din cap.) Iei tramvaiul 36 din Piaţa Unirii! Ştii unde e Jilava?

SAMSON: Acolo am studiat dreptul civil!

PRIMUL POLIŢIST: Perfect! Uite aici procesul verbal! Ne vedem mâine la Jilava! Să dea dracu’ să vii fără cătuşe! (Poliţiştii ies.) 

Scena 10

SAMSON: Ticăloşilor! Nu mă puteţi exila! Patria mea este acest fir de praf, numit Pământ! Mănăstirea Jilava a fost ctitorită de Matei Basarab, iar generalul Vlad a fost ultimul ei stareţ! (Îşi priveşte cătuşele.) Aţi vopsit frâul în alb şi-i spuneţi libertate?

Intră cei doi Consilieri, Arbore, Şuteu, Tulbureanu - cu un bust al lui Samson şi cu un soclu, pe care le instalează pe estradă.

PRIMUL CONSILIER: Senatul a hotărât: statuia marelui Samson să se ridice aici, în Piaţa Victoriei, ca o mărturie a glorioaselor noastre fapte de arme!

AL DOILEA CONSILIER: Privirea sa de vultur va sfida secolele!

ARBORE: Salvator al democraţiei! Pe el – munte al suferinţei – durerile noastre îl dor…

ŞUTEU: El mi-a călăuzit paşii spre cele mai scumpe idealuri…

PRIMUL CONSILIER (se uită le ceas): Să ne grăbim! Începe imediat şedinţa festivă a noului guvern!

AL DOILEA CONSILIER: Are misiune grea! Deficitul bugetar e mai mare decât bugetul!

PRIMUL CONSILIER: O săptămână rezistă! Până vine Trifon cu banii de la Cluj!

AL DOILEA CONSILIER (se uită atent în jur): Dar unde este luminăţia sa?

PRIMUL CONSILIER: Aici a rămas!

ARBORE: Trebuie să-l găsim!

ŞUTEU: Căutaţi cu atenţie!

Cei patru răscolesc scena. Samson se apropie de statuie pe care o studiază cu mare atenţie.

PRIMUL CONSILIER: Parcă a intrat în pământ!

ARBORE: Mai degrabă cred că s-a ridicat la cer!

AL DOILEA CONSILIER (îngrijorat): Ce să caute în cer, Doamne iartă-mă! Ştie bine că azi are şedinţă…

SAMSON (atinge statuia): Ce rece e gloria eternă!

ŞUTEU: Nu pune mâna, mă, nenorocitule! (Îl împinge. Samson cade şi rămâne ghemuit la picioarele statuii.)

ARBORE (îl priveşte cu dispreţ): Arătarea asta ce vrea? (Îi trage un picior. Samson tremură, întins la pământ.)

PRIMUL CONSILIER: Ce-aveţi, mă, cu bietul om! (Către Samson.) Cetăţene! Nu l-ai văzut cumva pe binefăcătorul nostru, Samson Întâiul? (De jos, Samson ridică mâinile încătuşate spre statuie.)

ARBORE: Ce v-am spus eu? S-a ridicat la cer!

ŞUTEU: Vă luaţi după un boschetar? Nu vedeţi că are cătuşe? Ehei! Meseria este brăţară de aur! Sigur a căzut din duba poliţiei!

SAMSON: Tată! Creştin am fost înaintea lui Crist!

AL DOILEA CONSILIER: Are febră! Delirează!

SAMSON: „În faptă lumea-i visul sufletului nostru.”

ARBORE: Vorbeşte în dodii!

TULBUREANU (se apleacă asupra lui Samson şi îi şterge fruntea cu o batistă): Sărman băiat! Parcă îl cunosc de undeva…

SAMSON: M-am rătăcit, călăuzit de gândul cel bun…

PRIMUL CONSILIER (se uită iar la ceas): Să mergem! Trebuie să-l găsim urgent pe regele Samson!

AL DOILEA CONSILIER (privind statuia): Frumoasă statuie! O legendă săpată în piatră! Un simbol al democraţiei născânde…

ŞUTEU: Mi-am pierdut ceasul! (Către Samson.) Băiete! Împrumută-mi până mâine

ceasul tău! (Îi ia lui Samson ceasul de la mână.)

TULBUREANU: Bietul om! Abia mai suflă! E atât de singur! (Scoate sticla şi trage un gât.) Şi totuşi, îl cunosc de undeva…

PRIMUL CONSILIER: Să mergem!

Toată lumea părăseşte scena cu excepţia lui Samson care rămâne ghemuit, jos, lângă statuie. Din spate se aud voci: „Luminăţia voastră!”, „Hei, unde sunteţi, luminăţia voastră?” Samson îşi adună ultimele puteri şi se ridică, sprijinit de statuie.  uieşte resemnat la baza propriei sale statui.

SAMSON: Democraţie născândă. Ce exprimare! Democraţia noastră nici nu s-a născut bine şi e deja gravidă. Şi ce credeţi că va naşte? Evident, o altă democraţie! Una şi mai infantilă!

Samson e cuprins de un râs vulcanic. Cade cortina 

SFÂRŞIT

  Aminteste-ti datele mele