Sinucigasul, de Nikolai Erdman


Comedie în patru acte





Personajele




Podsekalnikov Semion Semionovici

Maria Lukianovna - soţia lui

Serafima Ilinicina - soacra lui

Aleksandr Petrovici Kalabuşkin - vecinul lor

Margarita Ivanovna Peresvetova

Aristarh Dominikovici Grand-Scoubique

Egoruşka (Egor Timofeerici)

Nikifor Arsentievici Pugaciov - negustor

Viktor Viktorovici - scriitor

Părintele Elpidi - preot

Kleopatra Maksimovna

Raisa Filippovna

O bătrînă. Un tînăr surdomut Zinka Pasdespagne Grunia corul ţiganilor doi chelneri. O modistă o croitoreasă doi tipi suspecţi doi băieţi trei bărbaţi cîntăreţi de biserică - corul oameni cu lumînări un diacon două bătrîne barbaţi femei.



Actul întîi


O cameră din locuinţa lui Semion Semionovici. E noapte. Într-un pat dublu dorm soţii Podsekalnikov — Semion Semionovici şi Maria Lukianovna.


Semion Semionovici - Maşa of Maşa. Maşa dormi? Maşa!

Maria Lukianovna - (ţipă) Aaaaa...

Semion Semionovici - Stai aşa stai aşa eu sînt.

Maria Lukianovna - Ce vrei Semion?

Semion Semionovici - Maşa voiam să te întreb... Maşa... Maşa... iar dormi? Maşa!

Maria Lukianovna - (ţipă) Aaaaa...

Semion Semionovici - Stai aşa stai aşa eu sînt.

Maria Lukianovna - Tu eşti Semion?

Semion Semionovici - Păi daeu sînt.

Maria Lukianovna - Ce vrei Semion?

Semion Semionovici - Maşa voiam să te întreb...

Maria Lukianovna - Ei bine... Ei bine ce vrei Semion... Senia!

Semion Semionovici: - Maşavoiam să te întreb... dacă nu cumva ne-a mai rămas de la prînz nişte levervuşt?

Maria Lukianovna - Ce?

Semion Semionovici - Spuneam că nu cumva ne-a rămas de la prînz nişte levervuşt?

Maria Lukianovna - Ştii ce Semion mă aşteptam la orice din partea ta dar ca să stai de vorbă noaptea cu o femeie frîntă de oboseală despre levervuşt - la aşa ceva nu mă mai aşteptam din partea ta. Asta e curată nesimţire curată nesimţire. Lucrez două zile-n cap ca un cal sau ca o furnică iar tu în loc să-mi laşi măcar noaptea o clipă de linişte îmi pregăteşti pînă şi-n pat o viaţă plină de nervi. Ştii Semion cu levervuştul ăsta al tău m-ai omorît de tot m-ai omorît de tot... Oare Senia tu chiar nu înţelegi: dacă tu nu dormi lasă-i măcar pe alţii să se sature de somn... Senia eu cu cine vorbesc? Semion ai adormit? Senia!

Semion Semionovici - Aaaaa...

Maria Lukianovna - Stai aşa stai aşa eu sînt.

Semion Semionovici - Tu eşti Maşa?

Maria Lukianovna - Păi da eu sînt.

Semion Semionovici - Ce vrei Maşa?

Maria Lukianovna - Spuneam că dacă tu nu dormi lasă-i măcar pe alţii să se sature de somn.

Semion Semionovici - Stai aşaMaşa.

Maria Lukianovna - Ba nu stai tu. De ce nu te-ai săturat la momentul potrivit? Mi se pare că eu şi cu mămicuţa îţi gătim în special ceea ce adori tu mi se pare că eu şi cu mămicuţa îţi punem ţie cea mai mare porţie.

Semion Semionovici - Şi de ce mă rog tu şi cu mămicuţa îmi puneţi mie cea mai mare porţie? Nu-mi puneţi voi de pomană cea mai mare porţie îmi puneţi din motive psihologice cea mai mare porţie ca să demomstraţi în faţa tuturor că uite Semion Semionovici nu lucrează nicăieri iar noi îi punem cea mai mare porţie. Am înţeles eu de ce îmi puneţi cea mai mare porţie îmi puneţi cea mai mare porţie ca să mă umiliţi ca să mă...

Maria Lukianovna - Stai aşa Senia.

Semion Semionovici - Ba nu stai tu. Iar atunci cînd fac foamea cu tine toată noaptea în patul conjugal fără nici un fel de martori tête-a-tête sub aceeaşi plapumă începi să faci economii la cîrnaţi pe seama mea.

Maria Lukianovna - Oare Senia eu fac economii! Dragul meu mănîncă te rog. Iţi aduc imediat. Doamne ce s-o fi întîmplat iarăşi cu curentul! Reparăm reparăm plătim plătim şi iarăşi nu e. (Coboară din pat. Aprinde o lumînare. Desculţăcu lumînarea în mînă se îndreaptă spre uşă.) Doamne oare ce se întîmplă? Hîîî? E tare trist să trăieşti în halul ăsta. (Pleacă în cealaltă cameră.)


E întuneric. Semion Semionovici stă întins în tăcere în patul conjugal. În cameră se întoarce Maria Lukianovna. Are într-o mînă lumînarea în cealaltă o farfurie. Pe farfurie se află un cîrnat şi pîine.


Senecika cum să-ţi întind cîrnatul pe pîine albă sau pe pîine neagră?

Semion Semionovici - Culoarea nu are nici o importanţă fiindcă n-am de gînd să mănînc.

Maria Lukianovna - Cum adică n-ai de gînd?

Semion Semionovioi - Pot să şi mor pe o grămadă de levervuşt dar de mîncat n-o să mânînc.

Maria Lukianovna - Si de ce mă rog?

Semion Semionovici - Fiindcă ştiu eu cum vrei tu să mi-l întinzi. Vrei să mi-l întinzi cu un discurs introductiv. O să-mi storci mai întîi sufletul pentru un rahat ca ăsta şi numai după aia o să mi-l întinzi.

Maria Lukianovna - Ei ştii ce Semion...

Semion Semionovici - Ştiu. Culcă-te.

Maria Lukianovna - Ce?

Semion Semionovici - Culcă-te îţi spun.

Maria Lukianovna - Iţi întind şi mă culc.

Semion Semionovici - Ba n-o să-mi întinzi.

Maria Lukianovna - Ba o să-ţi întind.

Semion Semionovici - Şi mă rog care dintre noi e bărbatul tu sau eu? Maria tu ce-ţi închipui: dacă eu sînt un bărbat fără salariu asta înseamnă că mă poţi regula în toate felurile? Mai bine te-ai gîndi Maria cît de mult mă marchează viaţa asta. Poftim uita-­te în ce hal m-ai adus. (Se aşează în pat. Îşi aruncă plapuma de pe el. Se loveşte cu muchea palmei sub genunchi după care zvîcneşte din picior.) Ai văzut?

Maria Lukianovna - Ce-i asta? Senia!

Semion Semionovici - Un simptom nervos. (Se culcă din nou şi se acoperă cu plapuma.)

Maria Lukianovna - Semion în felul ăsta nu se mai poate trăi. În felul ăsta Semion se pot prezenta scamatorii la circ dar în felul ăsta nu se poate trăi.

Semion Semionovici - Cum adică nu se poate în felul ăsta? Nu-mi mai rămîne decît să crăp după părerea ta? Să crăp? Da? Maria spune-mi deschis ce mai aştepţi? Aştepţi să-mi dau ultima suflare. N-o să mai aştepţi mult. Ţi-o spun numai aşa în cercul restrîns al familiei Maria eşti o canalie.


Sfeşnicul din mîna Mariei cade pe duşumea şi se sparge. În cameră e din nou absolut întuneric. Pauză. Pe întuneric în cameră intră Serafima Ilinicina.


Maria Lukianovna - (ţipă) Aaaaa...

Serafima Ilinicina - Stai aşa stai aşa eu sînt.

Maria Lukianovna - Tu eşti mămicuţă?

Serafima Ilinicina - Păi da eu sînt.

Maria Lukianovna - Ce vrei mămicută?

Serafima Ilinicina - Explică-mi te rog Maşa de ce la noi în casă noap­tea cad tot felul de lucruri? Hîîî? 0 să treziţi toată casa. Maşa? Of Maşa! Maşa plîngi sau ce faci? Semion Semionovici dar ce se petrece aici la voi? Semion Semionovici! Maşa! Maşa pe ti­ne te întreb. Maria de ce taci? De ce taci?! Maria!

Maria Lukianovna - Din principiu.

Serafima Ilinicina - Dumnezeule asta ce mai e? Hîî?

Maria Lukianovna - Să spună Semion Semionovicieu nu-ţi spun nimic.

Serafima Ilinicina - Semion Semionovici! Hei Semion Semionovici! De ce taci Semion Semionovici?

Maria Lukianovna - Din neobrăzare mămicuţă.

Serafima Ilinicina - La ce bun toată pantomima asta Semion Semionovici? Hîî? Semion Semionovici!

Maria Lukianovna - Senia!... Semion!...

Serafima Ilinicina - Semion Semionovici!

Maria Lukianovna - Mămicuţă dac-o fi făcut brusc congestie cerebrală?

Serafima Ilinicina - Ce-ţi veni Maria! De la ce? Ce-i cu tine Semion Semionovici!

Maria Lukianovna - Mă duc să mă uit mămicuţă.

În întuneric răsună paşii prudenţi ai Mariei Lukianovna.

Senia!... Senia. Semion... Mămicuţă!

Serafima Ilinicina - Ce s-a-ntîmplat?

Maria Lukianovna - Aprinde lumînarea.

Serafima Ilinicina - Dumnezeule ce i-s-a întîmplat?

Maria Lukianovna - Aprinde lumînarea îţi spun.

Serafima Ilinicina - Unde e? Unde?

Maria Lukianovna - E pe duşumea mămicuţă pe duşumea. Caută mamă pe duşumea. Pe duşumea caută. Senia dragul meu nu mă speria te rog... Se­nia!... Mămicuţă ce faci?

Serafima Ilinicina - Mă tîrăsc Maşa mă tîrăsc.

Maria Lukianovna - Nu te tîrî pe-acolo mamă. Tîrăşte-te spre ficus spre ficus.

Se lasă tăcerea apoi cade ceva.

Doamne ce-i asta?

Serafima Ilinicina - Ficusul Maşenka ficusul!

Maria Lukianovna- Am să-mi ies din minţi să ştii.

Serafima Ilinicina - Aşteaptă Maşenka aşteaptă n-am ajuns încă pînă la scrin. Sfîntă născătoare de dumnezeuuite-o!

Maria Lukianovna - Aprinde-o aprinde-o!

Serafima Ilinicina - Aşteaptă Maşenka imediat. (Scapără un chibrit.)

Maria Lukianovna - Nu pot să mai aştept mămicuţă pentru că aici se petrece ceva îngrozitor.

Serafima Ilinicina - (se apropie în fugă cu luminarea) Ce i s-a întîmplat? Ce?

Maria Lukianovna - (dă la o parte plapuma) Vezi?

Serafima Ilinicina – Nu.

Maria Lukianovna - Nici eu.

Serafima Ilinicina - Unde e?

Maria Lukianovna - Nu e mămicuţă. Iar aşternutul e rece. Senia!... Senia!... A plecat!

Serafima Ilinicina - Cum adică - a plecat?

Maria Lukianovna - Uite-aşa – plecat. (Alergînd prin cameră) Senia!... Senia!...

Serafima Ilinicina - (cu luminarea în mînă uitîndu-se în camera vecină) Semion Semionovici?

Maria Lukianovna - (se apropie în fugă de pat) Lumînarea! Dă lumîna­rea încoace! (Îi smulge Serafimei Ilinicina luminarea o pune pe duşumea se aşează în genunchi şi se uită sub pat) Doamne Dumnezeule tocmai la perete. (Se strecoară sub pat)

Serafima Ilinicina - Ce-i cu tine Maşa? Unde te duci? Vino-ţi în fire!

Maria Lukianovna - (de sub pat) Pe stradă mamă pe stradă. (Iese de sub pat cu nişte ghete de damă în mînă.) Uite-le. (Începe să se în­calţe.) Mamă dă-mi fusta!


Serafima Ilinicina se repede la scrin.

Luminarea lasă-mi lumînarea!

Serafima Ilinicina se repede la pat aşează luîinarea şi se repe­de din nou lascrin.

Las-o o iau eu. (0 opreşte pe Serafima Ilinicinase duce în fugă pînă la perete şi smulge fusta dintr-un cui.)


Serafima Ilinicina - Unde te duci Maşenka? Domnul cu tine.

Maria Lukianovna - Trebuie să-l aduc înapoi trebuie să-l aduc ne­apărat înapoi. E într-o stare îngrozitoare într-o stare îngrozitoare. Mi-a arătat chiar în pat simptomele.

Serafima Ilinicina - Maică precistă!

Maria Lukianovna - Dacă-şi face din senin felul? In ce hal l-a adus levervuştul ăsta!

Serafima Ilinicina - Pînă acum la ce te-ai gîndit? Incalţă-te mai repede! Încalţă-te!

Maria Lukianovna - Bluza dă-mi bluza!

Serafima Ilinicina - Slavă domnului pantalonii!

Maria Lukianovna - Ce pantaloni?

Serafima Ilinicina - Uite-i pantalonii. Dacă pantalonii sînt aici înseamnă că e şi el aici.

Maria Lukianovna - Dar dacă a plecat fără pantaloni? E într-o stare îngrozitoare într-o stare îngrozitoare...

Serafima Ilinicina - Omul e fără pantaloni pe el nu putea să plece nicăieri...

Maria Lukianovna - Bine dar unde e mămicuţă?

Serafima Ilinicina - S-o fi dus şi el pentru nevoi.

Maria Lukianovna - Acolo o să-şi facă felul.

Serafima Ilinicina - Cum aşa? Ce spui?

Maria Lukianovna - Poarte simplu. Poc - şi gata.

Serafima Ilinicina - Sfîntă născătoare de dumnezeu!

Maria Lukianovna - Ce-o să ne facem noi acum? Hîî? Aşa ca din senin el...

Serafima Ilinicina - Taci!.. Auzi?

Maria Lukianovna – Nu... Dar tu?...

Serafima Ilinicina - Nu aud nici eu nimic.

Maria Lukianovna - Doamne ce grozăvie! Mă duc şi bat la uşă mămicuţă. Fie ce-o fi. (Pleacă.)

Serafima Ilinicina(se adresează icoanei şi îşi face cruce după cruce) Maică a domnului din Vutivansk din Vatopedsk din Okuviţ din Kupiatiţ din Novo-Nikitsk din Arapet din Pskov din Vîdropusk din Starorusi din Sviatigorsk din Viena din Svensk din Iversk din Smolensk din Abolaţkoe-Znamenskie din Bratsk din Kievdin Pimenovsk din Spania şi din Kazan roagă-te fiului tău pentru sănătatea ginerelui meu. (îşi face cruce aruncă o privire spre uşă îşi face din nou cruce îngenunchează.) Uşa milostivirii deschide-o nouă binecuvîntată născătoare...


Maria Lukianovna intră în fugă.


Maria Lukianovna - Uşa e închisă cu zăvorul şi nu se deschide.

Serafima Ilinicina - Dar cu el ai stat de vorbă?

Maria Lukianovna - Am stat.

Serafima Ilinicina - Si el ce zice?

Maria Lukianovna - Nu răspunde la întrebări şi nu scoate nici o vorbă.

Serafima Ilinicina - Ce ne facem Maşenka? Hîîî?

Maria Lukianovna - Eu îl trezesc imediat pe Aleksandr Petrovici mămicuţă să spargă el uşa.

Serafima Ilinicina - Nu poţi să-1 deranjezi pe Aleksandr Petrovici.

Maria Lukianovna - Cum adică nu pot?

Serafima Ilinicina - Aleksandr Petrovici e un bărbat zdruncinat. Săptămîna trecută şi-a înmormîntat soţia.

Maria Lukianovna - Poarte bine că şi-a înmormîntat-o asta înseamnă că acum o să ne înţeleagă o să ne compătimească. (Se apropie în fu­gă de uşă)

Serafima Ilinicina - Maşenka nu cumva să iasă rău.

Maria Lukianovna - Oricum avem neapărată nevoie de un bărbat. Fără un bărbat mamă n-o scoatem la capăt. (Bate la uşă.) Poate că mămicuţă...

Serafima Ilinicina - Ce?

Maria Lukianovna - Cece... nu ştiu cine ştie? (Se apropie în fugă de de Serafima Ilinicina.) Mamă mai bine te-ai duce să tragi cu urechea că a început parcă dintr-odată să mişte.

Serafima Hinicina pleacă.

(Se apropie în fugă de uşă bate.) Aleksandr Petrovici!... To­varăşe Kalabuşkin! Tovarăşe Kalabuşkin!...

Aleksandr Petrovici - (cu o voce somnolentă) Cine e?

Maria Lukianovna - Iertaţi-mi grosolănia tovarăşe Kalabuşkin eu sînt.

Aleksandr Petrovici - (de după uşă) Hîîî?

Maria Lukianovna - Eu sînt Podsekalnikova.

Aleksandr Petrovici - (de după uşă) Cine?

Maria Lukianovna - Podsekalnikova Maria Lukianovna. Bună seara!

Aleksandr Petrovici - (de după uşă) Ce?

Maria Lukianovna - Am mare nevoie de dumneavoastră tovarăşe Kalabuşkin.

Aleksandr Petrovici - (de după uşă) Cum adică aveţi nevoie?

Maria Lukianovna - Ca bărbat.

Aleksandr Petrovici - (de după uşă) Maria Lukianovna ce v-a apucat ce v-a apucat! Mai încet!

Maria Lukianovna - Dumneavoastră tovarăşe Kalabuşkin sigur n-aveţi chef dar gîndiţi-vă numai tovarăşe Kalabuşkin eu sînt singură absolut singură. Ce să fac tovarăşe Kalabuşkin?

Aleksandr Petrovici - (de după uşă) Faceţi un duş rece Maria Lukianovna.

Maria Lukianovna - Ce ?... Tovarăşe Kalabuşkin!... Hei tovarăşe Kalabuşkin?

Aleksandr Petrovici - (de după uşă) Mai încet lua-v-ar dracu’!

Maria Lukianovna - Tovarăşe Kalabuşkin trebuie să sparg uşa.

Aleksandr Petrovici - (de după uşă) Pentru numele lui Dumnezeu Ascultaţi! Aşteptaţi! Stai aşa!

Uşa se deschide cu zgomot. În uşă apare Margarita Ivanovna. E o femeie solidă îmbrăcată într-o cămaşă de noapte.

Margarita Ivanovna - Spargi uşa? Interesant mod de a petrece timpul pentru o tînără domniţă! Ah ce poamă mi-eşti scuzaţi expresia.

Maria Lukianovna - Ce înseamnă asta? Vă rog... Aleksandr Petrovici!

Margarita Ivanovna - Ce tot te bagi în sufletul lui Aleksandr Petrovici? Noi stăm aici într-un doliu absolut şi discutăm despre răposată iar dumneata în timpul ăsta vrei să spargi uşa?

Maria Lukianovna - Păi am vrut eu să sparg uşa? Ce sînt eu pungaş sau de-al de-astea?

Margarita Ivanovna - Doamnele din zilele noastre sînt mai dihai decît pungaşii Doamne iartă-mă umblă ca şi ei şi caută să vadă cui cum îi merge. Ah tu...

Aleksandr Petrovici - (scoţîndu-şi capul) Margarita Ivanovna!

Margarita Ivanovna - Ce vrei?

Aleksandr Petrovici - Dacă te pregăteşti s-o baţi eu nu te sfătuiesc s-o faci Margarita Ivanovna pentru că nu eşti trecută în cartea de imobil. (Capul dispare)

Maria Lukianovna - Dar daţi-mi voie... de ce vreţi să faceţi asta?

Margarita Ivanovna - Dar dumneata de ce te ţii după un bărbat străin?

Maria Lukianovna - (apărîndu-se) M-aţi înţeles greşit vă asigur. Sint măritată.

Margarita Ivanovna - Nu e nimic deosebit de înţeles aici - şi eu sînt măritată.

Maria Lukianovna - Dar înţelegeţi se împuşcă?

Aleksandr Petrovici - (scoţîndu-şi capul) Cine se împuşcă?

Maria Lukianovna - Semion Semionovici.

Aleksandr Petrovici - Unde se împuşcă?

Maria Lukianovna - La toaletă Aleksandr Petrovici să nu vă gîndiţi la cine ştie ce.

Capul lui Aleksandr Petrovici dispare.

Margarita Ivanovna - Scuzaţi-mădar cine se împuşcă la closet?

Maria Lukianovna - Păi unde se poate duce o haimana ca el?

Pe uşă se năpusteşte Aleksandr Petrovici. E îmbrăcat cu cămaşă pantaloni şi încălţat direct pe piciorul gol.

Aleksandr Petrovici - Şi atunci de ce lua-v-ar dracu’ vă tot foiţi Maria Lukianovna trebuie să facem ceva. Maria Lukianovna - De asta am şi venit la dumneata Aleksandr Petrovici. Dumneata eşti un om războinic - eşti responsabil cu tirul ajută-mi mie şi mămicuţei mele să spargem uşa ca să ajungem 1a el.

Aleksandr Petrovici - De ce nu mi-ai spus asta de la început?

Margarita Ivanovna - Ce mai aşteptaţi?

Aleksandr Petrovici - Să mergem Maria Lukianovna.

Maria Lukianovna - Mi-e teamă că atunci cind o să începem să spargem uşael o să-şi tragă un glonţ. Aleksandr Petrovici - O să ne furişăm pînă la el şi o să ne repezim cu toţii de-o dată Maria Lukianovna. Dar în linişte... Uite-aşa pe vîrfuri.

Aleksandr Petrovici îşi scoate pantofii şi se furişează spre uşă e urmat de Maria Lukianovna şi de Margarita Ivanovna.

Sttt...

Maria Lukianovna – Sttt... (Se furişează spre uşă)

Chiar lîngă uşă răsună pe neaşteptate un strigăt: „A!”

Toţi - (dînd înapoi) Vai!




În cameră intră în fugă Serafima Ilinicina.

Serafima Ilinicina - Nu vă duceţi acolo! Nu vă duceţi!

Maria Lukianovna - Dumnezeule!

Aleksandr Petrovici - Ce s-a-ntîmplat?

Serafima Ilinicina - Închipuiţi-vă vă rog că acolo nu era nicidecum Semion Semionovici ci bunica lui Volodkin de pe celălalt palier.

Maria Lukianovna - Ce spui mămicuţă?

Serafima Ilinicina - Pe cuvînt de onoare! Am văzut cu ochii mei. Doar ce-a ieşit de acolo. Iar eu Maşa ca o proastă am stat să trag cu urechea. Pfui!

Aleksandr Petrovici - E un lapsus Maria Lukianovna.

Maria Lukianovna - Vezi mămicuţă? Tu eşti de vină. Eu ţi-am spus că e pe stradă.Te implor Aleksandr Petrovici să dăm o fugă în stradă.

Serafima Ilinicina - Cum o să fie pe stradă fără pantaloni.

Aleksandr Petrovici - Ia spuneţi-mi prin casă aţi căutat peste tot?

Maria Lukianovna - Absolut peste tot.

Serafima Ilinicina - Parcă doar în bucătărie nu.

Maria Lukianovna - În bucătărie chiar că nu am căutat. Haide-ţi în bucătărie tovarăşe Kalabuşkin.

Se reped spre uşăMargarita Ivanovna se precipită după ei.

Aleksandr Petrovici - Nu nu veni după noi Margarita Ivanovna ne ducem numai noi doi.

Ies în fugă.

Margarita Ivanovna - Ce amator e să plece în doi are pur şi simplu o obsesie. Hai să dăm şi noi o fugă.

Serafima Ilinicina - (aleargă după ea) Nu la ce bun! Ascultă-mă! Aşteaptă! Aşteaptă îţi spun!

În clipa aceea din direcţia bucătăriei se aud în următoarea ordine: cuvîntul "Stai!" strigat de Aleksandr Petrovici pocnetul unei uşi trîntite ţipătul neomenesc al lui Semion Semionovici şi zgomotul unui corp omenesc care cade după care se las o linişte absolută.

Margarita Ivanovna - Asta ce mai e? Maică cerească!

Serafima Ilinicina - Balul s-a terminat! S-a împuşcat precis s-a împuşcat.

Margarita Ivanovna - Noi ce facem acum? Hîî?

Serafima Ilinicina - Eu o să încep imediat să ţip sau o să fac ceva.

Margarita Ivanovna - Vai să nu faci!

Serafima Ilinicina - Mi-e frică!

Margarita Ivanovna - Şi mie mi-e frică!

Serafima Ilinicina – Vai vin!

Margarita Ivanovna - Unde vin?

Serafima Ilinicina - Vai îl aduc!

Margarita Ivanovna - Ce aduc?

Serafima Ilinicina - Vai pe el îl aduc!

Margarita Ivanovna - Vai îl aduc încoace!

Serafima Ilinicina - Aşa e îl aduc!

Margarita Ivanovna - Vai!

Serafima Ilinicina - ÎI aduc!

Margarita Ivanovna - ÎI aduc!

Serafima Ilinicina - Ce-o să se întîmple acum! Ce-o să se întîmple acum!

Aleksandr Petrovici îl aduce aproape tîrîş pe Semion Semionovici care este foarte speriat.

Semion Semionovici - Ce s-a-ntîmplat? Ce s-a-ntîmplat?

Aleksandr Petrovici - Nu te agita Semion Semionovici.

Semion Semionovici - De ce mă ţii? De ce... Lasă-mă dă-mi drumul! Dă-mi drumul!

Serafima Ilinicina - Nu-i da drumul!

Margarita Ivanovna – Tine-l! Tine-l!

Serafima Ilinicina - Dar unde e Maşenka? Unde e Maşa?

Aleksandr Petrovici - Maşa a dumitale zace în bucătărie.

Serafima Ilinicina - Cum adică zace?

Aleksandr Petrovici - Într-un leşin adînc Serafima Ilinicina.

Serafima Ilinicina - Vai ce-o să se mai întîmple? Sfîntă preacurată!

(iese în fugă din cameră. Margarita Ivanovna o urmează.)

Semion Semionovici - Scuză-mă! De ce îmi bagi mîna în buzunar? Ce vrei? Te rog lasă-mă-n pace!

Aleksandr Petrovici - Dă-mi de bună voie chestia aia.

Semion Semionovici - Ce chestie? Care chestie? Nu n-am nici o chestie. Inţelege n-am.

Aleksandar Petrovici - Am văzut eu cînd ai băgat-o în buzunar.

Semion Semionovici- Crede-mă n-am băgat nimic. Lasă-mă te rog în pace.

Aleksandr Petrovici - Bine te las Semion Semionovici dar dă-ţi cuvîntul Semion Semionovici că pînă ce nu asculţi tot ce vreau să-ţi spun n-o să întreprinzi nimic. Te rog ca pe un prieten Semion Semionovici ascultă tot ce-ţi spun ascultă tot ce-ţi spun.

Semion Semionovici – Vorbeşte. Te ascult.

Aleksandir Petrovici - Ei bine îţi mulţumesc. Ia loc Semion Semionovici. (Îl aşează. Se înalţă în faţa lui într-o poză plină de importanţă.) Cetăţene Podsekalnikov! Aşteaptă o clipă. (Se repede la fereastră. Trage perdeaua)


O dimineaţă urbană insalubră iluminează aşternutul în dezordine ficusul rupt şi întreaga ambianţă tristă a camerei

Cetăţene Podsekalnikov! Viaţa e minunată!

Semion Semionovici - Ei şi ce-mi pasă mie de asta?

Aleksandr Petrovici - Cum adică ce-ţi pasă? Cetăţene Podsekalnikov în ce epocă trăieşti dumneata? Trăieşti în secolul douăzeci. În secolul luminilor! În secolul electricităţii!

Semion Semionovici - Dar atunci când ne întrerup curentul pentru neplată asta ce epocă mai e după părerea dumitale? De piatră?

Aleksandr Petrovici - Curat de piatră cetăţene Podsekalnikov. Ia te uită ce zi e afară şi noi trăim ca-ntr-o peşteră. Pur şi simplu nici nu mai ai chef de viaţă. Pfui drace. Cum adică să n-ai chef? Ai un chef! Nu mă întrerupe Semion Semionovici! Cetăţene Podsekalnikov! Viaţa e minunată!

Semion Semionovici - Despre asta am citit pînă şi în ziare dar cred că o să se dea o dezminţire.

Aleksandr Petrovici - Degeaba crezi. Să nu mai crezi ! Mai bine ai munci!

Semion Semionovici - Şomerilor nu li se dă aprobare să muncească!

Aleksandr Petrovici - Dumneata aştepţi tot timpul tot felul de aprobări. Cu viaţa trebuie să lupţi Semion Semionovici.

Semion Semionovici - Parcă eu nu m-am luptat tovarăşe Kalabuşkin.Poftim uită-te. (Scoate de sub pernă o cărticică.)

Aleksandr Petrovici - Ce-i asta?

Semion Semionovici - Un îndreptar metodic pentru susafon.

Aleksandr Petrovici - Cum? Pentru ce?

Semion Semionovici - Susafonul înseamnă muzică.Un instrument de suflat. Se poate învăţa în douăsprezece lecţii. Şi atunci dai de o mină de aer. Mi-am făcut pînă şi un deviz. (Îi arată o foaie de hîrtie.) Aproximativ douăzeci de concerte pe lună a cinci ruble şi jumătate bucata. Deci într-un an asta înseamnă o mie trei sute douăzeci de ruble în cap cîştig net. După cum vezi tovarăşe Kalabuşkin totul e deja pregătit pentru a mă apuca să cînt la tubă. Dorinţă este deviz este metodică este numai tubă nu este.

Aleksandr Petrovici - Asta e soarta noastră cetăţene Podsekalnikov. Ce să-i faci trebuie să trăim într-un fel sau altul.

Semion Semionovici - Fără îndoială că rtrebuie tovarăşe Kalabuşkin.

Aleksandr Petrovici - Eşti de acord?

Semion Semionovici - De acord tovarăşe Kalabuşkin.

Aleksandr Petrovici - Înseamnă că te-am convins! Mulţumesc! Ura! Dă-mi revolverul cetăţene Podaekalnikov. Semion Semionovici - Care revolver? Care revolver?

Aleksandr Petrovici - Iar o iei de la capăt? Am văzut doar cum ţi l-ai băgat în buzunar.

Semion Semionovici - Eu?

Aleksandr Petrovici – Dumneata!

Semion Semionovici - Dumnezeule! Eu mi l-am băgat. Pentru ce?

Aleksandr Petrovici - Dumneata mă iei pe mine drept idiot. Ştie doar toată lumea că vrei să te împuşti.

Semion Semionovici - Cine vrea să se împuşte?

Aleksandr Petrovici - Dumneata vrei să te împuşti!

Semion Semionovici - Eu?

Aleksandr Petrovici - Dumneata!

Semion Semionovici - Dumnezeule! Aşteaptă o clipă. Eu în persoană?

Aleksandr Petrovici - Dumneata în persoană cetăţene Podsekalnikov.

Semion Semionovici - Spune-mi te rog şi de ce vreau eu să mă împuşc?

Aleksandr Petrovici - Cum nici măcar dumneata nu ştii de ce?

Semion Semionovici - De ce - te întreb.

Aleksandr Petrovici - Pentru că de un an nu lucrezi nicăeri şi ţi-e ruşine să fii întreţinut. Oare nu e stupid Semion Semionovici?

Semion Semionovici - Stai aşa. Cine a apus asta?

Aleksandr Petrovici - Fii liniştit. Maria Lukianovna.

Semion Semionovici – Vai! Pleacă! Lasă-mă singur. Ia mai du-te la mama dracului!

Aleksandr Petrovici - Dă-mi mai întîi revolverul şi atunci mă duc.

Semion Semionovici - Înţelege şi dumneata tovarăşe Kalabuşkin de unde puteam să fac rost eu de aşa ceva.

Aleksandr Petrovici - Hu e greu să faci rost de un revolver în zile noastre. Uite Panfilîci îşi dă revolverul pe-un brici. Dă-mi revolverul Semion Semionovici.

Semion Semionovici - Nu ţi-l dau!

Aleksandr Petrovici - Atunci scuză-mă dar o să suporţi consecinţele. Am să ţi-l iau cu forţa. (Îl apucă de mînă.) Acum nu-mi mai scapi dumneata.

Semion Semionovici - Nu-ţi mai scap? Ei bine atunci ascultă tovarăşe Kalabuşkin. Dacă nu ieşi în clipa asta de aici mă împuşc sub ochii dumitale.

Aleksandr Petrovici - N-o să te împuşti!

Semion Semionovici - Nu mă crezi? Bine! Număr pînă la trei. Unu!

Aleksandr Petrovici - Vai se împuşcă!

Semion Semionovici - Doi!

Aleksandr Petrovici - Am plecat! (Se repede glonţ în camera sa.)

Semion Semionovici - Trei! (Scoate din buzunar un levervşt.) Vai unde unde să-1 pun. Unde o fi farfuria? (Pune cîrnatul pe farfurie.) Asta a fost. N-or să ghicească pînă la moarte. Ei Maria şi acum stai o să-ţi demonstrez eu ţie. (Se repede la masă începe să cotrobăie.) O să-ţi demonstrez eu ţie... Cît de ruşine mi-e să fiu întreţinut de tine. Aşteaptă numai! O să-ţi demonstrez eu! Uite-l! (Scoate un brici.) Oţel suedez. De la tata. Eh pu­ţin îmi pasă şi aşa n-am să mă mai bărbieresc eu pe lumea asta (Iese în fugă.)

Aleksandr Petrovici iese din camera sa. Serafima Ilinicina şi Margarita Ivanovna o aduc tîrîş pe Maria Lukianovna care nu şi-a revenit încă.

Serafima Ilinicina - Ce faci? Ce faci? Apucă-i mîinile şi picioarele Margarita Ivanvovna!

Margarita Ivanovna - Mai cu grijă mai cu grijă!

Aleksandr Petrovici - Aţi înnebunit de-a binelea. De ce tîrîţi femeia. Aşezaţi-oaşezaţi-o undeva.

Serafima Ilinicina - Ei şi acum descheiaţi-i nasturii.

Aleksandr Petroviei - Cu plăcere.

Maria Lukianovna - Cine e?

Alekaandr Petroviei - De-ai casei Maria Lukianovna nu te jena.

Maria Lukianovna - El unde e? Ce i s-a întîmplat? A murit tovarăşe Kalabuşkin?

Aleksandr Petrovici - De murit n-a murit Maria Lukianovna dar trebuie s-o spun sincer - se pregăteşte s-o facă. Maria Lukianovna - Să dăm fuga la el.

Aleksandr Petrovici - Nici să nu încerci măcar Maria Lukianovna o să strici toată treaba. Mi-a spus-o chiar el. Dacă-mi treceţi zice pragul mă împuşc zicea sub ochii voştri.

Serafima Ilinicina - Şi dumneata ce-ai făcut?

Aleksandr Petrovici - Eu am încercat şi-ntr-un fel şi-n altul l-am rugat am insistat - dar degeaba.

Margarita Ivanovna - În cazuri ca ăsta trebuie să ordoni nu să insişti. Te duici imediat chemi miliţia să-l aresteze şi să-l trimită în judecată.

Aleksandr Petrovici - Nu există o astfel de lege Margarita Ivanovna. Un tribunal nu poate condamna pe nimeni la viaţă. La moarte poiate dar la viaţă nu.

Serafima Ilinicina - Şi care e soluţia?

Aleksandr Petrovici - Tuba Serafima Ilinicina.

Serafima Ilinicina - Care tubă?

Aleksandr Petrovici - Există o tubă Serafina Ilinicina o tubă în si bemol helicon sau susafon şi în susafonul ăsta constă soluţia şi salvarea lui.

Maria Lukianovna - Scuză-mă dar pentru ce-i trebuie lui tubă?

Aleksandr Petrovici - Ca să agonisească bani Maria Lukianovna. Dacă-i facem rost de tubă pot să vă garantez că n-o sa se mai împuşte.

Serafima Ilinicina - Cam cât costă o tubă ca asta?

Aleksandr Petrovici - Cred că vreo cinci sute de ruble sau chiar mai mult.

Maria Lukianovna - Cinci sute? Păi cînd o să avem noi cinci sute de ruble o să renunţe el la împuşcare şi fară tubă.

Aleksandr Petrovici - Pesemne că aşa e se poate Maria Lukianovna.

Margarita Ivanovna - Ar trebui să vorbesc cu muzicanţii mei. să-i dea o tubă cu chirie.

Serafima Ilinicina - Dumneata chiar ai muzicanţii dumitale?

Aleksandr Petrovici - Lucrează cu ea în acelaşi restaurant o grandioasă orchestră simfonică.

Margarita Ivanovna - Trei artişti liber-profesionişti.

Serafima Ilinicina - Vorbeşte cu el Margarita Ivanovna!

Maria Lukianovna - Roagă-i.

Serafima Ilinicina - Chiar acum să nu amînăm.

Maria Lukianovna - Să mergem împreună Mărgărita Ivanovna. Îmbracă-te mai repede!

Margarita Ivanovna si Maria Lukianovna pleacă în camera lui Aleksandr Petrovici.

Serafima Ilinicina - Mi-e teamă că pînă facem rost de tubă o să se...

Aleksandr Petrovici - Dacă tot rămîi aici Serafima Ilinicina pînă facem noi rost de tubă distrage-i atenţia.

Serafima Ilinicina - Cu ce să-i distrag atenţia?

Aleksandr Petrovici - Uite ce-ţi propun eu Serafima Ilinicina. Te duci cu cea mai mare impertinenţă în cealaltă cameră şi dînd impresia că nu ştii nimic începi să-i povesteşti ceva.

Serafima Ilinicina - Ce să-i povestesc?

Aleksandr Petrovici - Ceva abstract: despre cît de frumoasă e viaţa despre nişte întîmplări amuzante.De preferinţă umoristice.

Serafima Ilinicina - Nu ştiu d’ăstea tovarăşe Kalabuşkin.

Aleksandr Petrovici – „Nu ştiu”. Inventează! Viaţa ginerelui dumitale se joacă pe-o singură carte Serafima Ilinicina şi ăsta nu-i lucru de şagă. Povesteşte-i nişte anecdote nişte qui-pro-quo-uri sau pur şi simplu nişte glume amuzante ca să mai uite de el ca să-i distragi atenţia ca să-l amuzi iar noi în timpul ăsta vom sosi cu tuba şi omul va fi salvat Serafima Ilinicina. Hai du-te nu-ţi fie teamă povesteşte. (Pleacă în camera sa.)

Serafima Ilinicina se opreşte în faţa uşii.

Serafima Ilinicina - Dumnezeule ce să-i povestesc. Ei fie ce-o fi. (Intră în camera sa.)

Intră Semion Semionovici. Priveşte neliniştit în jur. Scoate din buzunar un revolver. Se aşează la masă. Deschide sticluţa cu cerneală. Rupe o foaie de hîrtie.

Semion Semionovici - (scrie) De moartea mea...

Serafima Ilinicina iese din camera sa.

Serafima Ilinicina - Doamne Dumnezeule! Bună dimineaţa Semion Semionovici. Oh am să-ţi povestesc o întîmplare să mori de rîs nu alta. Ai auzit de nemţi?

Semion Semionovici - Nu. Ce s-a-ntîmplat?

Serafima Ilinicina - Nemţii au mîncat un mops de viu.

Semion Semionovici - Care nemţi?

Serafima Ilinicina - Care - nu ţin minte ştiu numai că l-au mîncat. Mi-a povestit bărbatu-meu răposatul. Era înainte de război Semion Semionovici. Am rîs atunci pînă la lacrimi. (Pauză.) Mopsu e doar cîine Semion Semionovici.

Semion Semionovici - Ei şi?

Serafima Ilinicina - Şi uite că nemţii l-au mîncat.

Semion Semionovici - Ei şi?

Serafima Ilinicina - Asta-i tot.

Semion Semionovici. - Ce - asta-i tot?

Serafima Ilinicina - Dumnezeule ce să-i mai povestesc. Uite o altă întîmplare amuzantă tot ca asta.

Semion Semionovici - Mai bine m-ai lăsa-n pace Serafima Ilinicina.

Serafima Ilinicina - O să mori de rîs Semion Semionovici.

Semion Semionovici - Nu mă deranja sînt ocupat vezi şi dumneata asta am impresia.

Serafima Ilinicina - Nu ascultă numai Semion Semionovici. S-a întîmplat la încoronare... (Semion Semionovici sare în picioare înşfacă tocul hîrtia şi călimara.) Stai stai ce s-a-ntîmplat Semion Semionovici?

(Fuge după el) Alexandru cel Sfînt în ţinută de paradă...

Semion Semionovici fuge în camera vecină.

Serafima Ilinicina - (în faţa uşii) N-a rîs. De unde să iau eu umor Dumnezeule! (Aleargă după el.)

Din camera lui Aleksandr Petrovici ies: Aleksandr Petrovici Maria Lukianovna şi Mărgărita Ivanovna.

Aleksandr Petrovici - Să mergem să mergem mai repede Margarita Iva­novna!

Maria Lukianovna - Nu e îngrozitor să-l lăsăm pe Senia de unul sin­gur?

Aleksandr Petrovici - E doar cu soacră-sa nu te teme Maria Lukianovna am instruit-o eu. (Pleacă cu toţii grăbiţi)

Din camera vecină iese grăbit Semion Semionovici cu cerneala tocul şi hîrtia în mină.

Semion Semionovici - (strigă din uşă) Dacă îmi mai povesteşti încă o dată despre mops te jupoi de vie. Nu te mai ţine după mine. Idioată bătrînâ. (Trînteste uşa. Se apropie de masă netezeşte foaia de hîrtie. Termină de scris.) Să nu acuzaţi pe nimeni. Podsekalnikov.























Actul doi


Aceeaşi cameră ca şi în primul act. Totul e aranjat în ordine. Semion Semionovici tronează pe un taburet cu o tubă uriaşă trecută peste umăr. În faţa lui se află manualul deschis. Deoparte pe scaune stau Maria Lukianovna şi Serafima Ilinicina.


Semion Semionovici - (citeşte) Capitolul unu. Intitulat "Cum se cântă”. Pentru a cânta la susafon se foloseşte o combinaţie de trei degete. Primul deget pe prima clapă al doilea deget pe a doua clapă al treilea deget pe a treia clapă. Aşa. Suflînd se obţine nota si. (Suflă. Suflă încă o dată.) Asta ce-o mai fi? Am suflat şi nici urmă de sunet.

Serafima Ilinicina - Ei Maria ţine-te bine. Dacă heliconul o să-l decepţioneze...

Semion Semionovici - Stai stai stai. Aşa e. Uite un capitol special despre producerea aerului intitulat "Cum se suflă". Pentru a produce în mod corect aerul necesar eu Theodor Hugo Schultz artist al sunetului cunoscut în întreaga lume propun o metodă simplă şi ieftină. Rupeţi o bucăţică din ziarul de ieri şi pu­neţi-o pe limbă.

Serafima Ilinicina - Pe limbă?

Semion Semionovici - Pe limbă Serafima Ilinicina. Hai dă încoace un ziar.

Serafima Ilinicina îi aduce grăbită un ziar.

Rupe o bucată.

Maria Lukianovna - Mai mică mai mică mămicuţă...

Semion Semionovici - Şi acum pune-mi-o Serafima Ilinicina.

Serafima Ilinicina - La ce o să-ţi ajute Semion Semionovici?

Semion Semionovici - (cu bucata de hîrtie în gură) I-ur ă au-ă i-e-e. Ar-e ar-e i-e-e î-i un.

Maria Lukianovna - Ce?

Semion Semionovici - Oas-o!

Maria Lukianovna - Ce?

Semion Semionovici - Oas-o ic.

Maria Lukianovna - Ce tot spui Senecika? Pentru numele lui Dumnezeu nu înţeleg.

Semion Semionovici - (scuipă hîrtia) Proasto zic. Acum înţelegi? Vorbeam clar - citeşte mai departe. Rupeţi o bucăţică din zia­rul de ieri şi puneţi-o pe limbă. Mai departe ce e?

Maria Lukianovna - Mai departe Semion Semionovici se spun următoarele: (Citeşte) Scuipaţi bucata de ziar pe duşumea. Încercaţi să reţineţi în timp ce scuipaţi poziţia gurii dumneavoastră. Fixaţi-vă poziţia respectivă suflaţi ca şi cum aţi scuipa. Asta e totul.

Semion Semionovici - Vă rog să faceţi linişte şi să fiţi atente. (Rupe o bucăţică de ziar) Dă-te la o parte Serafima Ilinicina. (Şi-o pune pe limbă. Scuipă. începe să sufle.) Ce dracu nu iese nimic!

Serafima Ilinicina - Balul s-a sfîrşit! Începe să fie decepţionat.

Semion Semionovici scuipă din nou. Se pregăteşte să sufle.

Maria Lukianovna - Doamne! Dacă exişti într-adevăr trimite-i un sunet.

În clipa aceea în cameră răsună urletul absolut neverosimil al tubei.

Serafima Ilinicina - Ţi-am spus eu că există. Uite poftim faptele vorbesc.

Semion Semionovici - Ei Maria fă-ţi lichidarea. De acum încolo n-o să te mai duci la serviciu.

Maria Lukianovna - Cum aşa?

Serafima Ilinicina - Şi noi din ce o să trăim?

Semion Semionovici - Am calculat şi am reacalculat totul dinainte. Aproximativ douăzeci de concerte pe lună a cinci ruble şi ju­mătate bucata. Asta înseamnă...0 clipă... (Cotrobaie prin buzu­nare.) Am pe aici pe undeva calculat totalul. (Scoate o notiţă) Uite-l. Ascultaţi. (Despătureşte notiţa. Citeşte) "De moartea mea..."(Pauză.) Nu nu-i ăsta. (O ascunde scoate alta.) Uite-l. Uite. Uite ce scrie. "Cîştigul meu anual atinge suma de o mie trei sute douăzeci de ruble". Iar voi întrebaţi din ce o să trăim.

Serafima Ilinicina - Dar bine nici măcar nu ai învăţat încă! Semion Semionovici!

Semion Semionovici - Ca să învăţ acum Serafima Ilinicina e un fleac pentru mine. (Ia o hîrtie o scuipă. Suflă.)

Tuba urlă.

Aţi auzit? Prin această tubă Serafima Ilinicina se va reîntoarce la noi o viaţă de neuitat. Da închipuieşte-ţi numai Maşenka ce bine o sa fie. Să vii de la concert cu un salariu bun să te aşezi pe sofa în sînul familiei: "Au venit astăzi să lustruiască parchetul?" "Sigur că au venit Semion Semionovici” "Minunat daţi-mi atunci nişte lapte de pasăre". Asta da viaţă. Să nu uit începînd din clipa asta vă cer ca în fiecare zi să-mi daţi la felul trei mai sus amintitul lapte de pasăre. În primul rînd pentru că laptele de pasăre face bine la gît în al doilea rînd pentru câ îmi place laptele de pasăre.Aţi înţeles?

Maria Lukianovna - Ouăle Senecika sînt foarte scumpe.

Semion Semionovici - Pentru cine sînt scumpe? Şi pe cine intereseaza lucrul ăsta în afară de mine? Cine câştigă acum bani eu sau tu?

Serafima Ilinicina - Problema e că...

Semion Semionovici - Întotdeauna îmi încurci planurile. Decît să te tot contrazici cu mine Serafima Ilinicina mai bine ai tăcea din gură şi ai asculta muzică. (Suflă.) Şi în general v-aş ruga ca în clipele de creaţie să fie cît de cît linişte. (Citeşte.) Gama.Gama este cordonul ombilical al muzicii. Îndepărtînd acest cordon ombilical vă naşteţi ca muzician. Ei acum o să învăţ totul. Pentru a învăţa corect gama eu - Theodor Hugo Schultz - artist al sunetului cunoscut în întreaga lume - vă propun cel mai ieftin procedeu. Cumpăraţi cea mai ieftină pia... (întoarce foaia)...nină. Cum adică pianină?

Serafima Ilinicina şi Maria Lukianovna - (împreună) Cum adică pianină?

Semion Semionovici - Aşteptaţi.Staţi aşa. Nu se poate. Vă propun cel mai ieftin procedeu. Cumpăraţi cea mai ieftină pia... (Încearcă să vadă dacă nu cumva s-au lipit paginile.)...nină. Cum vine asta? Daţi-mi voie. La ce bun o pianină? (Citeşte.) La observaţie e indicat modul de interpretare a gamei. Cîntaţi-o la pianină şi imitaţi-o la tubă. Ce înseamnă asta tovarăşi? Ce mai e şi asta? Asta înseamnă bineînţeles. Bineînţeles că înseamnă. Înseamnă că... Ah ce nemernic. Important e faptul că e artist al sunetului. Nu eşti un artist Theodor ci un ticălos. Eşti un memernic... cu cordonul tău ombilical cu tot. (Rupe manualul.) Maşa! Maşenka! Serafima Ilinicina! Aşa-i că nu avem cu ce cumpăra o pianină. Ce mi-a făcut! ÎI credeam colacul meu de salvare. Prin tuba asta se întrezărea viitorul meu!

Serafima Ilinicina - Linişteşte-te. Las-o baltă Semion Semionovici.

Semion Semionovici - Din ce-o să mai trăim Serafima Ilinicina? Cine o să mai cîştige bani maşenka? Maria Lukianovna - Te rog nu te mai gîndi la asta Senka o să cîştig eu.

Serafima Ilinicina - Am trăit atîta timp din salariul Maşeio să trăim şi de acum încolo.

Semion Semionovici - Ah deci am trăit din banii Maşei după părerea dumitale? Deci eu nu sînt bun de nimic Serafima Ilinicina. Numai că nu-ţi dai seama de un singur lucru Serafima Ilinicina că ea a cîştigat bani avînd de toate acasă. Ceşcuţele astea cine le-a cumpărat Serafima Ilinicina? Eu le-am cumpărat. Farfuriuţele astea cine le-a cumpărat Serafima Ilinicina? Eu le-am cumpărat. Şi atunci cînd farfuriuţele astea s-or sparge au să-şi ajungă banii Maria ca să cumperi altele noi?

Maria Lukianovna - Au să-mi ajungă Senecika au să-mi ajungă.

Semion Semionovici - Au să-ţi ajungă?

Maria Lukianovna - Au să-mi ajungă.

Semion Semionovici - (aruncă farfuriuţele pe duşumea şi le sparge) Ei bine o să vedem noi. Şi când ceşcuţele astea s-or sparge au să-ţi ajungă banii Maria ca să cumperi altele noi?

Maria Lukianovna - Au să-mi ajungă Senecika au să-mi ajungă.

Semion Semionovici - Au să-ţi ajungă? (Sparge ceştile) Ei bine o să vedem noi. Şi atunci cînd vaza asta o să se spargă au să-ţi ajungă banii Maria ca să cumperi una nouă?

Serafima Ilinicina - Spune-i că n-au să-ţi ajungă.

Maria Lukianovna - N-au să-mi ajungă Senecika.

Semion Semionovici - Aha n-au să-ţi ajungă? Atunci căraţi-vă de-aici. Căraţi-vă imediat vă spun. Oricum banii ăştia ai tăi n-au să ne ajungă pentru toţi trei.

Maria Lukianovna - Omoară-mă da’ eu nu plec!

Semion Semionovici - Nu pleci?

Maria Lukianovna - Nu plec!

Semion Semionovici - Ei bine o să vedem noi. (Sparge vaza)

Maria Lukianovna - Ce faci Senecika spargi totul?

Semion Semionovici - Sparg!

Maria Lukianovna – Spargi!

Semion Semionovici - Sparg!

Maria Lukianovna - Ei bine o să vedem noi. (Sparge oglinda)

Semion Semionovici – Tu... în prezenţa mea... în prezenţa capului de familie?!...Asta ce mai înseamnă? Doamne! Pentru numele lui Dumnezeu lăsaţi-mă singur. Vă rog foarte mult. Te rog foarte mult. Pentru numele lui Dumnezeu lăsaţi-mă. Vă rog.

Maria Lukianovna şi Serafima Ilinicina pleacă în cealaltă ca­meră.

(închide uşa după ele.) Totul s-a sfărîmat... toate ceştile… toate farfuriuţele... toată viaţa... unui om. O viaţă sfârîmată pe care n-are cine s-o plngă. Lumea!... Universul!... Omenirea!... Un sicriu şi doi oameni care-l însoţesc asta e toată omenirea. (Se apropie de masă.) Am trăit atîta vreme din salariul Maşei şi o să trăim din nou pe seama ei. (Deschide sertarul.) O să trăim. (Scoate revolverul.) Ba nu. (Scoate din buzu­nar notiţa. O pune pe masă.) Ba nu. (Sare în picioare.) Nu iertaţi-mă n-o să mai trăim. (Îşi pune revolverul la tîmplă.) Poftim Senia lapte de pasăre. (Îşi mijeşte ochii.)

În clipa aceea răsună o bătaie surdă în uşă.

(Ascunzînd revolverul la spate.) Cine e? Cine?

Uşa se deschide şi în cameră intră Aristarh Dominikovici Grand-Scoubique.

Aristarh Dominikovici - Iertaţi-mă poate v-am deranjat? Scuzaţi-mă dacă făceaţi ceva anume pentru numele lui Dumnezeu vă rog continuaţi.

Semion Semionovici (cu revolverul ascuns la spate) Nu-i nimic. Nu mă grabesc. Dar dumneavoastră de fapt... Cu ce vă pot fi de fo­los?

Aristarh Dominikovici - Pentru început permiteţi-mi să aflu cu cine am plăcerea să stau de vorbă?

Semion Semionovici - Cu ăsta... cum îi zice... cu Podsekalnikov.

Aristarh Dominikovici - Mă bucur. Permiteţi-mi să-mi satisfac curiozitatea sînteţi acel Podsekalnikov care vrea să se împuşte?

Semion Semionovici - Ce-aţi spus? Nu sînt eu. Pentru Dumnezeu nu sînt eu.

Aristarh Dominikovici - Chiar nu sînteţi? Cum aşa. Uite adresa şi... (Observă notiţa de pe masă.) Staţi aşa! (Ia notiţa.) Păi scrie aici. (Citeşte.) "De moartea mea să nu acuzaţi pe nimeni.” Şi semnătura - "Podsekalnikov". Dumneavoastră sînteţi Podsekalnikov?

Semion Semionovici - Ei da eu! Şi ce-i cu asta?

Aristarh Dominikovici - Păi vedeţi. Aşa nu se mai poate. Aşa nu se mai poate cetăţene Podsekalnikov. Spuneţi-mi vă rog cui i-ar folosi să nu acuzaţi pe nimeni. Dimpotrivă ar trebui să învinovăţiţi şi să acuzaţi cetăţene Podsekalnikov. Vreţi să vă împuşcaţi. Admirabil. Minunat. Împuscaţi-vă sănătos. Dar împuşcaţi-vă vă rog ca un militant în numele cuiva. Nu uitaţi că nu sînteţi singur cetăţene Podsekalnikov. Uitaţi-vă în jur. Uitaţi-vă la intelctualitatea noastră. Ce vedeţi? Foarte multe. Ce auziţi? Nimic. De ce oare nu auziţi nimic? Pentru că ea tace. De ce oare tace ea? Dar uite că pe un mort nu-l poţi obliga să tacă cetăţene Podsekalnikov dacă mortul va vorbi... În vremurile noastre cetaţene Podsekalnikov ceea ce poate gîndi un om viu poate fi spus numai de un mort. Am venit la dumneavoastră ca la un mort cetăţene Podlsekalnikov. Am venit la dumneavoastră în numele intelectualităţii.

Semion Semionovici - Încîntat de cunoştinţă. Luaţi loc vă rog.

Aristarh Dominikovici -Vă luaţi adio de la viaţă cetăţene Podsekalnikov şi din punctul ăsta de vedere aveţi dreptate într-adevăr - nu se mai poate trăi. Şi totuşi cineva e vinovat de faptul că nu se mai poate trăi. Dar eu nu pot să spun nimic despre asta dumneavoastră cetăţene Podsekalnikov puteţi nu aveţi ce pierde. Acum nu vă mai ameninţă nimic. Acum sînteţi liber cetăţene Podsekalnikov. Şi acum spuneţi-mi sincer deschis şi cu curaj cetăţene Podsekalnikov pe cine acuzaţi?

Semion Semionovici - Eu?

Aristarh Dominikovici – Da.

Semion Semionovici - Pe Theodor Hugo Schultz.

Aristarh Dominikovici - (gîndindu-se) Pe ăsta nu-l ştiu. Pesemne că e vreunul dintre tovarăşii din străinătate dar fără îndoilală că e şi el vinovat. Dar nu e singurul cetăţene Podsekalnikov. În zadar îl acuzaţi numai pe el. Acuzaţi-i pe toţi. Mi-e teamă că dumneavoastră nu înţelegeţi pe deplin motivul pentru care vă împuşcaţi. Permiteţi-mi să vă explic eu.

Semion Semionovici - Pentru numele lui Dumnezeu! Vă rog!

Aristarh Dominikovici - Vreţi să muriţi pentru adevăr cetăţene Podsekalnikov. Numai că adevărul nu aşteaptă cetăţene Podsekalnikov muriţi mai repede! Distrugeţi imediat biletul ăsta şi scrieţi altul. Scrieţi în el în mod sincer tot ce gîndiţi. Acuzaţi în el în mod sincer pe toţi aceia care trebuiesc acuzaţi. Apăraţi intelectualitatea şi puneţi-i guvernului o întrebare necruţătoare: de ce nu e folosit la opera de edificare un om atît de sensibil atît de loaial şi de erudit cum e fără nici o îndoială Aristarh Dominikovici Grand-Scoubique?!

Semion Semionovici - Cine?

Aristarh Dominikovici - Aristarh Dominikovici Grand-Scoubique. Cu liniuţă.

Semion Semionovici - Asta cine mai e?

Aristarh Dominikovici - Eu sînt...Unde am rămas? (Amintindu-şi.) Deci aşa după ce veţi scrie acest bilet cetăţene Podsekalnikov împuşcaţi-vă împuşcaţi-vă ca un erou. Această împuşcătură va răsuna în întreaga Rusie. Ea va trezi conştiinţele adormite. Ea va servi drept semnal pentru declanşarea opiniei publice. Se va vorbi din nou despre noi. Moartea dumneavoastră va deveni cel mai bun subiect pentru disputele politice. Iar dumneavoastră veţi deveni lozincă! Toată intelectualitatea rusă se va aduna în jurul sicriului dumneavoaatră cetăţene Podsekalnikov. Vă vom îngropa în flori.

Semion Semionovici – ‘Ai de capul meu. Asta da viaţă.

Aristarh Dominikovici - M-aş împuşca chiar eu în persoană cetăţene Podsekalnikov dar din fericire nu pot. Nu pot din principiu. Cine ar mai lupta? (Se uită la ceas.) Deci ne-am înţeles. Veţi face conspectul scrisorii de adio... sau poate c-ar fi mai bine să o scriu chiar eu iar dumneavoastră doar s-o semnaţi şi să vă împuşcaţi.

Semion Semionovici - Nu de ce o scriu eu.

Aristarh Dominikovici - Sînteţi un Pojarski! Sînteţi un Minin cetă­ţene Podsekalnikov! Sînteţi un titan! Daţi-mi voie să vă îm­brăţişez în numele intelectualităţii ruse! (Îl îmbrăţişează.) N-am plîns cînd mi-a murit mama. Biata mea mamă cetăţene Podsekalnikov. Dar acum...Dar acum... (Pleacă plîngînd în hohote.)

Semion Semionovici - (de unul singur) Voi suferi.Voi suferi pentru toţi. Şi caii aceia minunaţi cu valtrapuri albe... Neapărat voi suferi. Unde-o fi hîrtia? (Caută.) Unde-o fi hîrtia? Imediat am să-i acuz pe toţi. (Caută) Ehe v-aţi ars. Tremuraţi acum puişoriloir. Acum voi scrie tot adevărul şi despre levervuşt şi despre artistul sunetului. Am adevăr berechet. (Caută.) Ce dracu’. Uite ce viaţă. Adevăr am dar hîrtie pentru adevăr nu.(Se apropie de uşă. O deschide.) Eu plec.

Pe uşă intră în fugă Maria Lukianovna şi SerafimaIlinicina.

Maria Lukianovna - Unde?

Semion Semionovici - După hîrtie. Pentru adevăr. Dă-mi pălăria şi o rublă Serafima Ilinicina. Si uite ce-aş vrea să-ţi mai spun Maşa. Ai văzut în ce hal arăţi ai văzut în ce hal arăţi? Nu se mai poate aşa. Mă vizitează lumea! Intelectuali. Lucrul ăsta Maşa obligă.

Maria Lukianovna - Şi ce-ar trebui să fac Senecika după părerea ta?

Semion Semionovici – Pune-ţi o broşă sau pentru orice eventualitate spală-ţi părul. Nu uita că porţi numele lui Podsekalnikov. Asta implică totuşi nişte lucruri.

Serafima Ilinicina îi dă pălăria şi o rublă.

Hai plecaţi duceţi-vă acum în bucătărie.

Maria Lukianovna şi Serafima Ilinicina pleacă.

(Îşi pune pălăria. Ridică un ciob din oglinda spartă. Se priveşte.) Într-adevăr am ceva din Pojarski. Şi din Minin. Dar din Minin mai puţin decît din Pojarski.

Serafima Ilinicina - (băgîndu-şi capul pe uşă) Te caută o doamnă Semion Semionovici.

Semion Semionovici - Să intre.

În cameră intră Kleopatra Maksimovna.

Kleopatra Maksimovna - Dumneavoastră sînteţi cetăţeanul Podsekalnikov?

Semion Semionovici - Da doamnă. Eu în persoană.

Kleopatra Maksimovna - Să facem cunoştinţă. (Îi întinde mîna.) Kleopatra Maksimovna. Dar puteţi să-mi spuneţi simplu Kapocika.

Semion Semionovici - Dumnezeule!

Kleopatra Maksimovna - Şi acum fiindcă tot am făcut cunoştinţă aş vrea să vă rog să-mi faceţi un mic serviciu.

Semion Semionovici - Pentru numele lui Damnezeu. Vă rog cu ce pot să vă ajut?

Kleopatra Maksimovna - Cetăţene Podsekalnikov dumneavoastră oricum vă împuşcaţi fiţi drăguţ împuşcaţi-vă pentru mine.

Semion Semionovici - Cum adică pentru dumneavoastră?

Kleopatra Haksimovna - Ah nu fiţi atît de egoist Podisekalnikov împuşcaţi-vă pentru mine.

Semion Semionovici - Din păcate nu pot. Am promis deja.

Kleopatra Maksimovna - Cui i-aţi promis? Raisei Filippovna? Vai de ce? Ce-aţi făcut domnule Podsekalnikov. Dacă vă împuşcaţi pentru stricata aia Oleg Leonidovici mă va părăsi. Mai bine împuşcaţi-vă pentru mine şi Oleg Leonidovici o va părăsi pe ea. Pentru că Oleg Leonidovici e un estet iar Raisa Filippovna nu e decît o căţea. Vă aduc asta la cunoştinţă ca un spirit romantic ce sînt. Ba roade pînă şi paharele de pasiune. Ea vrea ca el să-i sărute trupul. Ea însăşi vrea să-i sărute lui trupul numai trupul trupul şi iarăşi trupul. Eu dimpotrivă vreau să-i divinizez sufletul numai sufletul sufletul şi iarăşi sufletul. Trupul după aceea... Luaţi apărarea sufletului cetăţene Podsekalnikov împuşcaţi-vă pentru mine. Faceţi să renască iubirea! Faceţi să renască romantismul! Şi atunci sute de tinere fete se vor adiuna în jurul sicriului dumneavoastră domnule Podsekalnikov sute de tineri vă vor purta pe umerii lor gingaşi iar femei miminate...

Semion Semionovici - Cu valtrapuri albe...

Kleopatra Maksimovna - Ce?

Semion Semionovici - Îmi cer scuze mă furase peisajul Kleopatra Maksimovna.

Kleopatra Maksimovna - Cum? Deja? Sînteţi nebun domnule Podsekalnikov. Nu nu nu nu mă sărutaţi vă rog.

Semion Semionovici - Vă asigur că nu!

Kleopatra BSaksimovna - Vă cred vă cred. Dar să fie clar că după toate acestea trebuie s-o refuzaţi pe Raisa Filippovna.

Semion Semionovici - N-am văzut-o în viaţa mea pe Raisa Filippovna.

Kleopatra Maksimovna - Ah n-aţi văzut-o? Atunci o să vedeţi ce-o să vedeţi. Poate că va veni chiar acum încoace. O să vă povestească probabil că toată lumea e foarte extaziată de pîntecul ei. Povesteşte întotdeauna şi pretutindeni despre asta. Numai că nu e adevărat domnule Podsekalnikov are un pîntec absolut ordinar. Vă asigur. Şi apoi un pîntec nu e un chip de obicei nici măcar nu poţi să-l vezi. Iată un chip...Apropiaţi-vă. Aţi observat?

Semion Semionovici - Nu.

Kleopatra Maksimovna - Cum adicănu? Dacă aici nu se observă domnule Podsekalnikov că sînt foarte frumoasă la chip atunci să mergem la mine şi veţi vedea pe dată. Deasupra patului meu e o fotografie. O să rămîneţi tîmpit. Cînd mă veţi zări veţi exclama: "Kleopatra Maksimovna sînteţi superbă!”

Semion Semionovici - Ah nu se poate!

Kleopatra Maksimovna - Vă asigur. Totul vi se va revela de-a dreptul spontan. Dar să mergem. Să mergem domnule Podaekalnikov. După ce vă veţi bea cafeaua la mine puteţi să scrieţi.

Semion Semionovici - Cum adică să scrieţi? Ce?

Kleopatra Maksimovna - Tot ceea ce simţiţi. Că eu v-am strivit cu farmecul meu şi că dumneavoastră nu mai speraţi la sentimente reciproce din partea mea şi că tocmai de aceea vă împuşcaţi. E ridicol să vă învăţ eu pe dumneavoastră sînteţi doar un estet. Sînteţi un romantic nu-i aşa?

Semion Semionovici - Da! De mult!

Kleopatra Maksimovna - Păi vedeţi atunci să mergem să mergem domnule Podsekalnikov!

Intră Maria Lukianovna.Are în mîini un lighean cu apă săpun şi o cîrpă.

Oricum trebuie să plecăm de aici o să se apuce să spele duşu­meaua.

Maria Lukianovna - Nu chiar duşumeaua ci părul.

Kleopatra Maksimovna - Nu vorbeam cu tine drăguţă. Cine e femeia asta atît de vulgară?

Semion Semionovici – E... e...

Maria Lukianovna trece în camera alăturată.

Bucătăreasa mea Kleopatra Maksimovna! Bucătăreasa!

Intră Serafima Ilinicina. Are în mînă o mătură şi un făraş.

Serafima Ilinicina - Unde te duci? Imediat o să dea samovarul în clocot. Poate că doamna o să bea un ceai la noi?

Semion Semionovici - Ei drace. Uite ce e Sima! Te rog fă curat aici în cameră iar eu cu doamna mă duc să beau o cafea. (Îi explică.) E... mama... bucătăresei Kleopatra Maksimovna! Mama ei! Eh să mergem.

Pleacă. Serafima Ilinicina mătură duşumeaua iese. În cameră întră Egoruşka. Priveste în jur. Nu e nimeni. Din camera vecină se aude clipocitul apei şi bolboroseala Mariei Lukianovna. Egoruşka se furişează pe vîrfuri pînă la uşă şi se uită pe gaura cheii.

Serafima Ilinicina - (se întoarce) De ce te ţii tinere de pornografii d'astea? Acolo o femei îşi spală părul şi cine mai ştie ce iar dumneata te uiţi la ea prin crăpătură.

Egoruşka - Mă uit la ea Serafima Ilinicina din punct de vedere ştiinţific şi din punctul ăsta de vedere nu poate fi vorba de nici un fel pornografic.

Serafima Ilinicina - Păi ce după părerea dumitale din punctul ăsta de vedere se vede altfel nu?

Egoruşka - Nu numai că se vede altfel dar şi absolut invers. Am verificat de atîtea ori pe mine însumi. Uite mergi pe bulevard şi din faţă îţi vine o doamnă. Ei desigur doamnele au tot felul de forme şi de linii Şi radiază pentru ochii mei atîta frumuseţe că doar ce-o priveşti că ţi se şi aprind călcîiele. Dar ia detaşează-te imediat şi uite-te la ea Serafima Ilinicina din punct de vedere ştiinţific şi priveşte-o cu atenţie. Şi aşa reiese că o astfel de femeie e o ticăloasă şi nu pot sa mai zic ce. Nu mai invidiez nimic pe lume. Pot sa mă uit la orice din acest punct de vedere. Dacă vrei Serafima Ilinicina mă uit imediat şi la dumneata.

Serafima Ilinicina - Ferească-te Dumnezeu!

Egoruşka – O sa mă uit totuşi!

Serafima Ilinicina – Săriţi!

Maria Lukianovna - (intră) Ce s-a-ntîmplat?

Serafima Ilinicina - Egoruşka a atins punctul!

Maria Lukianovna - Ce e mămicuţă care punct?

Egoruşka - Ştiinţific Maria Lukianovna! Bună ziua!

Maria Lukianovna - Ai venit cu vreo treabă Egoruşka sau numai aşa?

Egoruşka - Am venit la dumneata cu privire la virgulă Maria Lukianovna.

Maria Lukianovna - Cum adică cu privire la virgulă?

Egoruşka - Eu Maria Lukianovna mă transfer de la curieri la scriitori! Am scris ceva pentru ziar numai că nu ştiu unde să pun virgulele.

Maria Lukianovna - Te felicit! Şi pe cînd nunta Egoruşka?

Egoruşka - Care nuntă Maria Lukianovna?

Maria Lukianovna – Păi dacă ai devenit scriitor înseamnă că te-ai îdrăgostit. Înseamnă că a apărut o muză Egoruşka.

Egoruşka - Recunosc a apărut Maria Lukianovna.

Maria Lukianovna - Cine cine e? Cum o cheamă Egoruşka?

Egoruşka - Pe muză?

Maria Lukianovna – Da.

Egoruşka - Aleksandr Petrovici Kalabuşkin.

Serafima Ilinicina - Hodoronc-tronc! S-a ţicnit!

Egoruşka – Recunosc m-am ţicnit Serafima Ilinicina. În viaţa mea nu m-am gîndit să mă fac scriitor dar numai ce l-am cunoscut şi totul s-a sfîrşit. Mă inspiră atît de mult Maria Lukianovna încît mîna mi se transformă pur şi simplu într-un toc şi tot scrie şi scrie şi serie şi scrie.

Serafima Ilinicina - Şi ce anumc te inspiră de la el Egoruşka?

Egoruşka - Erotismul său Serafima Ilinicina. Despre asta am şi scris la ziar.

Maria Lukianovna - Şi ce-ai scris tu acolo Egoruşka?

Egoruşka - Dacă dumneata o să-mi pui după aia virgulele pot să-ţi citesc. Începe aşa. (Citeşte) "Cetăţeanului redactor-şef al ziarului. Savanţii au demonstrat că pe soare există nişte pete. O astfel de pată din punct de vedere sexual este şi Aleksandr Petrovici Kalabuşkin responsabilul cu cîntarele dinamometrul şi tirul din parcul de cultură şi odihnă. Dinamometrul şi cîntarele nu au nici o importanţă. Dinamometrul nu are nici o importanţă pentru curieri deoarece noi ne-am măsurat forţele în timpul războiului civil pentru libertatea celor ce muncesc iar în ceea ce priveşte tirul baraca de tir e închisă şi nu a fost deschisă toată vara. Baraca de tir e închisă dar curierii vor să tragă la ţintă! În acest timp Aleksandr Petrovici Kalabuşkin îşi petrece toate serile în absenţă şi stă la restaurant ca un obsedat sexual cu Margarita Ivanovna Peresvetova. Am dori ca redactorul-şef să taie din rădăcină cu mîna sa de fier desfrîul sexual!" Iar dedesupt e semnat “Treizeci şi cini de mii de curieri".

Maria Lukianovna - Chiar au semnat acolo treizeci şi cinci de mii de curieri?

Egoruşka - Nu am semnat numai eu.

Serafima Ilinicina - Atunci de ce ai semnat treizeci şi cinci de mii de curieri?

Egoruşka - E pseudonimul meu Serafima Ilinicina.

Serafima Ilinicina - Te-ai ţicnit de-a binelea Egor Timofeevici. Cum de nu ţi-e ruşine? Te legi aşa din senin de oameni.

În cameră intră Aleksandr Petrovici şi Margarita Ivanovna.

Aleksandr Petrovici - Soţul dumitale e aici Maria Lukianovna?

Maria Lukianovna - Aţi venit la ţanc. Mai repede tovarăşe Kalabuşkin. Uite-l pe Egor. Stai de vorbă cu el te rog.

Aleksandr Petrovici - Da? Despre ce-i vorba Egor Timofeevici.

Egoruşka - Despre ce-i vorba? Uite despre ce-i vorba tovarăşe Kalabuşkin. “Şi stă la restaurant ca un obsedat sexual” - unde se pune după părerea dumitale virgula?

Aleksandr Petrovici - Înainte de “ca”.

Egoruşka - Înainte de "ca". Ah merçi. Alerg la redacţie. (O ia la fugă)

Maria Lukianovna - Ce-ai făcut? Ce-ai făcut? Ai lichidat analfabetismul unui om. Dar pentru ce? Ai făcut-o Aleksandr Petrovici pe socoteala diamitale. Ştii dumneata oare Aleksandr Petrovici cine e obsedatul sexual?

Aleksandr Petrovici - Nu cine?

Maria Lukianovna - Dumneata şi nimeni altul.

Aleksandr Petrovici – Eu?

Margarita Ivanovna - Te rog nu face pe prostul. Recunoaşte cu ce vagaboandă erai?

Aleksandr Petrovici - Probabil cu tine Margarita Ivanovna.

Serafima Ilinicina - Cu dumneata cu dumneata.

Maria Lukianovna - Chiar aşa a şi scris. Şi despre dumneata şi despre tir Margarita Ivanovna. Aleksandr Petrovici - Opriţi-l! Aduceţi-l înapoi! Şi spuneţi-i că tirul se va deschide neapărat - armele au fost reparate. Hai fugiţi fugiţi altfel nu-l mai ajungeţi.

Maria Lukianovna şi Serafima Ilinicina pleacă în fugă.

Aleksandr Petrovici - Ce te faci acum?

Margarita Ivanovna - Totul o să se aranjeze nu te teme. Nu te las eu călcat în picioare.

Aleksandr Petrovici şi Margarita Ivanovna intră în camera lui Kalabuşkin.

Intră Nikifor Arsentievici Pugaciov - negustor.

Pugaciov - Ia te uită - nimeni.

Intră Viktor Viktorovici scriitor.

Viktor Viktorovici - Dumneavoastră sînteţi cetăţeanul Podsekalnikov?

Pugaciov - Nu şi eu îl aştept.

Viktor Viktorovici - Aşa deci. M-da.

Intră părintele Elpidi.

Părintele Elpidi - Mă scuzaţi. Dumneavoastră sînteţi Podsekalnikov?

Viktoir Viktorovici - Nu nu sunt eu.

Părintele Elpidi - Deci dumneavoastră sînteţi?

Pugagiov - Nu sînt nici eu.

Intră Aristarh Dominikovici Grand - Scoubique.

Părintele Elpidi - Probabil el e. Dumneavoastră sînteţi Podsekalnikov ?

Aristarh Dominikovici - Ce v-a apucat nu sânt eu.

Aleksandr Petrovici iese din camera sa. Toţi se aruncă asupra lui.

Aristarh Dominikovici - Aleksandr Petrovici!

Pugaciov - Tovarăşe Kalabuşkin!

În cameră intră ca o vijelie Raisa Filippovna.

Raisa Filippovna - Ia te uită unde-mi erai tovarăşe Kalabuşkin! Dă-mi imediat cele douăzeci de ruble!

Aleksandr Petrovici - De ce faci scandal de faţă cu toată lumea Raisa Filippovna?

Raisa Filippovna- Dar dumneata de ce te ţii de găinării? M-ai în­şelat tovarăşe Kalabuşkin! M-ai tras pe sfoară cu Podsekalnikov ăsta al tău. Pentru ce ţi-am dat eu cincizeci de ruble? Pentru ca el să se împuşte pentru stricata aia? Ce mi-ai promis tovarăşe Kalabuşkin? Mi-ai promis să-l foloseşti pentru mine iar el e folosit de Kleopatra Maksimovna.

Viktor Viktorovici - Mă scuzaţi! Ce amestec are aici Kleopatra Maksimovna? Mie mi-ai promis tovarăşe Kalabuşkin!

Părintele Elpidi - Dumnealui i-ai promis tovarăşe Kalabuşkin? Atunci eu pentru ce ţi-am mai dat bani?

Aleksandr Petrovici - Dar ia spuneţi-mi tovarăşi pentru ce plătiţi atunci cînd cumpăraţi un bilet de loterie? Pentru destin. Pentru a lua patre la risc tovarăşi. Aşa e şi acum în cazul lui Podsekalnikov. Regretatul răposat e încă în viaţă dar scrisori de adio sînt mai multe. În afară de dumneavoastră au mai plătit mulţi doritori. De exemplu uite ce scrisori au fost scrise. "Mor pentru o pulpă de berbec ca victimă a reviziei financiare". "Nu mai sînt în stare să trăiesc din cauza mîrşăviei colaboratorilor de la organele de autocontrol" "De moartea mea vă rog să nu acuzaţi pe nimeni în afară de presa noastră". Şi aşa mai departe şi aşa mai departe. Toate scrisorile îi vor fi oferite dar pe care o va alege tovarăşi asta nu pot să v-o spun.

Aristarh Dominikovici - De altfel el a şi ales tovarăşi. Se va împuşca în folosul intelectualităţii. Doar ce-am discutat personal cu el.

Aleksandr Petrovici - Consider că e o obrăznicie Aristarh Dominikovici. Eraţi obligat să acţionaţi prin intermediul meu ca să zic aşa la acelaşi nivel cu ceilalţi clienţi.

Aristarh Dominikovici - Căutaţi-le clienţilor un alt mort - să aştepte.

Aleksandr Petrovici - Aşteptaţi şi dumneavoastră.

Aristarh Dominikovici - În ceea ce priveşte intelectualitatea rusă sa ştiţi că ea nu mai e în puteri să aştepte.

Pugaciov - Dar negoţul după părerea dumitale e în puteri tovarăşe?

Părintele Elpidi - Dar religia noastră?

Viktor Viktorovici - Dar sfînta artă?

Raisa Filippovna - Dar iubirea?

Pugaciov - Ce tot îi daţi zor - arta arta! Negoţul e şi el o artă.

Viktor Viktorovici - Dar dumneata ce tot îi dai zor - negoţul negoţul? Arta e şi ea un negoţ. Pentru că noi scriitorii ducem o viaţă de lăutar. Stăm la o masă separată şi cîntăm tot timpul onorul. Onorul oaspeţilor. Onorul gazdelor. Vreau să fiu un Tolstoi nu un trombonist!

Aristarh Dominikovici – Nu mai bine v-aţi gîndi dragi tovarăşi ce e aceea intelectualitatea? Dorim să ne facem cît de cît ascultaţi. Să se ţină seama de noi dragi tovarăşi.

Părintele Elpidi - Trebuie să cucerim tineretul. Trebuie să-l atragem.

Aristarh Dominikovici - Da dar cu ce? Cu ce să-l atragem?

Viktor Viktorovici - Cu ce? Cu idei!

Aristarh Dominikovici – Anintiţi-vă numai cum se petrecea acest lu­cru înainte vreme. Pe vremuri oamenii aveau o idee şi voiau să moară pentru ea. În vremea noastră oamenii care vor să moară nu au idei iar oamenii care au idei nu vor să moară. Împotriva acestui lucru trebuie să luptăm.

Părintele Elpidi - Fie ca răposatul să dea apă la moara noastră.

Pugaciov - Vrei să spui la a voastră!

Părintele Elpidi - Nu la a noastră!

Pugaciov - Ba nu la a voastră!

Viktor Viktorovici - Da la a noastră dar nu şi la a voastră!

Aristarh Dominikovici - De ce la a voastră şi nu la a noastră?

Viktor Viktorovici - D'aia că la a noastră şi nu la a voastră!

Aleksandr Petrovici - Mai încet mai încet tovarăşi! Stăpîniţi doar aceeaşi moară de ce vă certaţi? Mai bine l-aţi folosi în co­mun.

Raisa Filippovna - E prea puţin un mort pentru toată lumea.

Viktor Viktorovici - Pentru noi nu e important mortul ca atare. Important e ce rămîne în urma mortului.

Pugaciov - Nu rămîne nimic în urma unui mort.

Viktor Viktorovici - Ba nu rămîne.

Pugaciov - Ce rămîne?

Viktoir Viktorovici - Un vierme. În asta constă forţa tovarăşi. Eternul truditor - viermele. Viermele se tîrăşte şi începe să roadă.

Pugaciov - Ce să roadă?

Viktoir Viktorovici - N-are decît să înceapă cu cel mai slab. Nu-l cunoaşteţi cumva întîmplător pe Fedia Pitunin?

Aristarh Dominikovici - Cine mai e şi ăsta?

Viktor Viktorovici - Un tip minunat. Un tip de treabă. Dar plin de tristeţe tovarăşi. Va trebui să-i băgăm un vierme. Un singur vierme. Aţi auzit cum se înmulţesc viermii?

Intră Semion Semionovici.

Semion Semionovici - La mine aţi venit?

Aristarh Dominikovici - Aceşti oameni au aflat de minunata dumneavoastră hotărîre cetăţene Podsekalnikov. Şi au venit la dumneavoastră ca să-şi exprime entuziasmul.

Pugaciov - Sînteţi ultima noastră speranţă Semion Semionovici.

Părintele Elpidi - Sînteţi tovarăşul nostru de luptă! Sînteţi un martir!

Viktor Viktorovici - Pentru maica Rusie! Sînteţi un erou!

Raisa Filippovna - Sînteţi cel mai iubit erou contemporan.

Semion Semionovici – Ce-i asta v-aţi...

Raisa Filippovna - Nu faceţi pe modestul. Sînteţi un erou!

Aristarh Dominikovici - Cînd aţi hotărît să vă împuşcaţi Semion Seminovici?

Semion Semionovici - Nu m-am hotărît încă.

Raisa Filippovna - Pentru numele lui Dumnezeu nu faceţi pe modestul.

Aristarh Dominikovici - Să zicem mîine la orele douăsprezece vă con­vine?

Semion Semionovici - Mîine?

Aristarh Dominikovici - Amînaţi pînă mîine Semion Semionovici.

Părintelea Elpidi - O să vă organizăm înmormîntarea.

Pugaciov – O să tragem un banchet în cinstea dumneavoastră Semion Semionovici.

Viktor Viktorovici - O să vă sărbătorim cetăţene Podsekalnikov.

Aristarh Dominikovici - Mîine la zece vă convine?

Semion Semionovici - Mîine la zece?

Aristarh Dominikovici - Banchetul.

Semion Semionovici - Ah banchetul... daîmi convine.

Aristarh Dominikovici - Deci să ne înţelegem. Mîine la zece începem să ne luăm rămas bun. Iar la douăsprezece fix veţi pleca la drum.

Semion Semionovici - La drum? Încotro?

Aristarh Dominikovici - Mi-e cam greu să vă spun. În neant... În necunoscut. Vă vom aştepta.

Semion Semionovici - Nu ştiu drumul dragi tovarăşi.

Aristarh Dominikovici - Vom trece să vă luăm Semion Semionovici. Eh la revedere.

Pleacă cu toţii.

Semion Semionovici - (de unul singur) Deci mîine ultimul drum. Trebuie să-mi fac bagajul. Porţigaretul... i-l trimit fratelui meu... la Eleţ. Şi pardesiul... tot fratelui... de primăvară... şi pantalonii în dungi... nu pantalonii poate îi îmbrac eu... la banchet. În dungi se potrivesc pentru banchet.

Intră Serafima Ilinicina şi Maria Lukianovna.

Maria Lukianovna – Of sînt frîntă. De-abia de-abia l-am ajuns din urmă pe Egor Timofeevici. Semion Semionovici - Uite calcă-mi pantalonii şi cîrpeşte-mi gaura. Îi îmbrac mîine Serafima Ilinicina.

Serafima Ilinicina - De ce să ponoseşti de pomană pantalonii. Unde te duci cu ei Semion Semionovici?

Semion Semionovici - La asta... eu... eu mă duc să mă prezint la post.

Maria Lukianovna - Ce spui Senia? Cînd?

Semion Semionovici - Mîine la douăsprezece fix.

Maria Lukianovna - În sfîrşit! Ce fel de post e? Ceva temporar?

Semion Semionovici – Nu se pare că e pentru totdeauna.

Maria Lukianovna - Mamă pregăteşte fierul de călcat. Imediat ţi-i călcăm şi ţi-i cîrpim.

Maria Lukianovna şi Serafima IInicina pleacă grăbite cu pantalonii.

Semion Semionovici - (de unul singur) Mîine la douăsprezece fix. Dacă totul va avea loc la douăsprezece fix ce se va întîmpla cu mine la douăsprezece şi jumătate... ba chiar la douăsprezece şi cinci? Cine poate să-mi răspundă la această întrebare? Cine?

Intră Vecina şi Tînărul. Tînărul are în mîini un cufăr şi o boccea.

Vecina - Aveţi ceva împotrivă dacă aşteaptă puţin la dumneavoastră?

Semion Semionovici - Cine?

Vecina - A venit un nepot la mătuşa Anisa. Din provincie. Iar la mătuşa Anisa uşa e încuiată.

Lăsaţi-l să stea la dumneavoastră o clipă iar eu mă duc iute după mătuşa lui. N-o să vă deranjeze e liniştit Semion Semionovici e din provincie.

Semion Semionovici - Lasă-l să stea...

Vecina pleacă. Tînărul se aşează.

Pauză.

... Dumneata ce crezi tinere? Pentru numele lui Dumnezeu nu mă întrerupe gîndeşte-te mai întîi. Închipuieşte-ţi că mîine la orele douăsprezece iei în mînă un revolver. Pentru numele lui Dumnnezeu nu mă întrerupe. Bine. Să ne închipuim că-l iei... şi-ţi bagi ţeava în gură... Nu ţi-o bagi... Bine să ne închipuim că dumneata ţi-o bagi. Uite bagă-ţi-o... Am băgat-o. Şi doar ce-am băgat-o soseşte clipa. Să luăm clipa din punct de vedere filosofic. Ce e aceea o clipă? Tic-tac. Da tic-tac. Iar între tic şi tac e un zid. Da un zid adică ţeava revolverului. Înţelegi? Chiar aşa ţeava. Aici e tic. Dincoace tac. Şi uite că tic tinere înseamnă toţi dar uite că tac tinere nu mai înseamnă nimic. Ni-mic. Înţelegi? De ce? Pentru că aici se află trăgaciul. Să luăm trăgaciul din punct de vedere filosofie. Ia-l. L-ai luat. Apasă. Şi atunci răsună: pif-paf. Şi uite că pif e încă tic iar paf e deja tac. Iar tot ce se referă la tic şi pif îl înţeleg dar tot ce se referă la tac şi paf nu-l mai înţeleg deloc. Tic - şi eu mai sînt încă alături de mine însumi de soţie de soacră de soare de aer şi apă - asta înţeleg. Tac - şi rămîn atît fără de soţie... deşi fără soţie înţeleg şi asta dar fără de soacră... ei asta înţeleg chiar foarte bine - dar fără de mine însumi - asta nu mai înţeleg deloc. Cum adică fără de mine însumi? Înţelegi eu însumi? Eu în persoană. Podsekalnikov. Un - om. Să luăm omul din punct de vedere filosofic. Darwin ne-a demonstrat în limbajul steril al cifrelor că omul e o celulă. Pentru numele lui Dumnezeu nu mă întrerupe. Omul e o celulă. Iar în această celulă lîncezeşte un suflet. Asta înţeleg. Tragi şi cu împuşcătura ta spargi celula şi atunci din ea îşi ia zborul sufletul. Îşi ia zborul. Zboară. Eh desigur zboară şi strigă: "Osana! Osana!". Eh desigur l-a chemat Dumnezeu. Îl întreabă. Al cui eşti? Al lui Podsekalnikov. Ai suferit? Am suferit. Bine atunci du-te să dansezi! Şi sufletul începe să danseze şi să cînte. (Cîntă.) "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pace pe pămînt iar între oameni binecuvîntare". Asta înţeleg. Da dar dacă celula e goală dacă nu există suflet? Ce se întîmplă atunci? Ce părere ai? Dacă nu există viaţa de dincolo de mormînt te întreb? (Îl zgîlţîie.) Te întreb există sau nu există? Există sau nu există? Răspunde-mi! Răspunde!

Intră Vecina.

Vecina - Ei îţi mulţumesc Semion Semionovici. Uite c-am luat cheia de la cameră. Iar el e surdo-mut a venit încoace dar nu poate să spună o vorbă. Ei mulţumesc mulţumesc. (Pleacă amîndoi.)

Semion Semionovici - (de unul singur) Deci mîine la douăsprezece.
















































Actul trei


O grădină-restaurant din parcul "Odihnă şi cultură". La masă se află Kalabuşkin Grand-Scoubique Pugaciov Viktor Viktorovici Părintele Elipidi Margarita Ivanovna Kleopatra Maksimovna Raisa Filippovna Zinka Pasdespagne Grunia. Pe băncile de lîngă tir stă un cor de ţigani. Semion Semionovici e înfăşurat în serpentine şi plin de confetti. Ţiganii îi cîntă lui Podsekalnikov o urare.

Ţiganii - (cîntă)

Şi cine să trăiască

Semion Semionovici să trăiască

Senia Senia Senia

Senia Senia bea pînă la fund

Senia Senia bea pînă la fund.

O ţigancă îi aduce lui Semion Semionovici un pahar cu vin pe o chitară întoarsă.

Ţiganii - Bea pînă la fund bea pînă la fund bea pînă la fund bea pînă la fund.

Se ridică cu toţii în picioare cu paharele de vin în mînă.

Toţi - Bea pînă la fund bea pînă la fund bea pînă la fund bea pînă la fund.

Semion Semionovici bea vinul după care sparge în ţăndări paharul. Oaspeţii aplaudă.


Pugaciov - Ce viteaz! Ce voinic nesăbuit! Da într-adevăr asta da!

Margarita Ivanovna - Uite de ce te iubesc eu pe dumneata SemionSemmionovici. Kostia! Kostenika! Kostenika drace!

Un chelner se apropie în fugă.

Notează şaptezeci şi nouă de kopeici pentru pahar. Bea! Bea! Ce faci? Semion Semionovici?

Kleopatra Maksimovna - (confidenţial lui Semion Semionovici) Recunosc maică-mea era ţigancă. La cincisprezece ani eram leit maică-mea. Îmi amintesc că am plecat la Baku ca să-mi fac pantofi pe comandă şi - ce credeţi? - cizmarul nereuşind să mă aibă m-a muşca atît de tare de picior că a trebuit să mă ducă la spital. De atunci detest bărbaţii. După aceea s-a îndrăgostit de mine un om străin. Voia să mă îmbrace numai în lucruri de import dar eu i-am spus: „Nu!” Atunci începuse să mă divinizeze un membru de partid. Doamne cum mă diviniza. Stătea în genunchi în faţa mea şi-mi spunea: "Kapocika o să-ţi pun toată lumea la picioare. Să plecăm la Irkutsk!" Dar eu i-am spus "Nu!" Şi l-au dat afară din partid. După aceea m-a dorit un aviator. Dar eu i-am rîs în faţă. Atunci el s-a ridicat deasupra oraşului şi a plîns în aer pînă ce s-a prăbuşit. Iar acum Oleg Leonidovici. Femeile îi cădeau la picioare ca muştel Raisa îşi rodea paharele de pasiune şi făcea de serviciu la uşa lui dar el mă dorea numai pe mine. Îmi dorea trupul mă dorea toată dar eu i-am apus "Nu!" Mă ascultaţi Semion Semionovici?

Semion Semionovici - Cît e ceasul? Hîîî?

Margarita Ivanovna - Mai e mult pînă la douăsprezece Semion Semionovici.

Semion Semionovici - Mult?

Margarita Ivanovna - (de peste masă) Mult Semion Semionovici. Nu te mai gîndi. Bea Semion Semionovici.

Părintele Elpidi - (aplecîndu-se spre- Grunia) Odată Puşkin s-a dus la baia publică...

Grunia - Nu-mi povestiţi mie de Puşkin nu-mi plac obscenităţile.

Semion Semionovici – Omule!

Al doilea chelner - Ce doriţi?

Semion Semionovici - Cît e ceasul? Hîîî?

Al doilea chelner - Cred că e aproape douăsprezece Semion Semionovici.

Semion Semionovici - Aproape?

Al doilea chelner - Aproape Semion Semionovici.

Părintele Elpidi - (aplecîndu-se spre Raisa Filippovna) Odată Puşkin s-a dus la baia publică.

Raisa Filippovna începe să rîdă în hohote.

Raisa Filippovna - (rîzînd în hohote) Of neruşinatule! Vai nu mai pot! Acum mi-l închipui foarte bine... Şi?

Părintele Elpidi - Şi Puşkin s-a dus la baia publică...

Aristarh Dominikovici - Onorată adunare! Atenţie vă rog! Acum noi ne luăm rămas bun de la Semion Semionovici care pleacă dacă mă pot exprima astfel într-o lume mai bună. Într-o lume de unde nu se mai întoarce nimeni.

Pugaciov - (ironic) În străinătate probabil?

Aristarh Dominikovici – Nu şi mai departe.

Pugaciov - Îi urăm drum bun.

Aleksandr Petrovici - De ce întrerupeţi cetăţene? Continuaţi Aris­tarh Dominikovici!

Voci - Linişte! Linişte !

Se lasă o liniştea de mormînt.

Părintele Elpidi - (încet) Şi Puşkin îşi scoate izmenele.

Raisa Filippovna începe să rîdă în hohote.

Voci – Linişte! Ssst!

Raisa Filippovna - (rîzînd în hohote) Acum mi-l închipui foarte bine... Şi?

Aristarh Dominikovici – Stimate Semion Semionovici! Aţi ales un drum minunat şi just. Mergeţi cu convingere şi curaj pe acest drum şi mulţi vă vor urma.

Raisa Filippovna - (rîzînd în hohote) Şi şi băieşiţa ce-a zis?

Aristarh Dominikovici - Multe minţi furtunoase înfierbîntate şi tinere se vor îndrepta pe calea deschisă de dumneavoastră iar atunci taţii îi vor boci şi atunci mamele vor plînge pe morminte şi patria se va cutremura şi guvernul îşi va întinde mîna negustorului iar negustorul îi va întinde mîna muncitorului iar muncitorul îşi va întinde mîna...

Părintele Elpidi - Da şi Puşkin îi răspunde cu o rimă cu litera ut.

Aristarh Dominikovici - Onoare şi glorie dragă Semion Semionovici! Ura!

Toţi – Urrraaa!!!

Semion Semionovici - Stimată asistenţă!

Vocile – Ssst...

Aleksandr Petrovici - Vă rog linişte şi atenţie.

Se lasă o linişte de mormînt.

Acum poţi să vorbeşti Semion Semionovici.

Semion Semionovici - Cît e ceasul? Hîîî?

Margarita Ivanovna - Nu te mai gîndi bea Semion Semionovici.

Pugaciov – Eu nu sînt critic Semion Semionovici sînt negustor. Dar trebuie să remarc Aristarh Dominikovici că v-aţi permis să vorbiţi într-un mod cam ciudat. Consider că ar fi minunat Aristarh Dominikovici dacă guvernul nostru ne-ar întinde mîna.

Viktor Viktorovici - Mai bine şi-ar întinde picioarele...

Zinka Pasdespagne - Scuzaţi-mă dar eu nu ştiam asta: că astăzi la douăsprezece vă împuşcaţi. Permiteţi-mi să beau în sănătatea dum­neavoastră.

Semion Semionovici - Dar cît e acum ceasul?

Margarita Ivanovna - Nu te mai gîndi bea Semion Semionovici!

Zinka Pasdespagne - Domnilor manifestaţi-vă. Propuneţi ceva vesel.

Părintele Elpidi - Propun celor prezenţi să strigăm "ura".

Viktor Viktorovici - Cu toţii!

Toţi - Urrraaa!

Aleksandr Petrovici - Omule! Şampanie!

Pugaciov - Hei ziceţi ceva în cor ceva a'ntîia de inimă albastră!

Ţiganii - (cîntă)

Of măicuţă mor de dor

Cuconiţă-s trist de mor.

Părintele Elpidi – Hop!

Aleksandr Petrovici - Zi-i aşa!

Viktor Viktorovici - N-o lăsa!

Părintele Elpidi – Da într-adevăr în chestia asta e ceva dumnezeiesc.

Aristarh Dominikovici - Eu nu am pîns nici măcar atunci cînd mi-a murit mama biata mea mamă dragi tovarăşi... Dar acum... Dar acum... (Plînge în hohote.)

Raisa Filippovna - Acum mi-l închipui foarte bine... (Întrerupîndu-se) Dar cine are nevoie de aşa ceva spuneţi-mi vă rog?

Viktor Viktorovici - Cum adică cine? Cum puteţi pune problema în fe­lul ăsta? Rusia - înseamnă totul! Eu mă pot imagina fără de măicuţa Rusie. Sînt de acord cu aproape tot ceea ce se petrece în ea.Vreau numai o mica îmbunătăţire. (Cu entuziasm.) Vreau ca îmbrăcat în şubă prin stepă într-o sanie ţărănescă în clinchetul clopoţeilor într-o dimineaţă luminoasă cu căciula de castor argintiu pe ceafă înconjurat de ţigani cu cîinele preferat alături să măsor verstele oropsitei mele patrii! Vreau să plesnească corzile chitarelor să plîngă vizitiul care poartă în mîini mă­nuşi cu un deget împletite în casă să-mi arunc în sus căciula să cad în nămeţi şi să mă rog şi să blestem să înjur şi să fac jurăminte iar după aceea să dau peste cap un păhărel rece să fluier să trag un chiot să se audă în tot universul şi să zbor ca la noi ruseşte să ţi se ducă sufletul la mama dracului să se învârtească pămîntul ca o sfîrlează sub tălpigele saniei să zboare caii ca nişte păsări peste cîmpii! Ah cailor - căluţilor murgilor rotaţilor! Şi troika - care nu mai e troikă ci măicuţa Rusie în persoană - care goneşte animată de zbor! Rusie încotro ne-ndreptăm? Răspunde-mi ! Încotro ne-ndreptăm?

Egoruşka - (ivindu-se) Direct spre miliţie fii convins!

Viktor Viktorovici - Cum adică spre miliţie? De ce?

Egoruşka - Pentru că nu se poate să circuli în halul ăsta.Trebuie să circuli conform decretului - cu maximum şaizeci de kilometri la oră.

Viktor- Viktorovici - Păi asta e o metaforă inspiraţie!

Egoruşka - Dă-mi voie să-ţi dau un sfat: inspiră-te conform decretului. Ce se-ntîmplă cu tirul - se deschide sau nu?

Aleksandr Petrovici - Din cauza dumitale sîntem în întîrziere Egor Timofeevici te-am aşteptat te-am aşteptat aproape că ne pierdusem speranţa.

Margarita Ivanovna - Fă-ne cinstea Egor Timofeevici.

Egoruşka - Nu pun băutură în gură.

Aleksandr Petrovici - De ce nu pui băutură în gură Egor Timofeevici?

Egoruska - E groaznic să te deprinzi cu ea.

Aleksandr Petrovici - Ce e în asta atît de groaznic? Gustă!

Egoruşka – Nu mi-e frică.

Aleksandr Petrovici - De ce să-ţi fie frică Egor Timofeevici?

Egoruşka - Cum adică de ce? Se poate întîmpla ca doar ce să mă deprind eu şi zbang - să se instaureze socialismul iar în socialism n-o să mai existe vin. Încearcă atunci să te mai dezveţi.

Margarita Ivanovna - Numai un păhărel doar atît numai unul în sănătatea femeilor.

Egoruşka - În treacăt fie zis în socialism n-or să mai existe nici femei.

Pugaciov - Egoruşka! Omul nu poate să trăiască fără femei!

Egoruşka - În treacăt fie zis în socialism n-o să mai existe nici om.

Viktor Viktorovici - Cum adică n-o să existe? Dar ce-o să existe?

Egoruşka - Masele masele şi iar masele. O masă enormă de mase.

Aleksandr Petrovici - Păi bea în sănătatea maselor.

Egoruşka - Ei pentru mase merge.

Pugaciov - Turnaţi-i!

Părintele Elpidi - Cu vîrf!

Aleksandr Petrovici - Cîntă Paşenka!

Ţiganii - (cîntă) Şi cine să trăiască Egor Timofeevici să trăiască.

Jorjik Jorjik Jorjik.

Jorjik Jorjik Jorjik.

Jorjik Jorjik bea pînă la fund.

Jorjik Jorjik bea pînă la fund.

Aleksandr Petrovici - Ei cum e?

Egoruşka – Bunicel. Îmi place cînd se cîntă despre mine în vreme ce alţii se ţin de prostii.

Viktor Viktorovici - De fapt la cine te referi?

Egoruşka - Păi de exemplu la dumneata. Ia spune-mi scriitorule despre ce scrii dumneata?

Viktor Viktorovici - Despre toate. Despre tot ceea ce văd despre asta scriu!

Egoruşka - Mare lucru - despre toate. Despre toate a scris şi Tolstoi asta nu mă încîntă. Eu sînt curier şi vreau sa citesc despre curieri! Asta e. Ai înţeles? Despre curieri despre viaţa şi trăirile lor!

Kleopatra Maksimovna - (lui Semion Semionovici) Iar Raisa e o mincinoasă. Tot trupul ei e făcut din hî-hî. În fiecare dimineaţă îşi vîră picioarele sub şifonier şi face exerciţii pentru burtă... Dar eu... mama mea era ţigancă. Eu am crescut şi am înflorit fără minciună ca un arbore.

Semion Semionovici - (gîndindu-se la ale lui) Spune-mi Egoruşka după părerea dumitale există sau nu viaţa de dincolo de mormînt?

Egoruşka - În zilele noastre s-ar putea să existe dar în socialism n-o să existe. Asta ţi-o garantez eu. Margarita Ivanovna - De ce v-aţi ridicat? Veniţi încoace. Luaţi loc.

Kleopatra Maksimovna - Să facem cunoştinţă: Kleopatra Maksimovna.

Raisa Filippovna - (stînd la masă celui de alături) Oleg Leonidovici mi-a spus-o deschis: „Ai un pîntece minunat Raisa nu-mi mai iese din minte".

Aleksandr Petrovici - Trăiască masele Egor Timofeevici.

Egoruşka - Nu pot să. refuz. Mereu la datorie.

Margarita Ivanovna - Nu mai mînca bea Semion Semionovici!

Părintele Elpidi - În sănătatea doamnelor!

Zinka Pasdespagne - Merçi părinte! Binecuvîntează! (Îi pupă mîna.)

Kleopatra Maksimovna - Dumneata nu ai cunoscut viaţa Egor Timofeevici. Există şi o altă viaţă minunată fermecătoare. O viaţă cu lenjerie fină mobilă blănuri cosmeticale. Oare recunoaşte Egor Timofeevici nu te tentează să pleci de aici să zicem la Paris?

Egoruşka - Dumneata nu poţi să mă înţelegi Kleopatra Maksimovna pentru că eşti o femeie care face parte dintr-o clasă socială din lu­mea cealaltă.

Aristarh Dominikovici - (amestecîndu-se în discuţie) Mă scuzaţi cum adică din lumea cealaltă? Daţi-mi voie să vă întreb Egor Timofeevici cine a făcut după părerea dumneavoastră revoluţia?

Egoruşka - Revoluţia? Eu. Adicănoi.

Aristarh Dominikcovici - Simplificaţi problema Egor Timofeevici. Permiteţi-mi să vă explic ideea printr-o alegorie.

Egoruşka - Nu pot să refuz. Mereu la datorie.

Aristarh Dominikoviei - Ca să spun aşa cu o alegorie din viaţa bestială a animalelor domestice.

Toţi - (trăgînd cu urechea) Vă rugăm! Vă rugăm!

Margarita Ivanovna - (lui Podsekalnikov) Nu-l asculta bea Semion Semionovici!

Aristarh Dominikovici - (meticulos) Sub o găină inimoasă au fost puse nişte ouă de raţă. Le-a clocit mulţi ani. Le-a încălzit cu trupul ei mulţi ani şi în sfîrşit a scos puii. Răţuştele au ieşit din ou s-au strecurat triumfătoare afară de sub găină au înşfăcat-o de guler şi au tîrît-o pînă la rîu. „Eu sînt mama voastră - striga găina - ce faceţi? Eu v-am clocit". "Înoată!” - au urlat raţele. (După o pauză) Înţelegeţi alegoria?

Voci - Nu chiar! Nu tocmai!

Aristarh Dominikovici - Cine e după părerea dumneavoastră găina? Noi sîntem! Intelectualitatea! Cine sînt după părerea dumneavoastră ouăle? Ouăle sînt proletariatul! Mulţi ani intelectualitatea s-a-ngrijit să clocească proletariatul. A clocit mulţi ani. Şi clocind tot clocind pînă la urmă a scos pui. Proletarii au ieşit din ou au înşfăcat intelectualitatea şi au tîrît-o la rîu. „Eu sînt mama voastră - striga intelectualitatea.- Eu v-am clocit ce faceţi?"."Inoată!" - au urlat ca să zic aşa raţele. "Nu ştiu să înot!" - "Ei atunci zboară!""Păi ce găina e zburătoare?" - a spus intelectualitatea. "Ei atunci stai aici! Şi au pus-o bine. Uite cumnatul meu stă de cinci ani. Înţelegeţi alegoria?

Egoruska - Cum să nu înţeleg? A mîncat banii statului!

Aristarh Dominikovici - Banii ca banii. Spuneţi-mi de ce ne-am îngri­jit să-i clocim? Dacă am fi ştiut că din ouăle astea... Ce aţi fi făcut cu ele cetăţene Podsekalnikov?

Semion Semionovici - Lapte de pasăre.

Aristarh Dominikovici - Sînteţi un geniu Semion Semionovici! Nişte cuvinte de aur. Chiar aşa lapte de pasăre. Ba încă şi cu puţin coniac! Admirabil!

Grunia - Ce te frămîntă cetăţene Podsekalnikov?

Semion Semionovici - (adresîndu-se tuturor) Spuneţi-mi dragi tovarăşi există sau nu viaţa de dincolo de mormînt?

Aleksandr Petrovici - Despre viaţa de dincolo de mormînt întreabă-l pe părinte e specialitatea lui.

Părintele Elpidi - Cum porunciţi să răspund din punct de vedere al religiei sau al conştiinţei?

Semion Semionovici - Păi care-i diferenţa?

Părintele Elpidi - Co-lo-sa-lă. Sau se mai poate răspunde din punct de vedere ştiinţific.

Semion Semionovici - Mie spune-mi adevărul părinte.

Părintele Elpidi - Din punct de vedere al religiei - există. Din al ştiinţei - nu există. Iar din al conştiinţei - habar n-are nimeni.

Semion Semionovici - Nimeni? Înseamnă că nici nu mai are rost să ma întreb?

Pugaciov - Ce bun sa mai întrebi? Ce om ciudat. O sa afli chiar dumneata peste vreo treizeci de minute.

Semion Semionovici - Peste treizeci. Asta înseamnă că acum e unsprezece jumătate. Cum?... E deja unsprezece jumătate?...

Margarita Ivanovna - Nu te mai gîndi bea Semion Semionovici!

Semion Semionovici - Chiar e unsprezece jumătate? Unsprezece jumă... cîntaţi-mi dragi tovarăşi! Cîntaţi dragii mei!

Ţiganii cîntă în cor.

Voi suferi pentru toţi! Voi suferi pentru voi !

Ţiganii - Hei uite-aşa ! Si-nc’odata iar aşa !

Semion Semionovici - Uite tovarăşi cînd m-am trezit la viaţă m-am trezit cu treizeci de minute înainte de moarte...

Egoruska - În sănătatea maselor! (Ridică paharul.)

Ţiganii - Hei uite-aşa ! Si-nc’odata iar aşa !

Semion Semionovici - (ridicîndu-se) Mase! Ascultaţi-l pe Podsekalnikov! În acest moment eu mor. Şi cine e vinovat de asta? Vino­vaţi sînt tovarăşii din conducere! Abordaţi-l pe vreunul dintre aceşti conducători şi întrebaţi-l: „Ce aţi făcut pentru Podskalnikov?”. Iar el nu vă va răspunde la această întrebare pentru că nici măcar nu ştie cetăţeni că pe lume există un oarecare Podsekalnikov. Podsekalnikov există dragi tovarăşi! Eu sînt ăla. Nu mă vedeţi de acolo tovarăşi. Apropiaţi-vă puţin.Voi atinge asemenea dimensiuni grandioase încît mă veţi vedea din orice loc. Nu-mi voi pierde viaţa - ci moartea. Voi muri dar din mormînt voi începe să vorbesc. Voi vorbi deschis şi plin de curaj despre toate. Le voi spune că mor pentru...pentru... că mor pentru... că pentru... pfui drace! Cum să le spun tovarăşi pentru ce mor dacă nici măcar nu mi-am citit scrisoarea de adio.

Aristarh Dominikovici - Aranjăm totul imediat Semion Semionovici. Daţi-ne un fotoliu şi o masă Margarita Ivanovna.

Margarita Ivanovna - Kostia o masă!

Chelnerii aduc o masă şi un fotoliu. Pe masă se găeşte un serviciu de scris hîrtie o vază ou flori o sticlă de şampanie şi o lampă de birou cu abajur verde.

Aristarh Dominikovici - Fiti amabil şi citiţi asta cetăţene Podsekalnikov.

Semion Semionovici - Ce-i asta?

Aristarh Dominikovici - Scrie acolo.

Semion Semionovici – „De ce nu mai pot să trăiesc!” Da da da. De mult mă interesa chestia asta. Asta înseamnă că aţi scris-o în numele meu? S-o citim. Interesant!

Aristarh Dominikovici - Luaţi loc şi copiaţi-o cu caracterele dumneavoastră.

Semion Semionovici se aşează la masă.

Noi nu vă vom deranja Semion Semionovici. Fiţi amabil maestro un vals lent.

Muzică.

Semion Semionovici - (transcriind) "De ce nu mai pot să trăiesc!” - semnul exclamării. Mai departe. Oameni buni şi membri de partid. Priviţi în ochii istoriei. Cum e scris! A? Priviţi în ochii istoriei. Minunat! O frumuseţe!

Pugaciov - Onorabililor îmi place atît de mult firumuseţea că mă îngrozesc pînă şi eu. O ciozvîrtă de porc - e o frumuseţe! O pulpă de miel - e frumuseţea frumuseţilor!...

Zinka Pasdespanie - Woldemar o să începi imediat sa vomiţi. Te asigur.

Pugaciov - Eu? Poftim. Cît pofteşti.

Semion Semionovici - (citeşte) "Pentru că ne-a atins pe toţi vîrtejul purificator al revoluţiei”. Semnul exclamării. Alineat. (Transcrie)

Kleopatra Maksimovna - Mi-e greaţă de viaţa asta plicticoasă cenuşie. Vreau disonanţe Egor Timofeevici.

Egoruşka - Băiete!

Chelnerul - Ce doriţi?

Egoruşka - Disonanţe! Două porţii! Pentru mine şi pentru domnişoara.

Chelnerul - Imediat!

Semion Semionovici - (citeşte) Reţineţi că intelectualitatea e sarea naţiunii iar dacă ea va dispărea nu veţi mai avea cu ce săra păsatul pe care l-aţi fiert. Deci aşa: "Reţineţi”... (Transcrie.)

Viktor Viktorovici - Viermele; există deja Aristarh Dominikovici.

Aristarh Domlnikovici - La ce vă referiţi?

Viktor Viktorovici - V-am povestit ieri de Pedia Pitunin - un tip minunat: un tip de treabă dar care are deja viermele Aristarh Dominikovici. A început să se îndoiască! Critică... Realitatea îl tulbură.

Raisa Filippovna - Se spune că aţi fost în străinătate?

Viktor Viktorovici - Am fost în cartierele muncitoreşti din Franţa.

Raisa Filippovna - Spuneţi-mi în Franţa în sezonul ăsta pariziencele ce piepţi poartă - mici sau mari?
Viktor Viktorovici - Fiecare cum poate după posibilităţi.

Kleopatra Maksimovna - De altfel chiar aşa mă gîndeam şi eu. Ah Parisul... Dar la noi? La noi pînă şi o femeie cu posibilităţi e nevoită să rămînă întotdeauna aşa cum e ea.

Semion Semionovici – „... Daţi libertate intelectualităţii. Daţi-i numai libertate. Ea nu are nevoie de nimic altceva!” Semnul exclamării. "Iată pentru ce mor tovarăşi”. Semnătura.

Pugaciov plînge cu sughiţuri.

Zinka Pasdespagne - Ce s-a-ntîmplat? Ce te-a apucat Nikifor Arsenievici?

Pugaciov - Mă doare. Mi-e dor... de patrie.

Aristarh Dominikovici - Cum adică de patrie? De ce naţionalitate sinteţi?

Pugaciov - Sînt rus dragi tovarăşi! Neaoş!

Semion Semionovici - Dragi cetăţeni ce pot eu să fac?

Toţi - Ce anume?

Semion Semionovici - (în transă) Nu nu ştiţi ce pot cu să fac? Nu nu ştiţi ce pot eu să fac. Pot să nu mă tem de nimeni tovarăşi! De ni-meni! Ce vreau aia fac. Oricum o să mor. Oricum o să mor. Înţelegeţi? Ce vreau aia fac. Dumnezeule! Pot totul. Dumnezeule! Nu mă tem de nimeni. Pentru prima oară în viaţa mea nu mă tem de nimeni. Uite dacă vreau mă duc la orice şedinţă la oricare reţineţi tovarăşi şi pot ca în faţa preşedlntelui să-mi scot limba. Nu pot? Ba da pot dragi tovarăşi. Asta e chestiacă pot totul. Nu mă tem de nimeni. De nimeni. Oricum o să mor. Ah ţineţi-mă altfel încep să dansez. Astăzi eu domnesc peste toţi oamenii. Sînt un dictator. Sînt un împărat. Pot totul. Ce vreau aia fac. Dar ce să fac? Ce anume să fac cu puterea asta nebunească tovarăşi! Ce anume să fac... pentru întreaga omenire?... Ştiu! Ştiu! Am găsit! E ceva divin cetăţeni. Chiar acum tovarăşi voi telefona la Kremlin. Chiar la Kremlin. Voi telefona... Şi pe ăla pe care-l voi găsi acolo... o să-l sperii. Ce ziceţi? A? (Se îndreaptă spre telefon.)

Aristarh Dominikovici - Pentru numele lui Dumnezeu!

Kleopatra Macsimovna - Nu trebuie Semion Semionovici!

Părintele Elpidi - Ce faci acolo?

Margarita Ivanovna - Miliţia!

Semion Semionovici - Ssst! (Ridică receptorul.) Să tacă toată lumea atunci cînd un colos vorbeşte unui alt colos. Dă-mi Kremlinul. Nu te teme nu te teme fă-mi legătura domnişoară. Kremlinul? Aici e Podsecalnikov. Pod-se-kal-ni-kov. Un individ. Un in-di-vid. Dă-mi legătura cu cineva. N-are importanţă dă-mi-l pe cel mai mare. Nu e acolo? Ei bine transmite-i din partea mea că l-am citit pe Marx şi că nu mi-a plăcut Marx. Ssst! Nu mă întrerupe. Dumnezeule. (Înlemneşte scapă receptorul din mînă.)

Aristarh Dominikovici - Ce s-a-ntîmplat?

Semion Semionovici - L-au închis.

Viktor Viktorovici - Cum?

Părintele Elpidi - Pe cine?

Semion Semionovici - Telefonul. Au închis telefonul. S-au speriat. S-au speriat de mine. Simţiţi înţelegeţi situaţia? Ce reprezint eu tovarăşi? Mi-e groază să mă şi gîndesc. Nu gîndiţi-vă numai. De mic copil am vrut să fiu genial dar părinţii s-au împotrivit. Pentru ce-am trăit eu oare? Pentru ce? Pentru statistică. Viaţă ţi-ai bătut atîta vreme joc de mine! Dar acum a sunat ceasul. Viaţă îţi cer satisfacţie.

Ceasul bate ora douăsprezece. Tăcere de mormînt.

Margarita Ivanovna - Pregăteşte-te Semion Semionovici.

Semion Semionovici - Cum gata? Nu cumva e-nainte Margarita Ivanovna?

Margarita Ivanovna - Nu e potrivit după cel de la poşta centrală Semion Semionovici.

Pauză.

Aleksandr Petrovici - Ei ce-mai să ne aşezăm după obicei.

Toţi se aşează. Pauză.

Semion Semionovici - Ei adio tovarăşi. (Se îndreaptă spre ieşire. Se întoarce ia sticla o ascunde în buzunar.) Mă scuzaţi pentru curaj. (Se îndreaptă spre ieşire.)

Chelnerul - Mai poftiţi pe la noi Semion Semionovici. Vă aşteptăm.

Semion Semionovici - Ba nu acum să poftiţi voi pe la mine. (Pleacă.)




























Actul patru


O cameră din locuinţa lui Podsekalnikov. Serafima Ilinicina prepară lapte de pasăre într-un pahar.

Serafima Ilinicina - (cîntă)

Furtuna urlă ploaia se revarsă

În beznă fulgere sclipesc.

Iar tunetul neîntrerupt vuieşte

Şi sub furtună pomii se chircesc.

Serafima Ilinicina şi Maria Lukianovna din cealaltă cameră.

Iar tunetul neîntrerupt vuieşte

Şi sub furtună pomii se chircesc...

Serafima Ilinicina - Dormiţi voi tineri...

Maria Lukianovna - (din cealaltă cameră) Mamă? Mămicuţă!

Serafima Ilinicina - Ce-ţi trebuie?

Intră Maria Lukianovna cu o lampă cu petrol în mînă. Pe sticla lămpii sînt prinse cîteva fiare pentru ondulat părul.

Maria Lukianovna - După părerea ta cum crezi că o să-i placă mai mult lui Senka: să mă ondulez mărunt sau în bucle mari?

Serafima Ilinicina - Parcă poţi să ştii Maşenka?

Maria Lukianovna - Şi totuşi ce să fac?

Serafima Ilinicina - Uite ce te sfătuiesc eu Maşenka : ondulează-te mărunt în faţă iar în spate mare în felul ăsta n-o să faci nici o gafă. (Cîntâ.) „Dormiţi voi tineri eroi..."

Maria Lukianovna - Pesemne că se va întoarce curînd acasă mămicuţă freacă mai cu viaţă.

Serafima Ilinicina - Lucrez ca o maşină electrică - am frecat cîte două gălbenuşuri pentru fiecare pahar. Maria Lukianovna - Ce mult îi place laptele de pasăre de groază.

Serafima Ilinicina - Acum o să se sature. (Cîntă.)

"Dormiţi voi tineri eroi

Sub vuietul stihiei oarbe...”

Maria Lukianovna - Tu ce crezi mămicută o să se angajeze sau nu?

Serafima Ilinicina - Cum adică? Acum precis că se angajează.

Maria Lukianovna - Mamă oare o să începem o viaţă nouă?

Serafima Ilinicina - O să începem neapărat o să începem. (Cîntă.)

Şi-n zori voce-mi urca-va spre voi

Chemînd la slavă şi moarte.

Amîndouă -

Şi-n zori vocea-mi urca-va spre voi

Chemînd la slavă şi moarte.

Maria Lukianovna - Ce scrisoare mai e şi asta?

Serafima Ilinicina – Las-o cred că e una veche.

Maria Lukianovna - Nu nu e veche... e lipită... şi ţi-e adresată.

Serafima Ilinicina - Atunci Maşenka citeşte-o.

Maria Lukianovna - Ce-i asta? (Citeşte.) „Mult stimată Serafima Ilinicina cînd vei citi această scrisoare eu nu voi mai fi printre cei vii. Anunţ-o cu menajamente pe Maşa.”

Serafima Ilinicina - Dumnezeule adevărat!

Maria Lukianovna – Aşteaptă! (Citeşte.) "Pardesiul şi portţigaretul trimitele fratelui meu la Eleţ. Semion." Cum de e posibil? De ce Dumnezeule? (Cade pe pat. Plînge în hohote.)

Serafima Ilinicina - Maşa! Maşenka! Ei nu mai plînge pentru numele lui Dumnezeu nu mai plînge.

Deschizînd larg uşa intră Grand-Scoubique Părintele Elpidi Kalabuşkin Modista Margarita Ivanovna Croitoreasa.

Părintele Elpidi - Plîngi plîngi văduvă Podsekalnikova. Îmbrăţişează-ţi copiii şi întreabă-i în hohote de plîns. "Unde e tăticul vostru? Tăticul nu mai e.Tăticul nu mai e şi nici n-o să mai fie".

Aleksandr Petrovici - Şi nici n-a fost.

Părintele Elpidi - Ce?

Aleksandr Petrovici - Spuneam că tăticul nici n-a fost.

Părintele Elpidi - De ce?

Aleksandr Petrovici - Pentru că n-a avut copii.

Părintele Elpidi - N-a avut? Asta-i bună! Nu mai avem ce face - am ratat ocazia. Tăticul nu mai e asta înseamnă că nici n-a fost. Plîngi plîngi plîngi văduvă Podsekalnikova.

Aristarh Dominikovici - Să lăsăm asta pentru mai tîrziu părinte Elpidi. Lăsaţi-mă pe mine. Dragă Maria Lukianovna permiteţi-mi să vă adresez o mică rugăminte din partea intelectualităţii ruse. Soţul dumneavoaatră a murit dar cadavrul lui e plin de viaţă el trăieşte printre noi ca un fapt social. Haideţi să întreţinem împreună această viaţă. Asta e totul. Iar acum Henrietta Stepanovna vă rog să vă faceţi datoria.

Modista - Pardon madam. Madam doreşte una obişnuită sau una din pai de orez? Sau poate madam doreşte una de fetru? Iată vă pot oferi o pălărie de înmormîntare foarte elegantă.

Maria Lukianovna - Nu vreau nimic... pentru ce... Dumnezeule...

Margarita Ivanovna - Degeaba te porţi aşa Maria Lukianovna: înmormîntarea o să fie destul de elegantă de ce să arăţi dumneata mai rău decît toată lumea.

Serafima Ilinicina - De unde elegantă Margarita Ivanovna. Cu ce bani să-l înmormîntăm?

Aleksandr Petrovici - Nu te mai gîndi la asta Serafima Ilinicina. Toate cheltuielile de la îngropăciune şi pînă la hainele de doliu oamenii ăştia le iau asupra lor.

Croitoreasa - Poate doriţi să vă iau măsura doamnă?

Maria Lukianovna - Nu pot să... lăsaţi-mă-n pace... tovarăşi...

Aristarh Dominikovici - Nu e nevoie de lacrimi văduvă. Soţul dumneavoastră a murit ca un erou de ce plîngeţi?

Maria Lukianovna - Cum să mai trăiesc... Doamne...

Aristarh Dominikovici - Am să vă răspund Maria Lukianovna că trebuie să trăiţi aşa cum a murit soţul dumneavoastră fiindcă el a murit de o moarte demnă de urmat.

Croitoreasa - (luînd măsura) Lungimea feţei patruzeci şi unu.

Aristarh Dominikovici - Singur absolut singur cu pistolul în mînă el a ieşit pe calea largă a istoriei noastre ruseşti.

Croitoreasa - (luînd măsura) Lungimea spatelui nouăzeci şi patru.

Aristarh Dominikovici - S-a prăbuşit în mijlocul ei şi zace...

Serafima Ilinicina - Unde zace?

Aleksandr Petrovici - Pe calea istoriei Serafima Ilinicina.

Serafima Ilinicina - Asta unde mai e? E departe de noi?

Aleksandr Petrovici - Da destul de departe.

Aristarh Dominikovici - Şi a rămas să zacă acolo ca un ameninţător obstacol în calea tuturor.

Croitoreasa - Sau poate că vă plac dantelele?

Aristarh Dominikovici - Fie ca cel ce păşeşte pe această cale Maria Lukianovna să se împiedice astăzi de cadavrul lui Podsekalnikov.

Modista - Iată o pălărie minunată model "fantasy" se poate confecţiona din crep cu bor în formă de clopot.

Aristarh Dominikovici - Şi atunci cind se va împiedica Maria Lukianov­na el va privi în jos şi desigur că ne va zări pe noi. Iar noi îi vom spune...

Modista - Îmi permiteţi să vă fac proba doamnă?

Aristarh Dominikovici - Tu bărbatule de stat şi ziditorule de viaţă nouă care păşeşti pe calea istoriei priveşte mai atent la cadavrul lui Podsekalnikov.

Serafima Ilinicina - Mai pe-o ureche mai pe-o ureche!

Margarita Ivanovna - Şi pe partea cealaltă.

Modista - Aşa. Adorabil.

Aristarh Dominikovici - Şi atunci el ne va privi şi ne va întreba: „Ce înseamnă cadavrul ăsta al lui Podsekalnikov?” Iar noi îi vom spune: "E recenzia noastră referitoare la activitatea dumneavoastră”. Croitoreasa - Doriţi pliseuri sau poate cloş?

Aristarh Dominikovici - Da soţul dumneavoastră a pierit ca un erou Maria Lukianovna.

Maria Lukianovna - Spuneţi-mi nu se poate şi cu pliseuri şi cloş?

Aristarh Dominikovici - Glorie şi slavă soţului văduvei Podsekalnikova glorie şi slavă soţiei scumpului nostru răposat!

Serafima Ilinicina - Dar unde e el acum?

Aristarh Dominikovici - Asta trebuie s-o aflaţi de la secţia de miliţie. Vă lăsăm acum Maria Lukianovna dar ne vom reîntoarce. Nu vă vom părăsi în nefericirea dumneavoastră. Nu am plîns nici cînd a murit mama mea biata mea mamă Maria Lukianovna. Dar acum... dar acum... permiteţi-mi vă voi săruta în numele celor de faţă. (O sărută.)

Aleksandr Petrovici - Permiteţi-mi şi eu.

Margarita Ivanovna - Aleksandr!

PIeacă toţi.

Serafima Ilinicina - Ce domni simpatici. Înseamnă că mai există oameni buni pe lume Maşenka.

Maria Lukianovna - Oameni mămicuţă mai există dar Senka nu.

Serafima Ilinicina - Nu mai e dragul de el! Nu mai e scumpul de el! Dar la ce oră ai proba?

Maria Lukianovna - Astăzi la trei. Acasă la ea. Uite-i adresa pe cartea de vizită.

Serafima Ilinicina - Atelierul de croitorie Madame Sofie. Lucrează scump probabil.

Maria Lukianovna - Sigur nu prea ieftin se vede după apucături.

Serafima Ilinicina - Mai bine ţi-ai scoate pălăria Maşenka o să se uzeze.

Maria Lukianovna – N-are decît să se uzeze. Nu-mi mai pare rău de nimic pe lumea asta mămicuţă. Oricum nu mai am de ce să trăiesc. La ce-mi mai foloseşte viaţa asta blestemată dacă n-am fost niciodată fericită pe deplin. Cînd trăia Senia n-aveam pălărie acum am pălărie şi nu-l mai am pe Senia. Doamne! De ce nu le faci pe toate deodată?

O bătaie la uşă.

...Cine e? Intră !

Doi tipi suspecţi aduc trupul lipsit de viaţă al lui Semion Semionovici.

Maria Lukianovna - Mămicuţă! Dumnezeule!

Serafima Ilinicina - Sfinte Dumnezeule! Puneţi-l uite aici aici!

Maria Lukianovna - Senia dragul meu ce-ai făcut Senecika!

Primul - N-ai ce să-i faci absurdul soartei.

Al Doilea - Ca să zic aşa a fost o chestie de-o clipă.

Serafima Ilinicina - Chiar aţi văzut?

Al Doilea - Cum mă vezi şi cum te văd.

Primul - La început nici macat nu l-am băgat în seamă sigur dar pe urmă sigur el ne-a spus: „Duceţi-mă la adresa asta”. Eh şi ce credeţi. Doar ce ne-am depărtat puţin iar el se ascunde după un copac stă ce stă şi cînd bubuie odată - buf jos de pe catalige. Noi sigur ne-am întors. Venim la el în fugă - iar el zace şi nu zice nici pîs. Aşa că luaţi-l în primire noi am plecat. (Pleacă.)

Maria Lukianovna - Nici eu nici mama n-am ştiut să te păzim şi uite că ai murit Semion Semionovici. (Plînge în hohote.)

Semion Semionovici - Am murit? Cine a murit? Eu am murit? Vai ţine-ţi-mă!

Amîndouă – Ajutor!

Semion Semionovici - Vai ţineţi-mă tineţi-mă. Zbor zbor! Osana! Osana!

Maria Lukianovna – Senia! Senia!

Serafima Ilinicina - Semion Semionovici!

Semion Semionovici - Cine mă strigă?

Maria Lukianovna - Sînt eu Maria.

Semion Semionovici - Maria? Care Maria? Maica Domnului? Preasfînta născătoare? Preasfîntă născătoare eu n-am nici o vină.

Maria Lukianovna - Ce-i cu tine Senecika eu sînt Domnul cu tine.

Semion Semionovici - Domnul cu mine?! Scuzaţi-mă nu v-am recunoscut. Permite-ţi-mi să mă prezint sînt sufletul lui Podsekalnikov.

Maria Lukianovna - A înebunit mămicuţă!

Serafima Ilinicina - Unde ai fost? Semion Semionovici ce-ai făcut?

Semion Semionovici - Am suferit.

Serafima Ilinicina - Cum adică ai suferit?

Semion Semionovici - Tatăl nostru să nu crezi că mint. Cunosc toate datele referitoare la împărăţia cerurilor. Tatăl nostru porunceşte şi voi dansa şi voi cânta. (Cîntă.) "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pace pe pămîntiar...”

Serafima Ilinicina - Fii serios! Vino-ţi în fire!

Semion Semionovici -Tatăl nostru...

Serafima Ilinicina - Nu sînt tatăl nostru sînt soacra dumitale Semion Semionovici.

Semion Semionovici - Cine??

Serafima Ilinicina - Soacra dumitale Semion Semionovici.

Semion Semionovici - Soacra? Na-ţi-o bună. Şi cînd ai mierlit-o Serafima Ilinicina?

Maria Lukianovna - Aiurează! Probabil că s-a rănit undeva. (Se apleacă deasupra lui.) Senia dragul meu te-ai ră... Pfui!

Serafima Ilinicina - Ce e?

Maria Lukianovna - Ia miroase-l te rog.

Serafima Ilinicina - Felicitări. Bine-ai ajuns. Unde te-ai pilit în ha­lul ăsta Semion Semionovici?

Semion Semionovici - Preacinstite heruvim şi fără de seamăn preaglorioasă Serafima Ilinicina cum aş putea să intru în mulţimea sfinţilor nu ştii?

Maria Lukianovna - Ce zici de asta? Iar începe bîlciul.

Serafima Ilinicina - Ia carafa! Toarnă-i pe cap Maşenka. Toarnă-i cu curaj! Nu te teme nu te teme stropeşte-l.

Semion Semionovici - Unde sînt... Doamne Dumnezeul... pe lumea asta sau pe cealaltă?

Serafima Ilinicina - Pe asta pe asta.

Maria Lukianovna - Ce-ai mai născocit neruşinatule. Laşi un bilet că te duci să te împuşti şi cînd colo tu te îmbuibi cu vodkă. Ah pui de lele! M-ai adus pînă aproape de agonie. Eu plîng plîng în hohote aici în omenia mea...

Semion Semionovici - Aşteaptă.

Maria Lukianovna - Ba nu aşteaptă tu. Eu plîng plîng în hohote aici în omenia mea umblu ca o văduvă neconsolată iar tu nu numai ca nu mori ba chiar te mai şi îmbeţi. Ce vrei să mă bagi de vie în mormînt? De ce taci? Răspunde-mi cînd te întreb!

Semion Semionovici - Aşteaptă.

Maria Lukianovna - Ce mai e?

Semion Semionovici - Cît e ceasul? Hîîî?

Maria Lukianovna - Cît e ceasul - e două.

Semion Semionovici - Două! Ce s-a-ntîmplat? Doamne! La douăsprezece trebuia s-o fac la douăsprezece Maşenka. Stai! La ce oră am ve­nit încoace?

Serafima Ilinicina - N-ai venit ai fost adus Semion Semionovici.

Semion Semionovici - Cine m-a adus?

Serafima Ilinicina - Doi bărbaţi cu o înfăţişare respingătoare.

Semion Semionovici - Doi bărbaţi... într-adevăr... Era... Parcă era... Pe bulevard... s-au aşezat lîngă mine... şi am băut împreună direct din sticlă.

Maria Lukianovna - Tragi la măsea direct din sticlă neruşinatule.

Semion Semionovici - Am băut ca să-mi fac curaj Maşenka. Ca să-mi fac curaj. Ca să-mi fac curaj Maşenka am băut şi-am băut. Cu ultima sticlă m-am ascuns după un copac mă gîndeam că o beau pe ultima şi atunci o să pot. De băut am băut-o dar de putut n-am putut.

Maria Lukianovna - De ce-ai născocit toată comedia asta? Ce nu-ţi convenea?

Semion Semionovici - A trecut cineva pe-aici sau nu?!

Serafima Ilinicina - Pot să-ţi spun că a fost pe-aici un public foarte elegant.

Semion Semionovici - Ei şi ce-au zis?

Serafima Ilinicina - Au ţinut discursuri au prezentat condoleanţe.

Maria Lukianovna - Toate cheltuielile ziceau le luăm asupra noastră. Soţul dumneavoastră a murit ca un erou Maria Lukianovna.

Serafima Ilinicina - Cum o să ne mai uităm acum în ochii lor?

Maria Lukianovna - Cred că ne vor cere toate cheltuielile înapoi.

Serafima Ilinicina - Poate că în timpul ăsta se şi croiesc hainele de doliu. Şi ce croitoreasă e madame Sofie. O să ajungem la sapă de lemn Semion Semionovici.

Maria Lukianovna - Dar dacă spre norocul nostru nu s-a apucat încă de treabă? Să mergem mamă la Sofia.

Semion Semionovici - Mai aşteptaţi doar nu e încă totul pierdut. O să mă împuşc eu.

Maria Lukianovna - Iar începi să faci bîlci Semion Semionovici? Să mergem mamă la Sofie.

Semion Semionovici - O să mă împuşc eu o să vedeţi o să mă împuşc.

Serafima Ilinicina - Ce să te mai împuşti Semion Semionovici. Mai bine ai pune ceainicul pe primus. (Pleacă grăbite.)

Semion Semionovici - (de unul singur) Nu m-au crezut. Nu m-au crezut. Ei şi Maşa nu m-a crezut nici ea. Bine. O să-ţi pară rău şi încă cum Maşenka.Unde e? Uite-l. (Scoate revolverul.) Cel mai bine e brusc drept în inimă fără să mai stai pe guduri şi moartea e instantanee. (Îsi lipeşte revolverul de piept.) Moarte instantanee. Saunu mai bine în gură. În gură e instantanee. (Bagă ţeava revolverului în gură.O scoate.) O să număr pînă la trei. (Din nou în gură.) Un oi... (O scoate.) Sau nu. Mai bine să număr pînă la o mie. (Din nou în gură.) Un... oi... ei... a-tu... inci...a ...e... a... o... ouă... ee... un-ece... (O scoate.) Dacă număr e mai bine în inimă. (Îşi lipeşte revolverul de piept.) Unu doi trei patru cinci şase şapte opt nouă... E greu pînă la o mie... Trebuie s-o fac brusc... Cu hotărîre... Pînă la o sută - şi gata! Mai bine pînă la cincisprezece... Da... acum... (Îşi lipeşte din nou revolverul de piept.) Unu doi trei patru cinci şase şapte opt nouă zece unsprezece doisprezece treisprezece paisprezece... sau poate e mai bine să nu număr deloc şi din cauza aia s-o fac în gură. (Ţeava în gură. O scoate) În gură... şi glonţul unde se duce... Uite-aici... În cap... Păcat de cap. Doar chipul în cap se găseşte dragi tovarăşi. Mai bine în inimă. Numai că trebuie să văd unde e. Să văd cu precizie unde zvîcneşte. Uite. Aici zvîcneşte. Şi aici zvîcneşte. Ba chiar şi aici zvîcneşte. Vai! Ce inimă mare oriunde mă ating - zvîcneşte pretutindeni. Cum zvîcneşte. O să se spargă. Imediat o să se spargă. Dumnezeule! Dacă o să mor de infarct atunci n-o să mai apuc să mă împuşc. Nu trebuie să mor nu trebuie să mor. Trebuie să trăiesc. Să trăiesc să trăiesc să trăiesc ca să mă pot împuşca. N-o să mai apuc. N-o să mai apuc. Vai mă sufoc. O clipă încă o clipă. Bate canalie bate cum ai chef.

Revolverul îi alunecă din mînă. Cade.

E prea tîrziu...mor...

Intră doi băieţi cu nişte coroane imense învelite în hîrtie.


Primul băiat - Ce aici locuieşte răposatul?

Semion Semionovici - Cine?

Primul băiat - Vă întreb aici locuieşte răposatul da sau nu?

Semion Semionovici - Dar voi cine sînteţi? Ce vreţi? Cine v-a trimis?

Al doilea băiat - "Eternitatea".

Semion Semionovici - Cum adică eternitatea?

Al doilea băiat - Biroul de pompe funebre "Eternitatea". Poftiţi vă rog.

Aşează coroanele.

Semion Semionovici - Ce-i asta?

Băieţii scot ambalajul de pe coroane.

Semion Semionovici - (citeşte inscripţiile de pe panglici) "Dormi în pace Semion Podsekalnikov. Eşti un erou."

Celălalt capăt al panglicii.

..."Admiratorii morţii tale."

O altă coroană.

"Neuitatului Senia eroul şi ginerele meu. Soacra îndurerată".

Primul băiat - Pentru dumneavoastră sînt coroanele?

Semion Semionovici - Pentru mine... Adică pentru noi...

Primul băiat - Semnaţi de primire. (Îi întinde un carnet.) Nu uite aici.

Semion Semionovici - (citeşte) "Am primit şase coroane". (Semnează.)

Băieţii pleacă. Pauză.

(Se apropie de o altă coroană citeşte.) "Nu-mi spuneţi: a murit! El trăieşte. A ta Raisa." Dumnezeule! A ghicit blestemata. Unde e revolverul? Mai repede. (Ridică revolverul.) Trăieşte ziceţi. Bie priviţi cum trăieşte. Priviţi numai. (Îşi lipeşte revolverul de tîmplă.) Dormi liniştit Semion Podsekalnikov eşti un erou. Eşti un erou. Eşti un erou Podsekalnikov. Dormi.(Îşi lasă mîna în jos.) Oi fi eu erou dar să dorm uite că nu pot. Ce-o mai fi şi asta Doamne. Nu pot nicicum dragi tovarăşi. Probabil din cauză că sînt foarte obosit. Foarte. Groaznic de obosit. Ar trebui să stau şi să mă odihnesc puţin. Şi apoi din nou cu forţe proaspete... (Se aşeazăia un ziar citeşte.) Situaţia internaţională. Situaţia internaţională.. În fond nişte fleacuri în comparaţie cu situaţia unui singur om. (Întoarce ziarul pe partea cealaltă citeşte) "La intersecţia dintre strada Semionovska şi fundătura Barabannov a fost lovit de un tramvai un cetăţean necunoscut. Cadavrul necunoscutului a fost transportat la morga spitalului Filatovskaia". Fericit om! Spune-ţi şi dumneavoastră mergea fără să se gîndească la aşa ceva - şi brusc a reuşit. Pe cînd aici... stai şi te gîndeşti te gîndeşti şi nu reuşeşti nicicum. Pesemne că de aia nici nu reuşeşti pentru că te tot gîndeşti. Da-da-da! Acum am ghicit. Trebuie să mă stăpânesc şi să fac abstracţie de asta. Să uit total să mă detaşez să intru în atmosferă şi pe urmă e ca şi cînd m-ar călca tramvaiu - şi cam asta e totul. Da-da-da! Să ne închipuim că totul e minunat extraordinar bun admirabil şi că mă plimb şi nu mă gîndesc la nimic ar trebui poate să cînt chiar şi un cîntecel... Da-da-da să cînt un cîntecel... (începe să cânte.)

De mici în leagăn mama ne sărută

Şi unchi mătuşi cu toţii fac la fel.

Iar cînd ne înălţăm codane ne sărută

Şi zi şi noapte cu acelaşi zel.

(Îşi apropie crispat mîna cu revolverul de tîmplă.) Ptfiu drace. Ah nu pot nicicum!

Nişte voci de după uşă - Împinge-l mai cu viaţă! Mai cu viaţă împinge-l.

Trei bărbaţi împing în cameră un sicriu.

Primul - Ţine-l ţine-l! Ţine-l tu!

Unde-l bagi. Pune-l pe masă.

(Pun sicriul pe masă.) Totul e-n ordine. L-am livrat.

Semion Semionovici - Vă sînt foarte recunoscător. Mulţumesc mult.

Primul - El unde e?

Semion Semionovici - Care el?

Primul - Podsekalnikov. Răposatul.

Semion Semionovici - Uite-l.

Primul - Unde?

Semion Semionovici - (pierzîndu-şi capul) Ce tot spun nu e încă aici dar acum trebuie să pice. Chiar în clipa asta probabil.

Primul - Vă pare rău de răposat?

Semion Semionovici - Vai ce rău îmi pare tovarăşi.

Primul - Şi mie îmi pare rău întotdeauna de răposaţi... De-o bere fiţi amabil.

Semion Semionovici - Pentru numele lui Dumnezeu vă rog. (Se scotoceşte prin buzunare. Plăteşte.)

Primul - Eh să vă fie de bine. (Pleacă toţi trei.)

Timp de cîteva clipe Semion Semionovici rămîne complet nemişcat. Apoi se îndreaptă spre sicriu. Îi dă ocol se uită în interiorul lui îndreaptă perna aranjează coroanele în jurul sicriului. Scoate revolverul din buzunar şi îşi lipeşte ţeava de tîmplă. Îşi lasă mîna în jos. Se apropie de oglindă şi o acoperă cu ceva negru. Îşi lipeşte din nou ţeava de tîmplă. Îşi mijeşte ochii. Ascultă cu atenţie în jur. Deschizîndu-şi ochi se apropie de ceas se urcă pe un scaun opreşte pendulul îşi lipeşte din nou ţeava de tîmplă. Pauză.

Semion Semionovici - Nu ştiu de ce savanţii nu au inventat pînă acum nimic cu ajutorul căruia omul să se poată împuşca fără să simtă nimic. De exemplu să te împuşti sub influenţa cloroformului. Şi li se mai spune binefăcătorii omenirii. Mama lor. Dumnezeule adevărat! Doamne! De viaţă dătătorule! Dă-mi puteri să termin odată cu mine! Nu vezi că nu pot. Nu vezi... Lui Puşkin i-a fost uşor să moară pentru că ştia că după moarte va rămîne în viaţă prin creaţiile sale. Dar eu? Eu de ce nu am creat nimic Doamne? Am avut doar atîta timp liber!

În cameră intră în fugă Maria Lukianovna şi Serafima Ilinicina.

În învălmăşeală ele nu observă sicriul.

Maria Lukianovna - Vin!

Semion Semionovici - Cine?

Maria Lukianovna – Toţi!

Ies în fugă din cameră.

Semion Semionovici se foieste prin cameră.

Se aud voci.

Semion Semionovici - Dumnezeule! Dumnezeule!

Zgomotul ae apropie.

Dumnezeule! (Sare pe masă.) Dumnezeule! (Se aruncă în sicriu.)

Zgomotul se apropie.

Să aştept şi imediat ce pleacă - gata. Pac - şi s-a sfîrşit cu totul! (Se culcă în sicriu.)


Pe uşa deschisă intră Grand- Scoubique Pugaciov Kalabuţkin Margarita Ivanovn Raisa Filippovna Părintele Elpidi Egoruşka Zinka Pasdespagne Grunia Diaconul cîntăreţi de biserică. Sînt cu toţii în doliu mulţi dintre ei au flori în mîini. Maria Lukianovna şi Serafima Ilinicina amîndouă cu spatele la sicriu îşi întind îngrozite mîinile încercînd să oprească mulţimea.


Maria Lukianovna - Puneţi-vă în situaţia lui. Oamenii doar nu vor să moară. Nu vor să moară.

Aristarh Dominikovici - Nu vor dar trebuie! La drept vorbind ăsta nu mai e un subiect de discuţie Maria Lukianovna întrucît Semion Semionovici după cum vedeţi a şi...

Maria Lukianovna - Cum adică nu e un subiect? S-o spună chiar el. Senia!... Se... (Se întoarce. Îl vede pe Semion Semionovici în sicriu).

Aristarh Dominicovici - (ordonă) Un scaun pentru văduvă! Mai repede Egor Timofeevici!

Serafima Ilinicina - (se apropie în fugă de Maria Lukianovna) Ce e cu tine? (Îl observă pe Semion Semionovici în sicriu.) Măiculiţă!

Pugaciov - Mai aduceţi unul. O să aibă şi soacra nevoie.

Egoruşka aduce două scaune. În jurul văduvei şi a soacrei se agită un grup de oameni. Un alt grup se îndreaptă spre sicriu.

Margarita Ivanovna. - De parcă-ar fi viu!

Grunia - De parcă-ar fi viu!

Zinka Pasdespagne - Doar nasul i s-a ascuţit niţel.

Maria Lukianovna - A-a-a! Oameni buni! Lăsaţi-mă lăsaţi-mă să mă duc la el. Nu a murit doar s-a îmbătat puţin. Se va trezi şi se va ridica Egor Timofeevici!

Egoruşka – Linişteşte-te nu se mai scoală el Maria Lukianovna.

Maria Lukianovna - E viu e viu vă asigur cetăţeni!

Raisa Filippovna - Cum se zbuciumă.

Grunia - Se vede că a înebunit de durere.

Aristarh Dominikovici - Duceţi-o odată în camera vecină.

Maria Lukianovna - Senia! Senia!

Serafima Ilinicina - Trezeşte-te Semion Semionovici!

Zinka Pasdespagne - Spuneţi-i vă rog s-o ducă acolo şi pe bătrînă.

Aleksandr Petrovici - Ia-o şi pe soacră Egor Timofeevici!

Maria Lukianovna - E viu! E viu!

Maria Lukianovna şi Serafima Ilinicina sunt duse în camera vecină.

Grunia - Ce s-a ales şi de femeia asta.

Margarita Ivanovna - Şi uite în ce hal boceşte.

Vocea Mariei Lukianovna - (din camera vecină) E viu! E viu!

Raisa Filippovna - Cum suferă sărăcuţa.

Aleksandr Petrovici - Aşa e pînă se obişnuieşte Raisa Filippovna pe urmă o să-i treacă. Doar şi eu mi-am înmormîntat de curînd soţia. Nu puteam nici măcar să dorm noaptea. Dacă vreţi întrebaţi-o pe Margarita Ivanovna.

Margarita Ivanovna - (cu reproş) Aleksandr!

Vocea Mariei Lukianovna - Senia! Senia! Trezeşte-te!

Grunia - Cît de mult se zbuciumă.

Zinka Pasdespagne - Să mergem să vedem cum se zbuciumă. Cred eă e inte­resant.

Toate femeile se reped în camera vecină.

Aleksandr Petrovici – Pssst! O clipă. Daţi-mi voie să vă pun o întreba­re indiscretă. Cîndi aveţi de gînd să-mi achitaţi banii?

Aristarh Dominicovici - Să-ţi-i achit? Pentru ce?

Aleksandr Petrovici - Cum adică pentru ce? Pentru mort. Omul e pe masă aşa că banii jos. Tîrgul e tîrg.

Aristarh Dominicovici - Ce tot îi dai zor - banii banii dar tovarăşe Kalabuşkin pentru dumneata ideea nu are nici o importanţă?

Aleksandr Petrovici - Bună e ideea aia care-ţi dă de mîncare Aristarh Dominikovici. Achită cetăţene Grand-Scoubique!

Aristarh Dominikovici - Dar dă-mi voie nu ţi-ai îndeplinit toate îndatoririle.

Aleksandr Petrovici - Cum adică?

Aristarh Dominikovici - Ai făcut copii după scrisoarea de adio?

Aleksandr Petrovici - Dactilografa lucrează Aristarh Dominikovici.

Aristarh Dominikovici - Păi atunci apucă-te să le distribui. Împuşcătura a răsunat acum trebuie să fie auzită de mii de oameni.

Părintele Elpidi - Deci dumneata speri să aibă un mare ecou?

Aristarh Dominikovici - De sperat sper părinte Elpidi dar mă şi tem puţin. Trebuie s-o recunoaştem deschis dragi tovarăşi dar nu avem un mort cu totul remarcabil. Dacă în locul lui s-ar fi împuşcat în aceleaşi circumstanţe vreun activist important...

Semion Semionovici - (din sicriu) Ar fi fost pur şi simplu minunat după părerea mea.

Viktor Viktorovici - În zadar vă gîndiţi la asta. Pentru noi nu e impoirtant mortul ca atare. Mult mai important e serviciul pe care ni-l aduce mortul. Important e cum îl prezentăm Aristarh Dominikovici. Ieri am stat de vorbă cu Fedia Pitunin. Dar cum am stau eu de vorbă cu el? I-am compus un preambul de-ţi venea să-ţi lingi degetele. Aristarh Dominikovici moartea în sine nu are nici o importanţă. Nu moartea contaminează ci cauza morţii. Şi noi putem inventa orice cauză.

Aristarh Dominikovici – Trebuie să provocăm tovarăşi reacţia opiniei publice. Asta e cel mai important. Podsekalnikov e mort dar cadavrul e plin de viaţă. El trăieşte printre noi ca un act social. Haideţi să întreţinem împreună această viaţă efemeră iar ea ne va susţine pe noi pe calea largă a istoriei ruse.

Părintele Elpidi - Ei începem cetăţeni?

Diaconul - Începem părinte Elpidi. Binecuvîntează părinte!

Pugaciov - (spre uşa camerei vecine) Începe poftiţi!

Apar Egoruşka Maria Lukianovna Serafima Ilinicina Grunia Zinka Pasdespagne Raisa Filippovna Margarita Ivanovna.

Părintele Elpidi - Binecuvîntat este Dumnezeul nostru totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Corul - Amin.

Maria Lukianovna - Ce-i asta? De viu? Ce faceţi?

Diaconul - În pace Domnului să ne rugăm.

Maria Lukianovna - Ce faceţi! Daţi-mi drumul.

Corul - Doamne miluieşte!

Serafima Ilinicina – Săriţi!

Diaconul - Pentru mîntuirea sufletelor noastre Domnului să ne rugăm.

Corul - Doamne miluieşte!

Cîţiva bărbaţi şi cîteva femei îşi bagă capul pe uşă.

Margarita Ivanovna - Vreţi să vedeţi? Nu vă jenaţi intraţi tovarăşi.

Intră cu toţii.

Diaconul - Pentru iertarea păcatelor preafericitului rob al lui Dumnezeu Semion Domnului să ne rugăm.

Maria Lukianovna - (ţipă.) Ce faceţi? Îi cîntaţi prohodul de viu?

Corul - Domnului să ne rugăm.

Maria Lukianovna - Miliţia! Unde e miliţia?

Diaconul - Pentru odihna preafericitului rob al lui Dumnezeu Semion...

Maria Lukianovna - Miliţia! Chemaţi miliţia! Îl îngroapă de viu!

Diaconul - Ferestrele închideţi ferestrele! Linişte! Domnului sa ne rugăm...

Corul - Doamne miluieşte.

Aristarh Dominikovici - O clipă părinte. Cuvîntul lui Dumnezeu e Sfînt părinte Elpidi dar ţinînd cont de auditoriu tăiaţi ce e de prisos scurtaţi puţin.

Părintele Elpidi - Să scurtăm - se poate Aristarh Dominikovici.

Se apropie de cântăreţi le şopteşte ceva.

Corul - Doamne miluieşlte.

Maria Lukianovna - E viu! Respiră!

Serafima Ilinicina - Treziţi-l tovarăşi !

Diaconul - Pentru izbăvirea noastră de durere şi de mînie şi de nevoi Domnului să ne rugăm.

Corul - Doamne miluieşte.

Maria Lukianovna - De ce nu se trezeşte mamă?

Părintele Elpidi - (repede) Că tu eşti învierea şi viaţa şi odihna adormitului robului tău Semion Hristoase Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm împreună şi Părintelui Tău celui fără de început şi Preasfîntului şi bunului şi de viaţă Făcătorului Tău Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Corul - Amin.

Maria Lukianovna - Cred că a murit de-a binelea mămicuţă.

Corul - Cu sfinţii odihneşte...

Maria Lukianovna - A-a-a... (Leşină.)

Voci - Îi e rău! Îi e rău! Apă!

Se reped cu toţii la Maria Lukianovna. Corul cîntă. Toţi se agită în jurul Mariei Lukianovna.

Aristarh Dominikovici - (bate din palme) Cetăţeni! Atenţie vă rog!

Voci - Linişte! Linişte! Terminaţi odată cu urlatul!

Aristarh Dominikovici - Vreau să vă vorbesc! Vă voi vorbi!

Voci - Vorbiţi. Vă ascultăm! Linişte!

Aristarh Dominikovici - A murit Senia! A decedat Semion Podsekalnikov. Eu consider că moartea lui Podsekalnikov este primul semnal de alarmă care ne vorbeşte despre nenorocirile intelectualităţii ruse. E doar primul semnal nu uitaţitovarăşi. Cu o floare nu se face primăvară. Astăzi el - mîine eu. Da tovarăşi mîine eu. Apăraţi intelectualitatea! Vă chem cetăţeni s-o apăraţi. Ridicaţi-vă vocea în apărarea ei şi strigaţi cu toţii ca un singur om...

Intră în fugă Kleopatra Maksimovna se aruncă spre sicriu.

Kleopatra Maksimovna - Lăsaţi-mălăsaţi-mă să-1 văd!

Voci - Cine e? Ce e cu ea? Oîrebuie să fie vreo rudă.E nebună!

Kleopatra Maksimovna - Nu am venit să-mi iau rămas bun de la tine ci am venit sa te salut!

Din mulţime - Aşa e - e nebună!

Kleopatra Maksimovna - Te-ai omorît din cauza mea şi ştiu ce-mi rămîne de făcut.

Din mulţime - Nu se pare eă e normală!

Maria Lukianovna - Mă scuzaţi dar îl confundaţi probabil. E soţul meu doamnă.

Kleopatra Maksimovna - Ce ştii dumneata? Îmi dorea trupul! Mă dorea toată dar eu i-am spus - nu!

Raisa Filippovna - Minte eu i-am spus nu!

Kleopatra Maksimovna - Nici măcar nu ţi-a propus!

Raisa Filippovna - Şi ţi-a propus dumitale!

Kleopatra Maksimovna - Îmi dorea trupul...

Raisa Filippovna - Ca să vezi tot trupul!

Aristarh Dominikovici - Linişte linişte tovarăşi. Aici nu e vorba de o dramă personală Raisa Filippovna. E un semnal de alarmă! Ce nici măcar atît nu ştiţi? Înconjurată de neîncredere intelctualitatea rusă...

Viktor Viktorovici - Nicidecum răposatul cânta la helicon. Era aproape un artist. El ardea dorea...

Kleopatra Maksimovna - Îmi dorea trupul...

Pugaciov – Carne cetăţeni carne. Dragi tovarăşi eu sînt negustor. Nu pot să mail fac comerţ într-o epocă ca asta. Nu-mi mai ajung puterile. M-am jurat am implorat le-am arătat facturile. Nu mă cred tovarăşi. Pentru o bucată de carne sînt în stare să te facă bucăţele. Şi uite că oamenii se împuşcă.

Părintele Elpidi - De crezut cred. Dar nu mai au unde să creadă. Sfintele biserici au fost sigilate... Pugaciov - Bisericile ca bisericile dar au fost sigilate şi magazinele...

Aristarh Dominikovici - Din cauza asta nu se împuşcă nimeni .Am fost prietenul răposatului. Întrebaţi-i pe cei apropiaţi care a fost cauza.

Serafima Ilinicina - (pe neaşteptate) Din cauza levervştului Aristarh Dominikovici!

Pugaciov - Din cauza levervuştului? Corect. Dragi tovarăşi eu sînt negustor...

Raisa Filippovna - S-a împuşcat din cauza mea. Eu l-am ucis!

Kleopatra Maksimovna - Trupul trupul...

Părintele Elpidi - Religia...

Pugaciov - Carnea...

Aristarh Dominikovici – Cetăţeni!

Pugaciov - Cîrnaiţii...

Viktoir Viktiorovici - Idealurile...

Aristarh Dominikovici - Intelectualitatea.. .

Maria Lukianovna - Senia! Senia!

Serafima Ilinicina - Îl îngroapă de viu! De viu! .

Părlnteig Elpidi - Şi-i fă lui veşnica pomenire.

Corul - Veşnica pomenire veşnica pomenire.

Viktor Viktorovici pleacă.

Părintele Elpidi – Ei luaţi-vă rămas bun de la răposat.

Aristarh Dominikovici - (se lasă în genunchi) Iartă-mă Senia! (Îl sărută pe Podsekalnikov pe frunte) Semion Semionovici - (îmbrăţişîndu-l din sicriu pe Grand-Scoubique) Iartă-mă şi tu pe mine Aristarh (Îl sărută.)

Aristarh Dominikovici - (îngrozit) A-a-a! (Se repede spre mulţime.)

Toţi - Săriţi!

Semion Semionovici se aşează în sicriu.

Maria Lukianovna - Senia! Senecika!

Semion Semionovici - Margarita Ivanovna! (Se întinde spre ea.)

Margarita Ivanovna - (cu coliva în mîini) Piei satană! Ce vrei?

Semion Semionovici - Orez orez vreau Margarita Ivanovna. Dă-mi orez ! (îi smulge coliva.) Vreau să mănînc. (Mănîncă.) Tovarăşi vreau să mânînc.

Aristarh Dominikovici - (dezorientat) Cadavrul viu!

Semion Semionovici - Tovarăşi nu vreau să mor nici pentru voi nici pentru ei nici pentru vreo clasă anume nici pentru omenire nici peintru Maria Lukianovna. În faţa morţii ce-ţi poate fi mai apropiat mai drag mai scump decît propria ta mînă propriul tău picior propriul tău pîntece. M-am îndrăgostit de pîntecele meu tovarăşi. M-am îndrăgostit la nebunie de pîntecele meu tovarăşi!

Kleopatra Maksimovna – Eh s-a luat şi ăsta după Rai sa Pilippovna!

Semion Semionovici - M-am îndrăgostit de mîinile şi de picioarele mele tovarăşi. Ah voi scumpele mele picioruşe!

Părintele Elpidi - Ce mai e şi asta Maria Lukianovna?

Aristarh Dominikovici - Eşti un ticălos! Eşti un laş cetăţene Podsekalnikov! Ceea ce spui acum e dezgustător! Trebuie să ţii min­te că generalul e mai presus de particular. În asta constă esenţa opiniei publice...

Semion Semionovici - Ce-i aia opinie publică? O fabrică de lozinci. Iar eu nu vă vorbesc despre o fabrică. Vă vorbesc despre un om. Ce tot îmi explicaţi: "generalul” "particularul”...

Aristarh Dominikovici - Vrei să spui că nu mai există eroi în lume.

Semion Semionovici - Păi cîte nu există în lume tovarăşi? În lume există până şi femeia cu barbă. Dar eu nu vă vorbesc despre ceea ce există în lume ci numai despre ceea ce este cu adevărat. În lume este cu adevărat doar omul care tăieşte şi care se teme de moarte mai mult decît orice pe lume.

Aleksandr Petrovici - Dar ai vrut să te sinucizi!

Aristarh Dominikovici - Nu ne-ai vorbit oare despre asta?

Semion Semionovici - V-am vorbit! Pentru că gîndul ăsta înfrumuseţa viaţa mea urîtă. Nu tovarăşi gîndiţi-vă numai pentru ce? Dacă stau să mă gîndesc dacă stau să analizez... ce mi-a oferit mie realitatea noastră? Ni-mic! Dar altora? Uitaţi-vă pe străzile vecine - să vedeţi ce zestre le-a adus. Pe mine de ce m-a nedreptăţit. Eu nu cer prea mult. Toată edificarea toate realizările toate cuceririle păstraţi-le pentru voi! Mie daţi-mi tovarăşi doar o viaţă liniştită şi un salariu onorabil.

Părintele Epidi - Serafima Ilinicina de ce stai şi te uiţi? Eşti soacra lui obligă-l s tacă!

Aleksandr Petrovici - Nu-l lăsaţi să vorbească tovarăşi! Asta e contrarevoluţie!

Semion Semionovici - (beat încă) Doamne fereşte! Oare unul ca mine poate să facă ceva împotriva orînduirii voastre... a noastre? Din prima zi a revoluţiei noi nu facem nimic! Ne facem doar vizite reciproce şi spunem că ne e greu să trăim. Fiindcă ne e mult mai uşor să trăim dacă spunem că ne e greu să trăim. Pentru numele lui Dumnezeu nu ne luaţi ultimul mijloc de existenţă daţi-ne voie să spunem că ne e greu să trăim! Măcar uite aşa în şoaptă: „Ne e greu să trăim.” Tovarăşi! Nici măcar nu veţi auzi din cauza şantierului. Vă asigur. O să-mi trăiesc toată viaţa în şoaptă.

Pugaciov - Cum adică o să trăieşti?! Prieteni ce se întîmplă aici? Eu am tăcut am tăcut tot timpul dragul meu dar acum o să vorbesc. Ah pungaşule ah nemernicul dracului! Ne-ai săpat groapa cu mîinile tale iar tu te pregăteşti să trăieşti. Eh ai să vezi! Am să pier dar pe tine am să te împuşc tîlharule! Asta am să-ţi fac.

Raisa Filippovna – Împuşcă-l!

Voci - Corect!

Semion Semionovici - (plînge cu lacrimi de beţiv) Maşa! Maşenka! Serafima Ilinicina! Ce tot spun ăştia? Cum e posibil? Iertaţi-mă. De ce? Iertaţi-mă! Cu ce sînt eu vinovat? Tot ceea ce aţi cheltuit pentru mine o să vă înapoiez pînă la ultima kopeikă o să vedeţi. O să-mi vînd scrinul tovarăşi dacă e nevoie o să renunţ la mîncare. Pe Maşa o s-o oblig să muncească pentru dumneavoastră soacra o să mi-o trimit la mină. Dar lăsaţi-mă să trăiesc. (Se ridică în genunchi.)

Aristarh Dominikovici - Ce mîrşăvie! Ptfui!

Semion Semionovici - (sărind) Cel care a spus "Ptfui!" tovarăşi să iasă în faţă! (Scoate revolverul.) Uite revolverul poftim! Fiţi amabil! Fiţi amabil! Vă rog!

Aristarh Dominikovici - Ce e cu glumele astea proaste Semion Semionovici. Lasă revolverul. Lasă revolverul îţi spun.

Semion Semionovici - V-aţi speriat puişorilor? Eh păi atunci pe mine de ce mă acuzaţi? În ce constă crima mea? Numai în faptul că trăiesc? Trăiesc şi nu-i deranjez nici pe alţii tovarăşi. N-am făcut nimănui în lume vreun rău. N-am supărat în viaţa mea nici măcar o muscă. Cel de a cărui moarte sînt vinovat să iasă în faţă!

Intră grăbit Viktor Viktorovici.

Viktor Viktorovici - S-a împuşcat Fedia Pitunin!

(Toţi se împrăştie)




CORTINA




În româneşte de:

C.C.Buricea-Mlinarcic


Titlul original:

Самоубйца

în

Современная драмматургия

1987 2 pag. 186 - 224


  Aminteste-ti datele mele