Tatiana Repina, de Anton Pavlovici Cehov


Personajele:


Olenina

Kokoşkina

Matveev

Sonenstein

Sabinin

Kotelnikov

Kokoşkin

Patronikov

Vologhin, un tînăr ofiţer

Studentul

Domnişoara

Pr. Ivan, protoereul catedralei, un bătrîn de 70 de ani

Pr. Nikolai

tineri preoţi

Pr. Aleksei

Diaconul

Paracliserul

Kuzma, paznicul bisericii

Doamna în negru

Adjunctul procurorului

Actori şi actriţe


Ora şapte seara. O catedrală. Toate policandrele şi sfeşnicele sînt aprinse. Porţile împărăteşti sînt deschise. Cîntă două coruri: cel arhieresc şi cel al catedralei. Biserica e plină de lume. E înghesuială, iar atmosfera e sufocantă. Are loc o cununie. Se cunună Sabinin şi Olenina. Primul îl are drept cavaleri de onoare pe Kotelnikov şi pe ofiţerul Vologhin, cea de-a doua pe fratele ei student şi pe locţiitorul procurorului. Toată intelectualitatea locală. Toalete somptuase. Cunună: pr. Ivan, care poartă un potcap decolorat, pr. Nikolai, ciufulit şi cu tichiuţă pe cap, precum şi foarte tînărul pr. Aleksei, care poartă ochelari negri; mai în spate şi puţin mai în dreapta preotului Ivan stă un diacon înalt şi slab cu o carte în mînă. În mulţime e şi trupa teatrului din localitate cu Matveev în frunte.


Pr. Ivan (citeşte): Pomeneşte-i, Doamne Dumnezeul nostru, şi de părinţii lor, care i-au născut şi i-au crescut, pentru că rugăciunile părinţilor întăresc temelile caselor copiilor. Pomeneşte-i, Doamne Dumnezeul nostru, şi pe robii Tăi, nuntaşii care s-au adunat la săvîrşirea acestei Sfinte taine. Pomeneşte-i, Doamne Dumnezeule, şi pe robul tău Piotr şi pe roaba ta Vera, şi-i binecuvîntează pe dînşii. Dă-le lor roadă pîntecelui, prunci buni şi bună înţelegere sufletească şi trupească. Înalţă-i pe dînşii ca cedrii Libanului, ca o vie odrăslită. Dă-le lor roadele pămîntului, ca, toată îndestularea avînd, să sporească spre tot lucrul bun şi bineplăcut Ţie şi să-i vadă pe fiii fiilor lor, ca nişte mlădiţe tinere de măslin împrejurul mesei lor, şi bineplăcînd înaintea Ta să strălucească ca luminătorii pe cer, în Tine Domnul nostru. Căruia se cuvine slava, puterea cinstea şi închinăciunea, împreună şi Părintelui Tău celui fără de început şi Duhului tău celui de viaţă făcător, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Corul arhieresc (cîntă): Amin.

Patronikov: Ce zăpuşeală. Ce fel de decoraţie porţi, David Solomonovici?

Sonenstein: Una belgiană. De ce e atît de multă lume? Cine le-a dat voie să intre? Off! Parc-am fi la saună.

Patronikov: Poliţia asta nu-i bună de nimic.

Diaconul: Domnului să ne rugăm!

Corul catedralei: Doamne, miluieşte!

Pr. Ivan (citeşte Dumnezeule cel sfînt, Care din ţărînă l-ai făcut pe om şi din coasta lui ai făcut femeie şi ai însoţit-o lui spre ajutor, pentru că aşa a plăcut slavei Tale să nu fie omul singur pe pămînt; Însuţi şi acum, Stăpîne, întinde mîna Ta din sfîntul tău locaş şi uneşte-l pe robul tău Piotr cu roaba ta Vera, pentru că de către tine se însoţeşte bărbatul cu femeia. Uneşte-i pe dînşii într-un gînd; încununează-i într-un trup; dăruieşte-le lor roadă pîntecelui, dobîndire de prunci buni. Că a Ta e stăpînirea şi a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului, şi a Sfîntului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Corul catedralei (cîntă): Amin.

Domnişoara (către Sonenstein): Acum le pune pirostriile. Uite, uite!

Pr. Ivan: (ia cununa de pe tetrapod şi se întoarce cu faţa spre Sabinin) Se cunună robul lui Dumnezeu Piotr cu roaba lui Dumnezeu Vera în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. (îi dă cununa lui Kotelnikov.)

În mulţime: Cavalerul de onoare e mai scund decît ginerele. Nu e deloc interesant. Cine e?

Pr. Ivan: (Se adresează Oleninei) Se cunună roaba lui Dumnezeu Vera cu robul lui Dumnezeu Piotr în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. (Îi dă cununa studentului).

Kotelnikov: Cununile sînt prea grele. Mi-a curs ceară pe mînă.

Vologhin: Nu-i nimic, te schimb eu imediat. Cine duhneşte în halul ăsta a paciuli1, asta aş vrea să ştiu!

Substitutul procurorului: Kotelnikov.

Kotelnikov: Minţi.

Vologhin: Ssst!

Pr. Ivan: Doamne Dumnezeule, cu mărire şi cu cinste încununează-i pe dînşii. Doamne Dumnezeule, cu mărire şi cu cinste încununează-i pe dînşii. Doamne Dumnezeule, cu mărire şi cu cinste încununează-i pe dînşii.

Kokoşkina (soţului) Ce drăguţă e Vera astîzi. Îmi place de ea. NU e decoc timidă.

Kokoşkin: S-a-nvăţat. Doar se cunună a doaua oară.

Kokoşkina: Da, e adevărat. (Oftează.) Îi doresc din tot sufletul!… Are o inimă atît de bună.

Diaconul (ieşind în mijlocul bisericii): Prochimenul, glasul al optulea. Pusa-i pe capetele lor cununi de pietre scumpe. Viaţă au cerut de la Tine şi le-ai dat lor.

Corul arhieresc (cîntă): Pus-ai pe capetele lor…

Patronikov: Aş vrea să fumez.

Paracliserul: Din Epistola către Efeseni a Sfîntului Pavel, citire.

Diaconul: Să luăm aminte!

Paracliserul (Cu o octavă mai jos): Fraţior, mulţumiţu pururea pentru toate, în numele Domnului nostru Isus Hristos, luio Dumnezeu şi Tatălui, şi supuneţi-vă unul altuia, întru frica lui Hristos. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii, precum Hristos este cap bisericii, trupul Său, al cărui mîntuitor El este. Căci, precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru toate…

Sabinin (Lui Kotelnikov): Îmi striveşti capul cu cununa aia.

Kotelnikov: Scorneli. Eu ţin cununa la trei verşini desupra capului.

Sabinin: Iar eu îţi spun că mi-l striveşti.

Paracliserul: Bărbaţilor, iubiţi femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit biserica şi S-a dat pe sine pentru ea, ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvînt, şi ca s-o înfăţişeze Sieşi Biserică slăvită, neavînd pată sau întinăciune, ori altceva de de felul acesta, ci ca să fie sfîntă şi fără de prihană.

Vologhin: Bun bas…(lui Kotelnikov) Vrei să te schimb?

Kotelnikov: N-am obosit încă.

Paracliserul: Aşadar, bărbaţii sînt datori să-şi iubească femeile lor, ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia ca pe sine se iubeşte. Căci nimeni nu şi-a urît trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos, Biserica; pentru că sîntem mădulare ale trupului Lui, şi din carnea Lui şi din oasele Lui Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl lui şi pe mama sa…

Sabinin: Ţine cununa mai sus. Mă striveşti.

Kotelnikov: Prostii.

Paracliserul: … şi se va uni cu femeia lui şi vor fi amîndoi un singur trup…

Kokoşkin: Guvernatorul e aici.

Kokoşkina: Unde-l vezi?

Kokoşkin: Uite-l, stă lîngă strana din dreapta, lîngă Altuhov. E incognito.

Kokoşnikova: Îl văd, îl văd. Vorbeşte cu Maşenka Hansen. E pasiunea lui.

Paracliserul: Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică. Deci dar şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia sa, ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat!!!

Corul catedralei (cîntă): Aliluia, aliluia, aliluia…

În mulţime: Auzi, Natalia Sergheevna? Femeia să se teamă de bărbat.

Diaconul: Înţelepciune, să ascultăm Sfînta Evanghelie!

Pr. Ivan: Pace tuturora!

Corul arhieresc (cîntă): Şi Duhului tău.

În mulţime: Apostol, evanghelie… ce mult ţine! Ar trebui să-şi tragă şi ei sufletul.

Pr. Ivan: Din Sfînta Evanghelie de la Ioan, citire.

Diaconul: Să luăm aminte!

Pr. Ivan (îşi scoate potcapul): În vremea aceea s-a făcut nuntă în Cana Galileii, iar mama lui Isus se afla acolo. ŞI au fost chemaţi la nuntă şi Isus cu ucenicii Săi. Şi sfîrşindu-se vinul, a grăit mama lui Isus către Dînsul: Nu mai au vin. Iar Isus a răspuns: Ce ne priveşte pe Mine şi pe tine, femeie? N-a venit încă ceasul Meu…

Sabinin: Se termină acum?

Kotelnikov: Nu ştiu, nu mă pricep la asta, cred că se termină repede.

Vologhin: Mai trebuie făcut şi ocolul.

Pr. Ivan: Mama Lui a zis celor ce slujeau: Să faceţi ce vă spune. Şi erau acolo şase vase cu apă, făcute din piatră, puse pentru curăţirea iudeilor şi care luau cîte două sau trei vedre. Zis-a lor Isus: umpleţi vasele cu apă. Şi le-au umplut pînă sus. Apoi le-a zis: scoateţi şi duceţi nunului…

(Se aude un oftat.)

Vologhin: Quesquece? M-a strigat pe mine, sau mi s-a părut?

În mulţime: Ssst! Linişte!

(Un oftat)

Pr. Ivan: … Şi ei i-au dus. Şi cînd nunul a gustat apa care se făcuse vin, şi nu ştia de unde este, a strigat nunul pe mire şi i-au zis…

Sabinin (lui Kotelnikov): Cine a mai oftat acum?

Kotelnikov (uitîndu-se în mulţime): Se mişcă ceva acolo… O doamnă în negru. Cred că îi e rău… Au dus-o…

Sabinin (uitîndu-se şi el): Ţine cununa mai sus…

Pr. Ivan: … orice om pune întîi vinul cel bun şi cînd au băut bine, pune pe cel mai slab; dar tu ai ţinut vinul cel bun pînă acum. Acest început al minunilor l-a făcut Isus în Cana Galileii şi s-a arătat slava Sa. Şi au crezut într-însul ucenicii lui.

În mulţime: Nu înţeleg de ce sînt lăsate să inte aici toate istericele!

Corul arhioeresc: Slavă Ţie. Doamne, slavă Ţie.

Patronikov: David Solomonovici, nu mai mai bîzîi ca un bondar. Şi nu mai sta cu spatele la altar. Nu se cuvine.

Sonenstein: Domnişoara bîzîie ca un bondar. nu eu… he, he, he.

Diaconul: Să zicem toţi din tot sufletul şi din tot cugetul nostru să zicem…

Corul catedralei (cîntă): Doamne miluieşte!

Diaconul: Doamne atotstăpînitorule, Dumnezeul părinţilor noştru, rugămu-ne Ţie şi ne miluieşte.

În mulţime: Linişte! Ssst!

Cotul (cîntă): Doamne miluieşte!

În mulţime: Linişte! Ssst!

Diaconul: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Corul (cîntă): Doamne miluieşte! (De trei ori.)

Diaconul: Să ne rugăm pentru cuviosul, marele şi atotputernicul nostru stăpîn, pentru împăratul Aleksandr Aleksandrovici al întregii Rusii, pentru ţara lui, pentru izbîndă, pentru bunăstare, pentru pace, pentru sănătatea şi mîntuirea lui, şi mai cu seamă să ne rugăm lui Dumnezeu să-l ajute şi să-l sprijine în toate şi să supună orice vrăjmaş şi orice duşman.

Corul (cîntă de terei ori): Doamne miluieşte!

Un suspin. Forfotă în mulţime.

Kokoşkina: Ce se-ntîmplă? (Doamnei de alături.) E insuportabil, draga mea, insuportabil. Măcar de-ar deschide uşa… O să murim de zăpuşeală.

În mulţime: O aduc, dar ea nu vrea… Cine e ea? Ssst!

Diaconul: Să ne mai rugăm pentru soţia lui, cuvioasa şi stăpîna noastră, împărăteasa noastră Maria Fedorovna…

Corul (cîntă): Doamne miluieşte!

Diaconul: Să ne mai rugăm pentru moştenitorul lui, pentru cuviosul mare duce Nikolai Aleksandrovici şi pentru întreaga casă imperială.

Corul (cîntă): Doamne miluieşte!

Sabinin: Doamne Dumnezeule…

Olenina: Ce e?

Diaconul: Să ne mai rugăm pentru sfîntul sinod şi pentru preasfinţitul Teofil episcop de N. şi de Z., pentru toţi fraţii nştri întru Hristos.

Corul (cîntă): Doamne miluieşte!

În mulţime: Ieri la Hotel Europa iar s-a otrăvit o femeie.

Diaconul: Să ne mai rugăm pentru drept credincioasa noastră armată…

Corul (cîntă): Doamne miluieşte!

Vologhin: Parcă plînge cineva… Publicul e foarte necuvincios.

Diaconul: Să ne mai rugăm pentru fraţii noştri, preoţi, călugări şi pentru toţi fraţii noştri întru Hristos.

Corul (cîntă): Doamne miluieşte!

Matveev: Straşnic mai cîntă astăzi cîntăreţii noştri.

Comicul: Şi nouă ne-ar trebui unii ca ăştia, Zahar Ilici!

Matveev: Ia te uită, ce pofte are, urîtul! (Rîsete) Sssst!

Diaconul: Încă să ne rugăm pentru mila, pacea, sănătatea, mîntuirea, pacea, iertarea şi lăsarea păcatelor robilor tăi Piotr şi Vera.

Corul (Cîntă): Doamne miluieşte!

Diaconul: Încă să ne mai rugăm…

În mulţime: Da, nevasta unui doctor… la hotel…

Diaconul: …pentru poporul ce stă înainte…

În mulţime: După safteaua făcută de Repina, asta e a patra care se otrăveşte. Explică-mi şi mie, frate, ce e cu otrăvirile astea!

Diaconul: … în sfînta biserica aceasta…

În mulţime: Sinuciderile sînt molipsitoare…

Diaconul: … pentru sănătatea ţi mîntuirea lui….

În mulţime: Nu mai urla, te rog.

(Un oftat.)

Corul (cîntă): Doamne miluieşte!

În mulţime: Cu moartea ei Repina a otrăvit tot aerul. Toate doamnele s-au molipsit şi au ideea fixă că sînt jignite.

Diaconul: Încă să ne rugăm pentru fraţii noştri şi pentru toţi dreptmăritorii creştini, pentru sănătatea şi mîntuirea lor…

Corul (cîntă): Doamne miluieşte!

Pr. Ivan: Că milostiv şi iubitor de oaneni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Corul (cîntă): Amin.

Sabinin: Kotelnikov!

Kotelnikov: Ce-i?

Sabinin: Nimic… O, Doamne Dumnezeule… Tatiana Petrovna e aici… Ea e aici…

Kotelnikov: Ai înnebunit!

Sabinin: Doamna în negru… e ea. Am recunoscut-o… am văzut-o…

Kotelnikov: Nu seamănă deloc… Nu mai că e brunetă şi nimic altceva.

Diaconul: Domnului să ne rugăm!

Kotelnikov: Nu mai şuşoti cu mine, nu se cade. Se uită lumea la tine…

Sabinin: Pentru numele lui Dumnezeu… Abia mă mai ţin pe picioare. Ea e.

(Un oftat.)

Corul: Doamne miluieşte!

În mulţime: Linişte! Sssst! Domnilor, cine se împinge acolo în spate? Ssst!

Cineva (strigă) Linişte!

Pr. Ivan (citeşte): Doamne Dumnezeul nostru, Care în purtarea ta de grijă de mîntuire ai binevoit în Cana Galileii… (Se uită la mulţimea din biserică.) Ce lume, Doamne… (Citeşte.) … a arăta nunta cinstită prin venirea Ta, Însuţi… (Ridicînd vocea.)Vă rog să faceţi linişte! Mă împidicaţi să săvîrşesc taina! Nu vă mai foiţi prun biserică, nu mai vorbiţi între voi şi nu mai faceţi gălăgie, ci staţi liniştiţi şi rugaţi-vă lui Dumnezeu. Aşa. trebuie să aveţi teamă de Dumnezeu. (Citeşte) Doamne Dumnezeul nostru, Care în purtarea ta de grijă de mîntuire ai binevoit în Cana Galileii a arăta nunta cinstită prin venirea Ta, Însuţi şi acum pe robii Tăi aceştia Pior şi Vera, pe care ai binevoit s-i însoţi unul cu altul, păzeşte-i în pace şi bună-înţelegere. Arată nunta lor cinstită, fereşte patul lor neîntinat. Binevoieşte să-şi petrecă viaţa lor fără prihană. Şi învredniceşte-e pe dînşii să ajungă bătrîneţi fericite, cu inimă curată împlinind poruncile Tale. Căci tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu Care miluieşti şi mîntuieşti, Ţie slavă Îţi înălţăm, împreună şi Celui fără de început Tău Părinte şi Preasfîntului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Corul arhieresc (cîntă.) Amin.

Sabinin (lui Kotelnikov): Ar trebui să meragă cineva să spună jandarmilor să nu mai lase pe nimeni să intre…

Kotelnikov: Pe cine să nu mai lase să intre? Biserica e plină ochi. Taci din gură… nu mai şuşoti.

Sabinin: Ea e… Tatiana e aici.

Kotelnikov: Aiurezi. E la cimitir.

Diaconul: Apără, mîntuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Corul catedralei (cîntă.) Doamne miluieşte!

Diaconul: Ziua toată desăvîrşită, sfîntă, paşnică şi fără de păcat, la Domnul să cerem.

Corul catedralei (cîntă.) Dă, Doamne!

Diaconul: Înger de pace, credincios îndreptător, păzitor sufletelor şi trupurilor noastre, la Domnul să cerem.

Corul (cîntă.): Dă, Doamne!

În mulţime: Diaconul ăsta n-o să termine niciodată… Ba “Doane miluieşte”, ba “dă, Doamne”.

Diaconul: Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre Domnului să cerem.

Corul (cîntă.) Dă. Doamne!

Diaconul: Cele bune şi de folos sufletelor noastre, la Domnul să cerem.

În mulţime: Iar au început să facă gălăgie! Of, lumea asta!

Corul (cîntă.): Dă, Doamne!

Olenina: Piotr, tremuri tot şi sufli greu… Ţi-e rău?

Sabinin: Doamna în negru… noi sîntem de vină…

Olenina: Care doamnă?

(Un oftat.)

Sabinin: Repina oftează… Nu mă pierd cu firea, nu mă pierd… Kotelnikov îmi striveşte capul cu cununa… Nu-i nimic, nu-i nimic…

Diaconul: Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi în pocăinţă să o săvîrşim, la Domnul să cerem.

Corul: Dă, Doamne.

Kokoşkin: Vera e palidă ca moartea. Uite, are lacrimi în ochi. Iar el… uite!

Kokoşkina: Eu i-am spus că lumea o să se poarte prost! Nu înţeleg cu de s-a hotărît să se cunune. Mai bine ar fi plecat la ţară.

Diaconul: Sfîrşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace, şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, la Domnul să cerem.

Corul (cîntă): Dă, Doamne!

Kokoşkina: Ar trebui să-l rugăm pe părintele Ivan să se grăbească. E palidă toată.

Vologhin: Dă-mi voie să te înlocuiesc. (Îl înlocuieşte pe Kotelnikov.)

Diaconul: Unirea credinţei şi împărtăşirea Sfîntului Duh cerînd, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm!

Corul (cîntă): Ţie, Doamne!

Sabinin: Nu te pierde cu firea, Vera, fă ca mine… Da… De altfel slujba o să se termine curînd. O să plecăm îndată… Ea e…

Vologhin: Ssst!

Pr. Ivan: Şi ne învredniceşte pe noi, Stăpîne, cu îndrăznire, fără de osîndă, să cutezăm a Te chema pe Tine, Dumnezeul cel ceresc, Tată şi a zice!

Corul arhieresc (cîntă): Tatăl nostru carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta…

Matveev (actorilor): Daţi-vă un pic mai încolo, copii, vreau să îngenunchez. (Îngenunchează şi face mătănii.) …facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pămînt. Pîinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă greşalele noastre…

Corul arhieresc: …facă-se voia Ta, precum în cer… în cer… pîinea noastră cea de toate zilele… de toate zilele!

Matveev: Pomeneşte, Doamne, pe roaba ta Tatiana i iartă-I păcatele cele cu voie şi cele fără de voie, iar pe noi iartă-ne şi ne miluieşte… (Se ridică.) Ce cald e!

Corul arhieresc: …dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă… iartă păcatele noaste… aşa cum iertăm şi noi greşiţilor noştri… noştri…

În mulţime: Eh, ce-o mai lălăie ăştia pe note!

Corul arhieresc: …şi nu ne duce pe noi… pe noi… pe noi! în ispită, şi mîntuieşte de cel vi- clea-a-an!

Kotelnikov (către substitutul procurorului): Mirele nostru e pişcat de muscă. Uite cum tremură!

Substitutul procurorului: Ce e cu el?

Kotelnikov: Crede că doamna în negru care a avut un acces de isterie e Tatiana. Halucinează.

Pr. Ivan: Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Foului şi a Sfîntului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Corul: Amin!

Substitutul procurorului: Vezi să nu facă vreo prostie!

Kotelnikov: Re-ezistă! Aşa e el!

Substitutul procurorului: Da, îi e greu şi lui.

Pr. Ivan: Pace tuturora.

Corul: Şi Duhului Tău.

Diaconul: Capetele noaste Domnului să le plecăm!

Corul: Ţie, Doamne!

În mulţime: Se pare că acum o să facă ocolirea. Sss!

Diaconul: Domnului să ne rugăm!

Corul: Doamne miluieşte.

Pr. Ivan (citeşte): Dumnezeule, Cel ce toate le-ai făcur cu puterea Ta şi ai zidit lumea şi ai înfrumuseţat cununa tuturor celor făcute de Tine, şi acest pahar de obşte, pe care l-ai dat celor ce se însoţesc prin unirea nunţii, binecuvîntează-l cu binecuvîntare duhovnicească. Că s-a binecuvîntat numele Tău şi s-a preslăvit împărăţia Ta, a Tatălui şi a fiului şi a Sfîntului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

(Îi dă lui Sabinin şi Oleninei să bea vin.)

Corul: Amin.

Substitutul procurorului: Uite, nu i s-a făcut rău.

Kotelnikov: E puternic animalul. O să reziste.

În mulţime: Domnilor, nu vă împrăştiaţi, să ieşim cu toţii, împreună. Zipunov e aici?

Pr. Ivan: Întinde-ţi, vă rog mîinile. (Leagă mîinile lui Sabinin şi ale Oleninei cu un prosop.) Nu vă strînge?

Substitutul procurorului (studentului): Tinere, dă-mi mie cununa, iar dumneata ţine trena.

Corul arhieresc (cîntă): Isaie, dănţuieşte, Fecioara a avut în pîntece…

Pr. Ivan (înconjoară tetrapodul; e urmat de de cei doi tineri şi de cavalerii de onoare).

Corul arhieresc: …şi a născut Fiu pe Emanuel, pe Dumnezeu şi Omul, Răsăritul este numele Lui…

Sabinin (către Vologhin): Se termină?

Vologhin: Încă nu.

Corul arhieresc: …pe Care slăvindi-L, pe Fecioară o fericim.

Pr. Ivan (ocoleşte tetrapodul pentru a doua oară).

Corul arhieresc (cîntă): Sfinţilor ucenici, care bine v-a-ţi nevoit şi v-aţi încununat, rugaţi-vă Domnului să se mîntuiască sufletele noastre.

Pr. Ivan (înconjoară pentru a treia oară tetrapodul): …sufle-e-tele noastre.

Sabinin: Domnezeule, nu se mai termină.

Corul arhieresc (cîntă): Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, lauda apostolilor şi bucuria mucenicilor, a căror propăvăduire este Treimea de o fiinţă.

Un ofiţer din mulţime (lui Kotelnikov): Avertizaţi-l pe Sabinin că studenţii şi elevii de liceu se pregătesc să-l fluiere pe stradă.

Kotelnikov: Mulţumesc. (către substitul procurorului.) Se-ntinde cam mult povestea asta! Ăştia n-or să termine niciodată slujba. (Îşi şterge faţa cu batista.)

Sbstitutul procurorului: Şi dumitale îţi tremură mîinile… Ce sensibili sînteţi cu toţii!

Kotelnikov: Repina nu-mi iese din cap. Mi se năzăreşte că că Sabinin cîntă, iar ea plîmge.

Pr. Ivan (lui Sabinin, primind cununa din mînile lui Vologhin). Mărit fii mire ca Avraam, binecuvîntat să fii ca Isaac, şi să te înmulţeşti ca Iacov, umblînd în pace şi lucrînd în dreptate poruncile lui Dumnezeu!

Un actor tînăr: Ce cuvinte minunate se spun unor ticăloşi!

Pr. Ivan (Olelinei, luînd cununa din mîinile substitutului de procuror.): Şi tu mireasă, mărită fii ca Sarra, să te veseleşti ca Rebeca, şi să te înmulţeşti ca Rahila, veselindu-te cu bărbatul tău şi păzind rînduielile Legii, că aşa a binevoit Dumnezeu.

(În mulţime agitaţie mare spre ieşire.)

Diaconul: Domnului să ne rugăm!

Corul: Daomne miluieşte.

Pr. Aleksei (citeşte, scoţîmdu-şi ochelarii fumurii): Doamne, Dumnezeul nostru, Care ai venit în Cana Galileii şi nunta de acolo ai binecuvîntatt-o, binecuvîntează-i şi pe robii Tăi aceştia, care cu purtarea Ta de grijă s-au însoţit.

Corul (cîntă): Amin.

Olenina (către fratele ei): Spune-le să-mi dea un scaun. Mi-e rău!

Studentul: Se termină îndată. (Către sbstitutul procurorului.) Verei îi e rău!

Sbstitutul procurorului: Vera Aleksandrovna, se termină întată! În clipa sta… Rezistă, draga mea!

Olenina (către fratele ei): Piotr nu mă aude… Parcă a înlemnit… Doamne Dumnezeule, Doamne Dumnezeule! (către Sabinin). Piotr!

Pr. Ivan: Pace tuturora!

Corul: Şi Duhului Tău.

Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi.

Pr. Ivan (către Sabinin şi Olenina): Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh, Treimea cea întru tot sfîntă şi de o fiinţă începătoare de viaţă, o Dumnezeire şi o împărăţie, să vă binecuvinteze pe voi. Să vă dea vouă viaţă îndelungată, naştere de prunci buni, spor în viaţă şi în credintă. Să vă umple pe voi de toate bunătăţile cele pămînteşti şi să vă învrednicească şi de desfătarea bunătăţilor celor făgădite, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţolor, amin! (Zîmbindu-i Oleninei.) Sărută-l pe soţtul tău.

Vologhin (către Sabinin): Ce mai staţi? Sărutaţi-vă!

(Tinerii se sărută.)

Pr. Ivan: Vă felicit! Să vă dea Dumnezeu…

Kokoşkina (se duce la Olenina): Scumpa mea, draga mea… Cît sînt de bucuroasă! Felicitări!

Kotelnikov(către Sabinin): Felicitări, însurăţelule… Eh, o să pălească, s-a terminat tărăşenia…

Diaconul:Înţelepciune!

(Felicitări.)

Corul (cîntă): Ceea ce eşti mai slăvită decît heruvimii şi mai mărită fără de asemănare, decît serafimii, care fără stricăciune pe Domnul Dumnezeul nostru l-ai născut, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim. Slavă Ţie, Dumnezeul no-o-ostru!

(Lumea dă năvală afară din biserică. Kuzma stige sfeşnicele.)

Pr. Ivan: Acel ce cu venirea Sa în Cana Galileii a arătat nunta cinstită, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale Sfinţilor de Dumnezeu încununaţi şi întocmai cu Apostolii, împăraţii Constantin şi Elena, ale Sfîntului mare mucenic Procopie, şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mîntuiască pe noi, ca un bun şi iubitor de oameni.

Corul: Amin. Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne milu-u-uieşte.

Doamnele (către Olenina): Felicitări, dragă… Să trăieşti o sută de ani… (Pupături.)

Sonenstein: Madame Sabinin, ca să zic aşa, cum se spune în cea mai pură limbă rusă…

Corul arhieresc: Mulţi ani tră-ăia-a-ască! Mulţi ani trăiască!

Sabinin: Pardon, Vera! (Îl ia de braţ pe Kotelnikov şi pleacă repede cu el deoparte.) Să mergem deîndată la cimitir!

Kotelnikov: Ai înnebunit! E noapte! Ce să faci acolo?

Sabinin: Să mergem, pentru numele lui Dumnezeu! Te rog…

Kotelnikov: Tu trebuie să pleci cu mireasa acasă! Nebunule!

Sabinin: Aş vrea să las baltă totul, fie totul blestemat de o mie de ori! Eu… Eu plec! Să-i fac parastasul… Da, am înnebunit…. Numai că n-am murit… Ah, Kotelnikov. Kotelnikov!

Kotelnikov: Să mergem, să mergem… (Îl conduce pînă la mireasă.)

(Peste o clipă se aude din stradă nişte fluierături stridente

Lumea iese încet-încet din biserică. Rămîne doar paracliserul şi Kuzma.)

Kuzma (stinge policandrele): Cîtă lume a dat năvală…

Paracliserul: M-da… Bogată nuntă. (Îşi îmbracă cojocul.) Bine mai trăiesc unii.

Kuzma: Toate astea nu au nici un rost… Degeaba.

Paracliserul: Ce?

Kuzma: Păi, cununia asta… În fiecare zi cununăm, botezăm şi înmormîntăm, dar toate astea nu au nici un rost…

Paracliserul: De fapt ce-ai vrea?

Kuzma: Nimic… Degeaba toate astea… Cîntă, tămîiază, citesc, dar Dumnezeu oricum nu aude. De patruzeci de ani slujesc aici, dar nu s-a întîmplat niciodată ca Dumnezeu să audă… Unde o fi Dumnezeu ăsta, nu ştiu… Degeaba…

Paracliserul: M-da… (Îşi încalţă galoşii.) Filosofează – mintea o s-o ia razna. (Merge tropăind din galoşi.) La revedere. (Pleacă.)

Kuzma (de unul singur): Astăzi am înmormîntat un boier, acum am cununat, mîine dimineaţă o să botezăm. Nu văd capătul. Cine are nevoie de toate astea? Nimeni… Asta e, degeaba.

(Se aude un oftat.)

(Din altar iese pr. Ivan şi părosul pr. Aleksei care poartă ochelari fumurii.)

Pr. Ivan: A pus mîna pe o zestre frumuşică, bănuiesc.

Pr. Aleksei: Păi, cum altfel.

Pr. Ivan: Uită-te la viaţa noastră. Păi, cîndva am fost în peţit, m-am cununat, mi-am luat zestrea, dar toate astea s-au uitat în vîltoarea vremurilor. (Strigă.) Kuzma, de ce ai stins totul? Era să cad în bezna asta.

Kuzma: Credeam că aţi plecat.

Pr. Ivan: Eh, părinte Aleksei? Mergem la mine să bem un ceai?

Pr. Aleksei: Nu, mulţumesc, părinte protoereu. N-am timp. Trebuie să-mi scriu raportul.

Pr. Ivan: Eh, dumneata ştii mai bine.

Doamna în negru (iese de după o coloană clătinîndu-sei). E cineva aici? Scoateţi-mă de aici…

Pr. Ivan: Ce-i asta? Cine e acolo? (Speriat.) Ce vrei, măicuţă?

Pr. Aleksei: Doamne, iartă-ne pe noi păcătoşii…

Doamna în negru: Scoate-ţi-mă de aici… scoateţi-mă… (Oftează.) Sînt sora ofiţerului Ivanov… sora…

Pr. Ivan: Ce cauţi aici?

Doamna în negru: M-am otrăvit… din ură… M-a jignit… El de ce e fericit? Dumnezeule! (Strigă.) Salvaţi-mă, salvaţi-mă! (Se lasă să alunece pe podea.) Toţi trebuie să se otrăvească… toţi! Nu există dreptate!

Pr. Aleksei (îngrozit): Ce sacrilegiu! Doamne, ce sacrilegiu!

Doamna în negru: Din ură… Toţi trebuie să se otrăvească… (Oftează şi se tăvăleşte pe podea.) Ea zace în mormînt, iar el… el… Prin femeie e ofensat Dumnezeu însuşi… A pierit o femeie…

Pr. Aleksei: Ce sacrilegiu la adresa religiei! (Îşi loveşte palmele.) Ce sacrilegiu la adresa vieţii!

Doamna în negru (îşi rupe toate hainele de pe ea şi ţipă): Salvaţi-mă! Salvaţi-mă! Salvaţi-mă!

Cortina

iar restul îl las pe seama fanteziei lui A.S. Suvorin.










1Paciuli (paciulie): Plantă erbacee originară din Extremul Orient din ale cărei frunze se extrag esenţe folosite în fabricarea parfumurilor. Termenul desemnează şi parfumul obţinut din această plantă. (nota trad.)

  Aminteste-ti datele mele