Tradare in Minister, de Radu Danielescu


TRADARE IN MINISTER

Personaje:
DEMNITARUL, Secretar de Stat intr-un Minister (D)
SECRETARA (S)
SOTIA (So)
CONTABILUL (C)

Scena 1- Biroul luxos al Demnitarului de la Minister
SECRETARA: Buna ziua, d-le Secretar!
DEMNITARUL: Buna, Silvia!
S: V-am adus cafelele.
D: Multumesc.
S: Zaharul e brun. Asa cum va place.
D: Stii intotdeauna ce-mi place…Dar tie? Tie cum iti place?
S: Ce?
D: Cafeaua?
S: Mie?
D: Da, tie, Silvia.
S: Mie…mie imi place…mai amara.
D: Amara? Poti sa bei cafeaua fara zahar?
S: Pot. Zaharul nu e sanatos deloc. Afecteaza toate organele.
D: Vrei sa traiesti mult?
S: Ca toata lumea.
D: Nu chiar toata lumea vrea asta.
S: Dar pe cine asteptati, d-le Secretar? Ca sa stiu sa il introduc la dvs cand vine.
D: Ce te face sa crezi ca astept pe cineva?
S: Pai…ati cerut doua cafele…
D: A! Da, da. Esti perspicace…Asa-i…Dar nu, nu astept pe nimeni. Adica…
S: Le beti pe amandoua? Ati mai baut una de dimineata. Nu va face bine…
D: Esti prea grijulie cu mine. Grija secretarei fata de seful ei. (Secretara roseste.) E foarte bine. E OK sa fii asa…Nu, nu le beau pe amandoua. Vreau sa beau cafeaua cu tine, Silvia.
S: Poftiti?
D: Vreau sa beau cafeaua cu tine…Te rog, Silvia, ia loc.
S: Multumesc.
D: Ce mai faci tu?
S: EU?!...Bine, multumesc.
D: Foarte bine. Ma bucur…Te rog, ia cafeaua…(Si-o ia si el pe a lui. Isi pune zahar) Imm…grozava. Grozava. Te trezeste din morti cafeaua asta…Bea, te rog…Adica…nu, daca nu vrei sa bei nu esti obligata…
S: Multumesc. (Bea. Apoi) Am…am gresit cu ceva, d-le Secretar? Ma dati afara, asa-i?
D: Ce?! Nu, nu, nu! Ce ti-a venit? Nu, Doamne fereste! Cum m-as putea lipsi eu de tine. Esti cea mai buna secretara din lume. Harnica, ascultatoare, stii exact ce vreau si cand vreau, nebarfitoare, faci o cafea geniala…Nu, nici vorba…
S: Atunci?…
D (Se ridica): Silvia…am mare nevoie de tine. Acum. Aici.
S: Poftiti?! Acum? Aici?...
D: Nu, stai, stai. Nu ma-ntelege gresit.
S: Deocamdata nu va-inteleg deloc.
D: Iti explic. Dar lasa-ma putin sa-mi gasesc cuvintele…Silvia, tu tii la mine?...Vreau sa spun…ca sef, ca om…ca…ma rog…
S: Sigur, d-le Secretar. Sunteti cel mai bun sef pe care l-am avut…
D: Parca esti la primul job…
S: Da, asa-i, d-le Secretar. V-ati amintit?
D: Spune-mi George. In definitiv iti sunt sef, dar tot om sunt. George. Te rog! Sa ne tutuim.
S: Bine…Dar nu pot.
D: Poti. Ma ajuta si pe mine in ceea ce am sa-ti cer.
S: Bine…George.
D: Perfect. Multumesc. Silvia, am mare nevoie de ajutorul tau. Trec printr-o cumpana…
S: Vai! Sunteti bolnav. Mi s-a parut mie in ultimul timp ca sunteti palid. De aceea nici nu am lasat pe toti din institutie sa vina la dvs cu tot felul de fleacuri, sa va streseze…
D: Ai facut tu asta? Silvia! Esti adorabila. Pai, ce sa mai, mi-ai dat raspunsul: tii la mine.
S: Sigur ca tin.
D: Sigur ca tin, George.
S: Sigur ca tin, George…Dar ce aveti…adica…ce ai? E ceva grav?
D: Este.
S: Cat mai aveti?
D: Pana cand?
S: Pana cand, ma rog…Sa stiti ca am un var care e doctor la Floreasca, poate poate sa…
D: A! Nu, nu, nu-i vorba de o boala trupeasca. Ci de una sufleteasca…Silvia, priveste-ma!...Ma crezi in stare sa-mi insel nevasta?
S: Dvs?! Adica?...Nu. Niciodata. Sunteti cel mai bun sot din lume si cel mai bun tata din lume. Si aveti o sotie minunata…cred.
D: Sunt de acord cu tine. Intr-un fel.
S: Am avut timp sa constat asta. Doar eu cumpar cadourile lunare pentru sotia dvs …
D: Nu erau pentru sotia mea.
S: Poftim?!
D: Stiu, stiu. Cine ar fi crezut! Ei, da, eu, Secretarul acestei mari institutii publice, eu devotatul barbat, eu aparentul minunat sot, eu cel care nu sunt in stare de nicio magarie, cu atat mai putin sa-mi insel nevasta mea minunata…am facut-o totusi. Se pare ca de fapt sunt un nenorocit care imi insel de un an nevasta mea cea deosebita si intelegatoare. Te rog, nu ma mai privi asa! S-a intamplat, Silvia. Pur si simplu s-a intamplat.
S: Nu te privesc nicicum, George. Ascult doar. E normal ce s-a intamplat. Esti om. Esti barbat. Nu cred ca exista barbat de la facerea lumii care sa nu isi fi inselat macar o data sotia. Este ceva genetic…cred.
D: Serios?
S: Da. Am citit un studiu. Stiintific.
D: Tu…tu ce ai face daca ai fi sotia mea? M-ai ierta? Dar, te rog, fa abstractie ca iti sunt sef. Sincer.
S: Sincer…nu…
D: Nu?
S: Nu cred ca as putea sa nu te iert. Te-as ierta. Dar doar de trei ori. A patra oara nu as mai crede in indreptare…
D: De trei? E destul. Esti o femeie incredibila, Silvia.
S: Ei, lasati.
D: Ai prieten?
S: Am un iubit.
D:E un mare norocos.
S: Nu stiu daca el se considera asa.
D: Atunci e un tampit…Stiu, te intrebi de ce ma destainui tie. Si, mai ales, cum m-ai putea ajuta. M-ai putea ajuta sa-mi salvez casnicia, Silvia. Imi iubesc mult sotia in pofida a ceea ce am facut. Asa este cum spuneai despre barbati. Probabil traversez afurisita aia de criza a varstei mijlocii, nu stiu. Dar nu pot trai fara familie…Ai vazut, am doi copii minunati.
S: Cei mai minunati. Mai ales cel mic…stiti, cand l-am vazut prima oara am zis ca e fetita…cu buclisoarele alea blonde, cu ochisorii aceia albastri.…
D: Chiar e fetita…
S: E fetita? Baiatul?!...
D: Deci?
S: Deci, ce?
D: Vrei sa ma ajuti?
S: Sa ce? A! Sa va salvati casnicia? Sigur ca vreau. Dar mi-e teama ca nu pot.
D: Ba poti.
S: Pot?
D: Poti.
S: Atunci…va ajut. Te ajut, George!
D: Oh! Multumesc.
S: Ce trebuie sa fac?
D: Intr-o jumatate de ora va veni sotia mea. Sa discute cu tine. La ora doisprezece.
S: Cu mine? Lasati, am sa-i explic eu, ii citez din studiul ala, am revista in birou…lasati pe mine, o fac sa va ierte…macar o data.
D: Vrea sa afle de la tine adevarul.
S: De la mine? Adevarul? O sa-l afle…Dar stai…care adevar?
D: Pe care a trebuit sa i-l prezint. Aseara, cand m-am intors de la cealalta, mi-a descoperit un fir de par blond pe haina. Mi-a scapat. De obicei imi ia minute bune sa ma curat de probele incriminatorii. Firul ala afurisit mi-a scapat. Am negat, bineinteles. Dar m-a interogat ca la procuratura. Mi-a pus si lanterna in ochi, pe intuneric…Pana cand am cedat. Am cedat. Am fost slab. Am recunoscut. I-am spus de noi doi.
S: N-ai fost slab, ai fost om, George. Nu trebuie sa te invinovatesti, in astfel de situatii…Noi?! Noi doi?! Care noi doi?
D: Eu si cu tine, Silvia.
S: Ce i-ai spus, George, despre noi doi.
D: Ca…avem o relatie. O relatie fireasca, in definitiv. Stiai ca, potrivit altui studiu, tot stiintific, ce bune sunt si studiile astea!, in 90% din cazuri intre sef si secretara se ajunge inevitabil si natural la o relatie amoroasa.
S: Poftim?! Bine, dar intre noi doi inevitabilul nu s-a produs. Nici natural, nici nenatural. Stiti bine. Nu e asta adevarul…
D: Stiu, Silvia. Te rog, linisteste-te!
S: Atunci de ce sa recunosc eu in fata sotiei tale ca avem o relatie amoroasa? Daca nu avem?
D: Cum de ce? Pai ce-am vorbit pana acum? Sa ma ajuti. Sa imi salvez casnicia. Silvia, trebuie sa intelegi ca nevasta-mea a descoperit ca o insel, dar nu trebuie sa descopere adevarata mea amanta. Sub nicio forma.
S: De ce?
D: De ce? Nu pot sa-ti spun…(Tacere.) Bine, nu mai insista, ca-ti spun. Pentru ca este nevasta unui om important din Stat. Poftim, iti spun, un ministru. Al unui minister important. Care face o treaba extraordinara pentru tara in acea functie. Orbita de furie nevasta-mea ar putea sa provoace un scandal public catastrofic pentru mine si nu numai. Si pentru acel om important din Stat. Si pentru partid. Si pentru minister. Practic, as putea spune chiar pentru tara. Da, da, chiar pentru tara.
S: Aoleu! Atunci…practic imi ceri sa ajut si tara, George.
D: Exact. Asta iti cer. Daca nu pe mine, macar ajuta tara. Tara sigur ti-o iubesti. Trebuie sa fii patrioata…
S: Ca toata lumea.
D: Ma rog, nu chiar toata lumea, stim noi destui vanzatori de tara, dar…
S: Si…deja i-ai spus? Adevarul asta…De noi doi, adica…
D: I-am spus. I-am spus, Silvia. Nu mi-a venit nicio alta blonda in minte in momentele alea…Gandul m-a dus la tine. Plus ca aveam in minte studiul ala, doar ce citisem despre el intr-o revista…
S: Si daca eu nu pot sa accept asta? Nu te-ai gandit?
D: Recunosc, nu m-am gandit. Ba chiar mi-am zis ca va trebui sa fii de acord.
S: De acord sa joc rolul amantei? De ce ar trebui?
D: Stiu si eu…pentru ca ai putea avea avantaje.
S: Avantaje? Ce avantaje?
D: Nu stiu, la intamplare: sa fii promovata secretara la Cabinetul unui important senator, din primii zece. Cu salariu dublu si alte multiple bonusuri.
S: Poftim?! Ma destituiti. Am avut dreptate. Am avut dreptate.
D: Te promovez. Prin transfer. Deja am vorbit. Iti poti inchipui ca nevasta-mea nu va mai accepta sa ramai secretara mea…
S: Deja ati vorbit? Despre ce senator este vorba?
D: Foarte influent. Crede-ma. Va fi inceputul unei frumoase cariere.
S: Chiar daca, sa zicem, as face-o…pentru tine, George, nu pentru tara…din pacate nu o sa tina. Sunt sigura ca nu te-a crezut. Cand i-ai spus ca eu sunt amanta ta. Dovada ca vine sa discute si cu mine…
D: Cum? De ce sa nu ma creada? A crezut. Ce dracu, stiu sa mint! Sunt secretar de stat cu rang de ministru totusi…Stia si de studiul ala…cu 90%...dar vrea totusi sa discute si cu tine, e normal…
S: Lasati, ca stiu…
D: Ce stii?
S: Ca atunci cand v-ati selectat secretara criteriul principal a fost lipsa sex-appeal-ului, la solicitarea expresa a sotiei dvs. Asa m-ati ales pe mine…
D: Cum?! Nu. Dar nu-i adevarat. Nu-i adevarat deloc.
S: Intr-adevar, stiti sa mintiti. Sunteti printre cei mai mari mincinosi dintre toti secretarii de stat din ministere…
D: Mersi. Dar nu mint de data asta.
S: Atunci mint cei din institutie.
D: Cine? Cine a-ndraznit sa spuna minciuna asta?
S: Nu am sa barfesc. Cineva din institutie. Care lucreaza la contabilitate si e roscata…
D: Rodica?! Prietena nevesti-mii!
S: Nu v-am spus eu, dvs ati dedus…Cum m-a vazut doamna prezentandu-ma la concurs v-a sugerat ca sunt cea mai potrivita. Stia ca nu va pot atrage sexual, sunt grasa, am o fata absolut comuna, fara trasaturi frumoase…
D: Ei, bine, te-nseli. Nu stau deloc lucrurile asa. Esti foarte sexy, crede-ma. Si ma atragi sexual. M-ai atras de la inceput. Nu esti grasa, esti exact asa cum trebuie sa fie o femeie. Nu slaba, ci cu forme. Sa ai pe ce sa pui mana…
S: Vorbesti serios, George?
D: Bineinteles ca vorbesc serios. Dar tu ce iti inchipui? Ca te chem de zeci de ori pe zi ca am chestiuni profesionale cu tine? In ministerul asta, unde nu facem mai nimic? Ministerul Industriei si Cercetarii?! In tara unde nu mai exista industrie iar cercetarea e deja o amintire? Nu, Silvia, te chem sa te vad, sa iti vad formele alea de femeie adevarata, sa iti vad sanii aia mari zbatandu-se sa iasa din bluzele mulate ca pestii din plasele pescaresti, sa iti urmaresc unduirea soldurilor cand pleci spre usa ca unduirea recoltelor pe campuri cand bate vantul de rasarit…Silvia, crede-ma, fac eforturi uriase sa nu sar pe tine.
S: De ce?
D: Sa nu sar pe tine, ti-am zis. Ma abtin. Ma tin strans de birou, imi musc buzele…uite, sunt vineti…
S: Si eu care am crezut ca…
D: Asta este. Acum ti-am spus. Ca sa nu mai crezi prostii despre tine. Esti o femeie frumoasa, Silvia, sa-ti intre bine in cap asta.
S: Imi intra. Gata. Mi-a intrat. Sunt o femeie frumoasa.
D: Foarte frumoasa…Sexy…Apetisanta…
S: Am inteles…Si chiar asa, cu plasele pescarilor…cu recoltele pe camp?...adica…gata! nu mai insist…
D: Perfect…Deci?
S: Deci, ce?
D: Ma ajuti?
S: A! Cu?...Stiu si eu…
D: E sarcina de serviciu…
S: Ultima. Caci o sa trebuiasca sa plec.
D: La mai bine.
S: Nu o sa imi mai fiti sef.
D: Nu, dar o sa mai tinem legatura. Vei avea un sef mai bun ca mine, te asigur. Nu iti spun acum numele, dar e nu doar influent, dar e si mai tanar, mai aratos si e si de treaba. Recunosc, nu stiu cat este de stapan pe el, ma-ntelegei, dar te descurci tu...
S: Dar…poate eu va vreau pe dvs.
D: Ca sef?
S: Si ca…sef.
D: Nu te prosti! Cand ai sa vezi unde te trimit ai sa-mi duci acatiste la biserica lunar.
S: Nu merg la biserica. Desi cred in Dumnezeu. Ca toata lumea…
D: Nu chiar toata lumea crede…In fine!...Deci?
S: Stii, George, nu cred ca pot.
D: Ah! Bine, bine, gata. Am inteles. Nu esti patrioata. Noi, romanii, nu mai avem iubire de tara. Unde e spiritul acela de altadata? Cand sufla Stefan cel Mare in goarna se strangea tot poporul sub steag sa apere tara…
S: Ba vreau, vreau, bunicul a fost la Revolutie, are si certificat…dar eu nu stiu sa mint. Nu pot sa mint. Adica…mint, pot sa mint initial, dar apoi ma dau repede de gol. Pur si simplu. Altfel, as vrea sa va ajut.
D: Nu stii sa minti? Pai si nu te-am intrebat la interviu daca stii?
S: Ba da. Dar v-am mintit ca stiu.
D: Si eu te-am crezut. Deci stii.
S: In chestiuni de serviciu. Dar asa…
D: Uf! Pai…si cum sa facem?
S: Nu stiu. Poate daca nu as fi nevoita sa mint…
D: Adica?
S: Adica…daca ar fi adevarat adevarul ala…
D: Care?
S: Ca intre…dvs…si mine…e o relatie amoroasa…cum spuneati, in definitiv e ceva inevitabil si natural…atunci nu as minti si…
D: Dar nu e. Fir-ar sa fie! Daca era…Pfii! Si de cate ori am vrut sa sar pe tine.
S: Aveti dreptate. Pacat.
D: De ce dracu nu am sarit pe tine? Poti sa-mi spui?
S: V-ati abtinut. V-ati tinut strans de birou. V-ati muscat buzele…le aveti vineti…
D: Ca prostul…Bine, bine, Silvia, inteleg. Mersi. Lasa, ma descurc eu cumva. Nu las eu tara, tarisoara mea draga, asa usor. Eu sunt patriot…
S: Dar ziceati ca vine acum, sa vorbeasca cu mine.
D: O sun acum . Sa ii spun adevarul.
S: Care adevar?
D: Ca…o insel cu Paunel.
S: Care Paunel?
D: De la Contabilitate.
S: Cu domnul contabil-sef?!
D: E blond. E frumusel. E usor efeminat, E burlac. Imi e dator vandut de la ultimul control al Curtii de Conturi. Ce sa fac? Am alta varianta? Trebuie sa salvez tara. Trebuie sa salvez tara. Tara se bazeaza pe mine. Trimite-l pe Paunel la mine. Ba e chiar o solutie excelenta. Nevasta-mea nu va mai face niciun scandal, caci ar fi si ea in dezavantaj, sa se afle ca o-nsel cu un barbat…Plus ca Paunel imi e dator vandut si am sa ii propun un post nemaipomenit la Loteria Nationala…Pfii! Ce idée mi-a venit! Cum de nu m-am gandit. Multumesc, Silvia! Mi-ai fost de mult ajutor. Mai fa o cafea, te rog…Parca si Paunel bea cafeaua tot amara…Ba adu si doua pliculete de zahar…
S: Dar, George, stii, totusi eu, daca chiar e nevoie…pentru tara…sunt patrioata…pot face un efort…
D: Te rog! Fara tutuieli, domnisoara! Dar cine crezi ca esti?! Ia uite! Fa cafeaua pentru Paunel si cheama-l urgent la mine.
S: Da, d-le Secretar. Inteleg ca raman secretara dvs…
D:, Ce, vrei sa pleci? Ai auzit de salariu dublu si gata, m-ai parasi…
S (aproape plangand): Nu, d-le Secretar, nu vreau…Eu cu dvs…eu pentru dvs…
D: Hai, gata, gata. La treaba! In ministerul asta vreau ca munca sa primeze…

Scena 2. Acelasi birou. Demnitarul, Contabilul.
(Intra Contabilul. Par bogat blond, circa 35 ani)
C. Buna ziua, d-le Secretar!
D: Salut, Paunel! Intra, intra, curaj! Ca nu te mananc. Ia loc.
C: Multumesc.
D: O cafea?
S: Nu beau cafea.
D: Nu? Parca beai.
C: M-am lasat.
D: Deci beai, stiam bine.
S: M-am lasat inainte sa vin la Minister.
D: Ma rog…Oricum, bravo! Cafeaua e buna si nu e buna. Corect?
C: Mai mult decat corect, d-le Secretar.
(Intra Secretara cu o tavita cu o cafea. Il priveste cu ura pe Contabil)
D: Ce-i aia, Silvia?
S: Cafeaua.
D: Nu ti se pare ca am baut destule azi? Nu te gandesti deloc la mine, la sanatatea mea…Ai vrea sa ma vezi mort, sa ma vezi facand infarct aici, in Minister, sa vuiasca ziarele…
S: Dar, d-le Secretar, eu nici gand…Cafeaua este pentru dl contabil-sef…
D: Pai nu stii ca Paunel nu bea cafea?
C: Am baut. Dar m-am lasat.
D: Inca dinainte sa vina in Minister. Aici a vazut ca munca primeaza. Nu distractia, statul la cafele…Cred ca o sa dau circulara sa interzic bautul cafelei si iesitul la tigara in Minister, cu riscul de a devein nepopular…Se pierde poate si o ora pe zi din timpul de munca…
C: Mai exact 54 de minute si 33 secunde per angajat…Am facut calcul.
D: Uau! O sa vreau o nota de fundamentare cu calculul asta…Ce stai, Silvia? La treaba! Ca munca primeaza…Avem chestiuni importante de discutat…
(Secretara iese plangand usor.)
D: Femeile! Daca as fi fost Dumnezeu m-as fi gandit de doua ori inainte sa rup coasta lui Adam…nu?
C: Nu stiu ce sa zic, d-le Secretar, nu mi-am pus problema. Dar daca e nevoie, analizez si…
D: Nu e…Bine atunci…sa trecem la subiect…Cum sa te iau ca sa intelegi?...Hai sa te iau altfel…
C: Cum altfel?
D: Adica nu la fel. Ci altfel.
C: Nu-nteleg.
D: Nici nu trebuie. Adica n-am sa te-ntreb daca tii la mine…
C: Da-ntrebati-ma, caci stiti bine ca tin.
D: Stiu.
C: Chiar foarte mult.
D: Cred.
C: Tin la dvs ca la tata.
D: Presupun ca la taica-tu tii mult…
C: Vai de mine! Pai tata e tata.,.Chiar daca m-a parasit cand eram mititel…
D: Te-a parasit?!...Oricum, ar trebui sa tii la mine macar ca imi esti dator pe viata…
C: Va sunt dator?
D: Nu-mi esti? Ai si uitat? Doar nu vrei sa-ti reamintesc beleaua de-acum un an cu Curtea de Conturi, cand te-am scapat de puscarie, Paunele…
C: N-am uitat. Va sunt, d-le Secretar. Doar v-am si dat niste bani frumusei atunci ca sa ma scapati…si, credeti-ma, nu vreau sa stiu care a fost traseul lor real…al banilor, zic…
D: Sst! Taci, bre! Nu, hai, ca mai bine te iau altfel. Ca parca esti si membru al partidului nostru, nu?
C: Sunt, d-le Secretar. La tineret.
D: Atunci te-ntreb asa: Paunele, tu tii la partid?
C: Ca la ochii din cap. Il am in suflet. Aici. Au!
D: Usor, usor. Dar la tara, Paunele, tii?
C: La tara?! Vai de mine si de mine, d-le Secretar! Pai tara pentru mine este…cum sa va spun…e a doua mama. Si la mama tin ca la ochii din cap…
D: Sper ca nu te-a parasit si ea cand erai mic.
C: Ba m-a parasit. Ca era tanara si n-avea cu ce ma creste. Apoi m-a recuperat, cand si-a facut o situatie cat de cat…Pai de ce credeti ca nu sunt eu acum in Franta, in Spania, Germania sau Anglia? Sau chiar la Comisia Europeana? De incompetent? Eu?! Eu, incompetent?!...Pentru ca eu de meleagurile astea nu pot sa ma rup. Nu pot. Daca ma rup se rupe totul in mine. Totul. Chiar daca tara asta a fost uneori ingrata cu mine, eu tot nu am ce sa-i reprosez. Aici m-am nascut, aici am luat bataie la greu in orfelinat, aici am invatat, ce mai!, aici am trait si bunele si relele vietii, inclusiv accidentul ala de masina, cand m-am lovit grav la cap…
D: Te-ai lovit la cap? In accident auto?...Acum aflu.
C: Am placa metalica. Din titaniu. Prinsa in suruburi…
D: In cap?!...Ti-ai revenit, oricum, aproape complet…adica…chiar complet…
C: Stiu…
Bravo, Paunele! Ce mai, esti patriot, m-ai convins…Na, ca-mi dau si lacrimile…
C: Haideti, ca va spun un secret. De fapt, ce sa vi-l spun, vi-l arat! (Isi da jos pantalonii. Poarta niste chiloti tricolori.) Poftiti!
D: Paunele!
C: Chiloti tricolori, d-le Secretar. Pentru mine tara, d-le Secretar…(incepe sa planga) opriti-ma!...opriti-ma!...
D: Gata, ridica-ti pantalonii! Opreste-te! E clar, esti mare patriot. M-ai convins, ma pot baza pe tine…Dar ia loc. Si nu mai plange! (Paunel sta jos.) O cafea?
C: Nu v-am zis? M-am lasat. Pot spune ca nu mai am niciun viciu. Viciile stapanesc omul, dar eu reusesc sa stapanesc viciile.
D: Bravo! Buna asta. Scrii maxime?
C: A, nu, acum mi-a venit.
D: Si chiar niciun viciu niciun viciulet acolo?
C: Nici pui de viciu. Nu beau alcool, nu fumez, nu consum cafea…
D: Dar cu femeile?
C: Ce-i cu ele?
D: Cum stai?
C: Excelent…N-am nici viciul asta. Nu m-au corupt nici femeile…
D: Sa nu-mi spui! Tu nu esti cu niciuna?! Un barbat asa frumusel ca tine?
C: Ma faceti sa rosesc, d-le Secretar. Nu sunt cu niciuna. Deocamdata. Ma pastrez.
D: Te pastrezi? Pentru ce?
C: Pentru cea care va fi aleasa.
D: Aoleu! Bre, Paunele, tu oi fi…virgin.
C: D-le Secretar!
D: Haide, bre, mie poti sa-mi spui. Aici ramane.
C: Si microfoanele?
D: Nu sunt.
C: Sunteti sigur?
D: Garantat. Am verificat si ieri…
C: Ei, nu sunt chiar virgin. Sunt semivirgin…Acum cam doi ani, eram la mare cu maica-mea, mergem cam in fiecare an, pentru binefacerile razelor solare…in complexul hotelier erau si doua surori gemene unguroaice…frumoase, ce sa zic! Mai ales una dintre ele, Ildiko...Intr-o seara, era marti, ora 20, 22…faceam dus, ma spalam si eu de nisipul care-mi intrase in slip…cand se deschide usa baii…eram gol pusca…
D: Bine, stii ce, lasa. Nu e cazul sa-mi dezvalui secretele tale intime…Am inteles. Paunele, sa trecem la subiect. De fapt, stai! Am nevoie de un gat de wiscky. (Scoate dint-un dulap o sticluta si bea) Ce sa zic, sunt sclavul viciilor. Nu stiu tu cum reusesti.
C: Imi antrenez vointa.
D: Bravo. Ai si vointa din titan, nu doar…(arata la cap; apoi isi da seama ca nu e un subiect pe placul lui Paunel) Ce sa zic, pe mine m-au cucerit si alcoolul, si tigarile, si cafeaua…iar despre femei nu mai zic. De fapt, despre asta te-am chemat, Paunele. Tara are nevoie de tine, te striga…o auzi?
C: Aud. Sunt gata, d-le Secretar. Ce vrea tara de la mine?
D: Vrea ca tu sa fii amanta mea…(Tacere indelungata.)
C: Bine, d-le Secretar. Daca tara o cere o fac. Nici nu pun intrebari. Vreti acum? Aici? (Isi da jos pantalonii.)
D: Stai, bre, ce faci?
C: Pai n-ati zis ca?... Dar sa fiti bland…
D: Imbraca-te imediat! Doamne! Uf! Imi mai trebuie un gat de wiscky. Paunele, nu trebuie sa fie ceva intre noi la propriu. Ci doar sa sustii ca esti amanta…ma rog, amantul meu.
C: In fata cui, d-le Secretar? La partid? Va judeca Consiliul de Onoare?
D: As! Ce partid! In fata nevesti-mii.
C: D-na Vera?
D: O stii?
C: Pai nu stiti ca am stat langa dansa la nunta Rodicai, de la mine de la Contabilitate?
D: A, da, da, cand ai dansat-o toata seara, ca m-am cam si ofuscat atunci, de-am zis ca poate iti tai din salariu…
C: Mi-ati si taiat.
D: Ti-am taiat?! Eu?! Esti sigur?
C: Sigur, d-le Secretar. Pe trei luni. C-am si intarziat atunci cu rata la banca, desi urasc sa raman dator…
D: Poate am avut vreun motiv justificat. Sa-ti tai…
C: N-ati avut. Pentru dansul de la nunta…
D: In fine! Ce-a fost a fost. Ideea este ca nevasta-mea a descoperit un fir de par blond, scurt cam ca al tau, pe costumul meu. M-a interogat pana a trebuit sa recunosc ca o-nsel. Doar ca, din motive de siguranta nationala, nu puteam sa ii dezvalui identitatea adevaratei mele amante.
C: Ei, fireste, fireste. Daca e vorba de siguranta nationala…
D: Intelegi, nu? Asa ca i-am spus ca este cineva din institutie. Nevasta-mea a vrut sa vorbeasca cu ea. Vine la doispe aici. Am vorbit cu acea persoana, nu a acceptat rolul, asa ca m-am vazut in situatia de a apela la tine…
C: Vine d-na Vera?
D: Da. Va vorbi cu tine.
C: Despre ce?
D: Cum despre ce? Pai noi ce-am vorbit pana acum?
C: A, despre noi doi…(Scoate o oglinda de buzunar si isi face freza.)
D: Va trebui sa ii spui ca de azi totul s-a terminat intre noi. Ca ti-am dat papucii…
C: Imi dati papucii?! Deja?...De ce? Vreau sa stiu de ce. Vreau totusi o explicatie…Nici nu m-ati cunoscut bine ca amant si imi si dati papucii…
D: Paunel!...Esti sigur ca poti juca rolul?
C: Ei, na! In liceu am fost intrupa de teatru. “To be or not to be? Aceasta e-ntrebarea”…Ei?
D: E bine…
C: N-a fost chiar bine. Joc scena mai bine cu un craniu in mana…N-aveti un craniu? Sa va arat cat de bun sunt…
D: N-am…Paunel! Stii ce?...Ce blonde mai avem noi in institutie? Cu parul asa, mai scurt, ca tine…
C: De ce? Nu, d-le Secretar, acest rol este al meu. Mi l-ati dat, l-am acceptat. Nimeni nu il poate juca mai bine, credeti-ma…
D: Daca iti iese, om te fac. Fii atent, suntem impreuna de 3 luni…C-o sa te intrebe…
C: Cine?
D: Nevasta-mea!...Si totul a inceput la Timisoara. Stii, cand am fost la conferinta aceea impreuna…Ai venit la mine in camera, ai batut la usa, era deschisa, eu n-am raspuns fiindca eram la dus, tu ai intrat ca trebuia sa ma intrebi neaparat ceva in chestiuni de buget, eu am iesit gol din baie si…
C: Formidabil! Exact asa mi s-a intamplat mie cu Yldiko…
D: Care Yldiko?
C: Pai nu v-am spus? La mare, acum doi ani…Gata, nu mai spuneti ca de-aici stiu…
D: Perfect…Iar aseara am fost la tine si am consumat ultimul moment al relatiei noastre…Fiindca eu ti-am spus ca imi iubesc sotia, am familie si nu mai pot continua asa…
C: Desi ma iubiti la nebunie…
D: Nu e nevoie sa spui si asta…
C: Atunci ce-a fost intre noi?...Trebuie sa stiu. Sa nu ma prinda cu minciuna. Trebuie sa inteleg rolul. Ca sa-l pot juca credibil…Pfii! Dac-aveati un craniu…
D: A fost…o poveste frumoasa. E suficient…
C: O poveste frumoasa…OK. Bine, haideti ca ma descurc…
D: A! Inca ceva. Daca te intreaba, ca précis te-ntreaba…daca nu cumva lesina…deci daca te-ntreaba care au fost rolurile fiecaruia in relatie…adica care a fost cel pasiv si care cel activ…
C: Sigur…
D: Ce sigur?
C: Dvs cel pasiv si eu…
D: NU! Invers. Invers.
C: Invers? Sunteti sigur? Ca eu eman forta, sunt mai masculin…Am si placa aia de titan in cap…
D: Paunel! Fa cum zic eu!
C: Sunteti seful!
D: Tocmai.

  Aminteste-ti datele mele