Slavă ție, tată!, de Cristian Todică


MOTTO: "Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi."

PERSONAJELE:
CULAE: 40 de ani, electrician
ILEANA: soţia lui Culae, 45 de ani, casnică
NAE: fratele mai mic al lui Culae, 25 de ani, instalator
NELA: pretendentă la mâna lui Nae, 25 de ani, casnică
STELICA: 50 de ani, tovarăş, miliţian
POPA PUŞCUŢĂ: o vârstă binecuvântat venerabilă
MĂTUŞA IOANA: după inimă, o tinerică

Scena este plină de: cărămizi, butoaie, damigene, sticle, borcane, etc. orice poate fi găsit într-o pivniţă de chiabur. Dintr-o culisă iese ţeava unui tanc pe care sunt atârnate prosoape şi ştergare. Lângă cealaltă culisă sunt scări, iar la capătul lor o uşă. Nae şi Culae stau aşezati la masă, “obosiţi”, după o noapte albă, împărţind o sticlă de ţuică, aproape goală. Aşteaptă curentul Epocii de Aur.

NAE: Ba nu. Nu-ţi aduci aminte, l-am încuiat în bucătăria de vară. Am legat clanţa cu sârmă crezând că o să am după amiaza liberă, voiam s-ajung la joacă. M-a privit lung şi a continuat să mănânce. După ce a terminat, a spart uşa şi striga: "Soldat Nae, drepţi! Soldat, culcat!" Sunt deja două ceasuri. Cât Dumnezeu mai ţin lumina?
CULAE: Atâta ştiu, să fure!
NAE: Mai incet, în liniştea asta se-aude tot!
CULAE: Nu mai pot! S-audă, că de-aia au urechi! S-a facut nouă?
NAE: E şi-un sfert.
CULAE: Odată, m-a trimis la râu cu raţele: "Soldat, nu care cumva să pierzi vreuna, că nu mai vii la unitate!" M-am băgat în apă după ele de frică. Am stat acolo pân-au ieşit. (râde)
NAE: Mare figură! O să-mi fie dor de el.
CULAE: Când m-am insurat cu Ileana mi-a zis: Soldat, mai bine luai un batalion, era mai uşor de condus!
NAE: Doamne, parcă-l aud! (râd)
CULAE: Aşa e viaţa. (oftează) Azi eşti, mâine gata. Când eram mic mă strecuram în patul lui, imi plăcea cum respiră, cum sforăie, mirosul lui… Aşteptam să mă ia în braţe, măcar o dată… dar, dimineaţa mă trezeam în patul meu, in cele din urmă am renunţat, că nu poţi cerşi la nesfârşit. Tu i-ai făcut cele mai mari probleme şi tot pe tine te-a iubit. (se aprinde lumina) Slavă Domnului! Eh, Dumnezeu să-l ierte! (o pauză lungă, Nae toarnă incet in pahare) Toarnă Nae, pune-l plin că nu dai de la tine.
NAE: Ho, că-l pun, nesătulule! Culae ştii cum e?
CULAE: Bu-nă.
NAE: Vorbeam de Nela, este o, e... e o zână. Cine-ar fi crezut c-o s-o găsesc la doi paşi de casă. Găteşte, spală... găteşte, pot spune că e frumoasă şi devreme acasă, o adevărată comoară.
CULAE: O comoară ar trebui îngropată. Iartă-mă, ştii că nu-mi place. E bătută-n cap!
NAE: Te rog să nu te bagi. Eu o iubesc şi te rog...
CULAE: Bine, bine, am inteles. O s-o iubesc şi io… ca pe mama Dumnezeu s-o ierte!
NAE: Ai făcut lista?
CULAE: Făcut.
NAE: Parca spuneai ceva de nişte bani?
CULAE: De pus pe ochi.
NAE: (tresare) Ssst! Stinge lumina, am auzit ceva!
CULAE: De pe drum, bă Nae, tot fricos ai rămas. Am coborât după o damigeană şi după două murături şi ţi-e frică că vine Securitatea? Cin’ să fie la ora asta, aci în fundu’ satului?
NAE: Cine, cine… Nu-i de glumit! Prim secretaru’ ştii cât de pornit era? "Tovarăşi, ceva colcăie aici! Am auzit că ceva e putred…"
CULAE: Tata?
NAE: Lasă glumele!
CULAE: Bă, ţi-e frică şi de-o muscă!
NAE: Daaa, Culae, să te văd io când te-or afla că ai tanc în beci! Cine naiba l-o fi pus pe tăticu’ să toarne placă de beton după ce a căzut blindatu’?
CULAE: Da, da’ cin’ l-a pus să sape beciul taman sub drum?
NAE: De unde era să ştie dom’le c-o să vină războiul, c-o s-apară nemţii şi la retragerea lor, hodoronc tronc, să-i cadă-n toiul nopţii mastodontul peste borcane!
CULAE: Bă, ţăranu’ tot ţăran, neamţu’... neam prost, în loc să-şi ia hardughia, a luat gemurile şi zacusca! Hai, noroc!
NAE: Ssst, gura! Îţi spun că e ceva! Hai să urcăm, acuşi tre’ s-apară lumea. Până-l îngropăm scoatem tot! La parastas nu mai coborâm nici morţi! (îşi face cruce)
CULAE: (râde) Toţi muriţi şi poate, dar zic poate într-o zi şi eu.
NAE: Eşti un prost!
CULAE: Mersi. Popa la zece vine cu citirea?
NAE: Da. Să nu citesti in sticle, ca la parastasu’ lu’ tanti Tanţa!
CULAE: Morţii cu morţii, restu’ să respire. Ăsta-i secretul vieţii: să nu te opreşti din respirat!
NAE: Si din băut, că şi popa …oho, închină şi la morţi şi la băutură.
CULAE: A-min! Să te aibă Dumnezeu în pază tată, că tare bun ai mai fost, şi-ai făcut o ţuică... (trage o duşcă direct din sticlă) uh, te unge zdravăn la instalaţie. Stie popa ce ştie.
NAE: (intră Ileana, descuind) Aoleo, Ileană închide repede uşa aia.
ILEANA: Unde plecaţi tontilor? Pfff, ce miroase a ţuică!
CULAE: Si ce-ai vrea nevastă, să miroasă a tămâie?
ILEANA: Aţi luat-o de dimineaţă! V-aţi stricat la cap?
CULAE: Nu-i treaba măgarului de ce beau oile apă.
ILEANA: Beţivan nenorocit! L-au deschis.
CULAE: Deja?
NAE: Ce?
ILEANA: Pe tata, testamentul lu’ tata. Mor de nervi, viu de la primărie. I-a lăsat casa lui Nae, iar nouă mobila şi covoarele.
CULAE: Poftim???
NAE: (bucuros) Mi-a lăsat mie tot?
ILEANA: Da, ce n-auzi?
NAE: (pauză) Buuun, bun-aşa. Hai să vă dau o ţuiculiţă de-a mea!
CULAE: Îţi arăt eu! Te-ai văzut cu sacii-n căruţă şi faci pe stăpânul, mă? Ileană, dă-te la o parte, ies la plimbare cu tancul! Am de făcut arăturile de toamnă.
ILEANA: Eşti nebun?!
CULAE: Nu degeaba am frecat eu fierătania! O să v-arăt io mă, cine-i gospodar în casa asta! Dă-te, n-auzi?!
ILEANA: Eşti beat! Nae, zi ceva, fă ceva!
NAE: Eu? Eu sunt un paşnic instalator, eu torn în pahare.
ILEANA: Lasă naibii paharele! V-aţi băut minţile? Ce naiba-i cu voi? Culae, termină!
CULAE: Lasă-mă femeie! Ia mâna! Ia mâna, îţi spun, dărâm tot, tot!
NELA: Heiii, uşa era larg deschisă, iar eu sunt o tipă prietenoasă. Ce bine miroase! Aţi dat cep la damigeana lu’ tăticu’? Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă. Cu ce ocazie?
CULAE: Deschiderea campaniei agricole!
NAE: Nelo, închide uşa!
ILEANA: Si taci dracului din gură, Doamne iartă-mă!
CULAE: Lua-v-ar dracu pe toţi... şi pe tata!
NELA: (incuind usa) Puiule?!
NAE: Eu nu spun nimic.
CULAE: Ar fi cazul!
NELA: Uau, ce primire?! Nu vă deranjaţi să mă pupaţi. Fusta-i prea strâmtă.
CULAE: Ileană, armează tunul, c-o servim urgent pe Doamna!
NELA: Pe dumneata "Domnule", te scot din familia mea. Nu mai eşti rudă cu mine!
CULAE: Nu sunt domn, sunt electrician şi rude n-am fost niciodată, proasto!
NELA: Puiule, m-a jignit!
NAE: Neluţo, dragostea mea, inimioara mea, ne-a lăsat tunul. Nu funcţionează. Culae, te somez să te opreşti. Că de nu… te bat.
CULAE: Zău? Hai, dă! Hai, mă!
NAE: Te omor, mie să nu-mi jigneşti viitoarea nevastă, că nu-s dus la biserică!
NELA: Nici eu, puiule, ai zis de anul trecut că mă duci!
NAE: Nu acum.
NELA: Dar când?
CULAE: O să te ia, dracu’! Alt prost nu găseşti.
NAE: Culae, taci n-auzi?!
NELA: Greieraş, ce se-ntâmplă aici?
ILEANA: Linişteeee! Eeee?! Da’ ce-i aici, casă fără stăpâni?
NAE: Nu.
ILEANA: Casă de nebuni?
NAE, CULAE: Nu.
ILEANA: Atunci? (pauză) Vă omor io pe toti! Fac o înmormântare mare, s-o ţină minte tot satul! Gu-ra! Să nu prind unu’ că mai scoate-o vorbă!
NELA: Atunci… io plec.
CULAE: Gura!
NELA: Dar eu n-am...
CULAE: Gu-ra, n-auzi?!
ILEANA: Stai aici!
NELA: Puiule, eu cred c-am să plâng. (se smiorcăie)
ILEANA: Taci! ( pauză) Culae, dacă ăl’ bătrân a considerat că Nae merită casa, nu e cazul să vă bateţi ca chiorii!
NELA: E-adevărat? Ţi-a lăsat casa?
ILEANA: Parcă erai ocupată cu plânsul.
NELA: Drăguţă, tu să taci! Eu una nu umblu după bărbaţi cum fac altele. Mie-mi place după ce hrănesc animalele, să fiu o doamnă. Eu plâng de nevoie şi doar dacă e cazul.
ILEANA: I-auzi!
NELA: Eu nu zbor din braţe-n braţe ca o ştachetă.
ILEANA: Culae, armează scula aia, să-i predăm ştacheta!
NELA: Pe mine să nu mă jigneşti!
ILEANA: Te fac eu doamnă… scroafo!
NELA: Vaco! (se iau la “păruială”)
NAE: Culae!
CULAE: Sunt electrician, până nu se electrizează, nu mă mişc.
NAE: Fetelor! Nu e cazul să vă bateţi! (se aruncă-n luptă) Culae, ajută-mă!
(bătăi de clopote, se opresc toţi şi îşi fac cruce)
ILEANA: Iartă-ne tătuţule!
CULAE: (se aşează, după o pauză) Are careva o ţigară?
NELA: Am eu, da’ nu dau decât la rude.
CULAE: Auzi, dacă nu-ncetezi odată porcăriile...
ILEANA: Culae! Vezi ce face tata!
CULAE: Nu face nimic!
ILEANA: Culae! (Culae iese) Nae, mergi şi tu, vezi de popa Puşcuţă, n-auzi?! (iese şi Nae)
ILEANA: Stai jos, fetiţo!
NELA: Mie să nu-mi spuneţi "fetiţo"!
ILEANA: Crezi că-i bine ce faci? Ai impresia că viaţa-i lapte şi miere? Tu nu-l cunoşti pe Nae! Sunt în casa asta de douăjde de ani şi îl ştiu mai bine decat tine. L-a moştenit pe tac-su. Ai auzit?
NELA: Am auzit.
ILEANA: A moştenit boala lui! Stii că bătrânul era nebun? Pleca noapte de noapte de-acasă. M-am întrebat ani la randul unde se duce. Si uite-aşa într-o zi m-am gândit să-l urmăresc. A luat-o spre crâşmă şi mi-am zis că îl trezeşte pe cârciumar, pe nea Ion, dar n-a fost aşa, a mers spre gară. A mers câteva minute pe calea ferată, minute care mi s-au părut ore, iar la un moment dat s-a aşezat în genunchi şi a început să dezgroape cu mâinile goale pământul. A scos de-acolo nişte haine militare pe care le-a îmbrăcat şi a început să-şi comande singur: "Soldat Puiu, drepţi! Soldat, la dreap-ta! Sol-dat Puiu, cul-cat!" Auzi?
NELA: Aud, nu sunt surdă!
ILEANA: Si Nae are nebunia lui. De ce crezi că iubeşte tancul ăsta? Moşul, nea Puiu, a fost în război militar la Sebeş – Alba, acolo a fost rănit într-o explozie de mină, si l-au lăsat la vatră. Toţi in sat au crezut că face pe prostul.
NELA: Nae nu e aşa. Mi-aş fi dat seama.
ILEANA: E la fel! Uneori mă gândesc că poate-i si vina mea. Culae a pus un leagăn sub nuc, iar, când Nae avea şapte ani l-am lovit cu el, fără să vreau. Ai văzut că la ochi e cusut? Câteodată se trezeşte în toiul nopţii şi strigă cât îl ţine gura: "Adăpostiţi-vă! Vin avioanele! Pregătiţi artileria!" E somnambul ca tac-su!
NELA: Nu-i adevărat!
ILEANA: Ba-i adevărat! E mai rău, mult mai rău...
NELA: Il cunosc pe Nae din şcoală. doi ani am fost impreună, până am rămas însărcinată. Nu ştiam ce să fac, eram înnebunită de frică. Nae mi-a dat şi încredere şi m-am hotărât să păstrez copilul. Simţeam că zbor, visam, eram cu capul în nori de fericire, până s-a băgat o colegă între noi, invidioasă pe norocul meu. Am bătut-o, şi, ca să se răzbune a pus un băiat să mă batjocorească. Am pierdut sarcina, am fost exmatriculată şi la urma m-a părasit şi Nae. Am încercat să uit, dar inima n-a ascultat. Il cunosc bine pe Nae, el nu-i copil, e bărbat, unul puternic. (intră Culae)
CULAE: N-o să vă vină să credeţi! Vin de la tăticu. (incuie uşa)
ILEANA: (după o pauză, privindu-l) Cât mai e pe lumea asta, te cred.
CULAE: Ce era pe burta lui? Ai? Ce era?
NELA: Crucea.
CULAE: Ei, na! Adică, ba da, crucea. (bătăi puternice în uşă)
STELICA: Deschide! Deschide, n-auzi? (pauză lungă)
ILEANA: E Stelică.
STELICA: Nu-i niciun Stelică, e miliţia.
CULAE: (şoptind) Crucea mă-sii!
NELA: Mie mi-e frică...
ILEANA: Ssst... Gura!
STELICA: Deschide, că sparg uşa, deschide n-auzi?!
NELA: Deschideţi!
ILEANA: Nu deschide nimeni nimic. (Nelei) Îţi sparg capul!
NELA: Imi vine să plâng. Nea Stelică, ăştia mă omoară! Deschide că leşin!
CULAE: Venim noi acuşi, Nea Stelică. Tata-i sus!
STELICA: Ştiu. De la el vin. E mai bine să deschideţi decât s-ajungeţi la pârnaie. Ştiu tot!
ILEANA: (se uită unul la altul, apoi către Culae) Deschide!
CULAE: (Culae deschide) Domn’ Stelică, da’ ce faceţi? Poftiţi, poftiţi, ce bine c-aţi venit?! Noi acu’ am găsit un tanc pe care voiam să-l declarăm miliţiei. Am coborât în beci iar nevastă-mea zice: Ia uite, Culae, cineva a umblat la murături. Ne lipseşte niste zacuscă, da’ a uitat tunul ăsta. Poftiţi, ce-aţi rămas aşa?!
STELICA: Unde-s banii?
CULAE: Care bani?
STELICA: Banii lu’ Nea Puiu.
NELA: Banii?
CULAE: Pe ochi.
STELICA: Care ochi?
ILEANA: Doi pe faţă, doi pe dos...
STELICA: De mine să nu râdeţi, că-s un organ competent! Unde-s banii?
ILEANA: Care bani, tovarăşe Stelică?
STELICA: Banii de pensie!
CULAE: Casa de pensii nu-i aici.
STELICA: Culae!
CULAE: Noi, tovarăşe, n-avem nimic aici… un tăncuşor ruginit, l-o fi uitat careva în grabă.
STELICA: Culae, nu-ţi bate joc de mine! De ce crezi că-s în slujba statului? De ochi frumoşi? Ştiu tot ce mişcă! Banii!
ILEANA: Doamne, se poate aşa ceva? Culae, tu ştii ceva?
CULAE: De unde naiba? Avea bani, mulţi?
NAE: (intră incuind uşa) Aţi lăsat uşa descuiată! Să trăieşti, tovarăşe Stelică. Tocmai am trecut pe la post, mi-a zis adjunctu’ că plecasei la biserică. Mă bucur că nu te-ai depărtat de cele sfinte. Popa Puşcuţă taman a ajuns şi el. N-ai vrea să tragem ceva, a-mpuşcat ăl bătrân una anu’ ăsta... ce zici, bag ceva pe ţeavă? Ia stai, matale ce cauţi aici tovarăşe?!
STELICA: Acelaşi lucru.
NAE: (se uită suspicios către Culae) Atunci s-aduc damigeana. Neluţo inimioară, nu urci să-i duci un păhărel părintelui? Ia o sticlă… serveşte-l…
NELA: Dacă spui tu... mă duc. (iese)
CULAE: Suntem oameni cu scaun la cap, să bem ceva, să ne limpezim creierii. Nae, ia toarnă.
ILEANA: Pune, acu trag şi eu unul... mă supără bila.
CULAE: Tovarăşe Stelică, noi ne cunoaştem de multă vreme, pot spune de-o viaţă. Mama bunicului meu era prietenă cu tatăl bunicului dumitale. Dacă bunicul... ştiţi, putem fi chiar rude. Legăturile noastre au fost puternice, familiile strânse, unite. Păi, dacă sunt nişte bani, cum spui... pardon, cum spuneţi, de ce să nu-i împărţim? Noi avem de toate, nu-i aşa Năică?
NAE: Da, aşa e, aşa e, despre ce vorbiţi? A, da, ştim, da… am auzit şi noi ceva…
CULAE: Dar de unde, până unde, cum vine treaba?
STELICA: Nu stiti?... Acu câtiva ani, mă cheamă Puiu: "Stelică am o afacere cu tine. Ce-ai spune dacă ai câştiga nişte bani, să-ţi repari casa?" Zic: Nea Puiule, ştii că nu mă dau în lături de la muncă cinstită, iar el, zice: "Mă’ Stelică, am nişte vechituri in beci, le vinzi şi împărţim banii".
ILEANA: Ce vechituri, despre ce era vorba?
STELICA: Arme, pistoale, cuţite si... (arătând spre tanc) Le-am dat unuia de lucrează la muzeu, pe bani frumoşi. Vezi ce înseamnă să fii informat? Informaţia face omul deştept şi tenul frumos. Ştiam că tovarăşul are relaţii în străinătate, că prin el circulă marfa capitalistă. Ii aduceam banii lu’ Puiu, şi mai scotea ceva… şi tot aşa. Banii-s aici, în beciul ăsta! Cu ei ridic anexa, si-i fac lu’ ăla micu’ curte.
CULAE: Tata, Dumnezeu să-l ierte, a avut o mare stimă pentru dumneata, dacă a avut încredere să-ţi lase armele-n grijă... Trebuie doar să căutăm banii şi problemele noastre sunt rezolvate. Simplu, nu? După ce-l îngropăm pe tata, vii matale şi răscolim în voie până-i găsim. Nu?
STELICA: Mă credeţi prost?! Să vă las timp s-ascundeţi banii?
NAE: Vai, tovarăşe miliţian, aşa ne credeţi?
CULAE: Noi suntem oameni de cuvânt!
ILEANA: La noi vorba-i vorbă, tovarăşe…
NAE, CULAE: Corect!
STELICA: Sunt sigur de asta, dar ca să mă asigur că e sigur, până mâine rămân şi controlez tot ce intră şi mai ales ce iese. Asta, dacă nu-i găsesc pân-atunci.
CULAE: (înaintând spre Stelică) Cum să rămâneţi?
ILEANA: Riscul este prea mare!
CULAE: Tovarăşe, am să te reclam la partid!
ILEANA: Nici să-l înmormântam pe bătrân omeneşte, nu ne laşi?
CULAE: Am să te dau în gât c-ai făcut contrabandă cu lumea capitalistă. Hoţule!
ILEANA: Bandit ordinar ce eşti, ne ameninţi pe noi?
NAE: Te-am omenit, ai fost în casa noastră!
ILEANA: Porcule!
CULAE: V-aţi ajuns numa’ prin furt, atâta ştiţi. Îţi arăt eu io pensie!
STELICA: Gura! (scoate pistolul) Am să vă arăt cu cine aveţi de-a face mă! Mă ameninţaţi pe mine? Pe mine, mă?! Care mişcă, pac, l-am şi ars!
ILEANA: Ssst... ! Uh, e Nela. Incuie fa uşa, repede!
NELA: (impacientată) Ce faceţi? Jucaţi pac-pac? A venit mătuşa Ioana, parcă a înnebunit. Întreabă întruna când vine tata. N-aţi anunţat-o? (toţi se holbează la Culae)
CULAE: Am sunat-o alaltăieri, când a căzut tatuţu la pat, nu… nu i-am spus... Doar ştiţi că săraca-i bolnavă cu inima. A avut două infarcturi, la al treilea e gata. S-o bag în groapă?
ILEANA: Aşa e. Trebuie luată cu binişorul. Popa unde-i?
NELA: În spate, admiră şi binecuvântează prunii.
ILEANA: Mai ia o sticlă, dă fuga la el. Poartă-te frumos, că o să-ţi puie pirostriile pe cap. Staţi acolo, nu cumva să intre-n casă până nu-ţi spun! Ai înţeles?
NELA: Da, da...
STELICA: Stai! Un’te duci? Treci la percheziţie corporală!
NELA: Greieraş?!
NAE: Nea Stelică, să ne-nţelegem, lasă naibii arma, si n-o îndrepta spre mine, poate răneşti pe careva!
ILEANA: Da’ haideţi, că moare mătuşa!
STELICA: Aici eu comand, e clar? Mişcă, n-auzi?
NELA: Puiule, ce fac?
NAE: Du-te, inimioară... E un sacrificiu, nu mă uit. (o percheziţionează)
NELA: Nea Stelică, încet, că mă gâdil.
ILEANA: Tovarăşe, controleaza-mă şi pe mine. (către Culae) Trebuie s-ajung la mătuşa!
STELICA: Liber! Puteţi pleca.
NAE: Aşa... zic c-ar fi bine să urcăm şi noi, nu?
STELICA: Treaba voastră, eu rămân. (Nela şi Ileana ies)
CULAE: Mda... Năică, unde-i ţuica? Toarnă! Grea treabă... Nu căuta degeaba tovarăşe, probabil a fituit banii demult. Hai mai bine, trage o duşcă.
STELICA: N-are cum. Să cheltuiască două sute de mii de lei? Banii-s sigur aici!
NAE: Cât? Cât ai spus?
STELICA: Nu vă interesează. Parcă aveaţi treabă.
CULAE: Ai spus două sute… de mii?
STELICA: N-am spus nimic.
CULAE: Ba ai spus.
STELICA: Eu?
NAE: Da. Am auzit.
STELICA: Ce contează, oricum sunt banii mei.
CULAE: Daaa… Bani strânşi cu sudoare, leu cu leuţ.
NAE: I-o fi depus la CEC?!
STELICA: N-avea cum. Cădea Securitatea pe capu’ nostru una-două. Eu i-am pus? I-am împărţit copiilor.
CULAE: Dacă era om cu scaun la cap, făcea la fel.
STELICA: Norocul meu, că era zgârcit şi prea fricos să vă lase banii. Al naibii, unde i-o fi pus? A, i-o fi ascuns în rezervorul tancului, înveliţi în pungă. O lumânare!
CULAE: Stai! Nea Stelică, vrei să îngropăm tot satul?
STELICA: Ce, are benzină?
NAE: Normal că are. Dacă vine războiul, trebuie să fim pregătiţi. Nu ne mai bat ei aşa uşor! Deocamdată e 1 - 0, suntem datori să egalăm. Numa’ să vină, că ştim ce-avem de făcut!
STELICA: Mda... o lanternă! Hai azi, ce stai, aduceţi una?!
CULAE: N-avem.
STELICA: Culae, nu te juca!
CULAE: Nae, dă-i tovarăşului lanterna, să caute acu’n caru’ cu fân. Văd că nu ne înţelegem.
STELICA: Aşa e, nu e... Ia dă să beau. Uh... ce tare e! După ce găsesc banii, iau câţiva litri.
CULAE: Cum să nu, numa’, că acu o să cumperi de la Nae. I-a lăsat tăticu moştenire toată şandramaua, mai puţin mobila şi covoarele. Pe alea le voi stăpâni eu, înţelept şi cumpătat, întru amintirea iubitului părinte. Amin!
STELICA: Vorbeşti serios? Si un’ te duci?
CULAE: Unde… la socri. Vor fi foarte încântaţi s-audă că se reintregeşte familia, mai ales c-aşteptăm si-un copil. Socrii într-o cameră, iar noi trei în cealaltă, WC-ul la comun.
NAE: E-adevărat? De ce nu-ai spus? Vom locui aici, împreună, va fi la fel, o rog pe Nela să…
CULAE: Nimic nu mai poate fi la fel.
ILEANA: (intră) Vrea să-l vadă şi pace, nu reuşesc s-o păcălesc! Am lăsat-o pe mătuşa Ioana-n grija Nelei. Nu care cumva s-ajungă la tata, că ne-am nenorocit!
NAE: Si Părintele?
ILEANA: Cântă, cred că ţine slujba înainte de adunarea cortegiului. Am o idee! Ia aduceţi-l pe tata aici!
CULAE: Ai înnebunit?
ILEANA: Da. O plimb pe mătuşa prin toată casa, apoi o duc la ai mei, unde rămâne până trece înmormântarea. Hai, că-şi dă duhul dacă mai zăboviţi!
CULAE: Are dreptate, hai!
STELICA: N-aţi uitat nimic? La control! (după ce îi percheziţionează, ies)
ILEANA: Tovarăşe miliţian, eşti mare. Mare om, mare caracter. Are satul cu ce se mândri! Cu dumneata-n serviciu, bunurile şi economiile concetăţenilor sunt în deplină siguranţă. Unde găseam noi aşa apărător al intereselor comunităţii!
STELICA: Tovarăşă, ar trebui să te gândeşti la copil. Crezi că eu am fost de la-nceput înstărit? Părinţii nu mi-au dat nimic! Am pornit de la lingură şi furculiţă. Nevastă-mea lucrează, matale de ce nu te-ncadrezi în câmpul muncii? Să mergi ‘colo la C.A.P., vorba aia: "Munca înnobilează omul", a spus-o unul din marii noştri scriitori, Moliere!
ILEANA: Iar prostia îngraşă... Dumneata ai şanse să devii campion.
STELICA: Tovarăşă Ileană, te rog să fii cuviincioasă! Nu vorbeşti aşa cu un organul statului! Văd că uitaţi în ce situaţie grea vă aflaţi. Nu ar folosi nimănui să raportez că ascundeţi autorităţilor efecte militare de importanţă naţională. Acum te rog să mă laşi, am treabă!
ILEANA: A, nu vă reţin, ştiu cât de mult contează, un om dedicat muncii... Vă rog, treceţi la căutări.
STELICA: Tovarăşă, dumneata eşti suspectă, ascunzi ceva? Prea afişezi siguranţă-n conversaţie.
ILEANA: Vai, vai… cum aş putea? Vă cer să procedaţi la control corporal amănunţit!
STELICA: Să ştii că nu mă dau în lături, dacă ancheta impune, aşa am să fac.
ILEANA: Mă dezbrac singură, doar e pentru ţară… de importanţă naţională. Poftim e bine?

(Îşi scoate bluza, rămâne cu sutienul. Între timp, Culae şi Nae intră, ţinând pe umeri de capetele sale un covor făcut sul. Culae îl scăpă.)

NAE: Aoleu, tata! Ce faci, dobitocule! De ce i-ai dat drumul?
CULAE: Ileană! Ce se-ntâmplă aici? Tovarăşe vă cer explicaţii, imediat!
STELICA: Mie? Imi fac datoria.
CULAE: (către Ileana) Si tu?
ILEANA: La fel. Pentru ţară! (se imbracă)
CULAE: (ia covorul şi îl duce în spate) Vă bateţi joc de mine?
ILEANA: Nu. Tovarăşul era dornic să afle dacă ascund ceva.
NAE: Şi, ce ascunzi?
ILEANA: Nimic. I-am arătat că sunt curată, înţelegi?
CULAE: Poftim, curată?
ILEANA: Ca să nu mă percheziţioneze.
STELICA: Eu nu i-am cerut. Dânsa s-a oferit...
CULAE: Stii că nu-s sănătos. Vă omor pe-amândoi!
ILEANA: Gata dragă, încetează odată! Ce ţipi ca tolomacul? Ce naiba faci cu covorul ăla?
NAE: L-am înfăşurat în el pe tăticu.
ILEANA: Poftim?
CULAE: Doar nu era să-l cărăm în coşciugul de stejar.
ILEANA: Şi aţi lăsat sicriul la vedere?!
NAE: Ei, na! L-am ascuns în spatele şifonierului.
ILEANA: Bravo, sunteţi băieţi deştepţi, n-am ce zice!
CULAE: Daaa? Trebuia să te fi lăsat pe tine, mă despuiam eu pentru ţară!

(bătăi puternice în uşă)

MĂTUŞA IOANA: Deschide! Deschide! V-am auzit! Sunt Mătuşa Ioana!
ILEANA: Na, asta ne trebuia! Toanta de Nela a scăpat-o!
MĂTUŞA IOANA: N-auzi? Deschide!
ILEANA: Nae, dă-i drumul.
MĂTUŞA IOANA: Aici eraţi? Vă caut de-o juma’ de ceas.
NAE: Sărut mâna, mătuşică. Bine aţi venit!
MĂTUŞA IOANA: Miroase a bodegă.
CULAE: A fost producţie bună.
MĂTUŞA IOANA: Tovaraşu în uniformă cine-i?
ILEANA: Un… un prieten.
MĂTUŞA IOANA: Aha. Aveţi încredere în dânsul?
ILEANA: Da, suntem apropiaţi.
CULAE: Prea apropiati! (Culae ii aruncă Ileniei o privire tăioasă)
MĂTUŞA IOANA: Mă speriasem. Mă întrebam ce caută dumnealui aici. Ziceam: te pomeneşti c-o fi de la miliţie!
ILEANA: A, nuuu. Cine? Tovaraşu’??? E... e pompier. Stinge incendii! Prieten cu nea Puiu.
MĂTUŞA IOANA: Să mă apropii să facem un pic de cunoştinţă.
CULAE: Da, dar tovarăşu-i timid. Nu mergi matale mai bine-n casă? Oi fi obosită, să te odihneşti, venim şi noi imediat.
MĂTUŞA IOANA: Bine, dar nu mă lăsaţi singurică...
TOŢI: Nu, nu.
MĂTUŞA IOANA: Puiu? Am întrebat şi nimeni nu-mi raspunde.
CULAE: A… a ieşit in sat. Ştii cum e el, nu stă o clipă. (matusa, da sa iasa)
STELICA: Staţi! Procedura cere… (o percheziţionează)
MĂTUŞA IOANA: Tovarăşe, ce faci? Uhu-hu, ce mâini ai, ce forţă, cât zel! Dumneata stingi incendiile cu palmele goale. Doar pari timid, pariez că eşti un adevărat vulcan!
ILEANA: Daaa, aşa-i, haideţi!
MĂTUŞA IOANA: Mai rămân puţin.
NAE: Tanti Ioana, vă rugăm...
ILEANA: După atâta drum, la vârsta matale, nu-i bine.
MĂTUŞA IOANA: Dar la vârsta mea nimic nu-i bine…
MĂTUŞA IOANA: (prezentându-se) Ioana.
STELICA: (executându-se milităreşte) Pompier Stelică, la dispoziţia dumneavoastră!
CULAE: (îl trage pe Stelică) Ce dracu’ faci, ai înnebunit? Ne-o pui pe babă-n cap?
STELICA: Io?
CULAE: Tu, da’ cine? Auzi, procedura…
MĂTUŞA IOANA: Da’ ce-i maică cu covorul ăsta?
CULAE: (sare ca ars) Care covor? A, l-am adus aici ca să nu-l călcam în picioare.
ILEANA: Aşa-i. Ne-am gândit...
CULAE: Să-l batem! Da, acu’ că Nae se însoară, ştii, nu?
ILEANA: Daaa, s-a hotărât, în sfârşit! Cu fata din casă, cu Nela.
NAE: Nu e fată-n casă, e fata de sus, fata.
MĂTUŞA IOANA: Aşa. Bravo!
CULAE: Da, ii trebuie covorul la biserică, ştii obiceiul… Hai Nae, apucă-l să-l scuturăm. Afară!
MĂTUŞA IOANA: Să n-o laşi să te calce in biserică! Să fie într-un ceas bun!
NAE: Dea Domnul!
STELICA: Opreşte! Procedura!
CULAE: Ce? Fir-ar ea de procedură, de cap să-i fie... lua-l-ar…
MĂTUŞA IOANA: Lasă-l măicuţă, omul îşi face datoria. Vrei să luăm foc?
CULAE: Nu suntem mici, s-aruncam chibrituri. Ar trebui să aibă încredere. (Stelică îi controlează, Nae şi Culae ies)
STELICA: Aşa sunt io, paza bună trece primejdia rea. De ce să am surprize? Sunt la ordinele dumneavoastră doamnă!
MĂTUŞA IOANA: Aşa e. La câte se-ntâmplă... Vecina mea de 80 de ani abia, abia a fost violată şi zic: "Tu ce-ai făcut, fată?" Dar ea: " Ce puteam să fac, la vârsta mea… am stat."
STELICA: Şi l-au găsit?
MĂTUŞA IOANA: Nu, i-a cerut miliţia s-aducă doi martori... S-a rugat de toţi dar n-a vrut nimeni. L-a căutat şi ea, s-a jurat că-l iartă! Cică era tânăr… Păi, dacă venea la mine… eu stau de ani de zile cu poarta descuiată, de când a murit bărbată-miu, Dumnezeu să-l ierte!
STELICA: Înţeleg... aţi avut noroc.
MĂTUŞA IOANA: De atunci prea multă linişte: patrulează miliţia întruna…
ILEANA: Bine face. De-ar face-o cu folos. Să nu bată casele oamenilor după cai verzi pe pereţi. Cine-i vinovat să plătească, si să nu râvnească la capra vecinului!
MĂTUŞA IOANA: Nuuu, că nu i-a furat nimic vecinei. Ba am înţeles c-ar fi lăsat o sticlă de ţuică când a plecat. Eh, bine c-a trecut… doctoru’ mi-a recomandat un păhărel. Nu bem nimic?
ILEANA: Ba da...
STELICA: Tare mi s-a făcut foame. Nu vă supăraţi dacă mă uit să văd ce-aveţi prin borcane?
MĂTUŞA IOANA: Simţiţi-vă ca acasă!
STELICA: Mulţumesc.
MĂTUŞA IOANA: (isi toarna in pahar) Domnule pompier, lucrezi la oraş sau în sat?
STELICA: Da. Ordinea are mare importanţă. E tocană de legume. Nevastă-mea face şi cu ciuperci. A încercat şi cu peşte, da’ s-a-mputit.
ILEANA: Probabil de la cap, tovarăşe Stelică.
STELICA: L-a tăiat. Păcat, că era mare… cică trebuia mai mult oţet.
ILEANA: Sunt de acord. “Peştele pe care l-ai pierdut e cel mai mare.”
MĂTUŞA IOANA: Ce faci? Le desfaci pe toate?
STELICA: Nu-s. Un’ să fie?
MĂTUŞA IOANA: Un’ să fie, dacă au pus numa’ tocană?
STELICA: Tovarăşă, stimată doamnă Ioana, matale îl cunoşti bine pe nea Puiu, stiu că vorbiţi foarte des la telefon. Ţine mult la dumneata! Deunăzi îmi povestea că nu poate să-şi amintească unde-şi ţine pozele, hainele militare, chestiile lui sentimentale. Era... este foarte abătut... Nu cumva ai reţinut, să-i facem o surpriză?
MĂTUŞA IOANA: Le-a îngropat.
ILEANA: (tresare) Le-a ingropat?
STELICA: Aha. Da’ unde?
MĂTUŞA IOANA: Asta n-a spus. Pe-aici pe undeva.
STELICA: În beci?
MĂTUŞA IOANA: Nu ştiu, poate… Dar poate că nu.
STELICA: Trebuie să fim siguri! Da ori ba? Si unde exact?
MĂTUŞA IOANA: Mă zăpăceşti. Ce rost are, oricum sunt nişte vechituri. Am văzut la piaţă destule uniforme ponosite, îi luăm de-acolo un rând.
STELICA: Nuuu, îşi vrea lucrurile lui! Spune, unde sunt?
MĂTUŞA IOANA: Vai, păcatele mele! De unde… pai dacă aş fi ştiut maică, nu v-aş fi ajutat? Să ne-ntâlnim, că-l fac io să-şi amintească.
STELICA: De asta n-ai grijă, că nu mai e mult!
ILEANA: Tovarăşe! Te rog să fii respectuos!
MĂTUŞA IOANA: Aşa e. Nu ştiu.
STELICA: Sunt sigur că ţi-a spus! Spune, n-auzi!
MĂTUŞA IOANA: Măicuţă, ce are omul ăsta? Ce-a luat foc aşa?
STELICA: Că-s pompier!
ILEANA: Calm tovarăşe, calm. Mătuşică, fratele dumneavoastră, nea Puiu, când v-a vorbit ultima oară, ce-a spus?
MĂTUŞA IOANA: S-aduc banii.
STELICA: Banii?
MĂTUŞA IOANA: Pe care mi i-a împrumutat.
STELICA: Si unde-s?
MĂTUŞA IOANA: Iar te-nfierbânti? Îi am la mine.
STELICA: Scoate-i!
MĂTUŞA IOANA: Poftim, două sute de lei. Mi-au trebuit la lumină.
STELICA: Nu mai pot. Mă lasă inima.
MĂTUŞA IOANA: Vezi? Nu e bine…! Ia o pastiluţă. O pui sub limbă şi trece.
STELICA: Vă bateţi joc de mine? Ei lasă, vedem noi, v-aţi înţeles, e clar! Te întreb pentru ultima oară, unde-s banii?
MĂTUŞA IOANA: Păi nu ţi i-am dat?
STELICA: Hoaşca bătrână, te trimit io la loc cu verdeaţă, şi te-ntorci să-mi povesteşti cum a fost. Numa’ să porneşti cu dreptul şi să-ţi faci cruce, auzi?
ILEANA: Tovarăşe!
MĂTUŞA IOANA: Nu-nţeleg! Ce se-ntâmplă? Ce vrea omul ăsta?
STELICA: A murit moşul, înţelegi! A murit Puiu, Puiul tău drag, asta, asta se-ntâmplă!
MĂTUŞA IOANA: Cum... ce-ai spus? E-adevărat? Dă-mi pastila! Dă-mi pastila, că mor!
STELICA: Ce pastilă, eşti nebună? Am aruncat-o!
MĂTUŞA IOANA: Mor!
ILEANA: Ce-ai făcut, omule?! Na, c-a murit!
STELICA: S-o zgâlţâim!
ILEANA: Eşti bărbat, ce stai, scutur-o, fă-i respiraţie gură la gură! N-auzi? Ce-ai rămas ca o mămăligă?
STELICA: Eu??? (intră Nae şi Culae)
NAE: Gata, am dus covorul.
ILEANA: Nae, fugi repede după Părintele Puşcuţă! Moare tanti Ioana! Să coboare numaidecât! Culae, vino să-i facem respiraţie gură la gură. Tata?
NAE: După dulap.
ILEANA: Cum??? Lasă... Fugi! Stelică, caută pastila!
STELICA: Oricum era coaptă! (heblu)
ILEANA: La naiba, ce faceţi???
CULAE: S-a luat lumina!

(Adunaţi la lumina lumânării în jurul mătuşii Ioana care zace întinsă pe masă: Culae, Nae, Ileana, Nela, Stelică şi Părintele Puşcuţă.)

POPA PUŞCUŢĂ: Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul, Care ai călcat moartea şi pe diavol l-ai surpat şi ai dăruit viaţă lumii Tale, însuţi, Doamne, odihneşte sufletul adormitei roabei Tale Ioana, în loc luminat, în loc de verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea şi orice greşeală ce a săvârşit, cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul, ca un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, iartă. Că nu este om care să fie viu şi să nu greşească; numai Tu singur eşti fără de păcat, dreptatea Ta este dreptate în veac şi cuvântul Tău este adevărul. Că Tu eşti învierea şi viaţa şi odihna roabei Tale Ioana, Hristoase Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţam, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
TOŢI: Amin.
POPA PUŞCUŢĂ: Dumnezeu s-o ierte!
TOŢI: Dumnezeu s-o ierte!
CULAE: (în şoaptă) Nu ajungea unul?
ILEANA: Gura!
CULAE: Na, acu’ avem doi, unu’ după dulap şi una’n beci!
ILEANA: Taci, păcătosule!
STELICA: Faceţi pomenile laolaltă şi-aţi scăpat de-o cheltuială.
CULAE: Îl omor! (se aprinde lumina, se încheie discuţia în şoaptă)
POPA PUŞCUŢĂ: Mare e puterea ta!
TOŢI: (se închină) Amin!
POPA PUŞCUŢĂ: Vai de mine! Piei ispită, mă bântuie necuratul ori am băut nebinecuvântat... zici că-i viu!
STELICA: Aşa-i, Părinte!
POPA PUŞCUŢĂ: Aţi construit un tanc?! Păzeşte şi pomeneşte, zici că-i viu! Ce-nseamnă harul…?
CULAE: (încurcat) După-nmormântare îl sfinţim, între noi, Părinte, înţelegeţi?
POPA PUŞCUŢĂ: (descoperindu-l pe Stelică, mirat că îl vede aici) Per-fect… Se pare că m-am înşelat în privinţa lui Stelică, vezi, degeaba lumea-l striga Lepra…
STELICA: Pe mine?
ILEANA: Ei, zice şi Părintele aşa, dânsu’-i rafinat.
STELICA: Dublu rafinat!
POPA PUŞCUŢĂ: (privind către tanc) Funcţionează?
STELICA: Cum să nu, iei ţinta şi-i numeri gradele. Peste 40 sa fie!
POPA PUŞCUŢĂ: Nu mă interesează gradele dumitale, ştiu cum ai ajuns plutonier!
STELICA: Nici pe mine să-ţi număr prescurile şi lumânările, aşa că fiecare să-şi vadă de borşul lui! Clar?
POPA PUŞCUŢĂ: Vremurile se schimbă, Stelică. Ai să arzi în focurile iadului, dacă mai bagi oamenii-n puşcării.
STELICA: Nu ţi-am cerut părerea, termină ce-ai de făcut şi cară-te!
NAE: (apucându-l de braţ) Tovarăşe Stelică, nu e frumos!
STELICA: Marş mă... dă-te de-aici, dă-te, n-auzi?! (Stelică îl loveşte)
NAE: De ce dai nene, nu poţi să-njuri?
STELICA: Mama voastră de nenorociţi!
ILEANA: Liniştiti-vă! Părinte, iartă-i, iartă-ne!
POPA PUŞCUŢĂ: Doamne, iartă prostia şi orgoliul nemăsurat, căci Tu eşti bun, milostiv şi plin de îndurare.
ILEANA: Tovarăşe Stelică!...
STELICA: Ce tot atâta, Stelică, Stelică... tovarăşe Stelică! (după o pauză, toţi privindu-l) Amin!
POPA PUŞCUŢĂ: Amin să fie! Las io de la mine, ca la spovedit nu vii! Unde o îngropaţi? Vă are doar pe voi.
NAE: Aşa e, Părinte. (îi întinde părintelui un păhărel cu ţuică) Eu mă gândeam să o aducem la noi, la noi in sat, că acolo la ea cin’ să se ducă?
ILEANA: Cum la noi? Păi are loc?
NAE: N-are.
POPA PUŞCUŢĂ: Păi vedeţi? (dă ţuica peste cap) Deci trebuie să-i cumpăraţi.
CULAE: Cum, Părinte, taman acu’, cu atâta cheltuială, matale ne ceri bani pe-un loc la cimitir? Mă iartă Dumnezeu, dar ăl’ bătrân a donat bisericii pe vremuri pământ!
POPA PUŞCUŢĂ: O fi, da’ ce legătură are?
CULAE: Are!
POPA PUŞCUŢĂ: N-are, pământul de l-a dat e lângă, iar vouă vă trebuie în, in cimitir, aşa-i?
CULAE: Aşa e, dar...
POPA PUŞCUŢĂ: Nici un dar, biserica are nevoie de reparaţii, de acoperiş… Ăsta e praf, dacă vine un vânt mai puternic, îl ia pe tot.
CULAE: Şi-acu vrei să-ţi punem noi tabla?
POPA PUŞCUŢĂ: Dacă n-ai toţi banii, poţi să dai în rate, dai ceva acum mai pui nişte ţuică... Vedem, ne înţelegem noi.
CULAE: Ţuică, pentru ce?
STELICA: Cum pentru ce? Să-i ţină cald la iarnă, când o cadea acoperişul!
POPA PUŞCUŢĂ: Gura! Doamne iartă-mă! Aşa e corect, Culae. Sunteţi cei mai înstăriţi din sat. Dacă voi nu daţi, de la ceilalţi ce pretenţii să am? Fii deştept, fă cum îţi spun!
CULAE: E mai ieftin s-o ducem în satul ei, acolo biserica-i nouă!
ILEANA: Culae, ascultă şi tu o dată, o să plătească şi Nae.
NAE: Da, plătesc.
CULAE: Nici nu mă gândesc! O luăm, o punem în căruţă şi-o ducem acasă, e clar? Hai Nae, ajută-mă!
ILEANA: In ograda asta s-a răsturnat căruţa!
POPA PUŞCUŢĂ: Faceţi cum ştiţi. Văd că n-am cu cine să mă-nţeleg!
NAE: Fii cu capul pe umeri omule, nu fi căpos!
NELA: Are dreptate!
CULAE: Ce te bagi?
ILEANA: Acceptă, nu fi prost!
CULAE: Ha, mă faci prost? Hai Nae, n-auzi?
ILEANA: Am spus eu aşa ceva?
CULAE: Daaa. Aici nu e vorba de bani, e vorba de principiu.
ILEANA: De principiu... Ce-ai de gând? Să plimbi mortul cu căruţa şi crezi că nimeni n-o să te-ntrebe de sănătate? Eşti tâmpit! Trebuie să chemăm pe cineva, să declarăm decesul.
CULAE: Acu’ mă faci şi tâmpit. Bravo! Nae, adu covorul!
NAE: Poftim?
ILEANA: Stai pe loc! Nu pleci nicăieri!
NELA: Mie mi-e frică! Nea Stelică!
STELICA: Da, Nae. Mergi după covor, Culae are dreptate.
NAE: Hotărâţi-vă! Ce fac?
CULAE: Du-te!
ILEANA: Stai!
CULAE: Nae!
NAE: Ce ţipi, ho c-am înţeles! Mă duc... ca la nebuni! (bombănind) Du-te - stai, îmbracă-te - dezbracă-te... m-am săturat!
CULAE: Nae!
NAE: Da, da... tata, mătuşa, covorul, huţa-huţa cu căruţa, casă de nebuni! (iese)
POPA PUŞCUŢĂ: Săracul, Culae ai milă.
CULAE: De mine n-are nimeni. M-am săturat să am grijă de toţi. Să terminăm odată, că nu mai pot. La socri o să mi se pară că sunt în staţiune! De abia aştept să-i văd în groapă.
NELA: Pe socri?
CULAE: Iar începe asta? N-o mai suport!
NELA: Nu-nţeleg. Sunt oameni de treabă.
CULAE: Tocmai de-aia, nu vezi că eşti proastă?
NELA: (începe să plângă) Toată lumea îmi spune că-s proastă, da’ ştiu sigur că aş fi fost la facultate, dacă nu era accidentul.
CULAE: Ce legătură are sula cu prefectura?
NELA: S-a dat la mine şi instinctiv m-am apărat, trebuia s-o fac, nu? De aia m-au exmatriculat. Să-i ierţi pe alţii este uşor, dar să te ierţi pe tine este foarte greu. A fost vina unei colege. Părinte, o să vedeţi că sunt nevinovată!
ILEANA: Lasă Nela, nu-i nimic.… Să facem odată ce-i de făcut. Să vină Nae şi plecaţi. Noi fetele, pregătim aici cele necesare. Tovarăşe Stelică, rămâi dumneata responsabil cu mâncarea de post, verifică cât vrei borcanele! Dumneata Părinte, mergi la biserică. Culae, să te asiguri că nu te vede nimeni, îl laşi pe Nae acolo şi vii repede să ne spui că totul e în regulă. Ai auzit?
POPA PUŞCUŢĂ: Eu am avut cele mai bune intenţii, dar am şi eu îndatoririle mele. Doar v-aş fi eliberat chitanţă. Pământul e al bisericii, am şi eu superiorii mei. Acoperişul…
CULAE: Daaa, stim…
POPA PUŞCUŢĂ: Eu încercam să v-ajut, dacă mă ascultaţi vă explic că…
ILEANA: Sigur părinte, dar nu e timp.
POPA PUŞCUŢĂ: Doar o vorbă!
NELA: Eu vă ascult părinte. Sunt ascultătoare.
POPA PUŞCUŢĂ: Spuneam, că am...
NAE: Am adus covorul, să mergem, că-i târziu.
CULAE: Pune-l lângă masă şi desfă-l.
POPA PUŞCUŢĂ: Eu am...
CULAE: Si noi avem, treabă! Beţi o ţuică şi nu ne incurcati. Gata, Nae?
NAE: Imediat.
CULAE: Apuc-o de picioare, o facem sul. Stii, la marginea covorului…
NAE: Da, da...
CULAE: La comandă, ai înţeles?
NAE: Înţeles.
NELA: Nu pot să mă uit. Dumnezeule, mi-e rău!
CULAE: Atenţie! La 3 o ridicăm. 1, 2, 3, sus!
POPA PUŞCUŢĂ: Dumnezeul nostru, ascultă-ne pe noi care ne rugăm pentru fraţii noştri şi iartă, ca unul Care nu ţii minte răul, greşalele şi fărădelegile pe care ca nişte oameni le-au făcut sau le-au gândit. Iartă-i, că nu ştiu ce fac.
STELICA: Mai strâns.
POPA PUŞCUŢĂ: Mai strâns? Doamne, iartă-i că-s proşti!
STELICA: Mai strâns la tine, Nae!
NAE: Lasă-mă-n... Doamne iartă-mă, vezi-ţi de treaba ta!
STELICA: Să nu zici că nu ţi-am spus.
CULAE: Sus, sus pe umăr.
NAE: Asta vreau, da’ e grea...
CULAE: Ileană, ajută-l.
ILEANA: Ridică, Nae!
MĂTUŞA IOANA: Aoleo! Ce puternic eşti! (se opresc stană de piatră toţi) Aoleu, mă doare voinicule, sunt bătrână. Ai răbdare, vom face tot prostuţule. Stingem toate incendiile din lume!
NAE: Mătuşică???
MĂTUŞA IOANA: Dă-mi drumul, mă doare! (Nae scapă covorul) Văleu, şalele!
CULAE: De ce i-ai dat drumul?
NAE: Ea mi-a cerut!
STELICA: Vorbea de mine…?
POPA PUŞCUŢĂ: Desfaceţi covorul, că n-are aer!
MĂTUŞA IOANA: Dezlegaţi-mă!
NELA: Mătuşică, tu eşti?
MĂTUŞA IOANA: Ce mă tot întrebaţi, cin’ să fie?
POPA PUŞCUŢĂ: O minune!
STELICA: O nebună!
MĂTUŞA IOANA: Hai mai repede că nu mai pot, mă sufoc.
STELICA: Na, c-a-nviat!
CULAE: Doamne ce ne-ai speriat!
NAE: Am crezut că ai murit!
ILEANA: (bâlbâindu-se) Bine că trăieşti!
POPA PUŞCUŢĂ: Amin!
STELICA: Ce-ai în mână? Ce-i cu banii ăia?
MĂTUŞA IOANA: (ţinând in mâini un teanc de bani şi fire de covor) Care bani maică? Pentru lumină?
NELA: Dumnezeule!!!
STELICA: Teancul din mână, hoaşco! Ha, banii erau sub nasul nostru, ţesuti în covor. (dă într-un râs isteric)
CULAE: ( de-a râsu-plânsu) Sub nasul nostru?! Aoleo! Nu m-ai uitat tătuţule, am crezut c-ai fost nedrept, dar tu te-ai gândit la mine, imi vine sa plâng, să râd in acelasi timp. Imi vine să ţip, să urlu de bucurie. Iţi multumesc Doamne! Iţi mulţumesc! Slavă ţie, tată, Doamne! Sla-vă! (către Stelică)
STELICA: Banii sunt ai mei!
POPA PUŞCUŢĂ: Ba ai bisericii. Dumnezeu i-a trimis, pentru reparaţii.
NAE: Cum???
NELA: Zic să-i impărţim.
ILEANA: Nelo, gura! Nu te băga şi nu fi proastă!
NELA: De ce?
CULAE: Tocmai de-aia!
NELA: V-am povestit de…
TOŢI: (mai puţin Nae) Gura!
STELICA: (scoate pistolul) Nu mişcă unul!
ILEANA: Ne ameninţi pe noi? Nenorocitule!
CULAE: Hai trage! Ce, n-ai curaj? Trage!
STELICA: Stai pe loc! Stai, că trag! Culae, o impuşc pe Ileana! (indreaptă pistolul spre aceasta)
ILEANA: Mă nenorocitule!
CULAE: Lasă pistolul, vreau să ne-nţelegem!
STELICA: Nu. Iau banii şi-am plecat! Alege, Ileana sau…
CULAE: Ia banii! (Culae il atacă pe Stelică, acesta scapă pistolul)
STELICA: Dă-mi drumul! Infunzi puşcăria!
ILEANA: Loveşte-l! Nae!
CULAE: Te distrug, bă! Mor cu tine de gât! Îţi arăt eu ţie!
STELICA: Idiotule, ţi-ai semnat condamnarea!
CULAE: Îţi dau io pensie!
ILEANA: Aşa Culae! Dă-i! Arde-l, dă-i, nu-l lăsa!
STELICA: (recuperează pistolul şi il indreaptă spre Culae) Vă arăt io cu cine aveţi de-a face, mă! (bubuitură puternică, heblu, apoi lumina incepe sa pâlpâie, un nor mare de praf inundă scena. Culae, Stelică, Ileana, Nela, Mătuşa Ioana şi Popa Puscuţă se ridică şi inaintează unul cate unul către culisa opusă tancului)
CULAE: Nu se poate… !
MĂTUŞA IOANA: Doamne, vreau să mor, să nu mă trezesc!
CULAE: O să fac puşcărie…
STELICA: O să vină pompierii, securitatea, nevastă-mea…
ILEANA: O să răscolească toată casa…
NELA: O să ne cheltuiască banii…
NAE: Ce lovitură! Să vină care-o vrea, le-arătăm noi!
CULAE: Ce-ai făcut, Nae?!
NAE: Am tras salvă, cum ai spus.
CULAE: Sla-vă Nae, slavă am spus… Avea dreptate tata, in biletul de pe burta lui: “Am scăpat de proşti!”
NELA: Era o glumă, eu l-am scris…
CULAE: Crucea mă-sii!
POPA PUŞCUŢĂ: A dispărut turla bisericii…

(cortina)

  Aminteste-ti datele mele