Sub semnul lui Marte, de Laurentiu Budau


Motto:
"N-a precizat nimeni cum să le fie ţărâna..."








L a u r e n ţ i u B u d ă u


Sub semnul lui Marte













Personajele:


LUMI (fără vârstă, cu banderolă)
CSURI (fără vârstă, cu banderolă)





Locul: O sală cu faianţa desprinsă, luminată de neoane care pâlpâie.

Timpul: Când soldaţii nu trăgeau în poligoane ci pe străzi, iar ţintele nu erau tocmai de carton.





Notă:
Intenţia declarată a Autorului nu a fost, nici pe departe, în a realiza o reconstituire istorică, ci de a împleti elemente de ficţiune cu evenimente din trecutul nu foarte îndepărtat. Un gest necesar prin care acesta a încercat să-şi ia la revedere în faţa unei jumătăţi importante a vieţii "netrăite" de el ci de "alţii".




CSURI: Ce, dracului, eşti pe ciclu? Relax!... Relax!
LUMI: Ce-i porcăria asta, Csuri? Poţi să-mi spui? Ce-i porcăria asta?! Nu ne-am înţeles aşa!!! (Trage energic de uşa de fier.) De ce ne-au încuiat aici boii ăia cu haină de piele, fără să ne spună nimic? Ca să nu ieşim? Ca să nu ieşim?!
CSURI: Dimpotrivă. Ca măsură de protecţie... Ca să nu intre nimeni. Ca să nu pătrundă teroriştii şi să-i fure... E spre binele lor şi al nostru. Nu ţi-e clar?
LUMI: Care bine? Nemernicii ăştia doi oricum nu mai pot să fugă. Nu mai au niciun chef... Pariu că s-au lăsat păgubaşi? Pariu?
CSURI: Ce deşteaptă eşti tu, Lumi. Mai ai fraţi? Mai ai surori?
LUMI: Las-că nici cu tine, Csuri, nu mi-e tocmai ruşine. Nu ţi se pare că, pentru boii ăia, nu contezi, că te consideră cantitate neglijabilă? Accepţi toate aberaţiile lor, toate stupizeniile. De asta se şterg toţi cu tine la fund.
CSURI: LUMI! N-am dormit de cinci nopţi. Sunt frânt. La cât sunt de obosit, o caţă îmi mai lipsea. (Se întinde pe una dintre lăzile militare închise.)
LUMI: Am înţeles că-i îngropaţi separat... Şi cum o să vă daţi seama care-i "bărcuţa" lui? Că văd că-s identice. STAS.
CSURI: Da?!... N-am primit instrucţiuni în acest sens. O să vorbesc cu Marţian când se-ntoarce... Păi... chiar că-i o problemă de rezolvat. Foarte delicată... Spune-mi: care-i treaba ta de te tot foieşti, de îmi scarmeni cu grebla creierii mei de cristal?
LUMI: Este. Unde ţi-e iniţiativa, Csuri? Nu te mai recunosc. Ce "păi"? Ce "măi"? Doar n-o să vă apucaţi, taman la marginea gropii, să scoateţi şuruburile din capac, ca să vedeţi ce şi cum. Mai ales în nocturnă.
CSURI: Da, da. Pierdere de vreme, ce mai. (Cască.) Nu s-a căzut la pace. Nu s-au hotărât încă unde să-i îngroape, cu toate că şi incinerarea ar fi o soluţie destul de rezonabilă... La asta nu ne-am gândit, deşi am avut la dispoziţie 45 de ani. Cum trece timpul... Parcă mai ieri mergeam la grădiniţă, să mă fac o doctoriţă...
LUMI: Ha, ha! Ţii tu minte parcă ceva, dar nu chiar totul. (Se ţine de marginile unei rochii închipuite.) "O fetiţă cu fundiţă/ Se ducea la grădiniţă/ Şi mămica o-ntreba:/ Un' te duci fetiţa mea?/ Eu mă duc la grădiniţă/ Să mă fac o doctoriţă,/ Doctoriţă de copii./ Să mă joc cu jucării./ Şi tăticu-i supărat/ Că nu are şi-un băiat./ Şi mămica-i bucuroasă,/ Că are fetiţă-n casă./ / Uite-aşa cum mă vedeţi/ Nu mă dau pe cinci băieţi!/ U-iu-iu-iu-iu-iu-iu!/ Ia bagaju' şi te du!" Poate, după cruce... / Nu?
CSURI: Lumiii!!! Nu te mai prosti, te aud paraşutiştii de pe hol... Care cruce?!
LUMI: A lui. A ei. Cele pe care scria "Erou nerecunoscut"... Suntem o ţară bogată-n cherestea... Buni băieţi. Încă puţin dacă mai trăiau, încă puţin dacă mai strângeam cureaua, am fi avut fiecare câte una la cap...
CSURI: Bazd meg! Le-au uitat nătărăii, la morgă. Din cauza vitezei. Vorbeau cu toţii şi nu asculta nimeni. Amestecul civililor cu militarii n-a dus niciodată la ceva constructiv. Din cauza faptului că nu ştiau cine pe cine comandă... De altfel, erau atei declaraţi care nu serveau "opiul pentru popor". Aşa se declară oricine care nu se mai consideră în niciun fel... Nu ştiu la ce le-ar fi folosit, mai ales că "zerourile" le confundau cu nişte x-uri...
LUMI: Cine?
CSURI: Şi unii şi alţii. Dar mai mult vârfurile, cei care şi-au ascuns carnetele de partid în congelator; că, cine ştie, "poate se întoarce roata"... Dar le-au cam căzut epoleţii, dar le-a cam căzut acum nasul la mulţi. Când alergi printre gloanţe, trebuie să te fereşti ca să nu le calci, ca să nu aluneci pe dârele lor fetide...
LUMI: Chiar aşa, Csuri. Culmea neruşinării. După ce au inundat atâtea cimitire, după ce au dărâmat atâtea mânăstiri, atâtea capele şi biserici, să mai aibă pretenţia şi la cruce. Crezi cumva că se temeau de iadul din cer, după ce-l experimentaseră pe spatele altora pe pământ?
CSURI: Dacă ai o cruce, dacă ai o lumânare la cap, asta nu înseamnă că ţi se iartă automat toate păcatele.
LUMI: Nu-ţi mai da şi tu cu părerea ca ceilalţi. Dumnezeu nu judecă după balanţele noastre. "Înainte de a fi comunişti, am fost români. (Csuri tuşeşte.) Înainte de a fi români, am fost creştini. Înainte de a fi creştini, am fost oameni." Nu ştiu cine a zis asta, dar a spus-o al naibii de bine... Bine că n-a spus ce am fost înainte de a fi oameni. Ha, ha!... Atei-atei, dar pe babacii lor şi i-au îngropat cu care trase de boi, pline cu colaci, cu mitropoliţi fonfăiţi şi bărbi până la brâu, cu jdemii de prapuri, soboare de popi şi cu cruci înalte cât Intercontinentalul...
CSURI: Păcate mari - cruci mari, păcate mici - cruci mici.
LUMI: ...Nu tu Internaționala Socialistă, nu tu Steaua Roşie... Cică să nu le strice tradiţia. Praf în ochi... pentru proşti.
CSURI: Bla-blauri. Crezi că nu m-am prins că le cam plăcea să stea cu fundul în două luntri, deşi nu erau lipoveni. Mai ales pe Canalul Dunăre-Marea Neagră, între două maluri de oameni mânaţi acolo pe arşiţă, precum cirezile... Ce să mai vorbim. Păduchi cu ochelari de soare care dau din mâini după muşte.
LUMI: Îhâ! Numai că luntrile astea ale lor erau cam, cam prea pe uscat. Păcat că am sesizat cam târziu. Prost să fii, dar să-ţi revii.
CSURI: Despre cine era vorba, "tovarăşa"? Cine, eu?
LUMI: Evident. Noi. Toţi. Dacă ai tăcut atunci ca şi ceilalţi, nu cumva, vrei să te dai şi tu vreo sculă de dizident? Că acum, aşa este moda.
CSURI: Mai bine mai târziu decât niciodată, dar să fie pe bune, nu crezi? Nu mai am loc de alţii pe liste, de foştii responsabili cu cadrele, de foştii activişti, de foştii secretari de partid. N-am început încă să ne vindecăm de metehne, de vrăjeli. Şi aici e cu pile, cunoştinţe şi relaţii. Am văzut pe unu' ieri care şi-a trecut în catastif toate neamurile, c-a auzit el c-o să se dea, mai târziu, ceva la toţi ăştia care... Pe-ale lui şi pe ale nevesti-sii, plus vecinii de pe scară...
LUMI: Trădătorii vor întotdeauna porţie dublă, chiar şi desert dacă se poate. Nu te-ai prins?... Păcat de decreţeii ăştia. Carne de tun. Garantat.
CSURI: Păcat. Nu trebuia să-i asmuţim împotriva mistreţilor. Trebuia să ne băgăm noi, hahalerele, ruginiturile, epavele, în faţă. Ca să ne mai spălăm obrajii şi bucile. Ca să le tăiem panglica, ca să le deschidem calea spre viitorul cu adevărat luminos, nu în "loc cu verdeaţă unde întristarea n-a pătruns"...
LUMI: Ne-am cocoţat unii peste alţii, toţi căcăcioşii cu gura mare, la balcoane, iar pe ei, săracii, i-am lăsat să se zgâiască la noi ca la nişte modele nedemne de urmat. Să se uite de jos în sus, ca la nişte munţi strâmbi care trebuie dinamitaţi... Mulţi dintre ei, săracii - perpendicular...
CSURI: Ce? Ai fi vrut să fie invers? Nu aveau limbajul comun bine pus la punct, pentru că aveau toată dialectica vieţii înainte.
LUMI: De unde până unde prostia asta? Morţii.
CSURI: Vieţii! Nu insista. Cel mai deştept cedează şi eu n-am de gând. Rămâne cum am stabilit.
LUMI: Cine?
CSURI: Noi.
LUMI: Când?!
CSURI: Forţează-ţi puţin memoria.
LUMI: Bine, dar şcoala, cercetarea științifică românească este cotată ca fiind drept una dintre cele mai bune din lume. Sau, mă rog, era până acum câteva zile... Nu te mai împăuna. Noi nu stabilim nimic. Suntem puşi aici doar să păzim nişte sicrie. La priveghi, cum s-ar zice...
CSURI: Cotată de cine? De "noi"?... De "voi"? (Râde nervos.) Pe ce te bazezi când afirmi bazaconiile, clişeele astea de cinci bani găuriţi? Pe spusele "academicienilor" autodeclarați? (Arată spre lăzile militare acoperite.)
LUMI: "Crede şi nu cerceta!" ...Ha! Bună idee! Dacă-s goale?
CSURI: M-ai spart! Mă laşi? Nu începe şi tu cu dezinformările aflate la ordinea zilei. Mai ales tu. Am pretenţii.
LUMI: Mda. Îl mai aşteptăm mult pe Marţian? Că mie mi s-a făcut frică. Îmi tremură toate oasele. Mi-e un frig interior. Nu ştiu de ce. Cred că e pe fond nervos. Sigur. Ce-ar mai merge acum un coniac Ovidiu, ce-ar mai merge un Turţ.
CSURI: Las că-ţi trece! Ce e cu atâta grabă? Imediat apar. Apar. Îmbată-te cu idei. Şezi blând. Întinde-te şi tu lângă mine, că doar nu eşti de fier. Înveleşte-te cu pufoaica asta... Ăştia doi oricum nu mai muşcă, pentru că nu mai pot să latre la microfon... Nu trebuie să-ţi fie frică de cei morţi care par vii, ci de cei vii care sunt morţi... Ce repede te clatini, Lumi, ce repede uiţi! Chiar că nu învăţăm nimic din trecut, de parcă trecutul ar putea învăţa ceva din prezent... Când a-ntrebat Marţian cine are sânge în pix să facă trebuşoara asta, tu ai ridicat, fruntaşo, prima, mâna... Nu fii nasoală! Hai! Recunoaşte, Lumi, recunoaşte! Nu te-a obligat nimeni să vii.
LUMI: Ce ochi ager ai, mister Csuri, chiar dacă porţi aragaz cu patru ochi pe nas. Când a zis că are nevoie de un bărbat şi de o femeie, am ridicat mâna, pentru că eram singura care îndeplinea ambele condiţii... Credeam că sunt la şcoală, la teză, că pot să mă afirm în planul noii lupte ideologice. De unde era să ştiu ce înseamnă codificatul "voluntari pentru o trebuşoară delicată"? Recunosc: nu m-am aşteptat chiar să împăturesc şerveţele, dar nici, nici chiar la SF-ul ăsta... Credeam că Marţian este profesor sau, mă rog, inspector. În învăţători, în profesori, trebuie să ai încredere mai ceva ca în proprii părinţi, chiar dacă mai dau, din gând în gând, cu subsemnatu' la Secu. Totul spre binele Tovarăşului, al patriei, partidului şi poporului. Asta ni s-a băgat sistematic, cu forcepsul, atâtea decenii în creiere. Bătuţi în cap. Aşa am fost educaţi.
CSURI: Da, da. Mai ales în agitatori, în politruci, în cei de Filozofie Politică. Ar fi trebuit să fie toţi puşi la zid, să se cureţe văzduhul patriei de miasme. Să avem şi noi, în sfârşit, un cer curat. Unul albastru infinit, ca al Angelei Similea.
LUMI: Cine suntem noi ca să-i judecăm? Istoria va decide.
CSURI: Mă cam îndoiesc. Depinde de cine plăteşte lefurile conţopiştilor... De ce nu vrei să mănânci şi ceva alimente? Am o pâine uscată şi o conservă de hering în ulei, prin raniţă... Dacă nu te saturi, apăs pe buton la casa de comenzi Mercur şi le spun să mai aducă nişte pui Petreuşi, nişte salam cu soia, nişte parizer ofilit... "Să se dea câte unul, să ajungă la toţi!"... Să sun?
LUMI: Nu ştiam că ai atâtea relaţii! Oricum nu pot să bag nimic în gură lângă ăştia întinşi. Mi-e lehamite. Nu vezi că se uită cruciş ca nişte zombies?
CSURI: Ce?! Prin capac? Hai c-ai luat-o rara! Cum poţi să-ţi dai seama?
LUMI: Prin capac, bacsi Csuri! Prin capac! Vrei să-mi vină rău? Au o privire atât de vizionară, atât de pătrunzătoare, atât de mândră. Ca o sulă de basculă. Li se pare că nu mă alimentez destul de raţional, destul de ştiinţific, pentru un vierme numerotat. Mai ales lu' tanti Leana, tovarăşei de viaţă a Tovarăşului... Că am pe tichet prea multe puncte. Şi cine are mai multe puncte decât o gărgăriţă devine suspect... Noi suntem un popor oligofren care nu putem să ne purtăm singur de grijă, care trebuie ferit de tot soiul de excese capitaliste şi imperialiste, de "agenturili" străine, nu ţi-e clar?
CSURI: Prostii. Bagă la ghiozdan ce este, mănâncă, nu te mai fasoli... Ia, să fie de sufletul lor! Spune köszönöm szépen, spune Bogdaproste! Spune: "O miel blândă sugea la doi mă-sa."
LUMI: "Un vacă mare" nu vrei? Nu?!... Mulţumesc frumos, da, Csuri! Bogdaproste, nu! Nu cred c-au avut aşa ceva măreţ precum e sufletul... Sau chiar dac-ar fi avut, nu şi-au dat seama, pentru că era total invizibil pentru dioptriile lor.
CSURI: Şi pe tine ce te doare? I-am cărat destul în spate. Gata, s-a terminat cu ei, cu Epoca de Aur... Începe o nouă eră. Calmează-te. Mâine avem încă o zi grea. Dacă nu mănânci tu, mănânc eu. Sunt rupt. Mănânci ori ba? (Înfulecă fără să aştepte răspunsul.)
LUMI: Staţi-ar în gât, bozgore!
Pauză.
CSURI: Ştii măcar ce înseamnă "bozgor"?
LUMI: ...Ungur, nu?
Pauză.
CSURI: Un om fără ţară. Dacă sunt "un om fără ţară", atunci de ce mi-a ţâţâit fundul pe baricada de la Inter, alături de tine, ce caut eu aici să mă perpelesc pe sicrie, lângă monştrii ăştia care ne-au futut toată tinereţea, toată viaţa? Am cumva moacă de fraier ori de cretin? Spune, am? Am?
Pauză.
LUMI: N-am ştiut!... Scuze!... N-aş fi bănuit niciodată că eşti atât de sensibil la alergeni... Nu pot să înţeleg cum poţi să bagi în tine atât de calm lângă hoiturile astea ilustre. Doar atât... Scuze!... Scuze!!!
CSURI: Tovarăşa Ştie-Tot, toată viaţa mea a fost o luptă continuă de-a supravieţuirea, un front pe două fronturi, chiar dacă în altă limbă... Avem şi noi torţionarii, avem şi noi trădătorii noştri, şi asta doare cred cel mai mult... Sunt obişnuit cu tot soiul de mirosuri, cu tot soiul de dejecţii umane. Nu are sens, tocmai acum, în aceste "clipe de grea cumpănă şi suferinţă pentru ţară", s-o fac pe delicatul. (Râgâie proletar.)
EA: Te-ai săturat după cum văd... N-ai ceva pentru arşiţă?
CSURI: Coniac, nu, Turţ nici atât... Moare.
LUMI: Cine?
CSURI: De varză. Într-o sticlă de lapte de un kil. De la mama Reka. De la noi de la ţară. Asta e băutura noastră răcoritoare pentru decembrie. Pe urmă, mai vedem. Pe urmă, mai analizăm. Pe urmă, mai supunem la vot.
LUMI: Mi-e sete rău. Nu vreau să-mi fie şi mai sete. Vreau apă. Apă. APĂ... (Apasă lung pe butonul soneriei.) Alo, dacă ne aude cineva, nu puteţi să ne aduceţi şi nouă o sticlă de apă minerală?... Miliţia! Miliţia! Mă piş pe ochii voştri, şobolanilor! M-auziţi, leprelor, m-auziţi? O-le-ole-ole-oleee! Ceauşescu nu mai eee!
CSURI: Ce urli, eşti proastă? Lasă păturile în geam! LUMI! Lasă-leee!!! Nu înţelegi că suntem nişte ţinte sigure pentru lunetişti? N-ai auzit că, hodoronc-tronc, vin ruşii cu tancurile şi elicopterele şi ne fac harcea-parcea că i-am trădat? N-ai auzit că teroriştii arabi răpesc copii direct de pe străzi, îi îndeasă în salvări şi le scot în canistre tot sângele pentru transfuzii? N-ai auzit că teroriştii sar din canale când văd borţoase pe stradă, pentru a le spinteca burţile cu baioneta? N-ai auzit că au otrăvit toate apele cu biturinika? Mai ceva ca pe timpul lui Baiazid.
LUMI: "N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid/ Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!" Întrebare de o sută de puncte: cine e, cine-a fost tovarăşul Baiazid?
CSURI: Fleoşc, Ştie-Tot, fleoşc! Ce, eu te-am întrebat cine-a fost Matthias Corvinus? Mai bine a-i face o cruce mare, mai bine a-i spune un Tatăl Nostru. Mai bine a-i spune Crezul. Mai bine ţi-ai scuipa în sân, peste alunele alea pricăjite. Se spune că, uneori, ajută.
LUMI: Ce banc prost! Să nu confundăm crezurile. Spânzuraţii nu agreează fularele, dragă. Nici măcar pe cele de mătase naturală de la Romarta. Nu cred c-ar mai folosi nimănui. "Lor", în niciun caz.
CSURI: Tare mai eşti acră la maţe. Ai grijă să nu te muşti de limbă, ca să nu turbezi.
LUMI: Nu m-am născut aşa.
CSURI: Te cred. Te-au înrăit alţii. Bazd meg! Ca şi pe mine.
LUMI: Vezi c-ai ghicit. Dă-mi un Carpaţi fără filtru, de la voi, de Sfântu' Gheorghe. Îţi dau două de Iaşi... Nu umbla cu cioace. Unul întreg. Bagă.
Fumează amândoi.
CSURI: La stilul tău, ai fi în stare să-ţi fumezi şi minţile. Chiar că.
LUMI: Oi-oi-oi! Parcă eşti mama. Bine că nu ştie, în momentul ăsta, unde sunt.
CSURI: Ce fel de familie sunteţi? Nu i-ai spus?
LUMI: E total liniştită când nu mă caută sectoristu' pe acasă. Crede că sunt pe Litoral, la produs... La ce i-ar fi folosit? Şi aşa nu mă crede niciodată. Tot timpul bănuieşte că sunt la futut, chiar şi când stau la coadă la Forţele de Muncă, chiar şi când sunt la Biblioteca Naţională... Tot timpul îmi repetă ca un papagal că nu sunt bună de nimic, că sunt o scursură, că sunt o parazită, că o să scrie să mă dea ăia la "Reflector", la Carmen Dumitrescu, ca să mă demaşte că sunt o cetăţeană certată cu legea, că sunt pleava societăţii, că-i mănânc pensia de măturătoare fruntaşă, că o rănesc profund în sentimentul matern inexistent... De asta nici nu mă străduiesc să-i demonstrez contrariul... Spune şi tu dacă femeia asta e normală? Merita să-i spun? Merita?
CSURI: Chiar că nu are percepţia subtilă a realităţilor româneşti. Ai dreptate. Emisiunea cea mai potrivită ca să debutezi ar fi fost "De la A la Z"... De ce crezi că Moise i-a tot invârtit pe evreiaşii săi vreo 40 de ani în jurul cozii, prin pustiu?
LUMI: Habar n-am! Luminează-mă!
CSURI: Ca să se elimine în mod natural vechea gaşcă plină de hachiţe şi să nu ajungă în ţara promisă decât tineretul imaculat. Nici măcar lui nu i-a fost îngăduit să păşească acolo, ci doar să se uite lung-lung, ca fraierul, printr-un binoclu de campanie... Pa-pa cu trecutul! Asta e. Chiar că nu poţi să te opui mentalităţilor învechite.
LUMI: De fapt ce e realitatea?
CSURI: Aia pentru care ne zbatem, aia pentru care luptăm, aia care ne-o construim singuri. (Arată ferm cele două lăzi militare sigilate.)
LUMI: Ne, ne, ne, ne! Nu se poate construi nimic pe cadavre... Ni se pare că ne-o construim singuri, dar de fapt ne-o construiesc sau ne-o demolează alţii.
CSURI: Da?!
LUMI: Da.
CSURI: Da?!
LUMI: Da!
CSURI: Nem tudom. Concurs rapid de memorie! Concurs!
LUMI: Pentru cine?!
CSURI: Pentru doi pui de urs.
LUMI & CSURI: Ura! Ura! Ura!... Ură! Ură! Ură!... Ura! Ura! Ura!... Ură! Ură! Ură!...
LUMI: Timişoara! Timişoara! Timişoara!
LUMI & CSURI: Să triumfe politica de destindere, colaborare, securitate, pace şi independenţă naţională!... Libertate, te iubim/ Ori învingem ori murim!
CSURI: Trăiască lupta unită a popoarelor pentru pace, dezarmare, pentru o lume fără arme şi fără războaie! Ura! Ura!... Jos Ceauşescu! Trăiască Partidul Comunist Român, în frunte cu secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu! Ura! Ura!... Jos comunismul!
LUMI: Trăiască 1 Mai - Ziua muncii! Trăiască 23 August!... Veniţi cu noi! „Veniţi cu noi pe Programul 2!”
CSURI: Trăiască unitatea de nezdruncinat a întregului nostru popor în jurul Partidului Comunist Român, al secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu!... Luptăm, murim,/ dar liberi vrem să fim!... Trăiască unitatea de nezdruncinat a întregului nostru popor sub conducerea Partidului Comunist Român, a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu! Ura! Ura!... Ieri la Timişoara, azi în toată ţara!
LUMI: Trăiască Partidul Comunist Român, detaşament activ al mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale! Ura! Ura!... Noi suntem poporul/ Jos cu dictatorul!
CSURI: Trăiască Partidul Comunist Român - forţa politică conducătoare a societăţii noastre socialiste!... Nu vă fie frică/ Ceauşescu pică!
LUMI: Trăiască comunismul, viitorul luminos al întregii omeniri! Ura! Ura!... Jos cizmarul!
CSURI: Trăiască unitatea de nezdruncinat a întregului nostru popor în jurul Partidului Comunist Român, al secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu! Ura! Ura!... Jos "savanta"!
LUMI: Trăiască solidaritatea şi colaborarea între partidele comuniste şi muncitoreşti, între toate forţele revoluţionare, progresiste, democratice şi antiimperialiste!... Soldaţi, soldaţi/ Pe cine apăraţi?
CSURI: Trăiască unitatea de nezdruncinat a întregului nostru popor sub conducerea Partidului Comunist Român, a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu!... Pace şi cadenţă,/ Fără violenţă! Fără violenţă!
LUMI & CSURI: Ura! Ura! Ura!... Gura! Gura! Gura!... Ura! Ura! Ura!... Gura! Gura! Gura!...
LUMI: Trăiască prietenia, colaborarea frăţească şi solidaritatea tuturor ţărilor socialiste!... Dreptate, ochii plânşi vor sa te vadă.
CSURI: Trăiască unitatea de nezdruncinat a întregului nostru popor sub conducerea Partidului Comunist Român, a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu!... Ceauşescu judecat/ Pentru sângele vărsat!
LUMI: Trăiască prietenia şi colaborarea dintre toate popoarele lumii!... Nu plecăm acasă/ Morţii nu ne lasă!
CSURI: Trăiască Partidul Comunist Român - forţa politică conducătoare a societăţii noastre socialiste!... Ole, ole, ole, ole, Ceauşescu nu mai e!
LUMI: Să triumfe lupta popoarelor pentru întărirea securităţii şi colaborării în Europa şi în întreaga lume!... De Crăciun ne-am luat raţia de libertate.
CSURI: Trăiască unitatea de nezdruncinat a întregului nostru popor sub conducerea Partidului Comunist Român, a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu!... Păcat, Păcat/ De sângele vărsat!
LUMI: Să acţionăm ferm pentru înfăptuirea hotărârilor Congresului al XIII-lea şi Conferinţei Naţionale ale Partidului Comunist Român!... Ceauşescu de Crăciun/ Porcul nostru cel mai bun!
LUMI & CSURI: Ura! Ura! Ura!... Gura! Gura! Gura!... Ura! Ura! Ura!... Gura! Gura! Gura!...
CSURI: Trăiască Partidul Comunist Român - forţa politică conducătoare a societăţii noastre socialiste!... Până ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
LUMI: Prin munca noastră hotărâtă pentru realizarea planului şi a angajamentelor pe anul 1989, să întărim necontenit forţa economică şi independenţa patriei socialiste!... Până ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
CSURI: Trăiască Partidul Comunist Român - conducătorul încercat al poporului nostru pe calea socialismului şi comunismului!... Până ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
LUMI: Trăiască eroica noastră clasă muncitoare!... Până ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
CSURI: Trăiască Partidul Comunist Român - continuatorul tradiţiilor revoluţionare ale clasei muncitoare, ale poporului român!... Până ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
LUMI: Trăiască ţărănimea patriei noastre!... Până ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
CSURI: Partidul - Ceauşescu - România!... Până ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
LUMI: Trăiască patria noastră liberă şi independentă - Republica Socialistă România!... Până ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
CSURI: Ceauşescu - PCR/ Două zile libere!... Veniţi cu noi! „Veniţi cu noi pe Programul 2!”
LUMI: Trăiască şi înflorească scumpa noastră patrie, Republica Socialistă România, liberă, independentă şi demnă în rândul naţiunilor lumii!... Până ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
CSURI: Stima noastră şi mândria, Ceauşescu - România!... Până ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
LUMI & CSURI: Ura! Ura! Ura!... Gura! Gura! Gura!... Ura! Ura! Ura!... Gura! Gura! Gura!...
LUMI: Trăiască harnicul şi talentatul popor român - constructor eroic al societăţii socialiste multilateral dezvoltate!... Ce mulţi de "trăiască" Atât de mulţi încât au început să ne doară fălcile, de parcă, în loc să mestecăm friptura de pe grătar, am fi mestecat grătarul de fontă... Până ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
CSURI: Ceauşescu - eroism, România - comunism!... Până ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
LUMI: Toţi pentru unu'!/ Toţi pentru unu'!... Trăiască intelectualitatea patriei noastre!... Există aşa ceva?! Credeam că numai unu' gândeşte pentru toţi. Dacă aş vrea, aş putea să pronunţ chiar şi numele lui "unu"... Până ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
CSURI: Ceauşescu şi poporul/ Patria şi tricolorul! Ura! Ura!... Jos cu dictatorul!
LUMI: Trăiască 1 Mai, Ziua solidarităţii internaţionale a celor care muncesc, ziua frăţiei muncitorilor de pretutindeni! Ura! Ura!... Până ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
CSURI: Ceauşescu şi poporul, patria şi tricolorul!... Până ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
LUMI: Trăiască 1 Mai - Ziua muncii! Trăiască 23 august!
CSURI: Vezi că pe asta ai mai spus-o!... Ceauşescu - România - Pace!
LUMI: Trăiască Partidul Comunist Român, detaşament activ al mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale!... Până ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
CSURI: Ceauşescu - Pace!... Adă bomba-ncoace!... Până ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
LUMI: Trăiască comunismul, viitorul luminos al întregii omeniri!... Până ieri am tăcut, de azi încep să urlu.
CSURI: Ceauşescu - România - Viitorul!... Veniţi cu noi! „Veniţi cu noi pe Programul 2!”
LUMI: Trăiască solidaritatea şi colaborarea între partidele comuniste şi muncitoreşti, între toate forţele revoluţionare, progresiste, democratice şi antiimperialiste!... Ceauşescu anul nou şi-l va face în cavou!
CSURI: Epoca Nicolae Ceauşescu - epoca de aur a României socialiste!... Ceauşescu anul nou şi-l va face în cavou!
LUMI: Trăiască prietenia, colaborarea frăţească şi solidaritatea tuturor ţărilor socialiste!... Ceauşescu anul nou şi-l va face în cavou!
CSURI: Epoca Nicolae Ceauşescu - epocă de glorioasă istorie, de măreţe înfăptuiri socialiste şi luminoase perspective!
LUMI: Trăiască prietenia şi colaborarea dintre toate popoarele lumii!
CSURI: În deplină unitate, sub conducerea Partidului Comunist Român, să acţionăm pentru realizarea neabătută a Programului partidului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism!
LUMI: Să triumfe lupta popoarelor pentru întărirea securităţii şi colaborării în Europa şi în întreaga lume!
LUMI & CSURI: Ura! Ura! Ura!... Gura! Gura! Gura!... Ura! Ura! Ura!... Gura! Gura! Gura!...
CSURI: Cine a câştigat?
LUMI: Nimeni, nu ţi-e clar? Pierdere de vreme. Nici măcar lăzile astea goale.
CSURI: Nu sunt goale. Repet. Nu sunt goale. Eu le-am cărat. De asta mă doare, de asta mă taie în spate.
LUMI: Atunci sunt umplute cu pietre, cu gunoaie, cu momâi... Pariu?
CSURI: Pe ce?
LUMI: Pe toate ţigările tale din raniţă. Te rişti?
CSURI: ...Şi dacă pierzi tu? Ce faci?
LUMI: Talente, ce să fac. Eşti foarte convingător, mai ales când îţi ceri drepturile. Mă mărit cu tine, acum, cât încă nu mi-au căzut dinţii de lapte. Pe bune.
CSURI: Ha?!... Mi-a fost luată o dată libertatea, nu mai vreau ş-a doua oară.
LUMI: Atunci, te măriţi tu cu mine. Am serviciu, am buletin de Bucureşti, am două cecuri de 5.000 cu dobândă şi câştiguri în autoturisme... Ce vrei mai mult?... Tu ce ai, în afară de ce-au avut şi ceilalţi pe care i-am cunoscut?
CSURI: Un ţambal.
LUMI: Hopa, nu ştiam de unde sare greierele. Cri, cri, cri! Nu ştiam ce suflet de artist neînţeles zace lângă mine. Chiar că mă mărit, numai să pierd pariul. Ceea ce e IMPOSIBIL!!! M-ai convins definitiv.
CSURI: După tot ce mi-ai spus c-ai făcut înainte de a ne cunoaşte? După toate abuzurile, după orgiile, după tot cârnatul ăla de antemergători... Cel puţin, eşti cu analizele la zi?
LUMI: ...Trebuie să-mi apreciezi măcar sinceritatea, că mi-am dat aurul fals, arama coclită pe faţă. N-ar fi fost frumos să afli de la brigada 40, de la regimentul 16, de la Şcoala de corecţie din Tichileşti...
CSURI: Ce-i corect e corect. Asta aşa-i. Avantaj Năstase. Ilie.
LUMI: Să ştii că, oricare-ar fi rezultatul, eu sunt cea care pierde mai mult. Mă aşteaptă garnituri întregi de tren pline de farfurii nespălate, şlepuri întregi de pelinci nu tocmai curate, milioane de ore pierdute de stat la cozi. Avantaj Ion. Ţiriac.
CSURI: Să-mi trag palme! S-au întâlnit Frumoasa şi Bestia într-o cantină plină de chiftele de peşte congelat şi muşte, şi merg să facă amor şi progenituri la mansardă, în Ferentari, într-un cămin scorojit de nefamilişti!... Iartă-mă, dragă, dar nu mai cred în poveşti, nici măcar în cele nemuritoare, cu toate că stră-străbunicii mei au fost nobili... E-hei! Şi încă ce nobili!
LUMI: Uită, "burghezule", uită... Comunismul a avut grijă să ne niveleze, să ne facă pe toţi egali, cel puţin la modul formal, anulând total meritocraţia; întemeindu-se pe ură şi dispreţ. Femeile erau egale cu bărbaţii, intelectualii cu cretinii, leprele cu cei destoinici. Numai puşcăriaşii aveau regim separat... Doar pe vremea comunismului a existat adevărata dragoste, pentru că toţi eram săraci lipiţi şi puteam să ne concentrăm doar asupra adevăratelor perle ale naturii... Da, da. Nu ne încurcau deloc titlurile ori cele materiale, aveam doar o problemă cu lungimile... E vremea să începi să citeşti un roman de dragoste din Biblioteca pentru Toţi. Unul necenzurat. Poate chiar să-l scrii... Ştii să scrii?
CSURI: Nu stăpânesc atât de bine limba română. Doar te-ai convins. Ştiu însă să trag foarte bine la tir, în tot soiul de "portrete"... Am să-ţi aduc sub fereastră o cutie întreagă de căniţe de plastic, o duzină de veveriţe umplute cu rumeguş.
LUMI: Da, da, avem mult de corectat. Exersăm împreună. Dacă am fost profesoară pentru atâţia, de ce n-aş putea să-ţi fiu şi ţie care ai un nivel de inteligenţă mult peste medie?... Am lucrat ca stenodactilografă într-un birou plin cu avocăţei chei şi deprimaţi, am lucrat la CEC şi la Casa Poporului... Mă pricep în egală măsură la litere ca şi la cifre...
CSURI: Mie-mi plac mai mult rózsák...
LUMI: ...Ce-i aia, ţuţurel?!
CSURI: Trandafirii cu parfum. De orice culoare. Unchi-miu a lucrat cu Ştefan Wagner. De acolo mi se trage.
LUMI: Şi cu ţambalul, de unde până unde...?
CSURI: Am avut un unchi şi la Reghin. La Fabrica de viori. Paznic de noapte. Cânta la stele foarte inspirat. De foame.
LUMI: Ce frumos! Ce patetic! Ce înălţător!
CSURI: Mai am şi nişte unchi ciobani la Șimleu Silvaniei, să ştii. De acolo am moştenit...
LUMI: Ajunge. Să rămânem la ţambal şi la flori. Este suficient pentru efect. Păcat că cele din urmă... au ţepi.
CSURI: Asta ca o protecţie împotriva tuturor rumegătoarelor.
LUMI: Chiar că unchi-tu a lucrat cu Ştefan Wagner. M-ai convins. Ştii prea multe detalii nesemnificative pentru un neiniţiat.
CSURI: Zilier. Da' să ştii că nu plătea cine ştie ce. Neamţ, ce vrei. De fapt, şi pe el îl plăteau alţii. Visător, ce mai... Da' tot n-a reuşit să creeze primul trandafir albastru... Ăsta e regretul său major.
LUMI: Eu una aş fi lucrat şi gratis, doar ca să fiu în preajma lui. M-aş fi săturat doar cu miresme, cu uleiuri volatile. Mi le-aş fi pus în păr... Verificăm?
CSURI: Ce?
LUMI: Lăzile.
Pauză.
CSURI: Nu vezi că au sigilii de plastilină? Curtea Marţială ne mănâncă! Nu te joci!
LUMI: Mă pricep şi la sigilii. Dacă sesizează cineva ceva, iau asupra mea tot. Deşi, în bulibăşeala asta... n-aş crede să mai verifice ceva cu adevărat... Totul e la hoha. Sunt prea ocupaţi care să pună primul mâna pe ciolan... Apeşi cu o monedă de un leu peste plastilină, aşa, puţin mai câş... şi gata. Important e să se vadă stema...
Pauză.
CSURI: N-am decât un briceag "Pionierul".
LUMI: Bun şi ăsta, în lipsă de altceva. Hai să începem cu primul, cu cel de lângă perete. Ăsta mâzgălit cu cretă, în colţ.
CSURI: Nu e nicio mâzgălitură. E semnul lui Marte. Cum de nu l-am văzut până acum?
LUMI: Semnul lui Marte?
CSURI: Un cerc cu săgeată îndreptată în sus.
LUMI: Marte - zeul războiului. Un semn masonic, desigur. Bănuiam eu ceva. Acum sunt sigură. Nu mă mai poate prosti nimeni.
CSURI: Da' de unde... Simbolul masculinităţii, al virilităţii. Al războiului, dacă vrei. De ce crezi că planeta Marte e denumită ca Planeta Roşie?
LUMI: De chichi şi de un leu ridichii!... Bună, bună de tot. Ca banc. Care virilitate? La vârsta lui?... Ce zi e azi?
CSURI: Marţi.
LUMI: Marţi?! Dă-mi o palmă. Rapid.
CSURI: Ce?!
LUMI: Credeam că te-ai prins... Dă-mi o palmă, ţi-am spus! Una zdravănă, ca să-mi revin!... Da, da. De asta tot întreba Marţian, în stânga şi-n dreapta, de o bucată de cretă... Clar. Ăsta trebuie să fie coşciugul Tovarăşului. Sigur. Vezi ce semn e pe celălalt, al "savantei de renume mondial", al Tovarăşei academician doctor inginer...
CSURI: Ar trebui, prin eliminare, să fie semnul lui Venus. Dar, din păcate, nu văd absolut niciun semn. Nu e. Chiar că nu e.
LUMI: Normal. Planeta Venus nu are nici un satelit natural... Nu ţi-e clar? Cred că "liber-cugetătoarea" purta pe sub fusta plisată un făcăleţ de stejar. Asta pentru că nu era femeie, da' nici bărbat, pentru că voia să fie de toate şi peste tot... Ar trebui să ne lămurim care şi ce, nu? Până nu e prea târziu. Te rişti?
CSURI: Bazd meg! Stai de şase. Nu vreau să intru în cine ştie ce bucluc.
LUMI: Fii liniştit. Nu au timp de noi. Cred că s-au dus să sape gropile cât mai departe, în vreo pădure, în vreo râpă ori sub Arcul de Triumf; să le facă cât mai adânci... Ştii, pe întuneric durează mai mult, aproape triplu.
CSURI: Ce?
LUMI: Săpăturile. E atât de dificil să îngropi un trecut subnutrit... E atât de uşor să îngropi un prezent lipsit de aripi...
CSURI: Ajută-mă!
LUMI: Nu pot nici să mă ajut singură.
CSURI: De ce?
LUMI: Nu mi-ai spus tu să stau de şase, nu mi-ai spus tu să fiu cu ochii-n patru? Şase şi cu patru fac zece, împărţit la doi...
CSURI: Lorelai!
LUMI: Ce "Lorelai"?!... Lumi!!!
CSURI: Chiar că sunt obosit. Scuză-mă... Lumi! Îţi sunt dator c-un miel, dar cum suntem de-abia la Crăciun, ar trebui să mai aştepţi cel puţin până-n Martie, de Paşte... Până dimineaţă oricum nu vine nimeni. Sunt foarte sigur de ceea ce spun.
LUMI: Cum nimeni?! Nu crezi că suntem pândiţi? (Apasă cu disperare pe butonul de panică.) Alo, Miliţia! Miliţia? Şobolănimea albastră? Unde v-aţi ascuns? Ofiţerul de serviciu? Vreau să ies! Vreau să merg la toaletă, sinonimul cuvântului WC!
CSURI: Du-te într-un colţ, în spatele stâlpului de beton... Am să sparg toate neoanele astea nenorocite, am să fluier foarte tare, am să mă fac că nu te aud, am să deschid larg toate ferestrele să intre "Wind Of Change"... Ce vrei, doar e o situaţie excepţională. S-a şi decretat, dacă nu ştiai.
LUMI: Excepţională, nexcepţională, dar sigur e groaznic. Mai ales în situaţia mea.
CSURI: Pentru mine nu chiar atât de excepţională... La noi e mai simplu. Mult mai simplu.
LUMI: Rezist. Rezist... Oare rezist?
CSURI: Nu ai decât două variante. Amândouă cu câte 50% şanse de reuşită... Până una alta, apucă capacul greu de stejar, doar e ideea ta!... Uşor, uşurel!... Ce încruntat... "Geniul Carpaţilor". El pare să fie. El e. În ultimul rol, cel care i se potriveşte cel mai bine. Deşi pare foarte boţit, mult mai boţit decât la televizor... Ce moacă!... Fracul îi mai lipseşte... Are ceva din tragismul lui Charley Chaplin, nu crezi? Deşi vorbim de "genii" total diferite.
LUMI: În "Dictatorul", desigur... Mă stăpânesc... mă stăpânesc... mă stăpânesc... Să-l deschidem şi pe celălalt. Pe celălalt, nu auzi?... Trebuie să fac ceva ca să nu mă gândesc la... Eşti galben tot... Ce ai?! Eşti bărbat sau eşti...? Pune umărul, nu te mai holba ca la maşini străine! Parcă n-ai mai fi văzut toată viaţa femei intrate în panică...
CSURI: Ăsta, al doilea, e mult mai bine fixat. Cel care a făcut, care a fost pus să facă trebuşoara, parcă se temea ca moarta să nu evadeze şi să-l strângă temeinic de gât... Ai curaj să ridici pânza?
LUMI: Mă stăpânesc... mă stăpânesc... mă stăpânesc... Da, da, ea pare să fie, ea e... Deşi pare mult mai hidoasă, deşi este mult mai hidoasă decât în ziare, decât la televizor, decât pe coperta revistei "Femeia". O adevărată scorpie. Ar trebui expusă la muzeu, la Antipa. Printre dinozauri şi crocodili.
CSURI: Dac-ai ştii pe câţi mieluşei albi i-a halit scorpia asta crăcănată, te-ai cruci... Gata. Acum că te-ai lămurit, acum că ne-am lămurit ce şi cum, pune pânzele astea pătate la loc. Eu nu am de gând să-i ating. Mi-e frică să nu se ia. Mi-e frică să nu mă contaminez.
LUMI: De ce?!
CSURI: De lăcomia, de grandomania lor, de boala lor nemăsurată pentru putere. Vreau să rămân un simplu cetăţean român de etnie maghiară. Unul onest. Vreau să sfârşesc în patul meu cu arcurile rupte de călărelile atâtor generaţii de nobili demni, nu pe lângă vreun zid netencuit...
LUMI: Hopa! Nişte pacheţele pline de "verzişori". Se pare că n-au vrut să plece tocmai cu mâinile goale, doar cu ortu' popii... Da, frăţică, nu toţi pot să fie ca Cezar, nu toţi pot să fie Cezar, chiar dacă se cred Cezar... Ia să facem noi un micuţ inventar revoluţionar... Ce crezi că e bulumacul ăsta?
CSURI: Să trăiţi! Sceptrul regal al preşedintelui, de care este ataşată o telegramă: "Apreciez profund actul dumneavoastră istoric de instituire a sceptrului prezidenţial." Semnat, Salvador Dali... Mustăciosul?! Cum de nu s-a temut de mâna lungă a Tovarăşului, cum de s-a riscat să stea la cioace cu el?
LUMI: Nu cred c-a perceput cineva ironia lui în legătură cu kitsch-ul ăsta aurit, numai bun de spart nuci. Altceva?
CSURI: Titlul de "Erou al Muncii Socialiste". "Omagiu". Ultima ediţie. Pe hârtie de lux, tataie, de lux. Şi când te gândeşti că, de câţiva ani buni, nu se mai găsea nici măcar hârtie igienică din aia căcănie, cu aderenţă de polizor... Şase kilograme de laudă eternă din partea marilor poeţi şi scriitori ai vremii: Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor, Mircea Sântimbreanu, Eugen Barbu, Paul Everac, Geo Bogza, Marin Sorescu, şi... şi... Nichita Stănescu!!!... Nu se poate!!! Foarte, foarte interesant. Nu-mi vine să cred! Da! Foarte tare! "Eu nu mă spăl de poporul meu..."
LUMI: Nu-mi mai citi! Nu-mi mai citi!!! Mă stăpânesc... mă stăpânesc... mă stăpânesc... L-o fi luat şi pe el valu'... N-o fi fost treaz. Sigur. L-au băgat şi pe el în cârd, cu de-a sila. Era în sevraj... era după o navetă de vodcă... Opreşte-te! Mi s-a făcut subit greaţă! Adu-mi o găleată! Vomit cărăbuşi!
CSURI: Bazd meg! Un steag roşu cu secera şi ciocanul, plin de sânge închegat, plin de puroi...
LUMI: Dă-l în mă-sa. Pune-i-l între picioare.
CSURI: O diplomă şi o cupă oxidată de la Cântarea României!
LUMI: 40.000 de tone de porumb la hectar. Ha?! Ce cântare foloseau?!.... Un registru slinos cu recoltele fantastice ale agriculturii româneşti.
CSURI: "POPORUL, CEAUŞESCU, ROMÂNIA - cântece patriotice." Electrecord. Disc de vinil. Conţine, printre altele, lătrăturile "înflăcărate":
LUMI: "Poporul, Ceauşescu, România"
CSURI: "Slavă Preşedintelui Dintâi"
LUMI: "Sunaţi trompete de argint"
CSURI: "Din plai de Olt"
LUMI: "Întru mulţi ani, fiu brav al ţării"
CSURI: "Comandantul suprem"
LUMI: Aaa... Versuri "înaripate" semnate de: Victor Tulbure, Mircea Block, Alexandru Andriţoiu, Aurel Storin...
CSURI: Eee.. Muzică de "zile mari": George Grigoriu, George Bazavan, George Vancu, Florin Comişel...
LUMI: O chiuretă ruginită, îndoită la mijloc... un set de prezervative marca Dermatina cu gust de pucioasă, găurite în vârf... o pungă transparentă sigilată, cu o maşină manuală de tuns în interior şi o adeverinţă pentru a purta barbă şi păr lung pentru interpretul rolului Mihai Viteazu...
CSURI: O pereche de sandale Guban, un deux-pieces comandat la Apaca, copiat după un model Christian Dior... o blană africană veritabilă de leopard, plină de molii grase... U-hu! "Polimerizarea stereospecifică a izoprenului"... Ha-ha-ha-ha-ha! Autor: Ceauşescu Elena, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1979...
LUMI: Un butaş de răchită care face micşunele... Mă stăpânesc... mă stăpânesc... mă stăpânesc... Un flacon de... cianură... Nu se mai săturau, nu se mai săturau.. Pentru ce le-o fi trebuind?! Doar aveau totul! Chiar şi linişte.
CSURI: Da de unde. Li se părea... Un "Angajament" în alb, o cartelă de pâine, culoarea roz-chiloţiu, cu toate zilele lunii bifate cu pixu'...
LUMI: M-am săturat. Gata. Ajunge. Pune totul la loc. La loc.
CSURI: Eu încă nu... Un exemplar cu paginile netăiate din "Amugul zeilor"... Ha-ha-ha-ha! În sfârşit!!! Asul din mânecă: "Înainte de toate, doresc să vă informez pe dumneavoastră despre o importantă hotărâre adoptată în această zi de Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central al partidului privind nivelul de trăi al oamenilor muncii. Am hotărât în această dimineaţă că, începând de la 1 ianuarie, să majorăm în cursul anului viitor retribuţia minimă de la 2.000 la 2.200 lei. De această majorare importantă vor beneficia peste 1.500.000 de oameni ai muncii. Tot de la 1 ianuarie, vom majora alocaţiile pentru copii, între 30-50 de lei. În raport cu numărul de copii şi de retribuţia oamenilor muncii – ceea ce constituie un ajutor puternic, pentru circa 4.400.000 de copii ai patriei noastre. De asemenea, se vor introduce indemnizaţii de naştere, de l.000 de lei, pentru toate femeile, cu începere de la primul copil, iar, în continuare, pentru femeile care nasc doi sau mai mulţi copii, indemnizaţia la naştere va fi de 2.000 de lei pentru fiecare copil – ceea ce constituie, de asemenea, un puternic stimulent, de ajutor pentru mamele, pentru femeile patriei noastre." Ia uite, ultimul lui discurs bătut la o maşină specială de scris cu corp de literă uriaşă... Despre realizările revoluţiei socialiste. Prosteală pe faţă. N-a mai apucat să-şi facă efectul.
LUMI: Cuvântare. Nu putea să aibă discursuri, doar monologuri.
CSURI: Aaa! Fotografii! Fotografii lângă urşi împăiaţi! Ce frumos! Valentin, Zoia şi Prinţişorul... Un adevărat barometru al normalităţii. Ce familie unită, ce familie frumoasă, ce familie model! Păcat că s-a cam împuţinat.
LUMI: Numai bună de pus pe rană!
CSURI: Acum chiar că-i gata, acum chiar că mi-a ajuns până aici... Ce te tot holbezi? Pune-i capacul!
LUMI: Încă nu. Distracţia de-abia de acum începe.
CSURI: Te-ai ţăcănit? Ce nu?
LUMI: Vreau să i-o văd.
Pauză.
CSURI: Ce?!
LUMI: Vreau să i-o văd neapărat. Vreau să văd cât de mare o are. Vreau să văd cu ce a regulat toată ţara, tot poporul ăsta, timp de un sfert de secol.
CSURI: Parcă spuneai adineauri că ţi-e greaţă de el. Nu-ţi mai e?!
LUMI: Mi-e greaţă, dar vreau să i-o văd!... Ai înţeles?
Pauză.
CSURI: Ai înnebunit de-a binelea, Lumi, chiar că ai înnebunit! Chiar că eşti bolnavă. Chiar că eşti antagonică. Pe bune? Asta se cheamă profanare de cadavre şi conform codului penal se pedepseşte cu.. cu...
LUMI: Dă-te la o parte! Dă-te!!! Am fost profanată de el o viaţă întreagă, de ce n-aş avea şi eu avea dreptul să-l... Ridică-i maieul!
CSURI: Ce faci?! E păcat de Dumnezeu!
LUMI: Îl ţin eu, dacă tu nu poţi... Ridică-i maieul!... Maieul!!!
CSURI: Sufletul lui se află deasupra noastră, Lumi! Experimentează singurătatea şi abisul! Face cercuri concentrice în jurul nostru ca un pescăruş speriat!... Îl auzi cum se zbate de geam?... Îl auzi? Trebuie să deschidem neapărat ferestrele ca să iasă afară!
LUMI: Gura, Csuri! Nu romantiza mlaştinile ca un englez. Ţi-am spus că vampirii ăştia doi n-au avut pic de suflet. Ridică-l!
CSURI: Ce piele albă şi lucioasă, de adolescent... Poate chiar s-a hrănit, aşa cum şuşotesc unii la colţuri, numai cu lapte de mamă, poate chiar îşi schimba sângele lui puturos, la fiecare trei luni, cu sânge de sugari...
LUMI: Deschide-i prohabul moşului! Vreau să-i văd "ciocănitoarea"!
CSURI: LUMI!!! Te rog! Nu fii paranoică! Îngerul tău plânge, şi-a ascuns faţa în pumni! Simţi cum se zgâlţâie lăzile astea?... Îl auzi?
LUMI: Auzi, tu eşti normal? Nu ţi se pare că ai păsărele la cap? Deschide-i prohabul, am zis. Dacă nu te simţi în stare, o fac eu. La o parte! Sunt foarte pricepută la dezechipări, doar ţi-am povestit.
CSURI (se întoarce cu spatele): Fă-o tu, dacă ai curaj. Tu. Eu, nu... Auzi pescăruşul? Îl auzi?... Fă-o tu singură. Fără mine. Ai priceput?
Pauză.
CSURI: Te-ai lămurit cum stă cu problema? Te-ai lămurit?
Pauză.
LUMI: Ce duhoare de cucuvele... Hai să... punem totul la loc... Hai să... închidem... lăzile astea kaki, cât mai repede...
CSURI: De ce ţii mâna la spate, ai ascuns ceva?... Nu trebuie să luăm nimic din ororile astea, nimic din blestemul, nimic din moştenirea grea a trecutului asupra noastră. Ai înţeles?... N-am ajuns atât de jos încât să jefuim hoituri.
LUMI: E doar mâna cu care am atins...
CSURI: Nu-mi spune. Nu-mi spune!... Nu! Nu! Nu!... Dă-te cu spirt! Cu spirt! Chiar acum!... Poate, într-o zi, va ajunge mâna cu care ai să mângâi obrajii copilaşilor noştri...
LUMI: ...Care copilaşi?!
CSURI: Ai noştri, Lumi, ai noştri. Rezultaţi din unirea mea sinceră, sănătoasă şi convingătoare cu tine.
LUMI: Ce?!... Chiar că prinzi "Europa Liberă".
CSURI: Ai pierdut pariul. Trebuie să suporţi consecinţele... Ai uitat?
LUMI: Care pariu?!
CSURI: Ăla la sfârşitul căruia trebuia să te măriţi cu mine sau invers. Nu mai contează. Vremurile sunt destul de tulburi. Ne căsătorim. Ne regulăm muncitoreşte, de patru ori pe zi. Facem plozi sănătoşi sau cum or ieşi. Aducem contribuţii importante la bugetul statului. Susţinem venitul pe cap de locuitor la 9.296 $ . Dacă nu suntem călcaţi pe trecerea de pietoni, murim uitaţi la 69 de ani.
LUMI: ...Când?
CSURI: Acum. Ţac pac. O semnătură şi gata. Nu există cale de întoarcere. Suntem bifaţi.
LUMI: Unde?
CSURI: Nu te mai prosti. Cum unde? Aici.
LUMI: Cum?!
CSURI: Cum ai văzut că se face de obicei. Da, da, te salvez a doua oară. Totul e absolut legal, conform constituţiei în vigoare. Avem un martor incomod. Avem. Avem prezent preşedintele în exerciţiu al ţării? Avem. Ce vrei mai mult?
Pauză.
LUMI: Nu am păpuşă Arădeanca lipită cu scoci pe Dacia naşului... Nu am chiloţi tetra. Nu am fursecuri, nu am buchet de garoafe roz.
CSURI: Eu sunt buchetul tău de rózsák albaştri. Eu. Ai uitat?
LUMI: Săru-mâna, domnule doctor-inginer Wagner! Faceţi bici din rahat, deşi aţi putea să faceţi şi invers! Faceţi adevărate minuni! Păcat că în ţara asta nu vi se recunosc încă meritele, poate în următorul mileniu. Totul e să mai aveţi puţină răbdare, să mai rezistaţi încă 20 de ani. Da, da, luaţi bine aminte la Tutankamon... Csuri, Csuri! Ce frumos miroase a smirnă şi tămâie în jurul tău... Păcat că nu am rochie de mireasă. Una ţeapănă de la Casa de Modă "Venus". Una făcută pe comandă la Zina Dumitrescu.
CSURI (smulge perdeaua prăfuită de la geam): Asta ce-i? Ce-i? Nu crezi că asta e cea mai potrivită? Nu vezi?
LUMI: Minunat!... Inele de aur, ceva?
CSURI: Se face. Tot tacâmul. Din conserva asta coclită. Preferi cu model sau simplu?
LUMI: Ştiu şi eu. Crezi că am vreo şansă să devin o femeie normală? Crezi că am vreo şansă să devin mamă-eroină?... Ar trebui să mă mai gândesc, să mă prefac că ezit, să fac ceva-ceva talente, doar e viitorul meu în joc, nu?
CSURI: Nexa! Nu pari genu'. Orice căsătorie e un risc major de 99,999%... Asumă-l. Ce, crezi că la mine e mai uşor; că în sinea mea nu se dă o luptă interioară, mai ales după ce-ai aruncat o lumină asupra trecutului tău tenebros?... Şi apoi cunosc, cunosc destui care, după ce-au trăit împreună vreo şapte-opt, ani s-au hotărât să se legalizeze, să se căsătorească la Sfat.
LUMI: Şi? Ce-i cu asta?
CSURI: Nu e o regulă obligatorie. După o săptămână erau deja cu geamantanele la tribunal. Pentru "nepotrivire de caracter".
LUMI: Aranjează-mi voalul. M-ai convins. Tu eşti, de azi înainte, oglinda mea. E bine? Nu sunt prea palidă?
CSURI: Da de unde! Doar atât cât trebuie pentru o luptătoare. Niciodată nu te-am mai văzut atât de frumoasă. Ca o icoană afumată ivită dintre moloz. Poate doar când te-am ridicat de pe asfalt, din faţa TAB-urilor... A fost ceva ca un scurtcircuit atunci. Unul de 6 kv.
LUMI: Naivule. De-abia acum mi-am dat seama, dar după cum se spune, niciodată nu e prea târziu. Masculul meu alfa, beta şi gamma. Eşti bărbatul meu nepereche. Da, da, marţi - trei ceasuri rele/ Cin' le prinde să se spele... Când se termină tămbălăul ăsta cu nuntaşi împuşcaţi înainte de dare, du-mă în magicele judeţe Harghita şi Covasna, ca să murim de foame dacă nu pronunţăm magicul kenyér...
CSURI: Asta aşteptam să aud; chiar dacă în limba română, cel mai adesea, limba o ia înaintea creierului... Nu ştiu de ce ţi-a luat atât de mult timp până să te hotărăşti.
LUMI: Un sfert de secol. Cu bătaie. Cine ştie cât mai am de trăit cu vremurile care vin. Cercetările mele îndelungate au luat sfârşit. Gata, Csuri, m-am hotărât să mă fac virtuoasă, să îmi caut un loc de muncă la Institutul de Etnografie şi Folclor, să îmi scriu memoriile pe o frunză îngălbenită de timp... Îmi ajunge de atâta solo. Notează pe calendar. Îmi pun pirostiile cu tine. Eşti pregătit?
Pauză.
CSURI (tuşeşte oficial): Cetăţeană...
LUMI: Buşilă.
CSURI: Cetăţeană Buşilă Lumi...
LUMI: Luminiţa-Rodica, mai precis.
CSURI: Cetăţeană Buşilă Luminiţa-Rodica, de bună voie şi nesilită de nimeni, iei în căsătorie pe cetăţeanul...
LUMI: Mă căsătoresc, mă căsătoresc, numai cere-ţi mai înainte scuze că mi-ai făcut sânii "alune pricăjite"! Am de unde să le dau destule lactate progeniturilor noastre.
CSURI: Dacă i-aş fi comparat cu nişte bostani, ai mai fi avut acum ceva de comentat?
LUMI: Csuri! Nu întinde coarda! Filează!
CSURI: Bine, îmi cer scuze. Scuze, dragostea mea, scuze, scuze! În urma unei sumare analize vizuale, declar, în totală cunoştinţă de cauză, că sânii tăi se încadrează în parametri normal, fiind chiar uşor excedentari, în total dezacord cu mult-trâmbiţata creşterea noastră economică... Corect?
LUMI: Foarte. Am uitat tot. Doctor de raţe te faci. Ţine-o tot aşa.
CSURI: Cetăţeană Buşilă Luminiţa-Rodica, de bună voie şi nesilită de nimeni, iei în căsătorie pe cetăţeanul...
LUMI: Csuri.
CSURI: Tibor. Csuri e numele de familie, dacă nu ştiai.
LUMI: Şi eu care eram sigură că te cheamă Bazd meg...
CSURI: Nu mă mai întrerupe. Ăla e frate-miu... Nu ştii ce greu e să joci în dublu rol, mai ales când nu ai pic de talent, mai ales când ai o mamă foarte derutantă, cum e a mea... Cetăţeană Buşilă Luminiţa-Rodica, de bună voie şi nesilită de nimeni, îl luaţi în căsătorie pe cetăţeanul Csuri Tibor-Levente?
LUMI: Igen.
CSURI: Cetăţene Csuri Tibor-Levente, de bună voie şi nesilit de nimeni o luaţi în căsătorie pe cetăţeană Buşilă Luminiţa-Rodica? Da? Da. Da.
LUMI (pentru sine): Da. Da. Da. A spus de două ori "da", cu toate că nu este dadaist... Oare ştie ce a spus?... N-ar avea nevoie de un translator?
CSURI: Linişte, vă rog, în sala de ceremonii, altfel vă evacuez! (Tuşeşte.) În urma consimţământului dumneavoastră liber şi deplin exprimat, vă declar căsătoriţi. "În Republica... (Ezită.) Capitalistă România, femeia are drepturi egale cu bărbatul. Statul ocroteşte căsătoria şi familia şi apără interesele mamei şi copilului."
LUMI: Suntem doi oameni maturi. Puteai să sari peste aberaţia asta continuă.
CSURI: Mulţumesc pentru sugestie. Am să ţin cont data viitoare... Ce nume de familie doriţi să purtaţi în timpul căsătoriei?
LUMI: Părerea mea e c-ar fi foarte potrivit ca fiecare să-şi păstreze numele cu care s-a obişnuit.
CSURI: Idem. Dă, Doamne, să n-o dăm în bară! Mai ales la început de drum!... Felicitări! Sănătate şi cât mai mulţi copii vorbitori de nenumărate limbi! Domnule Levente, vă puteţi săruta oficial soţia, conform tradiţiei, de treizeci de ori.
LUMI: Care tradiţie?
CSURI: Cea inventată de subsemnatul, cea comună... Priceput?
LUMI: Că începem o viaţă nouă? Încerc să conştientizez, dar să ştii că mi-e greu, greu de tot. Nu ştiu să fac Kürtös, nu ştiu decât să fac ochiuri moi cu margarină Unirea de Iaşi.
CSURI: Parcă numai ţie ţi-e greu? La toţi ni-i greu, Lumi, la toţi. Mai ales acum când se schimbă meniurile. Mai ales pe urmă. (O ia în braţe.)
LUMI: Cred că am început să-l înţeleg pe Sisif... Voiam să-ţi reamintesc de fostele mele cu relaţii cu cetăţenii ruşi, arabi, iugoslavi, est-germani, polonezi, cehoslovaci, americani, evrei, palestinieni, sud-africani şi cu cei din ţările lumii a treia... Ca să nu fie discuţii ulterior.
CSURI: Chiar că-mi plac încurcăturile şi borcanele sparte. Prefer femeile cu o vastă experienţă, Lumi... Şi când te gândeşti că eram atât de aproape unul de altul, la o aruncătură de glonţ... Cum de nu ne-am găsit până acum, Lumi? Cum?
LUMI: Dacă aş şti, ţi-aş răspunde. Poate ne trebuia un dum-dum ca să ni se risipească amândurora pâcla de pe ochi... Mai bine mai târziu decât niciodată, Csuri. Mai bine mai târziu. Am avut fiecare o carieră solo accidentată, vreau să sfârşim ca un grup bine închegat.
CSURI: Evident, Lumi, evident. Aş vrea să te trec pragul sublimului, dar văd că uşa asta metalică opune o rezistenţă considerabilă, plină de personalitate.
LUMI: Rezist. Rezist... Oare rezist?
CSURI: Crede-mă pe cuvânt. Sunt specialist. Lângă mine n-a rezistat nicio femeie până acum, indiferent de naţie.
LUMI: Nu mă refeream la... Lasă-mă jos! Jos! (Apasă pe butonul de panică.) Alo, Miliţia! Miliţia? Şobolănimea albastră? Pe unde naibii umblaţi? Pe unde ziceaţi că sunteţi? În ce canale v-aţi ascuns?... Ofiţerul de serviciuuu! Tovarăşe plutonier Rangăăă! Vreau să ies! Am priveghiat destul până la vârsta mea, nu mai pot să donez nicio lacrimă, nici măcar pentru Fondul "Libertatea"! Să mai vină şi alţii, cei care s-au orientat toată viaţa! Da, da, tura a doua! Cei de pe primele poziţii, cei de pe liste!... Credeţi-mă, nu, nu mai rezist! Vreau să merg la toaletă, sinonimul cuvântului WC! (Trage energic de uşa de fier.) Ce le-am făcut?! Ce au de gând cu noi?! De ce ne-au încuiat aici, Csuri Tibor-Levente, boii ăia cu haină de piele? Ca să nu ieşim? Ca să nu ieşim?!
CSURI: De frică să nu învie ăştia din lăzi şi s-o uşchească. De aia. Sunt sigur.
LUMI: Vreau să ies, Csuri! Unde ţi-e caracterul nobil autodeclarat? (Plânge.) Vreau să ies! Nu vreau să mă fac de ruşine în faţa ta, mai ales acum când îţi sunt soţie cu adevărat...
CSURI (loveşte cu pumnii în uşa blindată): "Radu cel Frumos" "Radu cel Frumos" Mă auziţi? Mă auziţi?... Tovarăşe Marţian! Tovarăşe Marţian! Stimate tovarăşe Marţian! Aici nu sunt doar morţi abandonaţi, mai sunt şi vii! Şi după cum bine ar fi să ştiţi, oamenii vii au şi unele necesităţi vitale pentru care trebuie acţionat neîntârziat! Ca de exemplu! Soţia mea Buşilă Luminiţa-Rodica are o urgenţă de maximă importanţă pentru ţară!... "Radu cel Frumos" "Radu cel Frumos"... Mă auziţi?... Cum? Trebuie să merg în audienţă? Trebuie să fac o cerere?... Cui? Cine e şeful cel mare acum?... Nu se poate!!! "Cuminţenia pământului"?! Bazd meg! Chiar pe ăsta cu pete pe faţă l-aţi găsit?... La cine ziceaţi?!
LUMI: Mă stăpânesc... mă stăpânesc... mă stăpânesc... Trebuie să fac ceva ca să nu mă mai gândesc la... la... la... Ce cântece minunate spuneai că ştii să cânţi la ţambal, Csuri?
CSURI: Nem tudom.
LUMI: Ce "nemtudom"?
CSURI: N-am spus că ştiu să cânt la ţambal.
LUMI: Nu?! Aşa mi s-a părut. Să nu începi din prima zi a căsniciei cu minciunile, că nu ţine! Le miros de la o poştă.
CSURI: ...Am spus că am un ţambal. Acum că suntem căsătoriţi, pot să spun cu mâna pe inimă că avem un ţambal. Verde închis.
LUMI: Avem un ţambal... Avem un ţambal... Ce bine, ce bine, ce bine!... Cum arată ţambalul nostru, Csuri?
CSURI: Cum să arate, ca toate ţambalurile. L-am primit odată cu camera de 3x3, când m-am mutat. Mai înaintea mea stătuse acolo un muzicant bătrân, o rudă de-a lui Udilă, pe care-l duseseră rudele la azil... Mi-au zis că pot să-l arunc la gunoi, că ei nu au ce face cu el.
LUMI: Udilă... Udilă... Udilă... Udilă... Udilă... Udilă... Udilă... Udilă...
CSURI: Relax!... Relax! M-a întrebat unu' dacă vreau să i-l vând.
LUMI: Mă stăpânesc... mă stăpânesc... mă stăpânesc... Ah, ce bine mi se pare că mă stăpânesc!... Costă mult un ţambal din ăsta?
CSURI: Habar n-am. Vrei să mă interesez? Oricum ocupă prea mult loc. Unul nou, poate să ajungă şi la 4.ooo de lei, poate chiar mai mult.
LUMI: Avem nevoie de spaţiu locativ. Da, da, trebuie să-l vindem neapărat, dacă vrem să ne mărim familia conform normativelor...
Se aud chei învârtindu-se de zor. Uşa blindată este întredeschisă.
CSURI: Tovarăşe Marţian! Tovarăşe Marţian! Stimate tovarăşe Marţian! Credeam că ne-aţi uitat aici de tot, tovarăşe Marţian! Ce fel de glumă e aia cu cererea? Se poate? Suntem şi noi oameni! Vii! M-aţi înţeles? M-aţi înţeles? Cum este posibil aşa ceva? Nu suntem nişte lăzi cu un număr de inventar. Nu suntem lăzi cu gunoaie. Suntem revoluţionari pe bune, de pe stradă nu de la balcon. Născuţi iar nu făcuţi. M-aţi înţeles?... Ce faci, Lumi, garda de onoare te aşteaptă cu oliţele pe hol, nu te mai grăbeşti? Hai! Spuneai că nu mai poţi, că ai o urgenţă, că explodezi ca Cernobîlul!
LUMI: Să fim serioşi! ...Cine, eu?!
CSURI: ?!
LUMI: Am cea mai sănătoasă vezică din toată ţara asta. Ca o platoşă de rinocer... Păi ştii tu, când mă ţineau încuiată cei la Miliţie câte două-trei zile, ca să încerce să mă descoasă asupra diferitelor mele relaţii cu cetăţenii străini, am rezistat tare-tare pe poziţii, fără să mă mişc, fără să le cer nimic, nici măcar o ţigară, nici măcar un chiştoc... Înţelegi?
CSURI: Nu. Şi atunci de ce, pentru ce-ai mai făcut tot circul ăsta?!
LUMI: De-al dracului! Pentru că am plămâni nu "alune pricăjite"! Ca să-ţi dai şi tu seama cu cine ai de-a face. Ai înţeles?... Aerul de aici e prea închis, prea plin de "codoi", prea miroase a naftalină, a formol... Mă dor creierii ca un tablou de Grigorescu sfâşiat... Să mergem... "Să plecăm în munți,/ unde nu sunt punți,/ Unde merg și vulturii pe jos..."
CSURI: Lumi! Lumiii!!!
LUMI: Ce faci? Mă pipăi aici, în văzul tuturor?!... Vrei să mă violezi chiar în noaptea nunţii?!
CSURI: Lasă prostiile! Las-o aici! Aici! Treaba noastră s-a terminat aici. Nu trebuie să ne otrăvim între noi. Au grijă de asta alţii. "Alţii", înţelegi?
LUMI: Nu te înţeleg.
CSURI: Nici eu. Cu chestiile astea toxice nu prea e de joacă. Pentru ce-ai luat cianura?! Gândeşte-te că poate să o găsească accidental unul dintre copiii noştri într-un dulap. Crezi că n-am observat? Ce vrei să faci cu ea?
LUMI (candid): Condiment. Pentru căsnicia noastră. Pentru orice eventualitate. În cazul în care scârţâie ori nu funcţionează deloc... Nu vreau să locuim împreună cu mama ta, ai înţeles? Ea cu pensia ei, noi cu salariul nostru... Uneori, ar mai trebui să închizi câte un ochi. Uneori, ar mai trebui să-ţi muşti limba... Vezi, asta urăsc cel mai mult la tine, faptul că te bagi tot timpul unde nu-ţi fierbe oala.
CSURI: Pentru cine ai zis?! Pentru...?!
LUMI: Csuri, eşti un bărbat deştept, cu o inteligenţă mult, mult peste medie... Nu sunt decât trei variante. Depinde ce inspiraţie o să am la momentul culminant... Cine ştie ce ne rezervă viitorul, deceniile care vin.
CSURI: Chiar că nu eşti întreagă, de asta te întindeai cu atâta nonşalanţă înaintea TAB-urilor întărătate! De asta ne-am scurtcircuitat ca o fază c-un nul... De asta te szeretlek fără niciun motiv.
LUMI: Mie-mi spui?... Ai un nasture rupt. Să mi-l dai acasă să-l cos... Ce, tu crezi că eşti altfel?
CSURI: Da. Ar trebui să le spunem adio-definitiv morţilor ăstora, nu crezi?
LUMI: Da, da, de azi într-o joi. N-am ajuns să vorbesc cu decedaţii, că doar nu-s Măria Sa, B.P.Haşdeu... Merită, Csuri, merită? După tot ce ne-au făcut. După tot ce nu ne-au făcut. Chiar că pe asta n-o mai înghit!
CSURI: Chiar dacă nu merită, trebuie, Lumi. Trebuie. Trebuie. Trebuie!!! Altfel riscăm să-i purtăm în cârcă toată viaţa, toată căsnicia noastră. Asta doreşti cu adevărat? Asta vrei?
Pauză.
LUMI: Ia te uită. Iar a început să plouă cu gloanţe prin centru. Tiii! Ce prăpăd de hematii la abatorul Dalles! Nici nu zici că-i decembrie, cu şiroaiele astea îmbujorate pe care nu le mai poţi ocoli... Da, da, nenică, vreme de cizme de şantier. Zici că e... Martie.
CSURI: Dacă-ţi plouă la nuntă, mi-a spus un unchi de-al meu cercetător că e semn bun!
LUMI: ...Dar despre RH-ul tău negativ nu ţi-a vorbit nicio rudă?
CSURI: Chiar că nu. Nu... Trebuia?
LUMI: Mai ales. Mă laşi cu neamurile tale de peste tot care se bagă între noi? Mă laşi, Csuri?... Hai că avem multă, multă treabă în doi... Să ne prefacem că ni s-a pus subit pata unu' pe altu', că nu ne grăbim deloc. Ia-mă uşor de braţ şi apasă, ca lumea, pe clanţă!... Paraşutişti, ştergeţi-vă agale la nas! Trece o pereche demnă de un măreţ viitor! Da, da, nu vă mai hliziţi.
CSURI: Mai vorbim fix peste un sfert de veac...
LUMI: Nu te uita în spate. N-ai remarcat cum se zgâiau toţi virginii ăia plini de coşuri? Nu?!... Mai ai cumva o ţigară?
CSURI: Una singură.
LUMI: Nicio problemă, ţuţurel, o poştim!... Foc?
CSURI: Lumi!
LUMI: Ce ţi s-a mai năzărit?
CSURI: "Spune-mi... dacă te-aş prinde-ntr-o zi/ şi...?"
LUMI: Niciun "şi"! Aleargă după mine printre rafale... şi trage aer în piept!

Sunetele ploii de gloanţe. În surdină, vocea lui Nicu Alifantis: "Ploua infernal,/ şi noi ne iubeam prin mansarde./ Prin cerul ferestrei, oval,/ norii curgeau în luna lui Marte.// Pereţii odăii erau/ neliniştiţi, sub desene în cretă./ Sufletele noastre dansau/ nevăzute-ntr-o lume concretă.// O să te plouă pe aripi, spuneai,/ plouă cu globuri pe glob şi prin vreme./ Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelai,/ mie-mi plouă zborul, cu pene.// Şi mă-nălţam. Şi nu mai ştiam unde-mi/ lăsasem în lume odaia./ Tu mă strigai din urmă:/ răspunde-mi, răspunde-mi,/ cine-s mai frumoşi: oamenii?… ploaia?…// Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,/ şi noi ne iubeam prin mansarde./ N-aş mai fi vrut să se sfârşească/ niciodată-acea lună-a lui Marte."


CORTINA



















  Aminteste-ti datele mele