Vaca, revolutia si OZN-ul, de Stefan Dumitrescu


PERSONAJELE :

IONCICĂ                             

LAE 

DRAGOBETE

VÂNTULEŢU

ION CĂRĂU, INGINER        

MARIŢA LU CURCĂ, PRIMĂRIŢĂ

BĂTRÂNA                            

NIŢĂ

LEUŞTEAN                      VOCEA  
 
 

Scena 1 
 

E o zi de toamnă frumoasă, către prânz. Imaginea unei vâlcele la capătul unui lan de porumbi…Un nuc, mai mult uscat…O fântână aproape părăsită. Lângă nuc o construcţie ciudată, de tinichea şi de lemn vopsit, aşezată pe trei roţi. Pe una din faţetele ei scrie cu vopsea roşie, OZN. La colţul din stânga şi din dreapta ard două becuri sugerându-ţi ideea unor stopuri de maşină…Vântul adie molcom, mişcând frunzele lanurilor de porumb, făcându-le să foşnească. Din când în când pe câmp se aud glasuri sau râsete. Undeva departe trece un tren…Din lanul de porumb apare furişându-se, aplecat, un bărbat… 
 

IONCICĂ:  (rămâne uimit privind construcţia din faţa lui) Ce drăcovenie o mai fi şi asta?  Mamă, Doamne! (se apropie, îi este teamă s-o atingă) Că aseară nu era… Ei, drăcia dracului!

LAE: (apare şi el din porumb mergând aplecat) Ioncică…Bă, Ioncică.

IONCICĂ:  (privind curios ciudata construcţie. Venindu-i să râdă) Lae! (mică pauză) Bă, Lae, Ce dracu...e, bă, asta?

LAE: (privind şi el, holbând ochii) Da, bă, fir-aş al dracului să fiu…

IONCICĂ:  (intrigat, oarecum speriat) Ce dracului e asta, bă? Că aşa ceva n-am mai pomenit.

LAE: (apropiindu-se, priveşte cu ochii măriţi) Aseară când am plecat eu nu era…(o examinează, holbând ochii) Parc-ar fi coteţ de porumbei…Este coteţ de porumbei, bă, eu aşa cred.

IONCICĂ: Coteţ pe dracu…ce eşti nărod? Cum să fie ăsta coteţ! (respiră adânc, se strâmbă) Tu nu vezi că are roate…şi becuri, bă! Fir-aş al dracului, are becuri care semnalizează, bă!

LAE: (curios) Bă, Ioncică… (se citeşte pe chipul lui cum creşte spaima în el) Am dat-o dracului…Asta e ozeneu, bă! Am păţit-o!

IONCICĂ:  Bă, fir-aş al dracului, farfurii de alea zburătoare, te pomeneşti? De alea care-au aterizat în America, de s-a oprit lumina în tot oraşul!

LAE: (şi mai îngrozit, definitiv) De ăla e…bă, ce zâsăi eu! (respiră agitat) Uite, că şi scrie pe el,  (silabisind) o-zee-ne-neu, (tare) ozeneu! Aoleleo, mamă care m-ai făcut! (se ia cu mâinile de păr, îngrozit) Aoleu! Mor de frică! Mi se face părul măciucă în cap! (se ia cu mâinile de cap)

IONCICĂ:  (îngrozit şi el) Laeee… Parcă mă trage cineva de păr, bă…Şi-a băgat mâinile în părul meu şi trage în sus…(pe chip i se citeşte groaza)

LAE: Ai şi mult păr…al dracu.

IONCICĂ:  În cazul ăsta ce facem? O rupem la fugă!

LAE: (speriat, mai realist) Unde s-o rupă, mă, tu eşti nărod? Ăştia cu ozeneu zboară măi repede decât avionul cu reacţie.

IONCICĂ  (Îngrozit, priveşte în jur) Fugim în porumbi…

LAE: (tremurând de frică) Ne ajung…cât ai zice peşte au şi pus mâna pe noi! (curios) Dacă fugim văd că ne este frică…şi în cazul ăsta am dat-o dracului… Mai bine hai să ne  dăm cu binişorul pe lângă ei.

IONCICĂ:  (are o idee, scărpinându-se în cap) Mi-adusăi aminte…Aseară am lăsat damigeana cu ţuică în mărăcini…

LAE: (s-a mai înseninat) Bună idee…Stai că mă duc eu s-o iau. (se duce şi ia damigeana din mărăcini. În timp ce se întoarce cu ea o duce la gură şi bea cu sete)

IONCICĂ:  (părându-i rău) Ajungeee, băăăă! C-o termini dracului de tot! Şi-şi formează ăştia din ozeneu o impresie greşită despre noi.

LAE: (ştergându-se la gură) Bună e, bă! Ce măi, dacă e bună, e bună, n-ai ce-i zice! Ia şi tu. (îi întinde damigeana)

IONCICĂ:  (după ce a băut şi el cu sete) Bună e, bă! (cercetând ozeneul, ia mai trecut spaima) Fir-aş al dracului să fiu!

LAE: (examinând atent ozeneul) Să fii, ce. zic eu să nu fii? (după un timp) Ce este?

IONCICĂ:  (lovindu-se cu palma peste obraz) Mama ta, Doamnee! Bă , da proşti suntem, bă! Bă, da proşti suntem, bă, Lae!

LAE: Asta cam aşa este. De ce suntem proşti?

IONCICĂ:  Păi nu trebuia să fi băut, bă, nărodule! Călcarăm legea. Tu nu ştii că nu este voie să aduci beutură la locul de muncă? Ori ai uitat? Ce părere îşi fac ăştia despre noi dacă ne-au văzut că bem la locul de muncă? Ai?

LAE: (ridică din umeri) Poate că nu ştiu legea, nu cunosc legea asta. Poate că pe la ei nu este legea asta, bă.

IONCICĂ:  Ei nu ştiu, pe dracu!? Ăştia ştiu totul despre noi, bă! Sunt cu o mie de ani înaintea noastră ca evoluţie. Ştiu şi ce-a mâncat Veta lu Varzăfiartă acum zece zile.

LAE: Varză fiartă a mâncat, ce dracului să mănânce, dacă o cheamă Varzăfiartă! Că n-o fi mâncat varză prăjită!

IONCICĂ:  (minunându-se) Ie-te, bă, băiete, al dracu, ce deştept e Lae ăsta! Da de unde ştii? (în timpul acesta Lae a dus iar damigeana la gură) Şi nu bea ca prostu singur, auzi! Bea şi tu ca nărodu, împreună cu mine!

LAE: (ştergându-se la gură, geme de plăcere) Da cum se bea că nărodu, că nu ştiu?

IONCICĂ:  Dă şi tu noroc cu ei…(gest cu capul) Cu ozeniştii. Ne împrietenim cu ei…(îi ia damigeana şi o loveşte de ozene) Noroc, tovarăşi ozenişti! Fiţi bineveniţi pe pământul C. A. P-ului nostru!

LAE: (uimit şi bucuros) Deştept eşti, bă, Ioncică, fi-ţi-ar creierii ăia ai dracului, pe care-i ai în cap, să-ţi fie, că de deştepţi ce sunt parcă ar fi corcoduşi înfloriţi! (scărpinându-se la ceafă fericit) Ideea e nemaipomenită! Da, nemaipomenită, bă!

IONCICĂ:  (tare, ca şi cum ar vorbi într-un microfon) Vă mărturisim sincer şi din toată inima, dragi tovarăşi ozenişti, că pentru noi momentul acesta este unul istoric…(se încurcă) pe pentru no noi, este o cinste deosebită să vă fin gazde! Şi şi pro  promitem să fim la înălţime! (termină cu mâna ridicată, cum fac oratorii la tribună)

LAE: (gest cu mâna) Ptiu, fir-ar al dracului să fie. Bă da proşti suntem, bă! Păi trebuia să-i primim cu pâine şi sare, bă, Ioncică, nărodu dracului!

IONCICĂ:  (punând mâna pe damigeană) Până măi ciocnesc eu o ţâră cu ei  tu du-te şi adu pâine şi sare! Ca să-i primim cum trebuie!

LAE: (uitându-se în jur, gest reflex) Păi de unde să iau, bă, de unde? Ai? Că n-avem de unde.

IONCICĂ:  (bând singur, ciocnind cu OZN-ul) Hai, noroc, stimaţi oaspeţi, dragi ozenişti! (lui Lae) De unde lăsarăm traistele, cum de unde, ori uitaşi, fi-ţi-ar mintea a dracului să-ţi fie, că e toată ziua dusă cu sorcova ?!

LAE: (scărpinându-se în cap) Păi da…Să mă vadă ăia că fugii şi să mă pună la cules…

IONCICĂ:  Hai noroc, tovarăşi ozenişti…(tare, lui Lae) Lasă că nu te vede nimeni…O iei şi tu pitiş prin porumbi... Încă o dată, hai noroc, şi bine aţi venit pe planeta noastră, pe pământul C. A. P.-ului nostru, mult stimaţi şi dragi ozenişti!

LAE: (oftând, ezitând) Du-te tu, Ioncică, că eşti  măi descurcăreţ, bă!

IONCICĂ:  (revoltat) Bă, da puturos eşti, mă, Lae! Păi câţi ani am eu şi câţi ani ai tu, bă, ai? I-a spune?

LAE: Eu n-am pâine, mă, nea Ioncică, mă…

IONCICĂ:  Da ce ai?

LAE: (amărât) Nişte turtă… o amărâtă de bucată de turtă. Îmi pusă şi mie muierea nişte turtă în traistă… Că a făcut Veta ieri o turtă cât roata carului.

IONCICĂ:  (după ce a băut) Foarte bine. Îi primim cu turtă şi sare! Nu-i mai primim cu pâine că n-avem! Şi dacă n-avem or să ne înţeleagă şi ei!

LAE: (întristat) Ne facem dracului de râs, nea Ioncică…(supărat deodată) Şi măi dă dracului să măi ciocnesc şi eu cu ozeniştii nu număi mneata! Că până mă întorc să duce toată ţuica.

IONCICĂ:  (bun la suflet, îi întinde damigeana) Hai, ciocneşte şi tu. Şi apoi te duci.

LAE: (ciocnind, loveşte damigeana de OZN-eu) Bine aţi venit la noi, domnilor vizitatori! Că…

IONCICĂ:  (uimit) C-aşa e , bă! Trebuie să le zicem domnilor că or fi din alt lagăr. Poate nu sunt din lagărul socialist, ca noi. Or fi din ălălalt.

LAE: (care a prins curaj) Păi da, dacă or fi şi ei acolo tot în lagăre ca noi!!! Vai de ei, săracii!

IONCICĂ: (cu chef) Dracu ştie?

LAE: (cu chef) Lasă că-i întrebăm noi…Bine-aţi venit la noi, tovarăşi ozenişti, în sânul nostru…Noi vă rugăm din toată inima să ne daţi o mână de ajutor la culesul porumbului!

IONCICĂ:  (lovindu-l peste gură) Taci, mă, dracului din gură, nărodule, păi ei abia aterizară şi tu îi şi pui la culesul porumbului…? Păi ce sânt, ăştia sunt studenţi? Elevi? Acum îi vezi, (gest) fiu, fiu, fiu, fiu…că se ridică în slăvile cerului cât ai zice peşte, şi adio …Adio contact cu altă civilizaţie extraterestră!

LAE: Bă, nea Ioncică, eşti bătrân şi prost, bă! Păi crezi că ăştia culeg porumbul cu mâna ca noi!? Ăştia au mijloace ultraperfecţionate, electronice şi atomice, de cules porumbul, bă.

IONCICĂ:  De unde ştii tu chestia asta, mă, Lae?

LAE: Am citit eu într-o carte cu ozene…Ăştia într-o fracţiune de secundă, cu mijloacele lor ultraperfecţionate, cimermetice, automatizate, folosind forţa gravitaţională a  câmpului magnetic, îţi culeg tot câmpul ăsta de porumbi. Într-o secundă, îl aşează şi-n stive şi ţi-l transportă şi la ceape.

IONCICĂ:  (nemulţumit, se scarpină-n cap)  Nu e bine nici aşa.

LAE: (uimit) De ce?

IONCICĂ: Lasă-i pe ei să-i culeagă şi să-i facă stivă, că de transportat îi transportăm noi…

LAE: (nedumerit) Şi de ce, mă rog, nu-i lăsăm pe ei să-l transporte ei?   Pentru ei este un fleac.

IONCICĂ:  Păi da, bă, da ăştia ni-l transportă pe tot la ceape! Şi noi ce măi furăm în cazul ăsta?

LAE: (scărpinându-se la ceafă, încurcat) Măi dă-i dracu, că n-or fi aşa de năroji.

IONCICĂ:  Păi ăştia sunt măi cinstiţi ca nemţii şi japonezii, bă! Ce, te pui cu ei! (mică pauză) Ăştia sunt cinstiţi ca sfinţii! Că au atins demult un nivel  înalt de civilizaţie!  Şi evoluţie!

LAE: Păi da, bă, nea Ioncică, nărodule…pe când la noi omul nou, constructor al socialismului, este încă în formare, nu-i aşa?… Ei l-au format demult, c-au şi uitat.

IONCICĂ:  Păi aşa este de bună seamă! Ăştia au şi uitat de când au realizat omul nou. Atunci roagă-i să nu-i culeagă şi gata, dă-i dracu de porumbi, cu cine i-a pus.

LAE: (luând damigeana şi lovind-o de OZN-eu) Vă rugăm, aşa dar, din suflet, tovarăşi ozenişti, să ne culegeţi tot porumbul. Să ne măi lăsaţi o parte ca să furăm şi noi. (tare) Apoi să realizaţi dezarmarea totală şi generală!  (o adiere de vânt trece prin porumbii care foşnesc dulce) Să-i obligaţi pe americani şi pe englezi şi pe toţi imperialiştii nenorociţi, să nu ne mai ameninţe în fiecare zi cu războiul nuclear, să ne lase dracului în pace şi pe noi măcar o noapte, să durmim liniştiţi…să ne iubim şi noi nevestele ca lumea…că nu ni le-am iubit demult! Din cauza voastră, fir-aţi ai dracului de imperialişti năroji, cu tugile ălea pe care le purtaţi degeaba pe gât! (mică pauză, tare) Şi vă mai rugăm, tovarăşi ozenişti ceva, daţi genii cât măi multe poporului român, ţării!

IONCICĂ:  (luându-i damigeana) Bă,  Lae, acum te pornişi, ai!   Tu când ceri nu te măi opreşti, dar când e să dai… (tare) Păi ce-ţi trebuie  ţie genii, mă, Lae! Ce dracului să faci cu ele, că geniile nu sunt bune la nimica!

LAE: (revoltat că celălalt nu înţelege) Să aibă poporul ăsta cât măi multe genii, mă, nea Ioncică, să se dezvolte şi el în timp extraordinar de mult, ca un meteor…Că destul suntem de rămaşi în urmă…(tare) De asemenea vă rugăm din suflet, domnilor ozenişti…

IONCICĂ:  Ho, bă, prostule, că dacă-i rogi prea multe nu-ţi măi îndeplinesc nici o dorinţă…ce dracului de eşti nărod aşa…

LAE: Număi una, bă, nea Ioncică! Să ne ajute Universitatea Craiova să câştige Cupa campionilor europeni...şi atâta tot. Dă-I dracu de nărăji! (către O.Z.N, strigând) Şi pe Dinamo şi pe Steaua să le faceţi să retrogradeze, că ăştia cumpără toate meciurile, auziţi! Fir-ar buricul lor al dracului să fie, că din cauza lor am pierdut noi şi cupa şi campionatul…(tare) Şi vă măi rugăm, tovarăşi ozenişti…

IONCICĂ:  Ho, băă, nărodule, destul…Nu ţi-am spus că dacă-i rugăm prea multe nu ne măi îndeplinesc nici o dorinţă!

LAE: (mai  trage o duşcă din damigeană) Gata, mulţumesc, am terminat… (mai trage o duşcă) Hai noroc, tovarăşi ozenişti. Şi măi veniţi pe la noi, măi des, să ne ajutaţi, că ne este tare greu! Civilizaţia umană a rămas mult în urmă ca dezvoltare.  Şi se află într-o stare jalnică. (bea)

IONCICĂ:  Hai, du-te, o dată...

LAE: Mă duc… O iau pitiş prin porumbi şi vin acuşi...(o rupe la fugă, mergând aplecat)

IONCICĂ:  (ia damigeana pe care Lae a lăsat-o jos) Hai noroc, domnilor ozenişti…Că pe când voi sunteţi domni, noi suntem tovarăşi… Că poate sunteţi din Lagărul capitalist de pe planeta de  pe care veniţi... (bea cu sete) Suntem tare bucuroşi că putem vorbi cu dumneavoastră…De ani de zile aşteptăm să se întâmple o minune…(melancolic) mă gândeam în gând noaptea, dă, Doamne, o minune…! Şi, iată, că minunea s-a întâmplat. (pauză)

IONCICĂ:  (mai trage o duşcă) Şi dacă nu v-aţi supăra, nici nu vă închipuiţi câte avem să vă cerem… Iar dumneavoastră cât de mult ne puteţi ajuta pe noi. (i se cam împleticeşte limba) Pentru că suntem la mare ananghie, (în şoaptă, cu palma la gură)  vai de fundul nostru cum o ducem sub comunişti… (tare, precipitat) Vă rugăm frumos să ne ajutaţi, în o mulţime de chestii. (cu sete) Daţi cu bomba atomică în imperialişti, fir-ar mama lor a dracului să fie, de năroji! Şi omorâţi-i dracului o dată, să nu ne mai ameninţe cu rachetele lor termonucleare! Hai cu ălea nucleare mai merge, că nu ne e aşa frică de ăsta, dar şi cu termonuclearele ne ameninţă? (revoltat, pilit) Păi ce înseamnă asta? Până când să-i măi suportăm! (foarte supărat) Din cauza lor suferă toate popoarele şi au rămas în urmă ca dezvoltare. (cu obidă) Nu măi durmim de frică, tovarăşi ozenişti… 
 

(din porumbi apare cineva, o mogâldeaţă de om care merge aplecat) 
 

DRAGOBETE: (furişindu-se pe sub  lanul de porumbi) Ioncică, bă, Ioncică ! Ieşiră-ţi, bă, scosărăţi, bă, rându?

IONCICĂ:  (cu damigeana în mână) Ieşirăm, bă, ieşiră... e bine? (mică pauză) Şi nu te măi uita în toate părţile că nu e nimeni.

DRAGOBETE: (uitându-se speriat la OZN-eu)  Oleleu, mamă! Ce e drăcăraia asta?

IONCICĂ:  (râzând, cu damigeana ridicată) Ghici, ciupercă ce e?

DRAGOBETE: (uimit) Oleleu! O fi vreo instalaţie de irigat…că l-am auzit alaltăieri pe inginer că au descoperit şi ei o nouă metodă de mărit producţia la hectar, prin irigare nu ştiu cum.

IONCICĂ:  Aha! Care, aia japoneză, iakana-nakana?

DRAGOBETE: (serios) Nu, băăă…Zice că un inginer din Moldova, (gest) care are creierii uite aşa de mari, cât două verze, ce cât două, cât patru sau cinci… (gest) zice că a făcut o descoperire nemaipomenită, irigatul pe ploaie. Şi-a dat producţii de trei ori măi mari la hectar…(ca pentru el) Dacă nu cumva o fi fost hectaru de trei ori măi mare?

IONCICĂ:  E, pe dracu! Bă, ai dracului sunt oamenii ăştia de ştiinţă, bă! Descoperă ce nici prin cap nu-ţi trece. Ce nici cu gându nu gândeşti. (gest către OZN) Ghicişi ce e asta?

DRAGOBETE: (uimit, foarte uimit. Dându-i ocol) O fi vreo maşină de cules porumbi, bă... (holbând ochii) Eu aşa zâc!

IONCICĂ:  (făcând pe deşteptul) A-a-a-a!

DRAGOBETE: (a ajuns în dreptul unde scrie OZN. Citeşte, silabisind, este uimit şi speriat) Ooo-zzzz-ne! Ozene! Ozeneu? (tare, îngrozit) Ozeneu? (speriat, vrea s-o rupă la fugă) Măiculiţă, Doamne! (acum o rupe de-a binelea la fugă, ţipând după ajutor) Aoleeeu! Ajutooor!  (s-a îndepărtat) Doamnee, apără-ne! (a dispărut în porumbi)

IONCICĂ:  (se prăpădeşte de râs) Ha ha  ha ha ha ha ha ha (se ţine cu mâinile de burtă de râs) Ha ha ha ha ha ha ha! (ţipând după el) Dragobeteee! Bă, Dragobete! ha ha ha ha ha! Ce nărod eşti, bă, Dragobete! Ha ha ha ha ha ha! O rupi la fugă, ai, fiţi-ar mintea aia a dracului să-ţi fie, de deşteaptă ce este! Că de proastă nu măi vorbesc! (strigând după el) Dragobeteteeee! Vino, bă, nărodule înapoi! Vino, bă, prostule, că nu e nimic!

DRAGOBETE: (speriat, venind din porumb, rămânând în marginea porumbilor) Ioncicăăăă! Ioncică, fugi, bă, nărodul dracului, că te iau ăştia la bord şi cine ştie unde dracului te lasă, prin Antarctia sau prin Anstralia! Şi după aia n-ai bani să măi vii acasă, că ăştia de la ceapeu nu ne dau măi nimica la ziua de muncă! (tragic) Şi-ţi putrezesc oasele pe acolo şi nu ştie nimeni de tine, nărodule, ce eşti!

IONCICĂ:  (abia mai poate să mai râdă) Ha ha ha ha ha ha ha ha ha! (se apleacă de râs) Ha ha ha ha ha! Eşti măi fricos ca un iepure, Dragobeteeee! (tare) Păi vezi că-mi fac mie ozeniştii ceva, băă, nărodule!  Ori ai căpiat la cap! (râde aplecându-se) Ha ha ha ha ha ha! Uite, îmi făcură ceva?

DRAGOBETE: (se apropie speriat) Că n-ai fi rudă cu ei! Numai aşa se esplică.

IONCICĂ:  Sunt, bă, sunt! Şi ce dacă sunt? Ai ceva împotrivă?  Tu nu vezi că mori de necaz! Fi-ţi-ar tărâţele ălea ale dracului din cap să-ţi fie, că le ţii degeaba în capul ăla sec! Mai câştigat ai fi dacă le-ai da la porci. (tare) Suntem veri primari şi cumnaţi de-al doilea  după unchi, bă, dacă vrei să ştii, cu ozeniştii.

DRAGOBETE: (se apropie temător şi neîncrezător) Ce, bă, Ioncică? Tu nu vezi vă că eşti nărod? Fugi dracului de acolo, că acum te iau pe sus!

IONCICĂ:  (râde, epuizat de râs) Ha, ha ha ha. Aoleu, Dragobete, mă omorîşi, bă! Aşa eşti de deştept.

DRAGOBETE: (care a mai prins curaj, s-a apropiat mult) Ştiam eu că ai pile sus…da nici aşa. Atât de sus nu-mi închipuiam eu să ai!

IONCICĂ:  (mâncând cuvintele) Am, bă, am…Am pile şi măi sus, dacă vrei să ştii. (apare Lae)

LAE: (venind pitiş, aplecat, pe sub porumbi, să nu fie văzut, este foarte trist, îngrijorat) Ioncicăăă, fir-aş al dracului, bă! (gâfâind, furios) Ne furară traistele, bă! (cu  părere de rău) Ce dracului îi facem acum?

IONCICĂ:  (tare, nevenindu-i să creadă. Se înfurie deodată) Ce făcură, băă?

LAE: (trist) Ne furară trăiştile cu mâncare, bă, în care aveam şi noi mâncarea…că n-avem acum nici turtă să-i primim cu turtă şi sare pe ozenişti. (îi pare tare rău)

IONCICĂ:  (îngrozit, respiră adânc) Atunci înseamnă că ne făcurăm rău de tot de râs. (tare) Şi pentru totdeauna!

LAE: (mâhnit tare) De râsul lumii ne făcurăm, fir-aş al dracu…Că ăştia (arată cu bărbia înspre OZN) măi aterizară şi prin alte părţi şi au văzut cum au fost primiţi…bine de tot, cu pâine şi sare, nu ca noi, nişte năroji.

IONCICĂ:  (de necaz ciocneşte din nou cu OZN) Hai noroc, tovarăşi ozenişti, şi vă rugăm să ne iertaţi că nu avem turtă, ca să vă primim cu turtă şi cu sare…(arată către Lae) Număi el e turtă. (tare, înveselindu-se deodată. Gest) Dar vă primim cu braţele deschise şi cu multă dragoste, şi asta recompensează.

LAE: (tare, ca şi cum ar fi salvaţi) Asta-i! (bucuros că lucrurile s-au rezolvat) Vă primim cu braţele deschise...(bâlbâindu-se) Şi şi şi entu entuziaşti! (tare, poticnindu-se) Că ne ne ştiţi, noi, românii , ce ospitalieri suntem! (mai tare) Îi primim cu braţele deschise şi pe turiştii ăştia care umblă tăind frunză la câini prin lume, dar pe dumneavoastră.

IONCICĂ:  (fericit) Aşa! Aşa! Aşa, Lae! Măi zii, bă, că zici bi  bine! Să-i impresionăm, să le luăm maul!

LAE: (continuând în forţă) Că noi, românii, avem o adevărată pasiune pentru ozene…Cu ce altceva să-ţi mai treci viaţa decât cu fotbalul şi cu ozeneu…(respiră adânc ca să reia) Acum, tovarăşi ozenişti, stimaţi şi iubiţi ozenişti, o echipă, Universitatea Craiova, să-i cunoaşteţi dumneavoastră, nişte băieţi de aur…Nişte…

IONCICĂ:  (făcându-i semne disperat să continue discursul) Mai, zii, mai zii, Lae! Mai zii de Universitatea Craiova, bă, că n-avem cu altceva cu ce să ne lăudăm. Important este să nu taci deloc, bă, nărodule! Asta e toată şmecheria!

DRAGOBETE: (supărat) Cum n-avem cu ce să ne lăudăm, bă? Cu Oltcitu, bă, nărojilor, ce vorbiţi voi aici! Că facem la Craiova un Oltcit…ce mai…la fel ca farfuriile zburătoare. Poţi să pui şi mâncare în ele.

LAE: (gest, îi dă înainte) Aşa e, tovarăşi ozenişti… (se vede că aburii alcoolului îşi fac efectul) că-mi adusăi aminte…În întâmpinarea dumneavoastră, intenţionăm să construim la Craiova şi farfurii zburătoare. Cu toate locurile în faţă, ca oltciturile noastre!

DRAGOBETE: (făcând ochii mari) Poate farfurii cu fasole, bă, nărodule, o să facem la Craiova, ce dracu îţi veni!

IONCICĂ:  Taci, mă, Dragobete, din gură, că te aud ce vorbeşti!

LAE: (reluându-şi discursul) Că noi, oltenii,  nu măi vrem să mergem cu maşinile...Dă-le dracului, că nu sunt bune de nimic…după ce că sunt proaste şi urâte măi facem şi accidente cu ele. (respiră, apoi mai tare, gest cu mâna) Vrem să umblăm cu farfurii zburătoare prin aer, tovarăşi ozenişti. Acesta este adevărul.

IONCICĂ: (fericit, îi sticlesc şi lui ochii în cap de la ţuică) Zii, mai departe, nu te opri, Lae! Că le zici bine, bă!

LAE: (reluând pe un alt ton) Că dacă are Universitatea Craiova meci cu Naţionala Angliei,  noi mergem cu farfuriile zburătoare la meci...(sughite)

DRAGOBETE: (priveşte speriat la becul care semnalizează mai des) Bă, ai dracu… (îngrozit, a înţeles că este vorba de un OZN. Cu mâna întinsă) Ioncicăăăăă! (privind către Ioncică) Cui semnalizează ăştia, mă?

IONCICĂ:  (pilit, dă din umeri) Io ştiu. De unde să ştiu eu?

DRAGOBETE: (privind către Lae) Fiţi atenţi că ăştia au aterizat şi acum îi cheamă pe alţii de...de unde de vin ei. (este gata s-o rupă iar la fugă)

LAE: Lasă să-i cheme…Ce dacă-i cheamă! Să fie măi mulţi!

IONCICĂ:  Cu atât mai bine…Ba chiar ar fi excelent să aterizeze toate ozeneurile aici…(gest) la noi. (loveşte damigeana de ozene) Hai noroc! Aşa să se împlinească! (bea cu sete câteva guri)

DRAGOBETE: (apropiindu-se) Asta e ţuica de aseară?

LAE: Da…

DRAGOBETE: Păi dă să ciocnesc şi eu cu eu ei...Până nu se termină. (se apropie de OZN-eu, ia damigeana şi o ciocneşte de câteva ori de OZN-eu) Noroc, tovarăşi şi stimaţi ozenişti…Bine aţi venit la noi şi vă rugăm din suflet să ajutaţi echipa noastră, Universitatea Craiova, să câştige Cupa campionilor Europeni.

IONCICĂ:  Lasă, bă, că pe asta o câştigăm noi singuri, nu avem nevoie de ajutor, dă-i dracului de proşti, că la fotbal se pricep. (tare, se simte cum limba a început să i se împleticească) Să-i rugăm măi bine să-i oblige pe ăştia cu dezarmarea generală şi totală să se lase dracului de  poante…că toată ziua vorbesc ca nişte ţaţe număi de asta, şi să treacă dracului la fapte.

DRAGOBETE: (care a băut cu sete, după ce se şterge la gură de plăcere) Aoleu, Doamne, că bună fu, bă! (respiră adânc) Bă, ştiţi ceva? Ia să nu măi aud cuvântul ăsta, că simt că înnebunesc.

LAE: (uimit) Care cuvânt?

DRAGOBETE: (inervat) Dezarmare... (tăind cu mâna prin aer) Nu măi pot să-l aud…Cum îl aud, cum arunc în bătătură cu difuzoru. Ce măi! O s-o iau dracului razna!

IONCICĂ: (fluierând a pagubă, dezamăgit) Uite, bă, al dracului, cum luptă Dragobete al nostru pentru dezarmare! (dând din cap) Bravo, Dragobete! O zâsăşi! (trist, căinându-l) O dădurăm dracu…

DRAGOBETE: Păi voi n-aţi văzut, bă, proştilor, că altfel n-am cum să vă zic, că dacă vă zic năroji, ziceţi că vă subapreciez…N-aţi văzut, bă, proştilor, că ăştia cu dezarmarea îşi bat joc de noi? Ori voi n-aveţi nimic în dovleacul ăla pe care-l purtaţi  pe umeri?! (în momentul acesta din porumbi apare  furişându-se altcineva)

VÂNTULEŢU: (gâfâind) Ioncică! Bă, Dragobete…Aici eraţi, bă, aici vă pitularăţi?

IONCICĂ:  (cu chef) Aici, nea Vântuleţule, aici. Da unde ziceai?

VÂNTULEŢU: (luându-şi căciula din cap) Scosărăţi rândul înaintea mea, ai?

LAE: Păi da…dacă dumneata culegi fiecare ştiulete, ce să-ţi fac. Noi măi sărim…

VÂNTULEŢU: Lae… Rândul tău nu e cules nici pe jumătate,  nene! Ţi-l culesăi eu!

LAE: Mulţam mult, nea Vântuleţule…. Fac cinste şi te plimb şi cu ozeneu. (râde) Ce n-ai văzut în viaţa dumitale.

VÂNTULEŢU: Nu e bine, nene…Sunteţi, tineri, bă…Rămâne porumbu ceapeului necules. V-aţi învăţat chiulăi rău de tot…Muncesc săracele  muieri de se spetesc şi cu elevii, şi voi vă furişarăţi aici şi trageţi chiulul…Cei măi mulţi oameni din sat nu sunt aşa, să ştiţi de la mine.

IONCICĂ:  Vino şi dumneata cu noi, nea Vântuleţule şi măi lasă dracului munca, că nu e bună. (tare) Munca e pentru proşti, bă!

VÂNTULEŢU: (care e cel mai bătrân şi  simte nevoia să le facă educaţie) Bă, nene, aşa cum e ea munca asta, dar ea ne dă de mâncare…Să ţineţi minte vorba asta de la mine, să nu uitaţi cât o-ţi trăi! (mică pauză) Muuuunceau înainte oamenii de se rupeau. Şi ăi vrenici muncesc şi acum.

DRAGOBETE: Am o ideea, Ioncică.

IONCICĂ:  (vesel, undeva departe se aude o talangă) Ziii!

DRAGOBETE: Hai, bă, să anunţăm miliţia că a căzut un ozene…aici pe pământul ceapeului nostru…Şi ne dau şi bani, pentru asta, că noi l-am descoperit…Eu dau fuga…(e gata să plece)

IONCICĂ:  (cu chef) Ia şi căciula, Dragobete, că ţi-o umplu ăia de la Miliţie cu bani, bă!

DRAGOBETE: Păi da, bă, că descoperi unu dintr-un sat du pe Olteţ un os de dinozaur, sau de dihor, că uitai, şi-i deteră ăia de la muzeu 6o de lei…(gest de a pleca, îşi îndeasă căciula pe cap) Eu mă duc…

LAE: Nea Dragobete! Vino, domne, încoace, că ne facem dracului de râs…

IONCICĂ:  (arătând către OZN) Se supără ăştia pe noi şi dăm de dracu.

DRAGOBETE: (care o luase la fugă, se opreşte) Bă, chiar se supără? (privind îngrijorat către OZN) Te pomeneşti, ai?

IONCICĂ:  Şi încă rău de tot. (arătând cu  mâna) Ăştia pot să ne distrugă într-o secundă…Ţine minte ce-ţi spui!

DRAGOBETE: (speriat, se scarpină sub căciulă) E, pe dracu…Măi să fie! (respiră adânc, se gândeşte) O fi, bă…Deşi eu zic că au căzut cu ozeneu şi acum sunt cu toţii morţi înăuntru.

VÂNTULEŢU: (priveşte şi el îngrozit OZN-ul) Îuuu, Doamne!

LAE: (mai calm, făcând pe filosoful) De unde ştii?

DRAGOBETE: Păi de ce nu ies  atunci să ne răpească dacă sunt vii! Că am auzit că ăştia cu ozeneurile lor răpesc oameni. Au  răpit mulţi oameni.

IONCICĂ:  Bă, da proşti sunteţi, bă! Păi cum să iasă, măi, oameni buni, dacă noi, ca nişte tâmpiţi ce suntem n-am fost în stare să-i primim cu pâine şi sare!?

DRAGOBETE: (realizând) Da, bă, aşa e!

LAE: (amărât) Că ne-au furat trăiştile cu  turtă, fir-ar capetele ale dracului să le fie, în care n-au nimic…Că s-au făcut toţi şmecheri acum . Nu măi pot de  şmecheri ce sunt!

VÂNTULEŢU: (tresărind) Ce, bă? Vă luară trăiştile?

IONCICĂ:  Ni le luă, pune-şi-le-ar în cap noaptea când îşi pupă nevestele…ca să nimerească în altă parte când le pupă.

VÂNTULEŢU: (repezit) Nu le fură nimeni, bă…Câinii lu Veta lu Ciocă…adunară trăiştile şi le mâncară oamenilor mâncarea…

IONCICĂ:  (furios) Ăia de mănâncă număi carne, te pomeneşti?

VÂNTULEŢU: (supărat şi el) Ăia!

IONCICĂ:  (furios rău de tot, dă cu căciula de pământ) Mamă, o  omor! (tare) Şi câinii ăia tot nu scapă nedeşelaţi de mine…Ţine-ţi minte ce vă spui  eu acum!

DRAGOBETE: (calm) Le mănânci fuduliile…Ce să le faci, sunt câini? Poate să-i pupi su coadă. (tare) Dacă n-are femeia ce să le dea să mănânce, păi sigur că bietele animale mănâncă şi ele ce găsesc.

VÂNTULEŢU: Io zâc măi bine să lăsam vorba şi să intrăm pe rânduri să culegem porumbii...că la iarnă n-o să avem ce mânca.

LAE: (speriat, a văzut ceva) Aoleeuuu, măiculiţă, ascundeţi-vă!

IONCICĂ: (speriat) Cine e, bă? Ce e , bă?

LAE: Mariţa cu al lu Cărău,  cu ingineru.

IONCICĂ:  (alergând să se ascundă) În gaură de şarpe ne băgăm…(pentru un moment sunt toţi disperaţi, se uită îngroziţi în toate părţile, căutând un loc unde să se ascundă şi nu găsesc. Joc comic. Aleargă de colo colo căutând ceva în care să se bage sau după care să se ascundă) Aoleuu, Doamne!

DRAGOBETE: Am dat-o de dracu, ne mănâncă ăsta.

VÂNTULEŢU: (speriat şi el) Măi, oameni buni, haideţi să intrăm pe rânduri.

LAE: (îngrozit, disperat, aleargă de colo colo) Doamne, crapă pământul să intrăm în el!

VÂNTULEŢU: (tare) Măi, oameni buni, haideţi să intrăm pe rânduri.

IONCICĂ:  (are un moment de inspiraţie) Am găsit! (tare) Intrăm în ozene!

DRAGOBETE: Hai şi dumneata, nea Vântuleţule, că dacă te văd ăştia dai de dracu…Iţi taie ăştia ziua!

VÂNTULEŢU: (uitându-se speriat în jur) Hai să mă bag şi eu, că dau de dracu. (intră ultimul în OZN)

LAE: (iese din nou afară) Aoleuu! Uitai damigeana, bă! Uita-m-ar moartea! (ia repede damigeana şi intră în OZN-eu)

Scena 2 Mariţa,  care e Primarul comunei, şi Ion Cărău, inginerul C. A. P-ului.  
 

MARIŢA: (o femeie frumuşică, la treizeci de ani) Hai se ne ascundem dupe blanele ăstea, Ionele…

ION: (se uită atent în toate părţile) Să nu dea dracului cineva peste noi, Mariţă, că am dat de dracu.

MARIŢA: Nu dau, că sunt abia pe la jumătatea rândului. Mai au mult până să iasă.  Şi până ies la cap mai trec două ore, că rândurile sunt lungi rău, ale năibii.

ION: Cum culeg leneşii ăştia, de ţărani ceapişti, nu scot rândul nici până deseară. (acum sunt unul în faţa altuia. Ion o ia în braţe şi o sărută)

MARIŢA: (ferindu-se, dulce) Lasă-mă, Ionele... Să nu crezi cumva că te-am iertat...(suspină, supărată din dragoste)

ION: (drăgăstos) Măi, Mariţă, tu ştii cât te iubesc. (mică pauză, o sărută) Tu nu înţelegi că ar fi o prostie.

MARIŢA: (gata să plângă, suspinând) Am fost eu proastă, Ioane, asta am fost…Aşa merit. (suspină)

ION: Duminică zicem că avem Şedinţă la Judeţ şi ieşim cu maşina la pădure.

MARIŢA: (suspină) M-am săturat de pădure…

ION: Mergem la Craiova, îţi cumpăr ciorapi şi mărgele şi te duc şi la Minerva.

MARIŢA: Mersi…da la Minerva am fost.

ION: Te duc la teatru, la O scrisoare pierdută.

MARIŢA: Nu mă e pierdută, că s-a găsit. (suspină) Toţi proştii ştiu că s-a găsit scrisoarea aia, număi tu nu ştii.  (suspină iar) Ştii ce zic eu, Ionele? Că e mai bine să ne despărţim…(oftează, îşi şterge lacrimile) Decât aşa, să ne chinuim unul pe altul, mai bine lipsă.

ION: Bine, dragă, atunci ne căsătorim, şi o să vezi ce o să se aleagă de noi.

MARIŢA: (plânge) Mai bine spune că ai pe alta, de aia nu vrei să te însori cu mine.

ION: (încercând s-o împace) Nu, dragă, nu de asta…Ia uite la ce se gândeşte ea… Dar gândeşte-te şi tu , dacă bagi divorţ …şi lumea află că am trăit împreună...n-au să ne dea vot de blam cu avertisment în şedinţa organizaţiei de partid? Îîîî, tu ce zici? (mângâind-o) Hai nu mai plânge, că îţi cumpăr mărgele şi îngheţată. (o sărută)

MARIŢA: (îl priveşte mândră în ochi) Ionele… (suspinând) Eu zic că e mai bine să ne despărţim…Decât aşa să ne chinuim unul pe altul, mai bine lipsă...

ION: (supărat, îngrijorat) Bine, dragă, atunci să ne căsătorim şi o să vezi ce o să se aleagă de noi…Ne dau afară şi din partid, iar pe tine  or să te dea afară şi de la primărie.

MARIŢA: (privindu-l în ochi, ca să-l prindă) Mai bine spune cinstit că ai pe alta, de aia nu vrei să te însori cu mine.

ION: (încurcat, bâlbâindu-se) Nu, nu de asta...În nici un caz, tu! Dar gândeşte-te, dacă bagi divorţ şi lumea află că am trăit împreună, n-o să ne dea vot de blam cu avertisment în organizaţia de partid? Şi după aia nu ne sancţionează şi pe line profesională?

MARIŢA: (îl priveşte senină în ochi)  Şi ce dacă! Să ne dea! Să ne facă ce-or vrea! (cu faţa luminoasă) Eu pe tine te iubesc şi cu tine vreau să trăiesc!  (suspină fericită) Ăsta a fost visul meu de când m-au numit brigadier, să mă mărit cu un intelectual.

ION: Mă găsişi pe mine intelectual…că n-am mai  pus mâna pe o carte de când am terminat Agronomia…Când eram la facultate n-am reuşit nici măcar să citesc un curs ca lumea…Şi după aia, ce să măi vorbim…

MARIŢA: (susţinându-l) Hai, mă, că ai citit anul trecut Manualul Fitotehnicianului!

ION: (sincer) Păi ce, crezi că l-am terminat? Citeam o pagină şi adurmeam. A doua seară o luam de la cap…şi iar adurmeam.

MARIŢA: (supărată deodată) Asta e, că tu dormi! (suspină) Da, întreabă-mă pe mine, dacă pot să închid ochii o clipă măcar…mă perpelesc ca proasta de dorul tău…(suspină) că număi la tine mă gândesc! Şi tu, mă, Ionele, mă…Azi nu dai cu piciorul la o fată cu zestre ca mine.

ION: (a devenit deodată interesat)  Ce zestre! S-auzim!

MARIŢA: (înfoindu-se) Da tu ce zestre aduci, mă rog, de eşti atât de sigur pe tine?

ION: După ce zici tu zic şi eu.

MARIŢA: Bineee! Eu am aşa...Pe văru-meu dinspre mamă, la Sindicat la judeţ…

ION: Cu pila asta poţi să te speli pe cap, nu e bună de nimic.

MARIŢA: Nu te grăbi, nu te grăbi. Fratele nevestei lu unchiu este colonel la Miliţie.

ION: Merge! Asta da pilă babană .

MARIŢA: Un văr de gradul trei, e poet şi redactor la un ziar din Bucureşti.

ION: (uimit, fericit)  Ăsta e mare, nu glumă! Îl chemăm o dată să scrie despre noi amândoi, despre succesele obţinute de noi la recoltat…apoi la arat. Azi o ştire, mâine un reportaj, poimâine un interviu, aude cine trebuie să audă, devenim celebri, cunoscuţi, şi o dată te trezeşti chemat să lucrezi la Minister.

MARIŢA: (fericită, sărutându-l) Păi vezi, mă, prostule! Altă dată să nu mă mai superi! (îl priveşte cu dragoste) Da tu  ce pile ai? Ia să te aud cu ce vii! (el o sărută şi o strânge în braţe)

ION: Eu vin cu un general…

MARIŢA: De unde a scos neamul vostru generali, mă, mincinosule!

ION: Nu, da văru meu e însurat la Bucureşti cu  fata unui general!

MARIŢA: I-auzi! Şi mai am un văr chelner la Ambasador. Ăsta e milionar. Cu ăsta n-ai probleme!

MARIŢA: Numai atâtea pile ai?

ION: Păi câte vrei?

MARIŢA: (sărutându-l fericită) Şi măi făceai şi pe grozavul…(tare, cu dragoste) Nu-ţi ajunge, mă, păcătosule, că mă ai pe mine? Mai vrei şi zestre, ai? (se pierd în sărutări şi îmbrăţişări)

ION: (după mult timp) Până la urmă cred că ne căsătorim, Mariţă. Că nici să te las cu bărbatu-tu, ăla care e aşa de prost , nu e omeneşte…Şi mă e şi urât. Zău, aşa, îmi e milă de tine, că eşti fată frumoasă şi deşteaptă…şi-ţi omori zilele cu sărăntocul.

MARIŢA: (dându-se în spate trei paşi) Mai bine mă omorai, Ioane, decât să îmi fi spus vorba asta! (tremură de supărată, respiră greu)

ION: (calm) De ce?

MARIŢA: (şuierând) Deci tu nu te însori cu mine din dragoste. Ci din milă? (gata să plângă)  Bine că-mi spusăşi, Ioane, bine că-mi spusăşi, mă ticălosule! (începe să-i care la pumni în cap) Mânca-te-ar moartea să te mănânce! (dând în el se împiedică şi cade)

ION: (ferindu-se, ridicându-se în picioare) Mariţăăăă! Tu eşti nebună, făăăă! (îi prinde mâinile) Eşti nebună, fă, ori ai căpiat, năroado, ce eşti? Dacă ne vede cineva?

MARIŢA: (furioasă, zbătându-se) Dă-mi drumul, mă! (tare) Dă-mi drumu!

ION: Acum, după ce dăduşi în mine îmi e şi frică, fă, să mă mai însor cu tine. Păi ce mă fac eu mai târziu, că tu mă rupi în bătaie.

MARIŢA: (furioasă, şuierând) Ai merita să te omor, Ioane! Laşule, speculantule. (s-a eliberat, pleacă furioasă) Mă iubeşti din interes, crezi că nu ştiu eu, nu ţi-ar fi ruşine să-ţi fie de excroc!

ION: (a rămas perplex. Strigă după ea) Mariţăăă, făăă, Mariţă!

MARIŢA: (întorcându-se, tare) Să nu uiţi că în comuna asta eu sunt primar, Ioane! Eu sunt primul om al comunei. (gest) Sunt primul gospodar! Şi te am cu destule la mână. Iar tu eşti abia un amărât de inginer agronom! Să ţii minte lucrul acesta, analfabetul năibii ce eşti!  (se întoarce şi pleacă)

ION: (tare, răguşit) Stai, făă, năroado, să ne înţelegem!

MARIŢA: (se întoarce din nou furioasă) Nici nu vreau să te măi văd în ochi, excrocule, ce eşti! Nemernicule!  Lasă că o să vezi tu pe dracu! (dispare)

ION: (uitându-se după ea) Du-te dracului de isterică şi de nebună! Prost aş fi eu să mă însor cu o tâmpită ca tine…(mică pauză, furios) Te mai lauzi şi că ai pile şi relaţii...(o ia agale către lanul de porumbi) În loc să ne vedem de treburile noastre, ne ţinem de prostii…Auzi, ce întâmplare! (vorbind singur) Ei drăcia dracului! (mică pauză) Doamne, ce prostie era să fac! Ar trebui să-mi crape obrazul de ruşine. Dacă sunt prost aşa-mi trebuie! (a dispărut în lanul de porumbi)

Scena 3  
 

LAE: (scoate întâi capul din OZN-eu, să vadă dacă mai este cineva) Hai, bă, că să dusără! (iese cu greutate din OZN)

IONCICĂ:  (iese şi el) Auzi, băi, frate, auzi? Cine dracului îşi închipuia că primăriţa trăieşte cu nărodu de Ion Cărău, cu ingineru agronom…Hm! Cu prostu dracului.

DRAGOBETE: Da prost eşti, bă, Ioncică, nene! Eşti prost rău de tot, bă! (râzând) Cred că din comuna asta număi tu şi cu bărbatu-su nu ştiţi. Că încolo ştie toată comuna.

IONCICĂ:  (în timpul acesta iese şi Vântuleţu din OZN-eu) Da, voi de unde ştiţi, bă, de sunteţi aşa deştepţi?

LAE: Păi nu i-a prins, bă, prostule, al lu Cotigă în porumbi? Şi fugea al lu Cărău, ăsta de a rămas de trei ori repetent la primară, în chiloţi prin porumbi?

VÂNTULEŢU: Când era mic, lu ăsta, al lu Cărău, îi curgeau mucii ca lumânările din nas...(gest) Uite atâta nişte lumânări avea. (mică pauză) De săraci ce erau nu aveau nici după ce bea apă…şi acum vrea ca zestre relaţii şi pile, să se însoare cu Mariţa.

IONCICĂ:  (furios) De aceea merg lucrurile prost în satul nostru, bă. Că ne conduc proştii şi şmecherii. În alte sate nu este aşa şi s-au obţinut şi 20.000 de kile la hectar.

LAE: S-a modernizat lumea, nea Vântuleţule!

VÂNTULEŢU: S-a stricat lumea, taică, asta e, nu s-a modernizat!! Păi dacă mi-o pui  primăriţă pe Maria lui Curcă, de e proastă ca o găină , cum să meargă treaba bine!!…

LAE: Las că destul i-au condus deştepţii pe proşti şi n-a ieşit nimic!! Să-i mai conducă şi proştii pe deştepţi!

VÂNTULEŢU: Păi da!! Acum să se mai facă rotaţie!! Eu zic să intrăm pe rând şi să ne apucăm de cules, nene!!

DRAGOBETE: Astăzi este prima dată când chiulesc şi eu…(fericit) Şi zău că e tare bine!

LAE: Eu a doua oară.

IONCICĂ:  Da, că proşti om fi. Noi să culegem la porumbi ca nărojii şi ăştia să-şi facă mendrele pe câmp. Bă, de unde e damigeana aia, bă?

LAE: (se bagă în OZN-eu) O băurăm.

IONCICĂ:  Când?

LAE: În timp ce stăturăm în OZN ca să nu ne vadă inginerul.

IONCICĂ:  Vrei să spui, tu, Lae, că o băuşi tu singur, fi-ţi-ar maţele tale să-ţi fie!! (cu obidă) Ălea cu care o să te spânzuri!

LAE: Păi nu mai era nimic în damigeană, mă, nărodule. Nici două guri.

IONCICĂ:  (scărpinându-se în capă, îngrijorat) Bă, băieţi… Ce facem cu OZN-iştii ăştia? Asta e problema acum…

DRAGOBETE: Păi să iasă afară din OZN şi să stea de vorbă cu noi…

LAE: Poate e  din aia fără oameni la bord. Poate că nava este trimisă aşa ca să cerceteze solul… Să ia aprobe de sol, cum am trimis noi pe Martie.

IONCICĂ:  (scărpinându-se în cap) Eu mă tem să nu fie radioactivă… (pauză) Voi ce ziceţi?

LAE: (gândindu-se) N-are cum să fie. Sunt băieţi deştepţi, ştiu ce înseamnă aia radioactivitate. Nu ne-ar omorî ei tomnai pe noi, nişte ţărani cooperatori amărâţi.

DRAGOBETE: Ei, şi eu zic la fel. Ce să aibă ei cu noi? Cu americanii, cu nemţii, cu ăştia mai zic!! Că uite, nu se astâmpără deloc…fir-ar maţele lor ale dracului, fripte, să fie!

LAE: Bă, dacă stau bine să mă gândesc, pe noi, românii, ar trebui să ne ajute. Păi cât ne-au vitregit şi urgisit toţi  în istorie! Toţi ne-au călcat în picioare şi ne-au jefuit cum au vrut. Ba popoarele migratoare, ba turcii, ba ungurii, ba nemţii… Ce viaţă am dus noi în istorie? Vai de capul nostru!!

DRAGOBETE: Asta aşa e, neică, o ştiu şi eu. Noi am fost poporul cel mai nenorocit din istorie. Ăl măi oropsit popor de pe lume, ca noi n-a mai fost nimenea. (tare) Toată Europa ştie asta, da face pe proasta!

VÂNTULEŢU: De aia ne-am făcut aşa şmecheri…fi-ne-ar şmecheria a dracului să ne fie, că asta o să ne omoare! O să ne iasă hoţia pe nas!

LAE: (pilit, cu chef) Băi, oameni buni, eu zic să lăsăm vorba şi să ne urcăm în ozene, să vedem ce manete putem apăsa ca să decolăm.

DRAGOBETE: (se scarpină în cap, se vede că îi e teamă) Eu zic să măi aşteptăm, mă, băieţi, să nu ne grăbim. Cine ştie pe ce apăsăm şi o dată ne pomenim că ne duce ozeneu nu ştiu unde. Eu aşa zic.

IONCICĂ:  (are curaj)  Şi eu zic să încercăm, ce mama dracului. Când mai avem noi prileju să ne urcăm într-un ozene şi să ne plimbăm cu el! (tare) Şi dacă reuşim să ne ridicăm de pe pământ, zic să mergem să vorbim…cu al americanilor şi al nemţilor, că ăştia sunt măi ai dracu de pe lume...

LAE: (cu chef, convins) Sigur că da…Să le spunem o dată verde în faţă, bă, băieţi, ori vă lăsaţi de glume, de goange, cu înarmarea asta, ori vă terminăm.

IONCICĂ:  (tăind aerul) Ori, ori!  Ce mama dracului!

VĂNTULEŢU: (îngrozit) Adică vreţi să vă puneţi cu americanii? Voi asta vreţi?

LAE: (are curaj de la ţuică) Păi da, bă! Să termine dracului o dată scamatoria asta cu bomba atomică. Ni s-a urât, ne-am săturat! C-au devenit Poliţaiul lumii! Ne sperie ca pe copiii ăia cărora le arăţi măgăoaie, bau baul. (guraliv) Lasă, bă, nea Vântuleţule, că nu ne speriem nici noi aşa uşor. Şi, drept să-ţi spui,  m-am cam săturat să ne tot arate americanii şi nemţii pisica. Eu unul nu măi suport la difuzor, când îi aud mă apucă toţi dracii.

DRAGOBETE: (speriat) Aoleuu, cine vine?

IONCICĂ:  (îngrozit) Băgaţi-vă repede…repede, bă, da ştii ce e aia repede…  
 

(se bagă toţi din nou în OZN-eu, împingându-se unul pe altul. Apare o bătrână gătită, cu un carnet în mână, scriind ceva
 

BĂTRÂNA : (dând cu ochii de OZN se sperie) Ia, ce-o mai fi şi asta? (o priveşte acum curioasă) Asta trebuie să fie ceva, o instalaţie de irigat electronică…(notează ceva în carnet) De unde or fi importat-o că nu e ca ale noastre? (mică pauză) Oricum, în poezia populară pe care o s-o fac, pe care o s-o dedic partidului, o să zic că instalaţia aceasta de irigat este făcută de ai noştri. De inteligenţa românească…de inteligenţa ceapeului nostru…(compune) Foaie verde de sulfine, că trăim atât de bine, şi-au făcut maşinărie, care udă cât o mie…(se-nchină) Doamne Dumnezeule... Ajută-mă, Doamne, să iau prima la Concursul de poeţi populari pe întreaga ţară...(scoate o carte din sân, se uită la ea, apoi scrie din nou în carnet. Recitând, tare) Foaie verde de mohor…Duduie al nost tractor…(o apucă deodată un junghi) Aoleleu, mor, mor, mor. (respiră adânc) În loc de mohor pun dor şi în loc de duduie pun bubuie, ca să ne impresioneze şi măi mult…pe spectatori. Poate dacă câştig premiul unu în Cântarea României mă face şi pe mine ceva măi mare…Poate mă iau chiar la judeţ.  
 

(o mână o apucă de picior
 

BĂTRÂNA : (îngheaţă, dă un ţipăt scurt, apoi dă ochii peste cap) Hiiiii! Doamne…(expresie de om îngrozit)

LAE: (dinăuntru, nu i se vede decât mâna. Îngroşându-şi vocea) Sunt diavoluuuul…Îţi poruncesc să nu te uiţi decât în ceeeer.

BĂTRÂNA : (îngrozită, se uită în sus, tremură din tot corpul. Brusc îşi face de trei ori cruce) Îîîîîu, Doamne! Ptiu, piei drace!

LAE: (îngroşându-şi vocea) Să-mi spui tu mie, da sincer să-mi spui, de ce nu eşti acum la culesul porumbului şi-ţi pierzi vremea chiulind pe câmp? Ai?

BĂTRÂNA : (tremurând, ţinându-şi totuşi curajul) Sunt poietă populară şi am venit să mă documentez, că trebuie să compui nişte poezii populare noi…

LAE: Bine…Când ajungi acasă să faci zece mătănii. Dacă nu vrei să te pocesc.  (mică pauză) Altă întrebare? De ce scrii poiezii în care îţi baţi joc de Dumnezeu cânt tu eşti pocăită şi te închini toată ziua, (tare) făţarnico!

BĂTRÂNA : (şi mai îngrozită) Iiu, Doamne, iartă-mă şi scapă-mă! Am greşit, păcătoasa de mine! Iartă-mă, Doamne, şi mă păzeşte! Am greşit, păcătoasa de mine!

LAE: (rar, cu vocea îngroşată) N-ai greşit, că eu te-am împins în păcat. Ba ai făcut chiar foarte bine. Că mie îmi pare bine când îl huleşti pe Dumnezeu. Aşa căă…(Bătrâna a rămas înlemnită) Îţi dau să faci douăzeci de mătănii…Iar la anul să faci 500 de zile de colectiv. Ai auzit? Sau nu?

BĂTRÂNA : (tremurând, bâlbâindu-se) Lele fafa ccâcî (îşi face repede cruce, şoptind, cu ochii holbaţi în sus) Doamne, apără şi păzeşte…Doamne apără şi păzeşte!

LAE: (ca ecoul) Acum îţi poruncesc să te duci s-o cauţi pe primăriţă…Şi să-i spui aşa…Că am prins-o în păcat cu ingineru Cărău…Dacă nu dă lemne la oameni în toamna asta va avea de-a face cu mine…Cu Aghiuţă. (tare) Să fie limpede! Înţeles?!

BĂTRÂNA : (mai mult moartă) Mămă dudud câcâcî…cî

LAE: De acum încolo, ca pedeapsă, te scoli în fiecare zi de la cinci şi vii la culesu porumbului…şi nu pleci acasă mai târziu de opt seara, m-ai înţeles?

BĂTRÂNA : (făcându-şi cruce, dându-şi ochii peste cap)  Fa facî, fac! Doamne Dumnezeule, apără-mă şi fereşte-mă, Doam…

LAE: (cu vocea îngroşată. Devenit mai bun) Acum eşti liberăăăă…poooţi să meeeergi acasăăăă… 
 

(Bătrâna o rupe la fugă, fără să se mai uite înapoi. De câteva ori se împiedică şi cade
 

TOŢI: (în OZN) Ha, ha, ha, ha, ha, ha!!

LAE: (iese primul) Bă, da i-o făcui bă!! Ha, ha, ha, ha, ha!!

VÂNTULEŢU: O păţi poieta populară, Vasilica a lui Pătuiag…

IONCICĂ:  Vasilica Pătuigeanu s-a semnat ea pe cartea        care i-au scos-o nărojii ăia!! Ăia de la Bucureşti, ca să se laude ea aici în sat că e Mihai Eminescu al poeţilor populari!!

LAE: Ha, ha, ha, ha, ha, ha!!

IONCICĂ:  Bă, băieţi, păi dacă mergem noi cu OZN-eul ăsta în judeţ, să le spunem ălora cum fură inginerul CAP-ului din avutul obştesc… Ce ziceţi?

LAE: Nu. Nu sunt de acord. Întâi mergem să discutăm cu Regăn despre înarmare.

DRAGOBETE: Să ne gândim bine ce avem să-i spunem.

IONCICĂ:  Ce să umblăm cu şoalde? Coborâm cu OZN-ul pe Casa Albă, şi-i spunem direct domnului Regan!

LAE: Asta e!  Trebuie să fim sinceri, să vorbim cu ei direct. Ori se lasă de ameninţări cu bomba atomică, ori s-a zis cu ei!!

VÂNTULEŢU: Mă oameni buni, mă, copiii tatii!! Eu am făcut amândouă războaiele mondiale… Eu ştiu ce poate capul nemţilor!! Cu ăşti nu te poţi juca!! Neamţu e neamţ! Nu e român.

LAE: Nu i-am bătut, moş Vântuleţule, şi-n primul război mondial şi-n al doilea? Ce e, domne, cu, cum îi zice, bă? Complexul ăsta de inferioritate în faţa străinăţăţii?

VÂNTULEŢU: Mă, oameni buni, eu am apucat amândouă războaiele mondiale. Eu sunt Stan Păţitu!!

LAE: Nu e adevărat!! Noi, românii, le suntem superiori din toate punctele de vedere nemţilor şi americanilor!!

DRAGOBETE: Bă, nici chiar aşa, dă-o dracului!!

IONCICĂ:  Eu zic totuşi să ne urcăm în OZN şi să mergem la Regăn!! (se scarpină în cap) Şi apoi ar mai fi o chestie.

DRAGOBETE: (curios) Ce chestie?

IONCICĂ:  (serios) Eu am ceva cu americanii. (cu fălcile încleştate) Şi cred că şi voi aveţi.

LAE: (se uită unii la alţii nedumeriţi) Ce să avem?

IONCICĂ:  Eu am simţit, demult că americanii ne pun fiinţa naţională în primejdie.

LAE: Just. Şi eu am simţit…Da cum ne-o pun, asta este problema.

IONCICĂ:  Cum necum, cert este că fiinţa noastră naţională este foarte grav pusă în primejdie de americani.

DRAGOBETE: (care a ascultat cu atenţie) Păi dacă este aşa, atunci să ne urcăm în ozene şi să mergem să le-o spunem…(ca şi cum le-ar vorbi americanilor) Bă, băieţi, lăsaţi-vă, mă,  dracului de glume proaste, că asta nu este glumă. Cu bombele nucleare nu este bine să te joci.

LAE: Just! Corect!

VÂNTULEŢU: Eu zic să nu ne măi punem cu americanii şi cu nemţii, eu atâta vă spun.

LAE: Nu, nu! Nu sunt de acord! Noi de câte ori am fost fricoşi în istorie, am pierdut. Şi de câte ori am fost îndrăzneţi am avut de câştigat. Aduceţi-vă aminte de Ştefan cel Mare şi de Mihai Viteazul.

VÂNTULEŢU: (care a văzut mai multe) Da, băăă, copiii tatii! De aia avem cap…(îşi ciocăne capul)

LAE: Ce măi, eu zic să ne suim în ozene şi să mergem…Că americanii ăştia ne pun dracului fiinţa naţională în primejdie şi mai rău. Şi atunci am păţit-o.

DRAGOBETE: (care nu înţelege) Dar cum ne-o pun măi, fraţilor, cum ne-o pun? Că eu nu văd deloc…

IONCICĂ:  (pornit rău) Prin imperialism, cum să ne-o pună! Or dumneata crezi că e de glumă cu Imperialismul, ai? (gest) Şi mai ales prin imperialismul culturii lor…N-aţi văzut, bă, la Căminul cultural şi la televizor ce de filme americane?

LAE: (constatativ) Mda… asta aşa e.

IONCICĂ:  Ce credeţi că numai ei sunt deştepţi şi fac filme, ai? Suntem şi noi…Da dacă îi băgăm în faţă pe alde Vasilica lui Pătuiag…

VÂNTULEŢU: Măi, băieţi, hai mai bine să culegem porumbii, şi să lăsăm dracului războiul şi americanii!

DRAGOBETE: (punând mâna pe damigeană) Aşa zic şi eu. Mai bine îi mai tragem un gât de ţuică… (bea de câteva ori cu sete. Se aude ţuica gâlgâind pe beregată)

IONCICĂ:  Acum că avem ozeneu cred că trebuie neapărat să rezolvăm problema asta. A înarmării şi a ameninţării din partea americanilor.

LAE: Şi altceva…Că de asta e bine omul să-şi facă planul dinainte. După ce terminăm de rezolvat cu Reagan…trecem apoi şi rezolvăm şi problema eternităţii.

VÂNTULEŢU: (uimit) Care eternitate? (lui Dragobete) Dă, mă, nene, şi mie damigeana aia.

LAE: Trebuie să-i rugăm pe ozenişti să ne dea secretul veşniciei, al nemuririi. Omul să nu măi moară. Ştiu sigur că ei au secretul ăsta.

DRAGOBETE: Bună ideea…Ăha, hăăăă, ce bine ar fi să nu măi moară omul. Eu mă gândesc de când mă ştiu la problema asta.

IONCICĂ:  Asta, da, domne…Că-mi adusei aminte, nu ştiu care filozof bulgar, zicea că poporul ăsta are vocaţia absolutului..

LAE: (ca atunci când îi cade fisa cuiva) Asta e, domnule! Românul este însetat de absolut. Când vă spuneam eu…

DRAGOBETE: Just! Şi dacă tot putem să zburăm cu ozeneu pe altă planetă, hai să măi luăm nişte pământ pentru ceapeul nostru pe altă planetă. Că nu strică…(mică pauză) Nu? Dacă suprafaţa ceapeului nostru va fi mai mare de zece ori atunci şi producţia globală pe care o s-o obţinem va fi de zece ori mai mare. Nu?

IONCICĂ:  Nu e rea ideea…

LAE: Ba eu zic că este chiar foarte bună, dacă nu, extraordinară.  
 

(din porumbi apare un alt om, mergând pe pititelea
 

IONCICĂ:  (l-au văzut) Lasă-l să vină că n-o să tremur şi din cauza ăstuia.

NIŢĂ POCĂITU: (curios, zâmbind ironic) Bun lucru,  oameni buni! da ce faceţi voi pe aici? Parcă trebuia să fiţi pe rânduri la culesu porumbului?

LAE: Te aşteptam pe tine, Niţă…Să te iau la nişte sfinte de înjurături, de toţi sfinţii, şi sfintele, mai ales de ăia ai voştri, ai pocăiţilor…Să le asculţi şi să crezi că asculţi privighetoarea cum cântă-n crâng.

NIŢĂ: (făcând pe nevinovatul) Păi de ce, mă, Lae? Ce rău ţi-am făcut eu ţie?

LAE: Nu ştii ce rău îmi făcuşi, ai? Nu ştii?

NIŢĂ: (face pe prostul) Nu ştiu… de unde să ştiu.

LAE: (sărind la bătaie) Mai faci şi pe sclifositu, tu-ţi papura ta de… nenorocit ce eşti! Ce zici tu în sinea ta? Proşti sunt ăştia mânca-le-aş fuduliile...

NIŢĂ: (s-a ferit, dându-se câţiva paşi înapoi) Mă invidiezi că sunt mai credincios decât tine şi că o să merg în rai…Iar tu o să mergi în iad, cu toţi nărojii. Eu zic că de asta sari tu la mine la bătaie…(Lae vrea să dea iar în el)

IONCICĂ:  (sare să-i despartă) Lae! Fii, bă, cuminte, nărodule, că eu te ştiam om deştept. Păi ce impresie le facem noi la ozenişti dacă ne batem şi ne certăm ca orbeţii?

LAE: Bă, Niţă...fir-ai tu al dracului cu Sofia Loren, să fii, (apăsat) şi cu Brigitte Bardot… În faţă faci pe sclifositul, pe marele credincios, pe marele pocăit, şi-n spate-ţi faci de cap…de ce m-ai reclamat, mă, la primărie, că n-am declarat toate găinile la contractare, ai?

NIŢĂ: (serios, cu duhul blândeţii) Frate, Lae…Uite care este problema.

LAE: Lasă-mă pe mine cu problema că nu-ţi merge…Mie să-mi spui de ce m-ai reclamat, că de nu, dracul te ia!

NIŢĂ: (potolit) Eu zic că dacă toţi suntem egali, dacă Domnul ne-a făcut pe toţi egali, dacă toţi suntem egali în faţa Domnului ..apoi toţi să dăm la stat tot ce avem…Să-i dăm Domnului ce este al Domnului şi Cezarului ce este al Cezarului, scrie la sfânta scriptură…(tare, pus pe ceartă) Nu unu să muncească ca prostu şi altul să chiulească şi s-o ducă bine! Nu!

IONCICĂ:  (care i-a urmărit cu atenţie) Niţăă, lasă-te, băă, de goange, că începi rându de porumbi şi după aia nu te măi vede omul până seara…

VÂNTULEŢU: (sărind şi el cu gura) Aşa e, Niţă, ăsta e adevărul. N-am ce să-ţi fac. Ai fi tu om credincios, da de chiulit le chiuleşti cât noi toţi la un loc.

NIŢĂ: Păi da ce, voi credeaţi că v-aţi găsit prostu? Eu să muncesc şi voi să chiuliţi…Mă, că deştepţi aţi fi voi şi prost oi fi eu, mă!

LAE: Bă, mie să-mi spui de ce m-ai reclamat? Şi n-ai avut curajul nici s-o semnezi, ai trimis-o mai mult anonimă…Fiţi-ar moaca aia a dracului să-ţi fie!

NIŢĂ: Altă dată să fii om cinstit, Lae, auzi! Să nu crezi că o să-ţi meargă cu toţi. (bombănind)

LAE: (inervat) Hai, cară-te de aici că noi avem treburi importante, avem treburi mari de făcut…

NIŢĂ: Dacă mă duc mă opresc direct la Preşedintele ceapeului şi-i spun ce faceţi voi aici.

LAE: (gest) Du-te! Hai, mână măgaru mai iute…

IONCICĂ:  Lae! Stai, bă, dracului cuminte că ne pârăşte nărodu ăsta…şi măi dăm dracului de belea. Ne dă ezemplu în Adunarea generală.

LAE: Îl las, da cu o condiţie…Să nu măi reclame pe nimeni pe ascuns, că-i umplu faţa cu borş...

VÂNTULEŢU: (să-l îmbuneze) Măi pârăşti, Niţă? Nu-i aşa că n-o să măi ne pârăşti niciodată…pe nimini.

NIŢĂ: (lăsând-o mai moale) Nu mai pârăsc, bă, nu mai pârăsc…

LAE: Să fii tu al dracului?

NIŢĂ: Să fiu.

LAE: Bine!! Acum haide să ne urcăm în OZN.

NIŢĂ: Dar ce e drăcovenia asta?

IONCICĂ:  Drăcovenie, drăcovenie da asta zboară printre   stele!!

NIŢĂ: (uimit) Nu mai spune!!

DRAGOBETE: Aşa strâmbă cum o vezi vine din fundul universului!!

NIŢĂ: Nu se poate!!

LAE: Dacă nu citeşti cărţi cu OZN!! Ăsta nici nu ştie ce se întâmplă pe lume, prostul dracului.

NIŢĂ: Şi acum unde vreţi să mergeţi cu OZN-ul?

IONCICĂ: La Regan.

NIŢĂ: La Preşedintele Statelor Unite?

IONCICĂ:  Chiar la el. Şi o să-l întrebăm ce dracu are de gând cu dezarmarea asta!!

LAE: Şi cu faptul că ne-a pus fiinţa naţională în primejdie cu filmele şi cu cântecele lor de muzică uşoară, de nu mai auzi şi nu mai vezi tu jucând  o sârbă, sau o geampara.

NIŢĂ: Merg şi eu cu voi. După aia mergem în ceruri la Domnul nostru Iisus Hristos să-l vedem!!

LAE: Aoleu!! Ăsta e cu Iisus Hristos!! Nu te luăm!!

IONCICĂ:  Avem alte treburi mai mari de făcut.

LAE: Nu te luăm şi nu te luăm!

DRAGOBETE: Mie mi-e frică să mergem la Dumnezeu!!

NIŢĂ: Ba vreau să mă conving şi eu dacă există!!

VÂNTULEŢU: Păi cum, Niţă, tu eşti credincios pocăit şi nu ştii dacă există Dumnezeu ori nu? Ptiu… Jigodie!!

NIŢĂ: (ca şi cum s-ar jelui) Păi de unde să ştiu, moş Vântuleţule, de unde să ştiu?

LAE: Păi atunci de ce crezi mă în El, ai?

NIŢĂ: Proşti sunteţi, bă…

IONCICĂ:  Tot noi suntem proşti, ai? Tu ne reclami, tu ne pârăşti…şi noi suntem proştii tăi!

LAE: Cu Leana a lui Pârlitu trăieşti, că ai prins momentul că e bărbatu-su pe şantier…

NIȚĂ: Leana lui Pârlitu e pocăită ca şi mine, bă, şi suntem fraţi…

VÂNTULEŢU: Lasă, c-am auzit eu ce fraţi sunteţi…

LAE: Fraţi la pat, mai mult…

NIŢĂ: Păi, da, muriţi voi de necaz! Asta e!

IONCICĂ:  Hai o dată, terminaţi-o cu cearta că ne apucă seara…uite, o luă soarele spre asfinţit…

LAE: Gata, mergem… Ne urcăm în ozene şi mergem, că ardem gazu de pomană.

DRAGOBETE: Eu zic să mai întârziem o ţâră, să ne gândim bine pe la cine mai mergem şi ce avem de făcut…

LAE: N-ar fi rău, mă gândesc, dacă ajungem pe altă planetă şi dăm acolo de civilizaţiile extraterestre să le cerem nişte fonduri…

IONCICĂ:  Bă, nu-i rău să aducem nişte împrumuturi pentru ceape de vreo 3 miliarde de lei, ca să ne dea şi nouă mai mult la ziua de muncă.

DRAGOBETE: Să crezi tu că ăştia sunt proşti să ne dea mai mult…Îi investesc, bă!

IONCICĂ:  Îi investesc pe dracu. Îi bagă tot ingineru şi cu primăriţa în buzunar… Că din cauza lor ne-am şmecherit şi noi…

LAE: Mai dăi dracu că s-or fi săturat şi ei de cât au furat…

IONCICĂ:  Eu zic să-i dăm drumul.

DRAGOBETE: Stai aşa…Trebuie să mai chibzuim…

LAE: Ce să mai chibzuim, domne, că pierdem timpul.

IONCICĂ:  Eu zic că noi am făcut o greşeală…

DRAGOBETE: Ce greşeală?

IONCICĂ:  În primul rând că momentul acesta când am găsit ozeneu, e unul dintre cele mai mari momente din istoria omenirii…Şi el trebuie sărbătorit şi marcat cum se cuvine.

LAE: Păi nu-l marcăm, că-l marcăm.

IONCICĂ:  Cum?

LAE: Băurăm damigeana cu ţuică.

DRAGOBETE ŞI IONCICĂ: Just… Asta e… Da eu zic că e bine să înălţăm un monument…

DRAGOBETE: De ăla, ca în cinstea eroilor de la Mărăşeşti?

IONCICĂ:  Ba şi mai mare…

LAE: Da bă, fir-ar al dracu să fie…! Bă da nărozi suntem, bă! Păi aici unde a aterizat ozeneu trebuie neapărat înfipt un steag.

NIȚĂ: Da steagu trebuie să-l înfigă ei, nu noi…

VÂNTULEŢU: Asta aşa e…

IONCICĂ:  Oricum trebuie să ridicăm aici un monument…Iar noi trebuie să fim decoraţi ca eroi ai omenirii…

NIŢĂ: De ce?

LAE: Mai şi întrebi de ce? Păi nu suntem noi, măi prostule, primii oameni care au luat contact cu o civilizaţie extraterestră, superioară nouă? Or să urle toate ziarele şi toate  difuzoarele de pe lumea asta!

DRAGOBETE: Da bă! Noi trebuie să fim mai celebri decât Amstrung.

IONCICĂ:  Care Amstrung? Că n-am nici un strung!

DRAGOBETE: Ăla care a pus primul piciorul pe lună.

LAE: Păi sigur că da! Noi suntem de o mie de ori mai mari decât Amstrung…

IONCICĂ:  Aşa zic şi eu, că doar am făcut un lucru mult mai important decât el…Ăla ce-a făcut, bă? A pus piciorul pe un pământ pustiu şi s-a întors înapoi…Pe când noi am luat contactu…Suntem primii care am luat contactu cu o civilizaţie extraterestră…

LAE: Pe cuvântu meu dacă nu suntem nişte oameni cu mult mai mari decât Oblemenco.

NIŢĂ: Ce decât Oblemenco, bă, nărodule! Chiar şi decât George Enescu şi Constantin Brâncuşi.

DRAGOBETE: Ba eu zic că suntem mult mai mari…Chiar decât Reagan…

IONCICĂ:  Păi da, mă, nea Dragobete, că Regan al americanilor e mai mare decât George Enescu?! Ce dracului, bă, de suntem aşa de năroji! În loc să ne promovăm valorile noi le dăm în cap! Auzi, ce tâmpenie, că Ronald Reagan este mai mare decât George Enescu al nostru!

DRAGOBETE: (pe gânduri, zâmbind) Io aşa zic…

LAE: Nea Dragobete, dacă te mai aud măcar o dată afirmând că Regan e mai mare decât George Enescu, nu mai vorbesc de Brâncuşi al nostru, care e cel mai mare, cu mine nu mai ai ce discuta!

IONCICĂ:  Măi băieţi, eu zic să lăsăm vorba şi să trecem la fapte…

LAE: Hai, sus în ozene că acuşi decolez!

NITĂ: Bă, şi o să ajungem până la Dumnezeu  Eu zâc că ajungem?

LAE: Dacă-l mai aud pe ăsta cu Dumnezeu, nu-l mai iau în ozene.

VÂNTULEŢU: Bă, prostule, o să devenim nemuritori! Asta e important…

LAE: (fericit) Ştii tu ce înseamnă asta? Ăsta e visul omenirii dintotdeauna…Necesitatea de eternitate a omului e cea mai adâncă…Necesitatea de a fi nemuritor.

IONCICĂ:  Prima şi ultima lui necesitate…Da până atunci eu zic să-l desemnăm pe primul om care a luat contactu cu o civilizaţie extraterestră.

VÂNTULEŢU: Păi da? De ce să n-avem şi noi Amstrungul nostru?

IONCICĂ:  Că după aia or să vină ziarele, gazetarii, televiziunile să se intereseze de noi, şi o să vrea lumea să-l cunoască pe ăla…primu om care a luat contactu…

LAE: Ba eu zic pe primii doi, că noi, nea Ioncică, am ajuns amândoi la ozene…

IONCICĂ:  Ne, ne, ne! Ba ăla care a ajuns primul şi a pus mâna pe el…Că eu când eram lângă el, cu mâna pe fuzelajul ozeneului, tu atunci abia ieşeai din porumbi…

LAE: (trist, supărat) Egoist eşti, măi Ioncică! Al dracu, eşti mort după celebritate! După glorie! (scuipă) Ptiu!

NIȚĂ: Ce mai, domne! Eu zic că toţi merităm să fim primii…

LAE: Nici aşa…Că tu ai venit ultimul…

IONCICĂ:  Ce mai, or să descopere ei care a fost ăla care a luat primul contactul cu o civilizaţie extraterestră…Eu zic să ne grăbim şi să trecem la fapte…

LAE: Gata! Eu am fost şofer şi ştiu cum se conduce maşina…Ozeneu o să fie condus de mine…

NIŢĂ: (sever) Gata, urcarea!

LAE: Pocăiţii n-au ce căuta în ozene, să se ridice la cer prin puterea lui Dumnezeu…

DRAGOBETE: Dacă vrea să-l luăm, să-şi dea cuvântul de onoare că nu mai reclamă oameniidin sat  că n-au declarat animalele.

TOŢI: Just!

NIŢĂ: Pe cuvântul meu de onoare că n-o să mai reclam pe nimeni niciodată! (din clipa aceasta începe să se audă şi să crească în intensitate, un sunet ascuţit, iu-iuu-uuu-uu. Sunetul va creşte mereu în intensitate)

LAE: Fugiţi, bă! (toţi fug îngroziţi…Apoi se opresc în loc şi privesc ozeneul)

LAE: Au pornit motoarele…(speriat, emoţionat) Fir-aş al dracului să fiu, bă! Acum se înalţă şi piere în văzduh.

NIŢĂ: Nu se văd flăcările, bă…

IONCICĂ:  Ăsta nu merge ca avionul cu reacţie, ci foloseşte forţa câmpului magnetic.

LAE: Eu zic să nu ne apropiem ca proştii, ci să mergem să ne urcăm în el…

DRAGOBETE: Bună idee… (se apropie oarecum prevăzători de ozeneu şi intră pe rând în el… Se aşează pe blanele care servesc drept scaune. Şuierul se mai domoleşte)

IONCICĂ:  Stimaţi ozenişti! Vă rugăm să decolaţi şi să vă îndreptaţi spre Statele Unite  ala Americii!

LAE: (la volan, pilit, tare) Echipaj! Conducerea o preiau eu! Legaţi-vă centurile de siguranţă şi pregătiţi-vă de zbor! (tare) Ascultă comanda la mine!

IONCICĂ:  Pe timpul zborului nimeni n-are voie să se uite în jos că-l apucă ameţeala!

LAE: Viu-uuu-uuu…! Decolăm, băieţi! (privind în jos) Pământul rămâne în urmă cu o viteză ameţitoare…

DRAGOBETE: (făcându-şi cruce) Bă, da repede zboară ozeneu ăsta, bă!… Ia uite!… Pământu nici nu se mai vede…

LAE: Se vede…Dar se vede atât de mic, parc-ar fi un măr…

VÂNTULEŢU: (făcându-şi cruce) Măi, oameni buni! Mie mi-e frică! (se ţine de umărul lui Lae să nu cadă) Pe mine mă luă ameţeala.

LAE: Ai rău de avion… Rău de ozene se cheamă, nea Vântuleţule…

IONCICĂ:  Gata, băieţi, suntem deasupra Statelor Unite…!

NIŢĂ: (se uită în jos) Am aterizat…în văzduh.

LAE: Cine vorbeşte acum cu Reagan?

IONCICĂ:  Vorbesc eu… (scoate capul puţin afară. Tare) Domnule Reagan! Noi, primii oameni care am luat contact cu o civilizaţie extraterestră, posesori ai unei tehnici infinit superioare tehnicii americane… vă somăm… Distrugeţi imediat tot arsenalul atomic şi militar! Dar absolut totul şi imediat!

DRAGOBETE: (emoţionat şi fericit) Mai tare, bă, că nu te-aude!

IONCICĂ:  (îşi drege glasul, tuşeşte) Domnule Regan! Popoarele sunt sătule de ameninţările voastre stupide cu bomba terminucleară! Şi deşi ne tremură izmenele pe noi de frică, află că nu ne mai sinchisim de palavrele voastre despre înarmare şi pace...Află că ne-am prins de toate şmecheriile voastre… Vorbiţi de pace şi vă înarmaţi ca hoţii pe la spate, fir-aţi  ai dracului de şmecheri să fiţi!

LAE: (minunându-se) Bă, da i le zice, bă!

NIŢĂ: (fericit) I le zice de la obraz!

DRAGOBETE: (tare, mândru) Bravo, Ioncică! Dă-i înainte, tată!

IONCICĂ:  (tare) Domnule Reagan! Fabricaţi arme nu ca să vă luptaţi voi guvernele între voi, ci ca să le vindeţi bietelor popoare din lumea a treia pe care le încăieraţi între ele ca să vă cumpere vouă armele…Şi popoarele, care nu sunt decât nişte turme proaste, se luptă între ele, se omoară ca năroadele şi îşi distrug economiile, iar cei care se îmbogăţesc sunt marii bancheri internaţionali ai lumii, care locuiesc în statele Unite ale Americii, fire-ar tărâţele ălea şi fasolea aia din cap a dracu să le fie! (din toţi boşogii) Aţi înţeles, băăă, sau nu aţi înţeles, deştepţii draculzuui?! (mică pauză, gâfâie) Ei, bine, vă dau ultimatum! În 24 de ore, dacă nu încetaţi producţia de armament, o s-aveţi de-a face cu mine şi cu Dragobete şi cu nea Vântuleţu… (cu mâinile pâlnie la gură) Aţi auzit, băă, sau nu aţi auzit?

LAE: (fericit) Zi-le şi chestia aia cu fiinţa naţională…

IONCICĂ:  (respiră adânc) Domnule Reagan! Şi mai aflaţi ceva! Ştim că Statele Unite, prin propagandă duşmănoasă şi prin intenţii subtile, puneţi în primejdie fiinţa naţională a poporului român şi a altor popoare… Vreţi până la urmă să ne faceţi să devenim al 52-lea stat în Imperiul vostru, imperialist! Să vă fie ruşine, hrăpăreţilor, ce sunteţi! Imperialiştilor! Asta sunteţi! Nişte imperialişti! care sub masca drepturilor omului vă amestecaţi în treburile interne ale popoarelor!

LAE ŞI  DRAGOBETE: Afaceriştilor, burghezilor!

TOŢI: Imperialiştilor! Huăăăăăă, Imperialiştilor!

LAE: (răguşit) Gata, nea Ioncică, le-ai zis-o…! Mergem!

IONCICĂ:  Mult vă mai bateţi voi joc de bieţii oameni ai planetei? Ai? C-au ajuns bietele popoare din lumea a treia să n-aibă nici ce mânca… N-avem izmene pe noi nu avem, şi voi aruncaţi banii pe înarmare! Ruşine să vă fie! Măgarilor! Jigodiilor!

VOCE: (slabă, înfundată) Vă promitem că o să vă urmăm sfatul… Vă mulţumim că ne-aţi deschis ochii! Vă mulţumim!

TOŢI: (uimiţi. Se privesc fără să le vină să creadă)

DRAGOBETE: (mai mult speriat) Ne-a auzit, bă! Ţineţi minte de la mine, că noi o să realizăm în istorie ce nici cu gândul nu se putea închipui…

DRAGOBETE: Ce n-a făcut nici Papa cu tot neamul lui. Şi nici toate Conferinţele şi paraconferinţele de pace de la Helsinki, şi de la Belgrad, şi de la Madrid, şi din lume…Unde s-au consumat oceane de taclale, s-au băut mări de pepsi şi de cafele pe banii popoarelor, şi nu s-a făcut nimic. Eu zic să-i mai zici o dată lui Reagan, ca să n-aibă omul dubii! Să nu zică după aia că n-a auzit, că n-a înţeles…Că câr, că mâr.

VÂNTULEŢU: Mai zi-i o dată, Ioncică!

IONCICĂ: (scoţând capul afară) Domnule Reagan, până mâine la prânz  distrugeţi toate armamentele, aţi înţeles?

VOCEA: Nţeles…! Nţeles…

IONCICĂ:  Ca să te cred şi mai mult, că voi americanii sunteţi foarte şireţi, jură pe copiii dumitale! (cu mâinile pâlnie la gură) Şi pe muierea dumitale!

VOCEA: Jur! (slab, ecou) Juuuur! Jurrrr…

TOŢI: (ascultă uimiţi, încordaţi) A jurat, bă! Extraordinar! De necrezut!

LAE: Ce mai vreţi, bă? Ce mai vreţi?

IONCICĂ:  Ce să mai vrem? Suntem cei mai mari oameni din lumea asta! Când o să realizăm tot ce ne-am pus în cap şi o să coborâm din ozene, o să fim întâmpinaţi de popoarele lumii ca nişte zei… Ca nişte eliberatori!

LAE: Şi vrei să zici că nu merităm?

IONCICĂ:  Păi sigur că merităm! Cum să nu merităm.

VÂNTULEŢU: E şi normal.

NIŢĂ: Dacă noi nu merităm, atunci cine dracului să merite?

DRAGOBETE: Asta e! Ce să-i faci, dacă asta este adevărat?

LAE: (acelaşi şuierat care se înteţeşte) Viu-uuu-uuu-uuu! Pornim…! Ţineţi-vă bine!

TOŢI: Viu-uuu-uuu-uuu!

NIŢĂ: Bă, da zboară, bă, fir-aş al dracu! Mai iute ca gându!

IONCICĂ:  Zboară ca vântul şi ca gându, bă, fir-ar a dracului ea să fie de farfurie!

NIŢĂ: (îi dă una) Taci, bă, nărodule, că ne aud şi dăm de naiba!

LAE: Băi, băieţi, ştiţi ce zic eu?

DRAGOBETE: Ce, Lae?

LAE: Acum suntem deasupra Germaniei capitaliste…Bă, tot a intrat capitalismul mondial în putrefacţie…

NIŢĂ: (îşi pune mâna la nas) Că pute de se simte şi de-aici din galaxie!

VÂNTULEŢU: Aşa!

LAE: Eu zic să-i ajutăm dracului şi pe amărâţii ăştia de capitalişti care au intrat, ca într-un rahat până în gât,  în criza economică şi nu mai pot ieşi din ea…

NIŢĂ: Nu mai ies... Ăştia n-or să mai iasă din criza economică în care s-au scufundat, cât e hăul…

LAE: Şi atunci, hai să îi scoatem noi dracului din rahat, nu? De ce să nu le facem un bine dacă putem!

DRAGOBETE: Îi scoatem, îi scoatem noi, că suntem băieţi buni… Dar cum?

IONCICĂ:  Asta e problema, că la chestia asta nu ne gândirăm înainte de a decola. (toţi îşi frământă minţile)

VÂNTULEŢU: Mă, da proşti am fost, mă! Să ne fi gândit noi înainte de a porni, acum rezolvam criza generală a capitalismului…

DRAGOBETE: (scărpinându-se în cap) Bă, da în definitiv, de ce să-i ajutăm, bă? Ce, ei ne-au ajutat ceapeu nostru? Sau anu trecut când m-a amendat miliţianul, nărodul ăla de  miliţian, a sărit vreunul din ei să mă ajute?

IONCICĂ:  Mareşalu, bă, zii aşa!

DRAGOBETE: M-a amendat, bă, fir-ar al dracu cu tonele de creier pe care le are în cap, 2000 lei, că m-a pârât un nerod că n-am declarat găinile la recensământ…Şi-mi crăpa buza după bani, şi nu mi-a dat unu  un şfanţ…

LAE: Nu ţi-au dat, că n-au avut oamenii, că de când cu criza asta a civilizaţiei umane, nici noi colectiviştii nu prea avem bani…

IONCICĂ:  Da Republicii Federale Germane i-ai cerut?

DRAGOBETE: N-am cerut, da ce crezi, că-mi da?

VÂNTULEŢU: Îţi da… Că ăştia au avut anu trecut palanţa monetară  excedentară.

DRAGOBETE: Pun pariu pe ce vrei tu, că nu-mi dau.

VÂNTULEŢU: Bine…

DRAGOBETE: Pe o ţuică la bufet. Dai ţuica, moş Vântuleţu, să ştii. Dai ţuica…

VÂNTULEŢU: Nu ştiu cine-o dă…

DRAGOBETE: Taie, Ioncică!

IONCICĂ:  Să fie într-un ceas bun, că venim şi noi să bem…

LAE: Hai, bă, ce dracu facem, îi ajutăm sau nu pe capitaliştii ăştia germani să iasă din criza generală?

VÂNTULEŢU: Io zic să nu-i ajutăm…C-am făcut războiul şi-am văzut ce ai dracului sunt…

DRAGOBETE: Sunt?

VÂNTULEŢU: Aoleo, ce mai m-a frecat un neamţ cât am fost prizonier! Măiculiţă Doamne! Mă punea să aduc apă cu furculiţa.

LAE: Deci, nu-i ajutăm?

DRAGOBETE: Nu…

IONCICĂ:  Eu zic să ne mai gândim…Că dacă avem acum ozeneu ăsta la îndemână şi putem să facem bine popoarelor şi omenirii, de ce să nu le facem? Măi ales că nemţii   au suferit mult în al doilea război mondial.

LAE: Raţionamentu nu e rău…Ba e chiar foarte bun.

IONCICĂ: Ce dracu, nea Dragobete şi moş Vântuleţule, să fim noi aşa de egoişti şi de invidioşi? Bă, parcă n-am fi olteni, auzi? Parc-am fi…moldoveni, că număi ăia sunt proşti de băune!

VÂNTULEŢU: Aoleuu, bă fraţilor, pentru că veni vorba de moldoveni, ăştia au în loc de creieri sodă caustică, de aia se zice că sunt ăi măi deştepţi de pe lume şi când vorbesc cântă ca privighetorile.

IONCICĂ:  Îîîî? Că eşti tu deştept!

LAE: (scărpinându-se după ceafă) Şi eu sunt de aceeaşi părere cu Ioncică… Acum că avem posibilitatea să ajutăm întreaga omenire, io zic să-i ajutăm…

IONCICĂ:  Bă, eu ştiu una şi bună! Dacă poţi să-i faci omului un bine, fă-i-l, că nu te doare mijlocul, bă, dă-te dracu de nărod!

NIŢĂ: Dimpotrivă, dacă poţi să-i faci omului un rău, abţine-te, că nu eşti animal!

IONCICĂ:  Just!

LAE: (râzând singur, scărpinându-se la ceafă) Auziţi, că veni vorba de olteni şi de moldoveni, haideţi să vă spun un banc, şi apoi îi ajutăm şi pe nemţi să iasă din criza economică, că fără noi nu ies.

VÂNTULEŢU: (curios) Zii, că te-ascultăm.

LAE: Bă, zice, de ce merg oltenii pe drum în grupuri fără soţ, iar moldovenii de ce  când merg pe drum, merg aşa grămadă?

IONCICĂ:  Îî?

DRAGOBETE: Nu ştim.

LAE: Bă da proşti sunteţi, bă, nici chestia asta n-o ştiţi!

DRAGOBETE: Zi-o tu dacă eşti aşa deştept.

LAE: Păi, bă, fraierilor…Moldovenii merg în grupuri mari pe drum pentru că sunt proşti grămadă, iar oltenii   când merg pe drum merg întotdeauna fără soţ că sunt năroji de n-au pereche.

IONCICĂ:  (supărat) Ia uite al dracului, unde era ăl deştept.

DRAGOBETE: Ha, ha, ha, ha, a, ha! Hai că e bun!

NIŢĂ: (supărat, jicnit) Lăsaţi, bă, dracului, bancurile, nărojilor! Măi spuneţi şi bancuri cu oltenii, de parcă nu ne-am fi făcut de râs destul… (grav) Băi, băieţi, uite ce este. Eu vă vorbesc din experienţă, că doctrina noastră, a pocăiţilor, pe ideea asta se sprijină, a iubirii de om, a ajutorului frăţesc…

LAE: Iubire de om, iubire de om, Niţă, da când a fost să mă reclami, m-ai reclamat!

IONCICĂ:  Mai cade omu în păcat, ce dracu, oameni suntem, nu, Niţă?

NIŢĂ: Asta cam aşa e.

LAE: Iubirea de om, iubirea de om, da mi se pare mie că tu o iubeşti mai mult pe pocăita ta…

DRAGOBETE: Ce să facă, mă, şi el, săracu, dacă bărbatu-su stă tot timpul pe şantier?

LAE: Păi, da, că de plăcere stă ăla pe şantier?

LAE: Nu-i place să lucreze la colectiv, de-asta stă pe şantier…

IONCICĂ:  Şi ţie rău îţi pare, fir-ai al dracu de hoţ ce eşti!

VÂNTULEŢU: Păi îi pare, tu nu vezi că i-au dat lacrimile?

NIŢĂ: Hai bă, ce dracu, vă găsirăţi să faceţi băşcălie de mine tocmai aici, deasupra nemţilor? (tare) Îi scoatem sau nu-i scoatem din criza economică?

VÂNTULEŢU: Poate nu pun ăştia tunurile antiaeriene pe noi, şi-o să dăm acu de dracu… de fugim cu coada între picioare. Sau  dau drumul la merşmedicuri şi se iau după noi de n-o să vedem pe unde fugim.

LAE: Fugi, bă, nărodule, că nu prind avioanele nemţilor ozeneu nostru, bă!

DRAGOBETE: Aoleo, mamă! Praf şi pulbere ne fac…!

LAE: Să ştiţi că pornesc! Că nu pot, cu criza asta de energie, să ţin eu ozeneu pe loc şi el să consume benzină. Iar voi să staţi la taclale, ca muierile.

IONCICĂ:  Eu zic să supunem la vot…Că de-asta avem cea mai înaltă democraţie din lume.

LAE: (ridicând mâna) Eu sunt pentru ajutorarea nemţilor să iasă din criza groaznică în care au intrat.

NIŢĂ: (ridică mâna)  Pentru! 

VÂNTULEŢU: Mă abţin.

IONCICĂ:  Sunt pentru ajutorarea bietelor ţări capitaliste, da a Germaniei Federale, nu.

LAE: E clar… 3 voturi pentru, o abţinere şi un vot împotrivă…

IONCICĂ:  (grav, important) Îi ajutăm, deci.

LAE: Da p-ăştia cum îi ajutăm? Asta e problema.

IONCICĂ:  Păi cum? Simplu… Vorbim cu ei.

LAE: Şi ce le spunem?

IONCICĂ:  Să iasă dracului din criza generală odată, că ne-am plictisit de când se tot scaldă în ea… ca nişte fraieri. 

LAE: Şi ne mai nenorocesc şi pe noi dacă se scaldă.

DRAGOBETE: Exact…! Exact ca nişte fraieri, aşa se scaldă ăştia în criza generală a capitalismului.

IONCICĂ:  (scoate capul afară) Bă, nemţilor, bă! Fir-aţi ai dracului să fiţi cu capetele voastre, ălea seci şi chelioase! Parcă ar fi pepeni galbeni! Vă ordonăm ca în 24 de ore să ieşiţi imediat din criza economică în care vă scăldaţi de ani de zile!  Ca nişte porci.

LAE: Ce scăldat, bă, fraţilor, ăştia se lăfăie, dă-i încolo!

IONCICĂ:  Pentru că criza voastră are o influenţă nefastă şi asupra ceapeurilor noastre, îndeosebi asupra ceapeului nostru din comuna Frumuşica, judeţul Dolj…(tare) Ne-am înţeles? (bagă capul înapoi) Gata! Poţi să-i dai drumul la ozeneu!

LAE: Bă, spune-le că dacă nu… Ameninţă-i şi tu, ce dracu!

IONCICĂ:  (scoate iar capul afară) Altfel va fi vai şi amar de capul vostru…! Pentru că noi suntem în posesia celei mai înalte tehnologii din lume şi putem lansa oricând asupra voastră o bombă mai mare de o mie de ori decât bombele voastre…

DRAGOBETE: De o mie una sută de ori, zii şi tu ca să-i mai speriem.

IONCICĂ: (tare) De trei mii de ori mai mare decât bombele de la Hiroşima! Înţeles?

VOCEA: (şters, depărtat) Înţeles,…ţeles…ţeles…les.

TOŢI: (uimiţi) Ne-au auzit, bă! (fericiţi) Ura, ura, ura! (se pupă)

DRAGOBETE: (minunându-se) Bă, grozavi suntem, bă!

IONCICĂ: (scoate capul iar afară) Stai să le mai zic iar ceva. (tare) Şi să nu ne racolaţi creierele cele mai bune din ţară, că sunt proşti şi cad în mrejele propagandei voastre tâmpite… Ne-am înţeles? (tare) Şi le măi cumpăraţi şi pe degeaba!

VOCEA: (depărtată) ţeles…ţeles, ţeles.

LAE: Hai c-am rezolvat-o şi pe asta… Îi salvăm şi pe ei din criza generală a capitalismului.

IONCICĂ:  Păi da, măi, ai dracu, că ne influenţară şi pe noi…

NIŢĂ: (euforic) Bă, băieţi, aproape că nu-mi vine să cred ce puteri mari avem! Doamne, Dumnezeule, (se închină) numai datorită bunăvoinţei Tale nemărginite am putut noi realiza ce am realizat.

LAE: (furios) Niţă, taci dracului din gură cu Dumnezeu tău, că eu nu cred în El. Şi-acum îmi sare ţandăra!

NIŢĂ: De ce să nu crezi, bă prostule, în El, îîî? Oare crezi că realizam noi ce-am realizat fără ajutorul Lui?

LAE: (furios) Gata, Niţă, până aici ţi-a fost… Dă-te jos! Te dau jos…Fir-ai al dracu de demagog ce eşti, faci pe credinciosul, şi când colo, tu jos, pe pământ, reclami oamenii că fură din avutul obştesc şi că nu declară vitele la recensământ. (urlând) Jos!

DRAGOBETE: Dacă nu mă-nşel, mi se pare că eşti spionul Preşedintelui şi al primăriţei? Că din cauza lor merg lucrurile prost în sat.

NIŢĂ: (speriat) Eu, mă, proştilor?

LAE: Dă-te jos, că te omor! Dă-te jos imediat, că dracu te ia!

IONCICĂ:  Lae… Fii, bă, dracu cuminte! Unde să se dea omu jos când suntem deasupra spaţiului aerian al Republicii Federale Germania? Ce dracului, vrei să cadă să se facă chisăliţă până jos.

LAE: Nu mă interesează, să se dea jos imediat!

VÂNTULEŢU: Păi, dacă pune piciorul jos, se duce ca bolovanu în gol, băă, nărădule!  Praf se face până jos. Şi îl plăteşti ca pe-l bun!

DRAGOBETE: Şi când o lua contact cu pământu de aici, de la 20 km. înălţime, chisăliţă se face.

LAE: Să se facă…! Eu nu-l mai suport!

NIŢĂ: (sare cu gura) Ce ţi-a făcut ţie Dumnezeu, mă păcătosule, ce ţi-a făcut?

LAE: (supărat) Mi-a făcut, că nu există…

NIŢĂ: De unde ştii tu că nu există, ţi-a spus El…?

LAE: Eu atât îţi spun, dă-te jos!

IONCICĂ:  Bă, băieţi, potoliţi-vă! Gândiţi-vă că noi suntem în cea mai mare misiune istorică, că noi suntem eroii omenirii…mai mari chiar şi decât Iuri Gagarin al ruşilor…În noi omenirea şi-a pus toate speranţele… Noi suntem singura ei salvare. Şi n-avem  voie s-o dezamăgim.

DRAGOBETE: Păi da! Just!

IONCICĂ:  Şi în loc noi să fim nişte oameni cuminţi şi înţelepţi, că de deştepţi ştiu că suntem, ia uite cum ne comportăm unii cu alţii! Ce exemplu dăm noi pentru omenire, ai?

VÂNTULEŢU: Păi, nu-i aşa?

NIŢĂ: Păi spune, bă, şi tu Ioncică, dacă-i făcui eu lui ceva? Dacă-i zisei ceva, dacă-l înjurai de mamă? Pomenii doar numele lui Dumnezeu, şi el sări la bătaie, nici una, nici două, să mă dea jos, tocmai aici la 20 km deasupra Europei, să cad dracului într-o prăpastie din Minţii Pădurea Neagră? Să-mi rămâie mâinile şi braţele prin brazi?

LAE: (mai domolit) În munţii Pădurea Neagră nu cresc brazi, bă, prostule.

NIŢĂ: Păi da, c-ai fost tu în excursie în RFG ca să vezi…!

IONCICĂ:  Şi eu zic să vă potoliţi, băieţi!

LAE: Bă, sunt sectanţii ăştia aşa prefăcuţi, că nu-i mai suport…

DRAGOBETE: Hai, dă mai bine drumu la ozene că mai avem şi alte treburi, poate mai mari, de făcut!

LAE: Unde mergem acum?

IONCICĂ:  Dă-i drumu pe planeta Martie să luăm pământ de acolo  ca să mărim suprafaţa arabilă a ceapeului nostru…

VÂNTULEŢU: Cât pământ luăm pe Martie?

LAE: Eu zic să luăm vreo mie de hectare.

LAE: (încordându-se pe manetă) Viu-uuuu-uuuu! (se aude acelaşi sunet crescând în intensitate)

TOŢI: (fericiţi) Viu-uuuu-uuuuu!

VÂNTULEŢU: Bă, a dracu de farfurie zburătoare! Da merge, bă, nu glumă! Mănâncă norii, şi alta nimic…!

DRAGOBETE: Lae, bă, Lae!

LAE: Ce e, bă?

DRAGOBETE: Am o propunere.

LAE: Zii!

DRAGOBETE: Bă, dacă scăparăm ţările capitaliste de criza economică, de ce să nu scăpăm toată civilizaţia umană? Adică dacă facem un bine, de ce să nu-l facem până la capăt?

NIŢĂ: Just!… Bună idee!

IONCICĂ:  Şi eu sunt de aceeaşi părere.

LAE: Păi ne depărtarăm prea mult acum… Ia uitaţi-vă şi voi să vedeţi cât de mic se vede pământul.

VÂNTULEŢU: (se uită şi-şi retrage repede capul) Aoleo, măiculiţă! Nu vă uitaţi în jos, că ameţiţi…!

DRAGOBETE: Asta e… (se uită în jos) Acum suntem aproape de planeta Martie…Planeta Luna şi cu Venus sau Luceafărul de dimineaţă, cum îi zice, au rămas mult în urmă…

NIŢĂ: Şi civilizaţia umană, când o mai scoatem din criza generală în care a ajuns?

LAE: Când ne întoarcem…

DRAGOBETE: Ioncică, bă băieţi! Am o idee!

NIŢĂ: Bă, da multe idei ai, bă Dragobete!

IONCICĂ:  Ia zii, nea Dragobete!

DRAGOBETE: Bă, dacă mergem pe planeta Marte ca să luăm pământ şi să mărim suprafaţa arabilă a ceapeului nostru, de ce să luăm numai 2000 de hectare de teren arabil, hai să luăm toată planeta!

NIŢĂ: (ferm convins) Pe cuvânt că nu e rea!…Da polii li-i lăsăm lor?

VÂNTULEŢU: Io zic să luăm şi regiunile polare, că poate găsim petrol…Pe criza asta de penurie, oameni ne facem !…

IONCICĂ:  Să fiu al dracu dacă ideea nu e nemaipomenită!

DRAGOBETE: Când o să ne întoarcem, Mariţa primăriţa şi cu inginerul or să ne pupe picioarele de bucurie!…

NIŢĂ: Crezi?     

VÂNTULEŢU: Cred…

LAE: Tu ştii mai bine. Nu eşti tu informatorul lor?

NIŢĂ: Hai, bă, fugi dracului de-aci şi nu mai vorbi prostii! Îţi umblă gura fără tine, parcă ar fi Veta a lui Cotineaţă, că număi  aia dăune peste tot, şi când e s-o cauţi ia-o de unde nu e!

LAE: (lasă volanul şi sare la bătaie) Ei bine, stai că-ţi arăt ei ţie!… Fir-ai al dracu de pocăit, după ce că mă reclami şi o faci pe sfântu, mai îmi zici şi prost, ai  bă! (îi dă una)

NIŢĂ: (se iau la bătaie) Dai în mine, ai? Măgarule, ce eşti! După ce că eşti ăl mai păcătos om din comuna Frumuşica şi-o să te trăsnească Dumnezeu că eşti păgân, mai ridici şi pumnul la mine!

IONCICĂ  ŞI DRAGOBETE: (despărţindu-i) Măi, oameni buni! Mă, nărojilor!

DRAGOBETE: Staţi dracului cuminţi! Păi voi aici vă găsirăţi să vă bateţi? Nu vă este aşa puţină ruşine.

IONCICĂ:  În spaţiul cosmic, bă tâmpiţilor, la mii şi mii de kilometri de pământ vă găsirăţi voi să vă bateţi?

VÂNTULEŢU: Când mai avem puţin şi aterizăm pe planeta Martie?

DRAGOBETE: Nebunii dracului! Dacă aveţi ce-aveţi unul cu altul, vă rezolvaţi problemele pe pământ…Or nu sunteţi sănătoşi la cap!

LAE: Eu nu merg mai departe cu ozeneu, să-l conducă cine vrea!… Că eu nu-l măi conduc.

VÂNTULEŢU: Cum să-l conducă? Numai tu ştii să-l conduci…

DRAGOBETE: Bă, Lae, ce-ai tu cu Niţă, mă?

LAE: Am, că mi-a momit nevasta şi vrea s-o tragă la pocăiţi. (se uită la ceas. Pauză) Ieri am bătut-o pe Veta, de-am rupt-o…

DRAGOBETE: Păi, ce-ai avut, mă nerodule, cu ea…?

LAE: Am avut…Tu-i sapa mă-sii, şi lingura şi ciorba de ştevie, de muiere… Că de-o săptămână o tot ţine într-una… Să postim, să postim…Să nu mai înjur şi să nu mai dau dracu… Să mă fac şi eu sfânt ca Niţă Pocăitu. Că uite ce bine a făcut Niţă că s-a pocăit. Acum e sfânt… Şi sfârşitul lumii e aproape, şi cine e sfânt, e salvat…Tu-ţi salcia şi stejaru mă-tii, păi mai îmi împuiezi, fă, mult capu cu nărădu tău…? Că ţi-l crăp acum!

IONCICĂ:  Fii atent când iei viraju înspre sol, La!

NIŢĂ: (sare cu gura) De ce mă faci, bă, prostule nărăod, ai, că acum…

LAE: Tu-ţi Antarctica mă-tii de muiere, dacă stai toată ziua cu Niţă Pocăitu gură în gură, stai că-ţi arăt eu ţie…! Măi, şi-am pus mâna pe-o jordie…

NIŢĂ: (tremurând de necaz) În fundul iadului ai să ajungi, păcătosule, ce eşti! În fundul iadului, să ştii!

LAE: Stai să vezi ce-ţi fac eu ţie, Niţă! După ce aterizăm acum pe Martie, te las acolo! dacă nu te las eu pe Martie, să-l dai dracului pe ăla care minte!

DRAGOBETE: Păi da, că tot trebuie cineva să sape pământul pe Martie, nu? E tot al ceapeului nostru…

VÂNTULEŢU: Păi sigur că da!… Bă, da merge, bă, fir-ar al dracului de farfurie cu preşedintele ceapeului cu tot, de mănâncă nori! Zău aşa!

NIŢĂ: Rămân, bă, proştilor, rămân… Da am sapă cu ce să sap?  Că n-am…

LAE: Lasă că mă întorc eu după aia şi-ţi aduc o mie de sape. (grav) Toate peste ceafă! (tare) Atenţie! Pregătiţi-vă! Aterizăm!

TOŢI: (gestul omului care se fereşte) Buuuuum!… Gata!

IONCICĂ:  (emoţionat, gest cu mâinile) Primii oameni care au aterizat pe planeta Martie!

LAE: (curios, se uită în jos) Cum e solu, bă? E bun?

DRAGOBETE: (examinându-l atent) E bun, bă! Ca pământu… Uite are şi iarbă…

LAE: (furios) Şi atunci, ce Antarctica mă-sii ziceau savanţii americani că nu e viaţă pe planeta Marte, bă!? Bă, da escroci sunt, bă! Păi ăştia mint mai rău decât Niţă al lu Pocăitu şi decât Afrodita lu  Tigaie de la noi din sat, bă!

NIŢĂ: Bă, da prost eşti, bă, Lae…Păi ce crezi, bă, că ăia erau proşti să spună că e viaţă pe Marte? Păi nu dădeau mă toţi buzna după aia  aici?

VÂNTULEŢU: Asta aşa e…! Bine ai gândit, Niţă. Mă gândesc să nu fie şi aur pe Martie.

IONCICĂ:  Eu cobor primul…Da ce cuvinte să spun, că nu ne gândirăm de-acasă?

DRAGOBETE: Ioncică, te rog să nu te superi, dar eu vreau să cobor primul!

IONCICĂ:  De ce tu? Cobor  eu, că eu sunt şefu echipajului! (se pregăteşte să coboare)

DRAGOBETE: (reţinându-l de mânecă) Să ştii că dacă cobori tu, fac moarte de om.

NIŢĂ: Să coboare nea Vântuleţu, că e cel mai bătrân dintre noi!

IONCICĂ:  Să ştiţi că nu vă mai conduc de aici înainte! Şi daţi de dracu, că o să vă rătăciţi în cosmos!

DRAGOBETE: Ne doare-n cot că nu ne mai conduci tu!

VÂNTULEŢU: Păi da, că prin cosmos eşti în pădure. Bă, da deştept eşti, bă, Ioncică.

NIŢĂ: Eu zic să cobor eu…

LAE: Păi da…Să devină celebru un pocăit? După aia să vezi cum trece toată lumea la pocăism.

IONCICĂ:  Decât un pocăit mai bine un ortodox de-al nostru, că e măi bine.

DRAGOBETE: Păi într-o clipă devii mai celebru decât a fost ăla, cum îi zice, care pus piciorul primu pe Lună… (se scarpină în cap) Ori cum îi zice, mă, fi-i-ar cămaşa aia în pătrăţele, a dracului, să-i fie, cu puricii care joacă şah pe ea!

IONCICĂ:  Amstrung…

DRAGOBETE: N-ai nici un strung. Eu am un strung acasă da e din ăla vechi, care nu merge. Eu cobor întâi!

LAE: Hai că asta îmi place! Până la urmă ajungeţi să vă luaţi şi la bătaie! Care coboară primul pe Martie…

IONCICĂ:  Ce mai…! Eu trebuie să cobor primul, că sunt şef de misiune spaţială. (tăcere)

DRAGOBETE: Uite, Ioncică, asta nu-mi place la tine! Setea după glorie!… Dorinţa ta de a deveni celebru… Să scrie ziarele despre tine, să vorbească lumea numai de tine! Asta nu e bine, să ştii!

IONCICĂ:  Invidios eşti, bă Dragobete! Invidios şi prost! Păi cine v-a condus, mă, până aici? Cine a vorbit, mă, cu Regăn şi a realizat dezarmarea totală şi generală? Tu sau eu?

NIŢĂ: Păi tocmai asta este! Că tu realizaşi dezarmarea generală şi tu salvaşi toate ţările capitaliste din criză! Mai lasă şi tu pe alţii să realizeze şi ei ceva! Nu numai tu! Că n-ai numai tu pe lumea asta!

VÂNTULEŢU: Bine gândit…bine zis.

IONCICĂ:  Bine, Niţă, du-te tu atunci…Că ai pile la Dumnezeu…

NIŢĂ: (şovăind) M-aş duce…da mi-e frică… Mai bine să se ducă altu…

DRAGOBETE: Da de ce ţi-e frică?

NIŢĂ: De, Lae…Abia pun eu piciorul pe Martie că el şi pleacă cu OZN-ul…Şi mă lasă dracului aici…

LAE: (râde) Pocăit, pocăit da nu e prost degeaba…

DRAGOBETE: Atunci cobor eu!!

IONCICĂ:  (îl prinde de mânecă) Pe tine nu te las eu!

DRAGOBETE:De ce? Că ţie ţi-a crescut păr pe ficat, ai?

IONCICĂ:  Aşa, că ştii să vorbeşti frumos…

NIŢĂ: Eu zic că trebuie să se ducă moş Vântuleţu.

DRAGOBETE: Aa! E prea bătrân. Rămâne dracului acolo. Îi măi rămân oasele pe aici!

VÂNTULEŢU: Auzi, bă, Dragobete!

LAE: Atunci mă duc eu.

DRAGOBETE: Nu…Tu eşti prea celebru că ai condus un OZN-eu până aici. Primul om din lume care a pilotat un OZNe

LAE: Ce e drept, e drept...

NIŢĂ: Hai măi, băieţi, ce Dumnezeu, am ajuns pe Martie şi ne-mpotmolirăm aici! Cine coboară primul? Ce importanţă are?

DRAGOBETE: Are, că devine celebru!

LAE: Altceva… Voi ziceţi să luăm toată planeta, să devină pământ arabil al CAP-ului nostru? Sau să luăm numai o bucată!

IONCICĂ:  Aşa am stabilit, aşa rămâne!

LAE: Eu zic să luăm noi mai puţin pământ arabil pe planeta asta, că după aia n-are cine dracu să-l muncească!

DRAGOBETE: Asta cam aşa e! Bă, dacă e prea mult pământ de muncit am dat-o dracu ! Ne freacă Mariţa primăriţa, cu inginerul ăla al ei, de ne ies apele!!

MAI MULŢI: (amărâţi) Asta aşa e! Am dat-o dracu!

LAE: Eu zic să luăm pământ, da să luăm mai puţin…

CINEVA: Just…

NIŢĂ: Bă, da voi va-ţi gândit la următoarea problemă? Că uite, stăm aici pe planeta Martie ca nişte proşti, şi consumăm combustibilul degeaba, în loc să ne fi gândit de acasă!

VÂNTULEŢU: Îî… La ce să ne fi gândit?

NIŢĂ: Bă, fi-ne-ar tărâţele în cap ale dracu să ne fie… Păi anexăm noi tot pământul nostru de pe planeta Martie la suprafaţa arabilă a ceapeului nostru, nu devine suprafaţa de teren arabil a ceapeului nostru mai mare decât Europa şi decât Statele Unite, şi ….Uniunea Sovietică la un loc?

DRAGOBETE: (îngrijorat deodată) Just. Aşa e.

VÂNTTULEŢU: Şi dacă e aşa, ce e? Foarte bine.

NIŢĂ: Bine pe dracu, Doamne iartă-mă, că sunt pocăit…Ptiu, piei drace! Păi nu se supără, bă, pe ceapeu nostru dacă le întrecem în suprafaţă şi Piaţa Comună şi Statele Unite? Şi Uniunea Sovietică. Păi, ce crezi că ne lasă Uniunea Sovietică să fim mai mari decât ea? Nu ne lasă.

LAE: Uite, bă, că nu e prost deloc!

VÂNTULEŢU: Just. Aşa e!

NIŢĂ: Şi dacă se supără  Statele Unite pe ceapeu nostru şi Piaţa Comună şi vin amândouă spre ceapeu nostru… (face gestul cu mâinile) şi ne prind aşa la mijloc… Imaginaţi-vă, doi berbeci sau doi tauri care se bat cap în cap şi te prind la mijloc! Nu s-alege praful şi pulberea din CAP-ul nostru şi de copiii noştri?

LAE: Păi dacă vin şi se pocnesc cap în cap cele două puteri şi noi ne dăm frumuşel la o parte, nu e bine?

IONCICĂ:  (salvat) Ba e bine…

VÂNTULEŢU: Ne e bine… Eu zic că acolo unde nu-ţi fierbe oala, să nu te vâri…

LAE: (furios) Hai bă, ce dracu facem? Luăm odată sau nu pământul pe Martie?

NIŢĂ: Luăm, da luăm foarte puţin…

LAE: Că tu eşti leneş şi n-ai chef să munceşti! Luăm tot pământul de pe Martie, fie ce-o fi! (apăsat) Să fie clar lucrul acesta!

IONCICĂ:  (meditând) Ca şef de misiune spaţială, mă opun total! Nu vreau să creăm ceapeului nostru grave probleme internaţionale…Or să sară pe noi ruşii şi americanii. Că de ce am luat noi atâta pământ, când normal ar fi să-l împărţim frăţeşte!

LAE: Supunem la vot!

TOŢI: (nimeni nu ridică mâna)  Sunt împotrivă.

VÂNTULEŢU: Eu zic chiar să nu luăm nici o palmă de pământ.

LAE: De puturoşi ce suntem …(furios) Buuun, atunci pregătiţi-vă să decolez … (se aude sunetul motorului cu reacţie)

CÂŢIVA: Viu-uuu-viuuu-viuuu!

LAE: (apăsând imaginar manşa) A, era să uit … Uite de ce te-am adus pe Marte, Niţă … Ca să-ţi spun că eu cu Emilica ta mă iubesc de doi ani … Ceea ce ţie nu ţi-a reuşit la nevastă-mea.

NIŢĂ: (îngrozit, galben. Se face deodată tăcere) Tu cu nevastă-mea, mă, porcule?

LAE: Da! Eu cu iubita ta, Emilica. Şi acum dă-te jos. Te las aici pe Martie.

NIŢĂ: (sare şi-l pocneşte în moalele capului) Nemernicule!! Stai să-ţi arăt eu ţie!

LAE: Auuu!! (îşi pierde cunoştinţa, capul îi cade într-o parte)

CEILALŢI: (sărind să-l ţină pe Niţă) Bă, eşti nebun? Bă, Niţă!! Nu vezi că-l omorâşi, mă, nărodule!  Şi rămânem dracului aici pe Martie!

NIŢĂ: (scrâşnind din dinţi) Îl omor!! Daţi-mi drumul că-l omor!

IONCICĂ:  (zgâlţâindu-l pe Lae) Lae… Bă Lae… Îl omorâşi, mă,  nenorocitule!! Acum puşcăria te mănâncă, Niţă, fi-ţi-ar creierii ăia ai dracului  să-ţi fie, pe care-i  ţii degeaba în tuga aia !! Că măi bine i-ai pune la bancă să se înmulţească!

NIŢĂ: (speriat) Păi nu auzirăţi bă ce zise? Că trăieşte cu nevastă-mea, care este o pocăită ce nu s-a văzut? Şi e o sfântă.

DRAGOBETE: Acum am rămas pe Martie, că numai are cine să conducă OZN-ul!

VÂNTULEŢU: Dă, Doamne, mintea românului a de pe urmă, că a dintâi şi celelante nu există

IONCICĂ:  (oftând) Doamne ia-ne! Dacă moare Lae, te omor cu mâna mea, Niţă!

VÂNTULEŢU: Uite, îi curge sânge din nas!

NIŢĂ: Aşa-i trebuie dacă-i porc! (tare) Porcii să stea în cotineaţă nu să umble pe Martie cu ozeneurile...

VÂNTULEŢU: O fi glumit şi el să vadă ce zici…Şi tu de dedeşi ca nărădu.

IONCICĂ:  Păi dacă e nărod ca cine să dea decât ca nărodu. Că n-o da ca Sofia Loren!

LAE: (îşi revine) Aoleu! Mamă, îl omor!

CEILALŢI: Stai şi tu dracu cuminte acum, Lae! Nărojilor!

LAE: Daţi-l jos de pe mine, că-i mănânc maţele!  
 

(sare la bătaie. Ioncică îl ţine pe Lae. Dragobete cu Vântuleţu pe Niţă
 

NIŢĂ: Mănâncă-mi-le mă, mănâncă-mi-le! Mănca-mi-ai ce ştiu eu să-mi mănânci!

VÂNTULEŢU: Măi, oameni buni, staţi cuminţi şi nu vă mai bateţi că fărâmaţi OZN-eul! Şi nu mai avem dracu cu ce să ne întoarcem acasă!

LAE: (zbătându-se) Nu mă las până nu-l omor! (urlând) Dă-mi drumul, Ioncică! Să-i spun numai un cuvinţel la ureche!

DRAGOBETE: Bă, voi sunteţi nebuni! Inconştienţilor! Ia stai dracu jos, Niţă, că îţi dau una de te fac să stai cuminte pe veci, auzi! Păi dacă ne văd ăştia de pe Martie ce năroji suntem…Ai, ce impresie or să-şi facă de noi!

NIŢĂ: (gata să scape) Nu mă las până nu-i beau sângele!

DRAGOBETE: Ei, atunci na, dacă nu te potoleşti! (îi dă una în cap şi-l adoarme)

LAE: Lasă-mă să-i mănânc ficaţii!

IONCICĂ:  Atunci ţine şi tu una să te potoleşti! (îi dă una. Lae cade la loc, moale)

VÂNTULEŢU: Acum se potoliră …

DRAGOBETE: Ia uite ce cuminţi stau, parcă dorm!

IONCICĂ:  Că năroji sunt, Doamne! Veniră ei tocmai de pe Pământ aici pe Martie, să se ia la bătaie… Că acasă n-au avut timp să se bată.

VÂNTULEŢU: Dom-le, dacă nu luăm pământ pe Martie, atunci ce facem? La ce mama dracului venirăm, ca să căscăm ochii degeaba!

IONCICĂ:  Să coboare unu să pună un steag, ca să ştie ăia care or veni după noi că suntem primii oameni care am pus piciorul pe Martie.

VÂNTULEŢU: Asta da.

IONCICĂ:  Atunci cobor eu că m-am gândit şi ce să spun când oi pune piciorul pe Martie.

DRAGOBETE: Al dracului dacă te las! Tu să devii prea celebru şi eu deloc? Să ştii că ne batem ca Niţă cu Lae.  Eu atâta îţi spun! (sunt gata să se ia la bătaie. Deocamdată se uită unul la altul)

VÂNTULEŢU: Asta cam aşa e, Ioncică. Mai lasă-l şi pe altul să se acopere de glorie.

IONCICĂ:  Bine, bă! Da ştii ce să spui când pui piciorul pe Martie?

DRAGOBETE: Nu… Ştii numai tu! De azi dimineaţă mă gândesc ce să spun, dacă vrei să ştii …

IONCICĂ:  Ce?

DRAGOBETE: Un mic pas pentru om, un mare pas pentru ceapeu nostru înainte …(tare)  Către comunismul luminos…

VÂNTULEŢU: (îi dă una) Taci, bă, dracului din gură, că poate ăştia sunt capitalişti, ca americanii.

IONCICĂ:  Asta a zis-o Amstrung, bă, nărodule! Asta cu un pas  mic pentru om, un pas mare pentru omenie. Să ştii şi tu, că un oltean nu-l copie pe un american. Ar fi cea măi mare ruşine. Un oltean este la orice oră din zi şi din noapte măi deştept decât un american.

IONCICĂ:  Da ce-i face?

DRAGOBETE: Îl depăşeşte pur şi simplu …olteanu pe american. Şi acum dă-te la o parte să cobor pe planeta Martie.

IONCICĂ:  Nu mă dau până nu te gândeşti să spui ceva.

DRAGOBETE: M-am gândit…

VÂNTULEŢU: Zi-i!

DRAGOBETE: Cânt imnu “ M-a făcut mama olteanîîîîîîî”…

IONCICĂ:  Just! De acord!

LAE: (şi-a revenit. Priveşte în jur) Aoleu …! Ce mi-a făcut, nenorocitu! Îl omor!

IONCICĂ:  Stai acolo cuminte că-l omorâşi deja. Uite ce frumos doarme! Acum e pe lumea ailaltă.

LAE: (speriat deodată) Pe cine, mă?

IONCICĂ:  Pe Niţă … cum pe cine?

LAE: (îngrozit) Aoleu, mamă! Poate n-o fi murit?!

DRAGOBETE: Nu e mort. E numai ameţit. Da stai dracu acolo cuminte! Că acum vine ăl mai mare moment.

LAE: (îngrijorat) Stau. Da voi ce vreţi să faceţi?

IONCICĂ:  Vrea Dragobete să pună piciorul pe planeta Martie şi să spună o vorbă care să rămână peste veacuri…

LAE: Şi când vrea să iasă?

DRAGOBETE: (pregătindu-se) Acum.

LAE: Bă, voi sunteţi nebuni?! Doamne, Dumnezeule, bine că n-a ieşit până acum!

IONCICĂ:  (speriat) De ce, bă?

LAE: Păi era mort.

DRAGOBETE: Cine, bă? De ce?

LAE: (luându-se cu mâinile da cap) Îu, Doamne, că năroji sunt! După ce că sunt năroji sunt şi analfabeţi! Păi voi nu ştiţi, bă proştilor? Ca să iasă pe altă planetă îi trebuie costum special şi tub de gaz ca să respire, cu oxigen. Cum făceau la televizor cosmonauţii. Îi trebuie costum de cosmonaut.

IONCICĂ:  Aşa e, bă. Fir-ar al dracu să fie! Uitarăm tuburile de cosmonauţi cu gaz acasă. Îmi pare rău de imn! I-aş fi tras o cântare…! (începe să cânte) Foaie verde magheraaaan / M-a făcut maaaama oltean, / frumuşeeel şi prost buşteanîîî!

VÂNTULEŢU: Lasă, n-are nimic… N-avem tub cu oxigen, n-avem. Acu hai dracu să plecăm! Să ne întoarcem acasă.

LAE: (manevrând maneta) Gata, eu decolez!

IONCICĂ:  Stai aşa! Da plecăm de pe Martie fără dă lăsăm nici un semn?

LAE: (scărpinându-se în cap) Asta aşa e…Trebuie să lăsăm un semn! N-avem ce face! Suntem obligaţi.

VÂNTULEŢU: Ce semn să lăsăm, că n-avem nici un steag la noi!

DRAGOBETE: Îi arunc basca lui Niţă pe fereastră!

IONCICĂ:  Bună idee! Dar cine o aruncă?

DRAGOBETE: Eu o arunc! (o ia şi o aruncă) Gata! Scrie şi Hai Universitatea Craiova, pe ea!

LAE: Excelent! Acum nimeni n-o să mai zică că n-au pus oltenii primii piciorul pe Marte!

VÂNTULEŢU: Just!

DRAGOBETE: Acum vedeţi să mă pârască unul lui Pocăitu că eu i-am aruncat basca pa fereastră!

LAE: (gest) Fii liniştit! Gata, decolăm! (se aude acelaşi zgomot de reactor care decolează)

LAE şi VÂNTULEŢU: Viuu-uuuuuuu-uuuuuu!!!

IONCICĂ:  (tare, ca să se audă) Dacă întreabă Pocăitu unde-i basca, ce-i spunem?

DRAGOBETE: Nimic. Şi-a uitat-o acasă şi a venit în cosmos fără ea.

IONCICĂ: Bun, ca să ştiu ce să-i spun dacă mă întreabă!

LAE: Ia uitaţi-vă în jos ca să vedeţi ce mică se vede planeta Martie!

DRAGOBETE: (se uită) Da, bă! Ca o pietricică!…

IONCICĂ:  Ce ca o pietricică, acum se vede ca un bob de piper.

VÂNTULEŢU: (se uită şi el) Iu, doamne, ameţii…

DRAGOBETE: Da ăla, ca soarele care apune, ce-o fi?

LAE: (uimit, gânditor) Ăla e pământul! Aşa se vede pământul din cosmos, de pe Martie!

VÂNTULEŢU: Acum unde mergem?

LAE: Acum ne înălţăm ca să luăm contact cu civilizaţia extraterestră.

LAE: Ce s-au mai omorât şi ruşii , şi americanii să i-a contactu cu ele, cu civilizaţiile extraterestre… Degeaba!

VÂNTULEŢU: Tot noi, oltenii, am reuşit!

IONCICĂ:  Ăi măi noroji de pe lume.

LAE: Nu ştii proverbul, prost să fii noroc să ai!

DRAGOBETE: Păi nici nu se putea altfel!

NIŢĂ: (se trezeşte şi el, speriat) Unde…Uuu… Unde suntem, bă?

IONCICĂ: În rai, Niţă! Pentru că avem un pocăit la bord s-au miluit ăia de noi şi ne-au luat în rai…

DRAGOBETE: Aici trai, să vezi… Cu gagici, cu ţuică, cu zaibăr.

NIŢĂ: Datorită mie mergeţi în rai, bă proştilor… Că dacă nu eram eu nu vă deschideau ei îngerii şi sfântu Petru poarta raiului!  Sau sfântu Nicolae…Asta ca să vă daţi şi voi seama şi să vă căiţi că n-aţi crezut în Dumnezeu!

IONCICĂ: Gata, Niţă, de acum credem! Am devenit ăi măi mari credincioşi!

LAE: Niţă, iar începi, mă? Taci dracului din gură că dau cu ozeneu de planetă de nu mai rămâne nimic din noi!

NIŢĂ: Bine, tac… Da la judecata de apoi o să-ţi pară rău, să ştii…

VOCEA: (slabă, ştearsă, mecanică) Stimaţi pământeni! Stimaţi pământeni! Vă rugăm să opriţi ozeneu ca să nu se ciocnească de civilizaţia noastră… Ştim că veniţi spre noi ca să obţineţi eternitatea. Pentru că sunteţi oameni buni şi inteligenţi, şi pentru că aţi obţinut rezultate bune la hectar, noi vă dăruim eternitatea. De asemenea, când vă întoarceţi pe pământ, spuneţi-le tuturor sectelor că suntem foarte supăraţi pe ele… Religia străbună era foarte bună, s-au apucat ei să facă pe deştepţii, şi să inventeze ale religii! (pauză)

TOŢI: (se privesc înmărmuriţi şi îngroziţi. Nu le vine să-şi creadă urechilor) Mamă, Doamne!

 DRAGOBETE: Mamă, care m-ai făcut! Unde eşti să-ţi pup tălpile ?! (plânge de fericire) Luarăm contact cu civilizaţia extraterestră!

IONCICĂ:  (cade în genunchi, nebun de fericire) Doamne! Mulţumescu-ţi ţie, Doamne, că mă lăsaşi să trăiesc clipa asta…! (plânge de fericire) Vetuţo, fă, Vetuţo! Şi voi copilaşii mei, unde sunteţi să fiţi şi voi alături de mine, să trăim clipa asta măreaţă, împreună!

LAE: (tare) Să fiu lucid! Să fiu lucid! Să fiu lucid! Să nu-mi pierd minţile de fericire! Să nu-mi pierd minţile de fericire!

NIŢĂ: (uimit, îngrozit) Există deci Dumnezeu? Şi eu care credeam că nu există…Şi făceam pe credinciosul că ziceam să mă pun bine  cu El în cazul în care, totuşi există…Doamne, iartă-mă că n-am crezut în Tine! Şi m-am luat ca prostul după Costică al lui Tremurici, care m-a minţit că adevăraţii aleşi ai Domnului sunt pocăiţii.

LAE: Aşa-ţi trebuie, prostule! Te-ai luat după al lui Tremurici, ai? Tremură acum de frică, hai, tremură!

IONCICĂ:  Ai văzut tu, civilizaţia extraterestră, care e adevăratul Dumnezeu, e foarte supărată pe tine?

NIŢĂ: (căzând în genunchi. Începe să plângă) Vai de mine, păcătosul, care m-am luat după al lui Tremurici. Când o să mă întorc pe Pământ, o să le spun la toţi că am greşit…păcătosul de mineee!

LAE: Să fiu luccid! Să fiu luccid! Aşa-ţi trebuie, prostule! Nărodu dracului!

VOCEA: (slab, mecanică) Stimaţi pământeni! Întoarceţi-vă pe Pământ. Spuneţi-le tuturor oamenilor că suntem foarte supăraţi pe ei…Unii sunt mincinoşi, birocraţi,  jigodii, leneşi…Suntem foarte supăraţi  pe  imperialişti. Şi ne-am bucurat că punându-vă la dispoziţie ozn-ul nostru    voi aţi realizat dezarmarea generală şi totală…Alţi oameni sunt imorali, alţii sunt afacerişti, setoşi de putere, egoişti, etc…

IONCICĂ: Băgaţi bine la cap ce avem să le spunem oamenilor pe Pământ când ajungem.

VOCEA: De asemenea, stimaţi pământeni, suntem supăraţi pe mulţi colectivişti din CAP-ul vostru…Unii fură din avutul obştesc, alţii chiulesc, alţii mint…Unii se ţin de reclamaţii ca Niţă Pocăitu…care a mai făcut greşeală să se mai înscrie şi în sectă…Alţii, ca inginerul Ion Carău preacurvesc cu tovarăşa Mariţa Primăriţa, iar alţii se ţin numai de învârteli şi afaceri necinstite, deşi recunoaştem că cei mai mulţi dintre săteni îşi văd de treburile lor, sunt oameni harnici. Păcat că şmecherii s-au luat după inginer.

NIŢĂ: (îngrozit) M-am dus…Nu mai scap cu viaţă…(dârdâie) Aoleuu, măiculiţă!

DRAGOBETE: Ştii ce-mi place mie la civilizaţia asta extraordinară? Că vorbeşte pe înţelesul nostru, domnule!

VÂNTULEŢU: (îşi face cruce) Mare-Ţi sunt puterile Tale Doamne, o, civilizaţie extraordinară…Ţie ne închinăm, noi, păcătoşii pământului, slavă ţie, pe Tine Te recunoaştem de Dumnezeu! Amin!

TOŢI: (cu mâinile la piept) Amin!

VOCEA: Şi acum îndreptaţi-vă spre Pământ, dragi pământeni nemuritori…Să dăruiţi nemurirea voastră tuturor pământenilor…Prin voi îi facem pe toţi eterni…Când ajungeţi deasupra Pământului, transmiteţi tuturor imperialiştilor şi bancherilor, să investească totul în progres şi în evoluţia speciei umane…Evoluţia speciei umane să fie primul obiectiv al umanităţii…Imperialiştii să se dezbare de gloria lor deşartă de a stăpâni lumea, şi de a jupui popoarele ca să se îmbogăţească ei, căci altfel va fi rău de ei…(pauză)

CÂŢIVA: Aşa e, bă! Asta e adevărat!

VOCEA: Şi acum drum bun, iubiţi pământeni! (tăcere)

IONCICA: (toţi se privesc între ei cu uimire şi gravitatea pe care le-o dă situaţia lor) Aşa este…Cu asta, dragii mei, socotesc misiunea noastră spaţială încheiată! Ordon să ne întoarcem pe Pământ!

LAE: Am înţeles, tovarăşe comandant! (rigizi, emoţionaţi)

NIŢĂ: Uf! Bine că scăpai cu viaţă! Când cobor pe Pământ o să le spun tuturor sectanţilor să iasă din secte!

LAE: Gata, băieţi! Pregătiţi-vă! Ne întoarcem pe Pământ!

VÂNTULEŢU: Dă-i bătaie, Lae, pe Pământ, că ne ajunge şi nouă…(acelaşi zgomot de motor cu reacţie, viuuuuuuuuu!)

DRAGOBETE: Plecarăm de dimineaţa de pe pământ şi am impresia c-aş fi plecat de-o veşnicie.

NIŢĂ: Ăsta e sentimentul eternităţii, Dragobete, nu degeaba suntem nemuritori acum!

IONCICĂ: Oricum, după mii şi mii de ani, asta e cea mai mare zi din istoria omenirii.  Cea mai mare realizare a omului din istoria lui. În ziua în care tocmai s-a terminat, că uite, văd că-n univers se lasă seara, s-au înfăptuit mai multe revoluţii decât in toată istoria umană.

DRAGOBETE: Adevăr ai grăit! Da, deştept eşti, bă, Ioncică, prost să fii noroc să ai!

LAE: Practic, noi suntem salvatorii umanităţii,bă. Că dacă nu realizam noi dezarmarea generală şi totală, şi nu le dăruiam oamenilor eternitatea, astăzi omenirea s-ar fi îndreptat către sfârşitul ei inevitabil. Către prăbuşirea totală.

IONCICĂ:  Când o să ajungem deasupra pământului să ne spui, Lae, ca să realizăm scoaterea din criza generală a întregii Civilizaţii umane, nu numai a capitaliştilor.

DRAGOBETE: Just!

VÂNTULEŢU: Adică să nu săvârşim o nedreptate… Dacă i-am salvat pe ăia, pe capitalişti, hai să-i salvăm, domnule pe toţi! Ce mama dracului, trebuie să fim oameni!

LAE: (se apleacă pe manşă, încordat) Viuuuuuu! Viuuuu!

TOŢI: (se ţin strânşi cu mâinile de ce au apucat) Viuuuuu! Viiiiiuuuuuu!

DRAGOBETE: (fericit, uimit) Bă, da merge, bă, al dracului ozene, de mănâncă norii! 
IONCICĂ: (tare) Ce mai, ca vântu şi ca gându! Ţineţi-vă bine, puneţi-vă centurile de siguranţă! Că întrăm în picaj către pământ.

LAE: (uitându-se în jos) Pământul se vede din ce în ce mai mare, în curând o să acopere tot orizontul.

NIŢĂ: Bă da merge ozeneu ăsta nu glumă. Machea se  poate apropia de viteze luminii? Mă gândesc să stabilim naiba, că tot venirăm pe aici prin univers , şi recordu de viteză!

IONCICĂ:  (îngrijorat) Bă, nărojilor, voi ştiţi că la intrarea în atmosferă, datorită frecării aerului, or să se încălzească pereţii exteriori ai ozeneului? Vedeţi  de ce vă ţineţi să nu vă frigă mâinile şi deştele.

VÂNTULEŢU: (privind în jos cu mâna streaşină la ochi) Se văd oceanele, bă, şi munţii.  Ala trebuie să fie Oceanu Pacific sau Atlantic. Ne apropiem de pământ.

VÂNTULEŢU: (speriat) Bă, fraţilor, tremură ozeneu din toate încheieturile, voi vedeţi?

LAE: Tremuri dumneata de frică, nea Vântuleţule, nu tremură ozeneu! Ozeneu zboară, nu glumă!

NIŢĂ: (tare, speriat) Ba da, bă,  fir-aş al dracului, a intrat ca avioanele ălea supersonice în zona de rezonanţă de vibraţii. Păi voi ştiţi, bă, nărojilor, că vibraţiile pot să rupă avionul în două?

LAE: (care se află la manşă, se apleacă într-o parte) Viuuuuu! Viuuuuu!

IONCICĂ:  (tare, înalt) Viuuuuu! Viuuuuuuu!

LAE: (speriat) Ăia sunt munţii Carpaţi, bă, frate! Sau sunt munţii Himalaia, să te mănânce, Niţă, gaia! Şi să-ţi dea dracu în cap cu tigaia!

NIŢĂ: (tare, îngrozit) Lae, trage de manşă, şi frânează, pentru că ne izbim de sol! Şi lasă dracului prostiile ălea pe care le ai în cap! Că ai capul plin de prostii, nărodu dracului!

 VÂNTULEŢU: (îngrozit, tremură de spaimă) Suntem deasupra unui oraş, ne izbim de acoperişuri, băăă, nărăjilor!

LAE: (îngrozit, ca şi cum ar fi la manşa unui avion care se izbeşte de sol) Ne izbiiiiim! Foooooc!

NIŢĂ: (îngrozit) Trage bă, nărodule de manşă, că ne izbim de pământ! Şi ne facem chisăliţă !

DRAGOBETE: (îngrozit, tremură. Se roagă urlând) Doamne Dumnezeuele, iartă-ne pe noi, păcătoşii! Apără ţara noastră de rele, şi echipa Universitatea Craiova de lichele. (tremură de frică. În timpul acesta toţi stau aplecaţi în faţă, îngroziţi, cu ochii măriţi în cap, ca şi cum s-ar afla într-un vehicul care se îndreptă către pământ)

NIŢĂ: (urlând îngrozit) Trage băăăă, criminalule de manşă, că ne izbim, tu nu vezi! Şi ne omori pe toţi, nărodu dracului!

LAE: (îngrozit şi el, tremură) Trag, bă, trag, da nu reacţionează. S-a blocat! Fir-a ra….

NIŢĂ: (urlând) Păi nu de maneta aia ,bă, nărodule trebuie să tragi!

LAE: (îngrozit, cu ochii holbaţi) Da, de care, bă, de care, bă, să trag ! Că nu ştiu de care! Mă zăpăcii

NIŢĂ: (care a văzut o manetă) De asta, bă, nărodule! (trage el) De asta.

LAE: (apucă şi el maneta şi trage din toate puterile) Trageţi, bă, şi voi! (în timpul acesta se aude un vâjâit asurzitor, o lumină violetă începe să crească)

DRAGOBETE ŞI IONCICĂ: (se apleacă şi ei. Toţi sunt îngroziţi) Hai, bă, trageţi! Heiiii rup!

LAE: (urlă îngrozit) Trageţi , bă, de manetă din toate puterile că ne izbim de sol! Tu-i ceapa cepelor mă-si, cu ăia care nu mănâncă ceapă!  
 

(în momentul acesta se aude o explozie îngrozitoare, însoţită de o explozie de lumină. Ozeneul se cutremură din toate ţâţânile dezechilibrându-se într-o parte şi în alta. Cei din ozene sunt orbiţi, îngroziţi, îi vedem cu mâinile ridicate, ca şi cum ar vrea să se apere, urlând de spaimă. Lumina este atât de puternică, asemenea unei  explozii orbitoare, încât nu se mai vede nimic)

     

Scena 4 
 

Zgomotul exploziei se prelungeşte la nesfârşit, îndepărtându-se. Lumina orbitoare începe să scadă. În jurul ozeneului s-a format parcă  o ceaţă. Cei din ozene gem, se vaită,  ţipă îngroziţi, apărându-se cu mâinile. 

TOŢI: (apărându-se cu mâinile ridicate de lumina care-i orbeşte) Aoeluu, măiculiţă, mammăăăă!

DRAGOBETE: (urlând) Maica Domnului, maica Domnului, fie-ţi milă de noi! (avem impresia că ozeneul se ridică absorbit în sus. Vedem acum o coloană de lumină albastră ridicându-se din ozene, pierzându-se în înalt)

IONCICĂ:  (agitându-şi braţele) Auuuuu! Ooooooo! Mooooor , Doamneee!

NIŢĂ: Doamne Dumnezeuleee, ajutoooor! Iartă-ne pe noi, păcătoşii! (lumina a mai scăzut, acum este o lumină albă,  iar şuieratul  intens, care-aţi amintea de un asteroid căzând prin atmosferă s-a estompat, devenind un zgomot de fundal)

VOCEA: Ooo, suflete ale lui, Dumnezeu rătăcite în univers, liniştiţi-vă. Sunteţi binevenite în cealălaltă dimensiune! (ni se pare că auzim acum clipocitul unui izvor, lumina a devenit nespus de dulce., de gingaşă Toţi au rămas împietriţi)

NIŢĂ: (îşi face cruce, se vede cum tremură de frică) Bă, b ,bă, La Lae tu tu auzişi ceva sa sau mimi se păru, păru mimie? (se uită îngroziţi unul la altul. Pe faţă lise iveşte parcă o luminiţă)

VOCEA: Nu vă speriaţi, suflete ale lui Dumnezeu. Pentru că în tot timpul acesta îngerul Verifix al doilea este cu voi şi vă însoţeşte! Acum străbateţi tunelul de lumină…Mai aveţi puţin şi veţi ajunge la capătul tunelului. Această porţiune  de drum este cea mai grea. Acum sufletul se desprinde de pământ, de lumea în care a trăit. Fiecare aveţi un înger care vă însoţeşte. Toţi au trecut prin tunelul acesta, după care se ajunge în lumea cealălaltă. (pentru un moment au rămas aşa împietriţi, uitându-se unul la altul. Sunt speriaţi şi nu le vine să creadă)

LAE: (îşi mai revine) Ţine minte că ozeneu s-a izbit de sol, noi am murit, şi acum sufletele noastre trec în lumea cealălaltă. Călătoresc.

NIŢĂ: (îşi face cruce, faţa i se luminează pe nesimţite) Şi eu zic că aşa s-a întâmplat. Când murim, sufletul nostru dă trei zile ocol casei, şi vine un înger şi ne conduce prin lumină la judecata de apoi. (se lasă o linişte cosmică, o linişte pură)

DRAGOBETE ŞI VÎNTULEŢU: (îşi fac cruce foarte liniştiţi) Ei asta este! Tot trebuia să murim o dată. Acum sufletul nostru călătoreşte.

NIŢĂ: Mie chiar mi se făcuse dor de moşu ăl bătrân, bă.

VÂNTULEŢU: Ce-o fi făcând baba mea acasă!? Bine că are cine să-mi facă pomenile .

LAE: (liniştit, împăcat) Aşa este, bine că are cine să ne facă pomenile.

NIŢĂ: (începe să tremure) Mie mi-a frică de judecata de apoi! O spui sincer!  Deşi sunt pocăit am făcut multe păcate. Şi şişi a acum re regret…

 LAE: Hai, spune-le acum, să vedem dacă şi în ceasul al doişpelea eşti sincer. Că tu n-ai fost sincer niciodată, fiţi-ar tărâţele din cap să-ţi fie ale dracului!

NIŢĂ: M-am culcat cu vreo cinci muieri din sat, şi acum îmi pare rău! (tremură de frică) Vă spun sincer. Mai bine mă spovedesc acum. Am furat di la ceapeu cât am putut. Am minţit, am înjurat, şi de câteva ori m-am îmbătat rău de tot. Am preacurvit, de ce să nu recunosc! Am fost invidios, şi am otrăvit mulţi câini!

VOCEA: (din acest moment o Voce diafană, oarecum piţigăiată, va vorbi tot timpul cu ei) O,  păcătoase şi chinuite suflete ale Domnului. Nu vă mai chinuiţi acum, toate acestea o să le spuneţi la judecata de apoi. Ca să vă mai ierte Dumnezeu şi  Sfântul Petru de păcate, haideţi mai bine să faceţi voi  nişte fapte bune,  pentru că tot plecaserăţi voi să salvaţi omenirea. Şi dacă faceţi faptele astea bune Dumnezeu vă mai iartă din păcate, că sunteţi încărcaţi de păcate ca munţii de piatră! Deşi eu vă spun sincer că omenirea aceasta nu merită să fier salvată! Fiind prea ticăloasă…

NIŢĂ: (făcându-şi cruce)  Me me mergem, cu cum să nu mergem, ca să scăpăm de păcate. Facem toto tot ce ne spui, sfinte înger. Facem to tot, nu număi să scăpăm de păpăcate!

VÂNTULEŢU: (îşi face şi el cruce) Doamne ajută-ne, Doamne, mileşte-Te, Doamne de noi! C-am fost toată viaţa nişte năroji!

IONCICĂ:  Eu sunt şeful de echipaj, sfinte îngere Merimix. Spuneţi-ne numai ce trebuie să facem şi am pornit imediat.

VOCEA: Pentru că acum aţi intrat în cealălaltă dimensiune, voi acum sunteţi sub formă de spirit. De lumină. Aveţi trupuri de lumină. Aşa cum suntem noi, îngerii, de aceea nu ne vedeţi.

DRAGOBETE: (lui Vântuleţu) Aşa e, bă, că după ce murim număi spiritul călătoreşte în lumea ailaltă.

VOCEA: Noi, îngerii, şi celelalte entităţi spirituale veghem din cer asupra omenirii. Vrem s-o ajutăm să evolueze. Dar din păcate oamenii sunt tare răi, şi proşti şi păcătoşi. (se uită unul la  altul, nu le vine să creadă)

NIŢĂ: Ce v-am spus eu până acum, mă, nărojilor, că omul este păcătos! Că se va alege prafu de omenirea asta năroadă?

LAE: Niţă, taci dracului din gură că aici eşti pe lumea ailaltă, nu la tine acasă. Acum se supără îngerii pe noi!

VOCEA: Vă rog să nu vă mai ascundeţi, aici în cer   sunt trecute toate faptele voastre păcătoase în catastiful lui Dumnezeu. Acum o să porniţi  cu ozeneul şi o să treceţi pe deasupra  întregii lumi şi o să vedeţi ce fac popoarele, ce fac oamenii.

IONCICĂ:  (tremurând, docil) Aşa vom face, sfinte îngere. (către Lae) Cum a zis bă că-l cheamă?

LAE: Pe cine bă?

IONCICĂ:  Pe îngerul ăsta care ne-a primit.

VOCEA: Acum trecem pe deasupra popoarelor din America de Sud. Ce vedeţi?

NIŢĂ: (mirat, se uită în jos cu mâna streaşină la ochi) Da, bă, că nu e ca pe la noi.

VÂNTULEŢU: Doamnee Dumnezeule, câtă lume amărâtă! Uitaţi-vă şi voi, numai oameni amărâţi şi chinuiţi! Săraci, zdrenţăroşi, morţi de foame şi răi!

VOCEA: Acum mergem pe deasupra popoarelor Africii, vedeţi că oamenii sunt toţi negri. Ce vedeţi?

DRAGOBETE: Păi şi ăştia sunt tot amărâţi şi săraci, măi, oameni buni! Ăştia stau toţi cu burta la soare!

VÂNTULEŢU: Nu sunt ca noi de amărâţi, dar tot săraci şi nenorociţi sunt!

VOCEA: Acum suntem deasupra Asiei. Ce vedeţi ?

IONCICĂ:  Ce să vedem?  număi oameni amărâţi, vai de capul lor, număi sărăcie  şi  suferinţă.

DRAGOBETE: (trist) Măi oameni buni, bă fraţilor, păi e jale pe pământul ăsta, bă. Atâta suferinţă nu-mi îmchipuiam să se eziste pe pământul ăsta!

LAE: Viuuuu! Pentru că e multă prostie, bă,  nărojilor, de aia! Acolo unde există multă prostie şi răutate e şi multă sărăcie, umilinţă şi suferinţă!

 VOCEA: Aşa este, specia umană este o specie foarte tristă, jalnică. Prin univers călătoreşte o planetă pe care trăieşte o specie foarte tristă, specia umană, o specie bolnavă, suferindă, umilită, o specie captivă.

NIŢĂ: (îşi face cruce) Îuuu, mamă, Doamne! (îndrăznind) Şi de ce este specia umană atât de nenorocită, şi trăieşte numai în mizerie şi în sărăcie şi suferinţă?

VOCEA: Pentru că un grup de oameni, care trăieşte în America, o manipulează şi o jefuieşte de mult  timp. Oamenii aceştia se numesc Iluminaţi, ei sunt Marii bancheri ai planetei pentru că ei deţin 80% din Capitalul Mondial al planetei, adică au în mâinile lor aproape toate bogăţiile planetei. Bogăţii care au fost adunate prin jefuirea popoarelor, prin manipularea lor.

DRAGOBETE: (tremurând) Ce înseamnă, sfinte îngere Merimis, cuvântul ăsta manipulare că la noi în comună nu se foloseşte?

NIŢĂ: Că tragi de manivelă, bă, prostule, asta înseamnă manipulare! Nici atâta lucru nu ştii!

VOCEA: Manipulare înseamnă că ei păcălesc, înşeală popoarele, le conduc prin minciună şi înşelătorie,  profitând de faptul că popoarele  sunt proste ca nişte turme de oi.

IONCICĂ:  Şi noi ce trebuie să facem, sfinte Merimis?

VOCEA: Mă cheamă sfântul Verifix, nu Merimis, ori nici atâta lucru nu sunteţi în stare să ţineţi minte.  Numele meu nu-l ţineţi minte da toate prostiile le ţineţi minte.

NIŢĂ  ŞI VÂNTULEŢU: (speriaţi, îşi fac cruce) Iartă-ne, sfinte Verifix, iartă-ne pe noi, păcătoşii. Că de proşti ce sâ sântem…

IONCICĂ:  (îşi face cruce) Mulţumesc,  Doamne, că ne-am mai venit în fire. Şi noi ce trebuie să facem, sfinte, acum?

VOCEA: În primul rând să vă căiţi şi să recunoaşteţi sincer, când o să fiţi la judecata de apoi, toate păcatele şi fărădelegile pe care le-aţi făcut în viaţă.

NIŢĂ: (ridică mâinile în sus) Re recucunoaştem, recunoaştem  Eu eu, recunosc primul. Sunt îl mai păcătos om de pe pământ. (se-nchină speriat) Doamne, iartă-mă!

 VOCEA: Şi acum, iată ce trebuie să faceţi. Să mergeţi cu ozeneul pe deasupra planetei, pe deasupra ţărilor, a satelor şi a oraşelor şi să le spuneţi popoarelor, oamenilor să se trezească, să nu se mai lase manipulaţi ca nişte proşti de nărojii ăia care  sunt în Guverne şi manipulează şi conduc rău lumea!

IONCICĂ:  Aha! Aşa facem, sfinte. Număi spune-ne, sfinţia ta, ce să zicem, că noi recunoaştem că suntem ăi măi proşti de pe lumea asta.

VOCEA: Asta aşa este. Deşi voi, oltenii, sunteţi cei mai proşti dintre toţi românii,  vă credeţi mai deştepţi decât moldovenii şi decât ardelenii.  Şi îngâmfarea şi hula sunt păcate capitale, să ştiţi. Dacă nu vreţi să ajungeţi în fundul iadului  ziceţi după mine: “Iartă-ne, Doamne, că, noi, oltenii, suntem mai proşti decât moldovenii şi decât ardelenii. Iartă-ne, Doamne, că noi, oltenii, suntem mai proşti decât moldovenii şi ardelenii! Recunoaştem, Doamne, că suntem mai proşti decât moldovenii şi ardelenii.

TOŢI: (fericiţi, în cor) Iartă-ne, Doamne, pe noi, pe olteni, că suntem cu mult mai proşti decât moldovenii şi decât ardelenii!  Iartă-ne, Doamne, pe noi, pe olteni, că suntem cu mult mai proşti decât moldovenii şi decât ardelenii! Da, Doamne, recunoaştem că suntem cei mai proşti, mai proşti rău de tot decât moldovenii şi (apăsat) decât ardelenii.

VOCEA: Aşa, este bine! Acuma ziceţi aşa : Mă căiesc , Doamne, că noi, oltenii, suntem ăi măi năroji de pe lumea asta, şi promitem, Doamne, să ne îndreptăm.

TOŢI: (în cor) Mă căiesc, Doamne, că noi, oltenii, suntem ăi măi năroji de pe lumea asta, şi promitem să devenim ăi mai deştepţi. Mă căiesc, Doamne, că noi, oltenii, suntem ăi măi năroji de pe lumea asta! Şi promitem, Doamne, ne luăm angajamentul solemn să ne îndreptăm.

VOCEA: Jurăm să fim ăi mai buni, mai cinstiţi, mai muncitori, mai corecţi, mai ruşinoşi, mai sfinţi oameni din lume!

TOŢI: (cu chipurile luminate) Jurăm, ne angajem în faţa Ta, Doamne, să devenim ăi mai buni, ăi mai cinstiţi, ăi mai muncitori, ăi măi corecţi, îi măi ruşinoşi, îi măi deştepţi oameni de pe pământ şi din ţara asta! Promitem să ne facem sfinţi, Doamne! Jurăm.

NIŢĂ: Aşa e,  ne angajem în faţa ta, Doamne, să ne facem sfinţi!

VOCEA: E bine, sunteţi pe drumul cel bun! Dacă faceţi tot ce vă spun eu, o să vă ierte Dumnezeu şi sfântul Petru pentru toate păcatele, şi o să mergeţi în rai.

NIŢĂ: (mieros)  Facem, sfinte, cum să nu facem! Ce nu face omu…

IONCICĂ:  Vom face tot ce o să ne spui sfinţia ta, sfinte  Verifix.

VOCEA: Acum porniţi ozeneu şi mergeţi pe deasupra ţărilor şi a aşezărilor şi strigaţi aşa în portavoce,  exact cum i-aţi mai strigat ticălosului ăla de Reagăn. “Hei, dragi popoare, popoare sărmane şi nefericite, popoare proaste ca nişte turme de oi, nu vă mai lăsaţi manipulate, jefuite şi încăierate de cei care conduc lumea!  De nărojii ăia!Treziţi-vă o dată la realitate! Vedeţi că în guvernele care vă conduc s-au adunat ăle mai mari lichele şi jigodii!

IONCICĂ:  (tare) Dă, bă, portavocea aia, unde e?

LAE: Gata, eu pornesc ozeneu. Viuuuuuu! Viuuuuu! (se înclină într-o parte şi-n alta) Viuuuu IONCICĂ: (ducându-şi palmele pâlnie la gură, aplecându-se în jos) “Hei, dragi popoare, popoare sărmane şi nefericite popoare, proaste ca nişte turme de oi, nu vă mai lăsaţi manipulate, jefuite şi încăierate de cei care conduc lumea! De nărojii ăia! Treziţi-vă o dată la realitate! Că altfel nu va fi bine de voi!

DRAGOBETE: (strigă şi el) Aşa! Treziţi-vă o dată la realitate, nu fiţi năroade ca noi, oltenii, pe care ne păcăleşte primăriţa cum vrea, ea şi jigodia aia de inginer, de Cărău. Vedeţi că în Guvernele voastre s-au adunat ăle măi mari jigodii! Daţi-le  dracului jos de Guverne de hoţi!

IONCICĂ:  (răguşit) Hai, încă o dată, toţi în cor!

TOŢI: (cu palmele pâlnie la gură aplecându-se în jos) Hei, popoare sărăcite şi nefericite! Hei, popoare sărmane! Şi năroade! Treziţi-vă o dată la realitate, nu fiţi năroade ca noi, oltenii, pe care ne păcăleşte primăriţa cum vrea ea şi jigodia aia de Cărău! Că e de rău!

VOCEA: Bun, aţi înconjurat tot globul. Aţi făcut o treabă tare bună!

LAE: Păi înconjurarăm tot globul, sfinte, aşa repede! Eu zic să-l mai înconjurăm o dată şi să le mai zicem, de data asta să le-o zicem de la obraz, popoarelor, că proaste cum sunt, nu cred că au priceput ceva!

VOCEA: Este de ajuns. Acum o să mergem mai departe în viitor. Hai, porneşte din nou ozeneu.

LAE: (trage de manşă) Viuuuuu!    Ţineţi-vă bine, bag viteză! Viuuu.

TOŢI: (se înclină pe spate, ca şi cum ar trage de manşă) Viuuuu! Viuuuu!

VOCEA: Stop. Ne oprim aici, coborâm. Coborâm mai jos, deasupra vaporului ăla care este sub voi. Îl vedeţi?

IONCICĂ:  (uitându-se în jos) Păi suntem chiar deasupra lui. Şi ei nu ne văd?

VOCEA: Nu vă văd pentru că voi sunteţi sub formă de spirit acum, de trupuri de lumină, iar ozeneu este invizibil. Uitaţi-vă acum, apropiaţi-vă şi mai mult de ei, de ăştia doi, sunteţi în aceiaşi sală, pe vapor, şi ascultaţi ce vorbesc.

DRAGOBETE: (se chiorăşte şi el, îşi face cruce) Apără-ne, Doamne, fie-ţi milă de noi, Maica Domnului.

VOCEA: Îi vedeţi pe cei doi, sunt singuri în  sală. Ăla cu pata pe frunte, mai gras, este Mihail Gorbaciov, Secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Preşedintele Uniunii Sovietice, iar ăla mai înalt, cu capul alungit, este  Gheorghe Busc, Preşedintele Statelor Unite ale Americii. Ei se află pe un vapor, ancorat în portul Malta, şi suntem în 4 noiembrie 1889.

VÂNTULEŢU: (sperait) Îuuu, Doamne, iartă-mă.  Păi ăştia sunt Împăraţii lumii, bă.

DRAGOBETE: Uiu, Doamne, mamă care m-ai făcut. Cum suntem în 4 noiembrie 1989, sfinte înger Ferifix, când noi eram în septembrie 1979?

VOCEA: Păi da, că voi trecând în cealălaltă dimensiune, acum călătoriţi în viitor. Sunteţi în viitor. Suntem în data de 4 noiembrie 1989 la Malta. Şi acum ascultaţi ce  vorbesc ăia doi. Ăsta care vorbeşte acum. Este Gorbaciov al Uniunii Sovietice.

VOCEA LUI GORBACIOV: (nuanţă comică) Zdrazvuite tavarisci George Buschu. Mă bucur nespus de mult că ne-am întâlnit. A venit momentul să re-împărţim din nou sferele de influenţă. La Ialta, că de aceea a fost aleasă Malta, ca să rimeze cu Ialta, (mai tare)  la Ialta, Preşedintele Statelor Unite  din timpul Celui de-al doilea Război mondial, Thodor Rooswelt şi grăsanul şi beţivanul de Churchiil, Primul Ministru al Marii Britanii, au vândut ţările din Europa de Răsărit, printre care  Polonia, Ungaria, România, Bulgaria, lui Stalin. Le-au vândut ca pe nişte bulendre, pentru că să ştiţi, ţările şi popoarele nu sunt altceva decât nişte bulendre. Uniunea Sovietică le-a muls, cât le-a muls, şi acum vi le dăm înapoi să le mulgă şi Occidentul, tavariscii George Busch.

VOCEA: Ăsta care vorbeşte acum este Georg Busc, al Americii.

VOCEA LUI BUSCH:  Zdrazvuite, gospodin Mihail Gorbaciov, omul nostru de mare încredere, agent al CIA. Într-adevăr Stăpânii noştri ne-au trasat sarcina să re-împărţim din nou lumea în sfere de influenţă. Rooswelt şi Churchill au vândut ţările Europei de Răsărit la Ialta, şi domnia ta ni le vinzi înapoi acum, la Malta. Cel mai prosper comerţ este cel cu ţările şi popoarele! Popoarelor proaste ca nişte turme de capre, ca nişte găini cum sunt, o să le spunem că vrem să le scăpăm de comunism, că vrem să le redăm libertatea. Prostănace cum sunt, popoarele habar nu au ce le aşteaptă. Va fi vai de ele, săracele. Ce mizerie vor îndura, în ce iad le vom băga! Şi ce le vom mulge noi!

VOCEA LUI GORBACIOV: Aşa este, tavarisci George Busch. După ce vom mătura de pe scena istoriei Statele comuniste, vom pune la cârma ţărilor din Răsăritul Europei oamenii noştri, care vor face totul precum le ordonăn  noi. Popoarele vor juca aşa cum le vom cânta noi! Le vom distruge economiile, praful se va alege de economiile lor. Îi vom încăiera între ei şi ei se vor sfâşia ca nişte fiare. Ţările şi popoarele din estul Europei, îndeosebi România, vor deveni victimele şi obiectul unui război economic, informaţional, cultural, psihologic, educaţional. Va fi vai de curul românilor, şi aşa sunt cel mai nenorocit popor din Europa, popor de curve şi de jigodii. Popor de năroji!

VOCEA LUI BUSCH: Păi da, că în cele de-al doilea Război mondial au pornit la război cu nemţii, şi apoi s-au dat cu ruşii! În ăştia nu poţi avea pic de încredere!

TOŢI: (se privesc îngroziţi

VOCEA LUI GORBACIOV: Tavariscii Busch… Vă dăm Ţările din Europa de Răsărit înapoi, iar voi ne daţi voie să distrugem Uniunea Sovietică şi CAERUL.

VOCEA LUI BUSCH: Aşa cum au stabilit Stăpânii noştri. Lovitura de stat în România va fi condusă de CIA şi de KGB, şi va fi dată de …cozile noastre de topor, pe care le avem demult implantate acolo în securitate, în armată şi în partid.

VOCEA LUI GORBACIOV: Tavarisci Busch. Pe Ceauşescu mi-l lăsaţi mie, am eu o răfuială cu el, mama lui de bandit. A avut curaju să mi se opună, auzi tu ce obrăznicie! Păi cine se crede nenorocitu ăsta!

VOCEA LUI BUSCH:  De acord, numai că nu vrem să fie executat.  (mică pauză) După ce îl dăm jos de la putere pe Ceauşescu  vom distruge economia românească, folosindu-ne de români, care fiind hoţi şi proşti or să-şi jefuiască, or să-şi şmanglească economia într-un mod de neimaginat. Apoi România va fi transformată într-o piaţă de desfacere. Într-o colonie de  braţe de muncă ieftine. Or să muncească ca proştii pentru noi, pe degeaba. Şi apoi dăm drumul la procesul mondializării şi facem praf economiilor tuturor ţărilor de pe pământ. Creem haos, cât mai mult haos, cât mai multă dezbinare, încăierare, vom dezvolta terorismul la maximum, îi vom încăiera pe toţi cu toţi şi pe fiecare cu fiecare, pentru că aşa este războiul ăsta psihologic şi economic, ca să facem palangă toate popoarele! Şi ele, proastele, or să asculte de noi!

VOCEA LUI GORBACIOV: (bat palma) S-a stabilit. Ocen haraşo! Batem palma! Toate regimurile comuniste am reuşit să le dau jos. A mai rămas al lui Ceauşescu. Nu va trece luna asta şi nea Nicu  va fi şi executat. Apoi de România se va alege praful. Păcăleala cu democraţia şi  cu intrarea  României în NATO şi în Uniunea Europeană o să-i coste pe români mult de tot.

VOCEA LUI GORBACIOV: Se va face cum am stabilit. Drazvuite, tavariştii Gorbaciov.

VOCEA LUI BUSCH: Zdrazvuite, tavariscii  Busch! Stăpânii noştri vor fi foarte mulţumiţi. Am făcut o treabă foarte bună. (se lasă un moment de tăcere. Toţi se privesc îngroziţi)

IONCICĂ:  (uimită, îngrozit) Ce-a fost asta, bă, fraţilor!

NIŢĂ: (îngrozit) Dumnezeule mare. Înseamnă că supraputerile vor  împărţi din nou lumea în sfere de influenţă. Americanii şi englezii la Ialta ne-au vândut lui Stalin, iar acum Gorbaciov, nărodu ăsta, ne vine înapoi americanilor. Bă, ai dracului să fie ei de năroji, păi ce cred ei, că noi suntem marfă de vânzare!  Ce cred ei, că noi suntem proştii lor! Minge de fotbal, ne pasează de la unu la altu? Ăştia joacă zaruri cu ţările, le aruncă dintr-o parte în alta! Mama dracului a voastră de jigodii şi de nenorociţi! Auzi, ce le trece prin cap, bă!

DRAGOBETE: Da dacă visăm, bă fraţilor… Şi noi îi înjurăm pe oamenii ăia degeaba! Mai facem dracului şi păcate!…(se freacă la ochi) Am mai avut eu vise din ăsta. Uite când eram copil visam că zburam.  Că aveam aripi şi dam din ele!

LAE: (fericit) Eu visam un călăreţ cu cal, care zicea că este călăreţul trac.

IONCICĂ:  Sfinte, înger Verifix şi noi ce trebuie să facem, ca să scăpăm omenirea? Că aşa ai zis că trebuie să scăpăm omenirea, ca să ne măi scădeţi din păcate!

VOCEA: Păi ce să faceţi, luaţi-i pe nărojii ăştia, pe nărodu de Gorbaciov şi pe prostul de Busch, care vor să împartă lumea, luaţi-i la înjurături. Strigaţi la ei, spuneţi-le adevărul în faţă, că poate aşa vă aud popoarele. Deşi ăştia au obrazul gros! Şi mai sunt şi nesimţiţi, dăi naiba!

IONCICĂ:  Aşa, am înţeles. Unde e portavocea aia, mă! (îşi pune palmele pâlnie la gură) Ei, voi ăştia care împărţiţi omenirea cum vreţi voi! Băă, nărojilor, fir-aţi ai dracului să fiţi! Tavariscii Gorbaciov şi tavariscii Buşi, nu vă este ruşine, mă, porcilor  fără ruşine. Fi-v-ar maţele ălea de porci pe care le aveţi în cap în loc de creieri ale dracului să vă fie! Păi voi vă bateţi joc de popoare cum vreţi voi, bă, nenorociţilor?! Cum să vindeţi voi ţările din Răsăritul Europei ca pe nişte bulendre, mă? Cum să vindeţi, mă, voi România şi poporul român, ca pe nişte dovleci! Bă, om fi noi, bă, românii proşti, dar ăi măi năroji nu suntem, să vă intre bine în cap chestia asta! Ăia sunt somalezii! Şi om fi noi năroji, dar să ştiţi că în nici un caz nu suntem nărojii voştri, tot ai noştri suntem, auziţi, băăă?

NIŢĂ: (tare, cu mâinile pâlnie la gură) Băă, fir-aţi ai dracului cu ficaţii ăia bolnavi de gălbinare şi de cancer pe care-i aveţi în cap! Păi vouă nu vă e frică, mă, nenorociţilor de Dumnezeu! Nu vă e frică, mă, păcătoşilor  că vă trăzneşte Dumnezeu!? (mică pauză, ascultă) Bă ascultaţi-mă voi pe mine! Dacă nu s-o alege prafu de voi să nu-mi ziceţi mie cuţu, auziţi, bă, nărojilor?! Dacă nu s-o alege prafu de uresese şi de Uniunea Sovietică şi apoi de Statele Unite să-mi ziceţi voi cuţu!

DRAGOBETE: Băă, să ştiţi că dăm cu ozeneu peste voi, de vă ia mama dracului! Chisăliţă, vă facem! Auziţi ori n-auzuiţi?

VÂNTULEŢU: (supărat rău) Ia uite, domnule, la ei! Ce le trece prin cap! Dobitocii, nenorociţii!

IONCICĂ: Bă, fir-aţi ai dracului de năroji, lasă, mă, că vă spunem noi popoarelor din Răsăritul Europei! Bă, nenorociţilor, aşa v-au învăţat, bă, nărojilor,pe voi părinţii voştri!? Or n-aveţi ăia şapte ani de acasă! (apăsat) Duceţi-vă, bă, şi cumpăraţi-i, dacă nu-i aveţi!

NIŢĂ: Mai bine i-am spune popoarelor lor, să vadă şi ele ce năroji le conduc! Că nărojii lor sunt măi năroji decât ai noştri!

LAE: Spune-le.

NIŢĂ: (cu palmele la gură) Heii, stimate popor americaaan şi stimate popor ruuuus! Uite ce vor să facă nărijii voştri de conducători, prostu de Gorbaciov, că o să-şi piardă darcului scaunul şi nărodu de Busch, vor să distrugă Ţările din Răsăritul Europei, şi să distrugă lumeaaa! Vă rugăm să nu-i lăsaţi şi să daţi cu ei de pământ, să vadă şi ei cum e când dă cu tine de pământ!

DRAGOBETE: Bă, fir-aţi ai dracului, pun nuiaua pe voi de nu vă vedeţi. Înţeles!?

LAE: Mama dracului vă ia dacă nu ascultaţi! Vă facem fundu roşu cu cureaua, de ziceţi că e televizor în culori!

VOCEA: Gata, hai că i-aţi făcut albie de porci, dă-i dracului de nenorociţi! Sper să fi băgat ceva la cap din tot ce le-aţi spus. Şi acum, haideţi să mergem puţin  mai departe în viitor, pe 22 decembrie 1989. Porneşte ozeneu şi mergi în România, la Bucureşti, deasupra Comitetului Central, în Piaţa Comitetului Central.

LAE: (trage de manşă) Viuuu! Viuuuu! Viuuuu!

VOCEA: Aşa, acum sunteţi deasupra Bucureştiului. Coboară lin deasupra Comitetului Central. (toţi rămân cu gurile căscate privind în jos)

VÂNTULEŢU: (speriat, îngrozit, uitându-se în jos) Aoleu, măiculiţă, mamă. Ce e nebunia asta? Ce de lumeeeee, mai rău ca la bâlci!

LAE: (îngrozit şi el) Aoleuu, ce dracului e aici, bă, fraţilor! Ţine nea Nicu  miting.

IONCICĂ:  (se ia cu mâinile de cap) Ce miting popular, bă, nărădule, tu nu vezi că nea Nicu şi cu Ţaţa Leana fug cu  de le sfârâie picioarele cu elicopteru.  Tu nu vezi ce vânzoleală este!

VOCEA: Aceasta este lovitura de stat  pusă la cale şi deşteptul de Gorbaciov al Uniunii Sovietice şi de nărodul de Bush  al  Statelor Unite, la Malta. Lovitura de stat împotriva lui Ceauşescu o să ducă la distrugerea şi ruinarea României, aşa că spuneţi-le oamenilor din Piaţă să stea dracului cuminţi, şi să nu-l răstoarne pe Ceauşescu. Pentru că este rău cu răul dar este mai rău cu mairăul, aşa cum o să se întâmple cu ţara aste. Pentru că eu vă spun, ce se va întâmpla va fi vai de ţara asta şi de poporul ăsta de năroji!

IONCICĂ:  Şi noi ce să le spunem la oamenii ăştia din Piaţa Palatului?

VOCEA: Spuneţi-le să nu-l răstoarne de  Ceauşescu, pe nea ceaşcă al vostru, pentru că dacă-l răstoarnă va fi vai de curul poporului român.  Să alerge după Ceauşescu şi să-l aducă înapoi! Cât a fost Ceauşescu de nebun şi de ticălos, dar ăia care vor veni după el vor fi de o mie de ori mai ticăloşi! Spuneţi-le să nu-l răstoarne, să-l aducă înapoi, că va fi mai bine cu el decât cu Iliescu.

IONCICĂ:  (îşi face curaj) Aha! Am înţeles. Dă portavocea încoace. (îşi pune palmele la gură) Bă, nărojilor, bă! Bă, români năroji,  cu boabe de fasole în loc de neuroni, nu-l răsturnaţi, bă, pe nea Nicu, pe nea ceaşcă al nostru, pentru va fi vai de curul vostru, al poporului ăsta de deştepţi că le dau creierii pe dinafară! Şi nu măi avem nici cu cine să facem bancuri, măcar făceam bancuri cu el, că de asta era bun!  (tare) O fi fost el nărod, că ne-a ţinut la cozi şi în frig, că nici ăsta n-a fost normal la cap, da îngerul Verifix ne spune, i-auzi, că fără el o să fie măi rău! Că cu Iliescu o să fie măi rău!

DRAGOBETE: (îşi pune şi el palmele pâlnie la gură) Bă, nărojilor, mergeţi bă acasă, la muierile voastre şi iubiţi-le bine, că nici de asta nu sunteţi în stare. Şi lăsaţi-l , dracului, în pace pe nea Nicu, că cât a fost el de nărod, da fără el o să fie de o mie de ori măi rău! M-aţi înţeles, bă, nărojilor, sau nu m-aţi înţeles?

NIŢĂ: Bă, români năroji, vedeţi, bă, proştilor că sânteţi manipulaţi, bă, sunteţi manipulaţi de  nărodu de Gheorghe Busch al Statelor Unite şi de prostul ăla de Mihai Gorbaciov, care o să distrugă nu număi România, dar şi Uniunea Sovietică. Pentru că aşa sînt nărojii ăştia, până nu distrug totul nu se lasă! Şi după ce or să distrugă fostele ţări comuniste or să pornească război împotriva ţărilor arabe, că vor să le distrugă şi pe astea ca să le ia petrolul!

VÂNTULEŢU: Ţine-ţi voi minte de la mine că nărodu ăsta de Gorbaciov o să distrugă el România dar o să distrugă mult măi rău Uniunea Sovietică. Şi o să-l belească ruşii!

 VÂNTULEŢU: (cu palmele pâlnie la gură) Mă, tată. Mă, nu fiţi, mă, proşti! Că i-am văzut noi pe americani şi pe ruşi cum se sfătuiră, şi cum se vorbiră, pe l-apus de soare, cum să ni-l omoare pe nea Nicu al nostru! Nărojii ăştia, Gheorghe Busch şi Mihai Gorbaciov, bă, proştilor, fără pereche au plănuit lovitura asta de stat cu mult timp înainte! Ori voi nu sunteţi proşti fără pereche, sunteţi năroji grămadă, ai!

NIŢĂ: (urlând din toate puterile) Voi nu vedeţi, bă, proştilor că ăstora din Piaţă, care intră acum în Comitetul Central, le-a luat dracu minţile! Păi să măi înţelege dracul cu ei! Lasă-i dracu în pace, să facă ce vor, or să dea ei cu capu de pragu de sus, să vezi atunci ce măi chiţcăie atunci!

IONCICĂ:  (strigând din toţi boşogii) Bă, nărăjilor, daţi-i , mă, drumu acasă, că voi nu ştiţi ce faceţi! Bă, nărojilor, hoţii ăia de Gorbaciov şi de Buşi, cu KGB-ul şi CIA lor vă manipulează ca pe nişte proşti, ce sânteţi, băăăă, dobitocilor!

VÂNTULEŢU: Doamneee Dumnezeule! Au înebunit cu toţii.

DRAGOBETE: (gesticulând) Parcau înnebunit, bă! Ce strigă, mă! Ole, ole, Ceauşescu nu măi e! Acum strigaţi ole, ole, da după aia o să strigaţi aoleu, aoleu! O să daţi voi de dracu, băăăă, zmintiţilor, când n-o să măi fie. O să vedeţi atunci  cum o să chiţcăiţi ca şoarecii! O să-l căutaţi şi n-o să aveţi de unde să-l luaţi, şi-o să vă daţi cu pumnii în capetele ălea goale. Care nu sunt bune nici de tugi! Dacă vă aruncaţi în mare vă ţine apa la suprafaţă datorită capelelor goale, în care n-aveţi nimic , băă, nărăjilor!

VOCEA: Gata, hai că le-aţi spus destul. Dacă nu vor să asculte treaba lor, vă spun eu că o să fie vai şi amar de români. Că or să-şi blesteme soarta!

VÂNTULEŢU: Că bine a zis cine a zis că noi românii suntem ăi măi năproji de pe lumea asta. De aici şi proverbul, “dă, Doamne, mintea românului a de pe urmă.”

VOCEA: Şi acum o să mergem puţin mai  în viitor, peste trei zile. Porniţi ozeneu şi mergeţi deasupra Târgoviştei, uite, deasupra cazarmei ălei, şi  vedeţi ce se întâmplă.

LAE: (trage de manşa ozeneului) Viuuuuu! Viuuuuu! Coborâm puţin măi jos!

VÂNTULEŢU: (privind în jos, chiorându-se) Bă, da aici se trage ca pe front, bă! Ca-n al doilea război modial.

VOCEA: Gata, aţi ajuns, acum coborâţi cu ozeneu deasupra cazarmei, încet, lin, opreşte motoarele,…Priviţi cu atenţie.

VÂNTULEȚU: (tremură, alb ca varu) Iuuu, mamă care m-ai făcut! Ala e nea Nicu, şi aia e ţaţa Leana, îi duc legaţi…

VÂNTULEŢU: Îi împuşcă, băă! Uite-te la dracu, că îi împuşcă!

VOCEA: E, acum strigaţi cât puteţi la nărojii ăştia să nu-i omoare. Că dacă-i omoară poporul român va fi un popor blestemat în veci. Că şi-au omorât Conducătoru în zi de Crăciun.

LAE: (cu palmele pâlnie la gură) Băăăă, fir-aţi ai dracului, nu-l omorâţi pe nea Nicu, bă, că o să fie vai de capul nostru, al românilooooor! Că nici un popor nu-şi omoară conducătorii, băăă, nărojilor! Măi ales în ziua de crăciun! Şi-o să daţi de dracu! Popoarele care-şi omoară conducătorii sunt ăle măi năroade, şi sunt blestemate să se stingă!

IONCICĂ:  (a încremenit) Îi, mamă, mai bine nu m-ai fi făcut.  Îi ciuruiesc ca pe nişte bureţi.

VÂNTULEŢU: Voi nu văzurăţi, bă, nărojilor că pe nea Nicu îl împuşcară măi înainte ăia  doi, ăla cu barba albă îl împuşcă întâi, apoi îl pusără ca să-l ciuruiască soldaţii.

NIŢĂ: (tremură de groază, îi clănţăne dinţii în gură) Îîîîîî  (se bâţâie) mi mie mi mi-e frifrică, făcucui pe mine de frifircă. M, mămă pipişai pe mi mine de fricăcă!

VÂNTULEŢU: (uluit, nu-i vine să creadă)  Bă,  Ioncică, bă, ce e asta, bă, că nu înţeleg nimic. Îl omorârâ pe nea Nicu sau visarăm noi?

LAE: (bâlbâindu-se)  Bă, frate, bă, şişi e eu făcui pe mine. Ştii ce? Eu zic să ne cărăm dracului de aici măi repede până nu o păţim şi noi! Că nărojii ăştia trag cu automatele în noi!

VOCEA: O să mai mergem acum puţin mai departe în viitor. Porneşte ozeneu.

LAE: Băbăbă, ce ce se întâmplă , că că eu nu nu înţeleg nimic. Viuuuu!

IONCICĂ:  (tare) Porneşte bă ozeneu măi repede, că murim aici deasupra Tâtgoviştei, unde a fost omorât şi neica Tudor al nostru, din Vladimiri. Şi-or să ne stea capetele în racle de aur la Mănăstirea Dealu ca capul lu Mihai Viteazu!

LAE: (slab, alb ca varu) Viuuu, viuuu.

VOCEA: Acum sunteţi deasupra Golfului Piersic. Americanii bombardează Bagdadu cu avioanele. Strigaţi la ei,  să stea dracului cuminţi, că omoară oameni nevinovaţi degeaba!

IONCICĂ:  (luându-se cu mâinile de cap) Mamă, Doamne, ce prăpăd. Ce dracului, bă, americanii ăştia sunt nebuni la bilă ori năroji la cap! Sau au tărâţe în  oala aia cu ochi pe care o ţin degeaba pe umeri!!

NIŢĂ: (îngrozit) Ce tărâţe,,. bă, dacă ar avea tărâţe tot ar gândi măi bine, tu nu vezi că ăştia n-au nimic în capul ăla al lor.

IONCICĂ:  (cu palmele pâlnie la gură) Hei, bă, americanilor, băăă! Nu-i măi bombardaţi, bă, nărojilor pe irakieni, că au ieşit din Kuweit. Voi nu vedeţi că omorâţi la oameni nevinovaţi degeaba!

VOCEA: Ziceţi-le măi tare, să plece acasă.

LAE: Bă, plecaţi, băă, americanilor acasă, că dăm cu ozeneu în voi de vă ia mama dracului.

VOCEA: Acum trebuie să ştiţi că după ce au bombardat Irakul în anul 1990, da numai de hoţi nu l-au răsturnat pe Sadam, or să mai vină încă o dată cu război asupra Irakului, da după 2000-2002. Chipurile zic că vor să-l răstoarne pe Sadam de la Putere dar ei vor de fapt petrolul şi bogăţiile Irakului, aşa cum au făcut şi în Afganistan, unde sunt cele mai mari bogăţii de gaze naturale, de cea mai bună calitate. Ziceţi-le şi de războiul ăsta!

IONCICĂ:  Băă, americanilor năroji. Că de deştepţi ce sunteţi aţi dat în prostie. Să nu mai veniţi ,băă, după anul 2000, cu război asupra Irakului, că nu e frumos.

VÂNTULEŢU: Vouă nu vă e milă de săracii irakieni, căi ţine Sadam la cozi şi în frig cum ne ţinea pe noi nea Nicu al nostru!

VOCEA: Să nu mai atace Irakul după anul 2000 că începe al treilea Război mondial, şi vine sfârşitul lumii. Ziceţi-le!

LAE: Băă, să nu atacaţi Irakul după anul 2000, că începe Al treilea război mondial dintre America şi Ţările Arabe, şi atunci va fi sfârşitul lumii!

VOCEA: Spuneţi-le să nu-şi arunce ei singuri cele două Turnuri gemene în aer pe 11 septembrie 2001, zicând că le-au distrus teroriştii arabi, ca să aibă ei pretextul să intre în Irak!

IONCICĂ:  (din toţi boşogii cu mâinile pâlnie la gură) Bă, hoţilor şi mincinoşilor, să nu măi faceţi cum aţi făcut la Per Harbur, să vă dinamitaţi voi singuri cele două Turnuri gemene, ca să aveţi apoi motiv să vă legaţi de irakieni, că este şi ei oameni, bă, nărojilor, aţi înţeles sau nu! Nu număi voi sunteţi oameni şi popoarele arabe sunt şi ele oameni! Suferă şi ele, plâng când le mor bărbaţii, copii, femeile, voi ce ştiţi, dacă trăiţi numai în puf şi mâncaţi număi ciocolată. Că de aia aţi ajuns şi impotenţi, trebuie să venim noi acum să vă iubim muierile!

VOCEA:  Gata, de ajuns! Porniţi ozeneu. Mergem acum mai departe în viitor, deasupra României. Să fiţi atenţi ce o să vedeţi.

LAE: (obosit, speriat încă) Ce ce, să vedem? Mai bi bine nu măi mergem. Că pe mi mine mămă luă spaima!

VOCEA: Încetineşte viteza, şi coboară, suntem deasupra României. Ce vedeţi? (se lasă o  linişte rece)

 DRAGOBETE: (uluit, îngrozit) Doamne, fie-ţi milă de noi! ce săraci ajunsără românii, bă. N-au nici ce mânca şi n-au nici izmene pe ei ! Măiculiţă, Doamne! Ia uite la ei cum fură, cine poate, de unde poate. Fură toţi de pe unde apucă ca furnicile!

VÂNTULEŢU: (arătând cu mâna) Ia uite cum fură ăia ţevile de irigaţii, bă, frate! Şi acoperişurile de la iase. Şi strungurile,  şi roţile la tractoare! Bă, nărojii ăştia fură tot ce întâlnesc în cale!

 LAE: Dă, mă portavocea să strig eu la ei, fi-le-ar mămuliţa lor a dracului să le fie de hoţi!! (îşi duce palmele pâlnie la gură) Bă, nărojilor nu mai furaţi, bă, fabricile şi uzinele, că tot pe voi vă furaţi, nărojii dracului. O să rămâneţi în curu gol, băă, proştilor, şi o să muriţi de foame!

NIŢĂ: (jelind) O să ajungem săraci de n-o să avem nici izmene pe noi. O să cerşim pe la alţii ca pomanagii!

DRAGOBETE: Ia uite-l, bă, pe nărădodu lu Cărău, ajunse Prefect! Şi preşedintele Frontului Salvării Naţionale!

IONCICĂ:  Ia mă, să ne uităm cine ajunsără în Parlament.

VÂNTULEŢU: Bă, al dracului să fiu eu, dacă nu să băgară în frunte număi jigodiile şi nărojii ăi măi mari!

LAE: Ia uite, bă ce fură românii noştri! fabrici, saivane, iaseuri, rulmenţi, strunguri, porumbi, băncile!

NIŢĂ: Bă ce se îndeasă unii la furat, bă, parc-ar fi furnici, aşa se îndeasă la furat.

VÂNTULEŢU: Strigaţi, mă, la ei, să nu măi fure, că nărăojii or să fure până n-o să măi rămâie nimic.

DRAGOBETE: (cu palmele pâlnie la gură) Băăă, nărăjilor! Opriţi-vă, bă, din furat, n-auziţi o dată, că vă ia mama dracului! Păi vouă nu vă e ruşine! Da până când! Măi fură omu, da nici chiar aşa! Păi voi o ţineţi număi într-un furat, bă, proştilor, că o să ne-o ia şi bulgarii înainte!

NIŢĂ: Bă, parcă economia românească ar fi un cadavru şi ăştia ar fi nişte hiene şi nişte viermi. Toţi sfâşie cu colţii cât pot!

VÂNTULEŢU: Păi vezi, bă, că nu  ascultă nici unu!

IONCICĂ:  Bă, vă vedem, vă fotografiem, voi nu auziţi! Ori sunteţi nebuni la cap!

DRAGOBETE: Bă, fir-aţi dracului, voi n-aveţi, mă, ruşine, n-aveţi frică! Ia uite la ăia băă, cum jefuiesc băncile :

IONCICĂ:  Lăsaţi, bă, hoţii dracului Bancorexul în pace, şi banca Albina! Şi banca Transilvania! Şi banca Transnistria!

VÂNTULEŢU: Bă, eu zic că ăştia n-o să se lase până n-o să jefuiască tot ce mai există în ţara acesta.

VOCEA: Lăsaţi-i în pace, că ăştia n-au nici frică, nici ruşine. N-au nici un Dumnezeu. Haideţi mai bine să ne deplasăm în viitor, şi să planăm peste România.  Mergem în anul 2025

LAE: (slab) Hai! Viuuuuuu!Viuuuuu!

VOCEA: Coborâţi cât mai jos, şi mai jos, şi planaţi peste ceea ce a fost o dată România. Ce vedeţi? (toţi privesc îngroziţi, uluiţi)

DRAGOBETE: Măculiţa meaa! Păi ce e asta, măi frate!

IONCICĂ:  Ce să fie, coşmarul de pe lume. Se văd numai sate în ruine, şi oraşe în ruine, corturi de ţigani, ţigani peste tot. Număi ţigani. Români nu să măi văd de loc.

VOCEA: Păi da, pentru că după anul 2020 numărul ţiganilor a depăşit cu mult  numărul românilor. Românii sunt un popor pe cale de dispariţie. De fapt  ei au dispărut din istorie pentru totdeauna.  
 

(se privesc îngroziţi. Îi vedem acum că încep să tremure
 

VÂNTULEŢU: Măi oameni buni, Lae. Hai, mă să plecăm de aici, că pe mine mă luă cu frigul!

IONCICĂ:  Şi pe mine la fel! (tremură) Şi făcui şi treaba mare pe mine!

VOCEA: Haideţi, porniţi ozeneu, numai că vom merge şi mai departe în viitor. În anul 20054.

LAE: (îngrozit) Aoleuu, Doamne! Mergem şi în  anul ăsta? Viuuu! Viuuu!

VOCEA: Acum coborâţi, încercaţi să coborâţi cît mai jos şi să planaţi pe deasupra planetei.

VÂNTULEŢU: (tuşeşte) Ce e fumu  şi mirosul ăsta, măi fraţilor! (tuşeşte)  Că nu măi putem să respirăm. Ne înecăm!

LAE: Bă, asta nu e a bună. Nu vezi tu ţipenie de om. Număi fum şi fum, şi pustiu, cât e zarea. Dealuri, munţi şi câmpii pârjolite de foc, negre de zici că sunt de tăciune, şi totu fumegă pe planeta asta!Te îneacă fumul.

VOCEA: Cu câţiva ani în urmă a avut loc un război atomic. Viaţa a dispărut de pe pământ. Ceea ce se vede sunt numai ruinele, câmpii  şi munţi întregi de cenuşă atomică, şi fumul care mai acoperă încă văile, câmpiile, pustiurile.  
 

(liniştea este grea, dureroasă. Undeva ni se pare că auzim zgomotul valurilor lovindu-se de ţărm. Apoi din nou liniştea rece, pustie
 

VOCEA: Aşa s-a terminat istoria umană pe pământ. (aceiaşi linişte pustie) Ce facem? Vreţi să mai mergem în viitor?

TOŢI: (tac, sunt trişti, parcă au devenit nişte statui de piatră)

VOCEA: V-am întrebat dacă vreţi să mai mergem în viitor? (privesc trişti, cutremuraţi)

VÂNTULEŢU: Şi înainte în viitor dacă mergem , ce vedem, sfinte Merimis?

VOCEA: Ce să vedeţi? Numai fum, pustiu şi moarte.  Viaţa a dispărut o dată pentru totdeauna de pe planeta aceasta, pentru că omul s-a dovedit a fi un animal egoist, rău, necredincios, un animal al răului.

DRAGOBETE: Şi eu am zis că omul e ăl măi prost animal. Rău, egoist, el şi număi el, număi el să adune, să jupoaie, să se îmbogăţească, la ăl amărât nu se gândeşte deloc. Mă uitam şi la noi în sat, toţi  nu vreau decât să se dea mari, bă. Să fure cât măi mult să se îmbogăţească! Egoişti până la Dumnezeu!

IONCICĂ:  (plânge) Sfinte Verifix, o luăm înspre trecut. Tot la noi în sat , la ceapeu era măi bine. (aceiaşi linişte rece)

VOCEA: Treaba voastră, cum vreţi. Porniţi ozeneu, îl acceleraţi, şi o să intraţi din nou în dimensiunea pământeană, în lumea materială de unde aţi venit. Şi nu uitaţi să le spuneţi oamenilor să nu măi păctuiască. Eu vă las, mergeţi cu bine!

VÂNTULEŢU: Doamne ajută, sfinte Verifix

IONCICĂ:  (se ţine cu mâinile de burtă) Parcă îmi e sufletu de piatră, mă doare rău de tot.

VÂNTULEŢU: Hai să plecăm acasă, măi, fraţilor. Mie mi-a groază. Uuite tremur de-mi clăţăne dinţii în gură! (i se aud dinţii cum îi clănţăne)

IONCICĂ:  Hai, Lae, porneşte motoarele şi dă-i bătaie.  Ne îndreptăm către pământ.

LAE: (se aplecă şi trage din toate puterile de manşă) Viuuuu! Viuuuuu!

TOŢI: (tare) Viuuuuu! Viuuu!

NIŢĂ: Hai, bagă viteză, să ne îndepărtăm cât mai repede, să ieşim din zona radioactivă.

IONCICĂ:  Viuuuu! Viuuuu!

VÂNTULEȚU: (mai înveselit) Bă, al dracu ozene, da merge, nu glumă.  Te-ai plimba cu el prin univers toată viaţa! Eu zic că până în seară suntem acasă.

 DRAGOBETE: (care priveşte înainte) La orizont se zăreşte un corp ceresc. Se pare că este o planetă.

NIŢĂ: Eu zic să aterizăm pe ea. Ca să ne mai odihnim şi noi oasele. Şi poate bem şi apă! 
LAE: Păi, da, că şi al dracului mult muncişi, pocăitule, pe ziua de azi. Bă, dăduşi în jug, nu glumă!

NIŢĂ: (i-a sărit ţandără) Ce, bă, nărodule, iar te legi de mine! Uite-te mai bine să nu ne răstorni cu ozeneu cu tot.

LAE: Păi da, că ozeneu e caru lu  tact-tu, când a intrat cu el în râpă la mă-ta.

DRAGOBETE: Lae, lasă vorba că ne izbim de planeta asta de care ne apropiem.

LAE: Sunt cu ochii în patru. Acum ştiu care este maneta de frânare. Îmi adusăi aminte.

VÂNTULEŢU: Să mă măi văd acasă la baba mea şi-i pup picioarele lui Dumnezeu. Nu măi îmi trebuie nimic. 
 

Scena 5 
 

LAE: (încordat) Atenţie! Puneţi-vă centurile de siguranţă, aterizăm pe o planetă necunoscută!  Buuuf! (au aterizat)

NIŢĂ: (rămân un moment nemişcaţi, privind temător în jur) Ce planetă să fie asta? (se uită în jos)

LAE: Trebuie să fie Saturn, că ea urmează după Marte.

DRAGOBETE: Fiţi-ar capu ăla nărod al dracului să-ţi fie, Lae!  Cu tărâţele ălea frumoase pe care le conţine! Tu în loc s-o iei spre pământ ai greşit direcţia, ai luat-o invers.

VÂNTULEŢU: (cu obidă) Şi se face şi întuneric, fir-ar să fie! Acum cum mai nimerim drumul către pământ!

IONCICĂ:  Mai bine să înnoptăm aici, că dacă o luăm spre casă, ne pomenim, dracului, în nu ştiu ce galaxie!

DRAGOBETE: (speriat) Aoleuuuu, mamă! Te pomeneşti că ne-am rătăcit prin univers!

VÂNTULEŢU: (privind şi el afară) Asta este…Suntem nişte rătăciţi prin univers.

NIŢĂ: (îngrozit, se dă un pas înapoi) Dumnezeule mare, suntem pierduţi!

IONCICĂ:  De ce?

LAE: Oameni buni, nu vă pierdeţi încrederea în voi. Să nu intre panica în noi. Că ne pierdem capul!

VÂNTULEŢU: (înspăimântat) Suntem pierduţi, ce măi!

IONCICĂ:  Ce aveţi, mă, oameni buni, aţi înnebunit?

DRAGOBETE: (arătând cu mâna) Priviţi! Animalul ăla uriaş. (răsuflă greu) Prontozaurul!

LAE: (leşină) Suntem pierduţi!

IONCICĂ:  Lae! Bă, Lae! Nu leşina, băăă, nărodule, că trebuie să conduci nava spre pământ!

LAE: (făcând efortul să nu leşine) Nu leşin  dar mor de frică…

IONCICĂ:  Aşa…Stai în capul oaselor.

NIŢĂ: (privind prin penumbra slabă care s-a lăsat) Nu e prontozaur, ci dinozaur…

IONCICĂ: Îi zice brondozaur, nu bontozaur, băă, nărodule!

NIŢĂ: Se zice  bontozaur că are bot, nu blodozaur, că nu e blond, băă, prostule! Dar de unde să ştie ei ceapiştii chestia asta?

IONCICĂ:  Al dracului marele ministru al culturii, unde erai! Parcă ai fi savant, bă, Niţă, ca Nicolae Iorga, nu nărod cu diplomă.

DRAGOBETE: Terminaţi cu cearta! (speriat, ţipând) S-a mişcat!

LAE: (toţi tremură de frică, înlemniţi) Acum ne-am dus! Am dat-o dracului, ăsta ne înghite pe toţi dintr-o îmbucătură!

VÂNTULEŢU: (începe să jelească) Aoleuuu, baba meaaa, că… Cine mă pusă pe mine să plec cu nărodul de Lae şi de Ioncică în expediţia cosmică, să-mi rămână oasele pe planeta Jupiter.

DRAGOBETE: Vai de capul nostru de năroji ce suntem! Murim şi fără lumânare şi n-o să avem nici mormânt.

VÂNTULEŢU: (îngrozit) O să fie vai de capul nostru, vă spun eu. Ne putrezesc oasele pe aici şi n-o să ne jelească nimeni!

NIŢĂ: Dracu m-a pus să mă iau după voi! Ăla care a vorbit a fost dracu, n-a fost Dumnezeu. (gata să plângă. Îşi face repede cruce) Doamne, ajută-ne! Ajută-mă pe mine că sunt pocăit! (mică pauză) Pe nărojii ăştia nu-i ajuta!  Că ăştia sunt nişte păcătoşi şi m-au băgat şi pe mine în încurcătură…

LAE: (cu mâna întinsă, ţipând îngrozit) S-a mişcat! S-a mişcat! Gata! (confesiv, ca pentru el) Eu am făcut pe mine…sunt ud.

DRAGOBETE: N-are nimic, te usuci!…Ce n-am da şi noi să facem pe noi, numai să scăpăm cu viaţă.

IONCICĂ:  (ştergându-şi transpiraţia) Băă, al dracului dinozaur, mare este, bă! Ia uite ce coarne mari are! Şi ce limbă, parcă scoate flăcări…pe gură.

DRAGOBETE: Dacă am avea o puşcă…am fi scăpaţi…

VÂNTULEŢU: Îi, Doamne! Şi eu făcui pe mine. (îşi face cruce) Doamne, iartă-mă, că toată viaţa am fost un păcătos, număi la muieri m-am gândit!

LAE: Şi eu la fel, numai la muieri şi la beutură. Şi cum să-i iau muierea lu Niţă Pocăitu!

NIŢĂ: Toţi aţi fost nişte păcătoşi, bă fraierilor! Numai eu am fost curat la suflet şi merit să scap, pentru că eu sunt pocăit…

IONCICĂ:  Eu zic să vă păstraţi calmul, Lae!

VÂNTULEŢU: O sapă să fi avut măcar! I-am fi dat în cap cu sapa.

DRAGOBETE: Oare pe Jupiter o fi oxigen? Să ne dăm jos din ozene şi s-o rupem la fugă! (se uită în jos) Nemaipomenit! Nemaipomenit!

IONCICĂ:  (tare, şi mai speriat) Ce este nemaipomenit, Dragobete? Vezi alt dinozaur? 
DRAGOBETE: (uimit) Nemaipomenit, băăăă ! Extraordinar!

NIŢĂ: Zii o dată, dracului, ce e nemaipomenit, şi nu ne mai fierbe pe jeratec!

DRAGOBETE: Bă, nărojilor, bă! Păi noi suntem tot pe planete Martie, bă, nu suntem pe Neptun  sau pe Saturn!

CÂŢIVA: Nu se poate!

LAE: Fugiţi, bă, proştilor de aici, suntem pe Martie toată ziua!

IONCICĂ:  E, pe dracu!

VÂNTULEŢU: (îngrijorat) De unde ştii?

DRAGOBETE: Păi uite acolo, jos, basca lui Niţă…N-o aruncarăm noi  ca să marcăm prima aselenizare a oamenilor pe planeta  Martie?

IONCICĂ:  Amerizare se cheamă, băă, nărodule! Nu aselenizare.  Amerizare. (se uită la toţi)

IONCICĂ  ŞI VÂNTULEŢU: (uimiţi, privesc  trişti) Da, băă, e basca lu Niţă.

NIŢĂ: (nevenindu-i să creadă) Unde e basca mea, mă nărojilor? (priveşte şi el, îngrozit) Da, băă, e basca mea. Păi cum ajunsă basca mea pe planeta Jupiter, bă, fir-aţi ai dracului să fiţi de năroji!? Or nu sunteţi sănătoşi la cap!

DRAGOBETE: Asta e planeta Martie, băă, tu nu înţelegi! Că eu pe Martie nu pe Jupiter îţi aruncai basca!

NIŢĂ: (pus pe ceartă) Şi de ce mi-o aruncaşi, bă, nărodule, de ce mi-o aruncaşi! Ce, eu îţi aruncai ţie căciula? Şi dacă o aruncaşi te uitaşi ce scrie pe ea?

DRAGOBETE: Hai Universitatea Craiova, scrie. Ce să scrie?

NIŢĂ: (necăjit) Eu pe basca asta am dat o mie de lei, să ştii! Îmi cumperi basca acum, Dragobete, eu atâta îţi spun, dacă nu  dai de dracu, să ştii. Îmi  dai banii pe bască! Pe mine nu mă priveşte!

DRAGOBETE: Stai să scăpăm noi de prostozaurii ăştia, şi-ţi dau şi un milion…

LAE: (speriat) Iar s-a mişcat… (sunt îngroziţi toţi.  Dragobete îşi face cruce. I se aude cum îi clănţăne dinţii)

IONCICĂ:  (tremurând de frică) Bă, băieţi, nu vă, vă, pie pierdeţi cucu fricacca ! Să să nu nu fa fa cem vre vreunu vr vreun stostop cacardiac…Că ccă ă ăsta e e papaşnic…

LAE: (tremurând) Cine?

IONCICĂ:  Blondozaurul…Uite că se apropie de noi şi nu nu ne face nimic…(toţi au împietrit, doar dinţii le clănţăne în gură)

LAE: (pierdut) Se a aa apropie pie…(picioarele îi tremură şi i se îndoaie. Cade)

VÂNTULEŢU: (tremurând) Eu eu ia iar am făfăcucut pe pemine… (i se înmoaie şi lui picioarele) Ţi ţi nene ţivăvă bibine, băbă băbăieţi!

NIŢĂ: (îngrozit, cu ochii holbaţi) Acum ne înghite…

DRAGOBETE: (se apleacă să vadă şi mai bine. Tăcere) Mă măi, oameni bubuni ăsta nu este blondozaur…

DRAGOBETE: (îi clănţăne dinţii în gură) Nu e e...E dinozaur…(tăcere. Deodată se aude un muget prelung)

DRAGOBETE: (chiorându-se bine) Dinozaur pe dracu…Asta e vacă toată ziua…

IONCICĂ: Ce vacă, bă, nărodule! Tu confunzi dinozaurii cu vacile? În halul ăsta ai decăzut! Ori ai înnebunit! (către ceilalţi) Ce dracului, mă, v-aţi didi dilit cu toţii după călătoria asta prin univers!?

DRAGOBETE: Tu nu veţi, băă, prostule că e vacă! Uite, şi-a apropiat botu de ozene!

VÂNTULEŢU: (care s-a apropiat şi el) Da, bă, e vacă! (uimit, tare) Asta e vaca lu Dumitru a lu Leuştean, toată ziua.

NIŢĂ: Da, băă! E vaca lui Leuştean, fi-i-ar leuşteanul al dracului să-i fie! Păi ce caută vaca lui Leuştean tomnai pe planeta Jupiter, ai, bă!? Eu asta nu pot să înţeleg!

IONCICĂ:  Asta e enigma dracului!

NIŢĂ: Eu v-am spus că diavolul guvernează lumea şi nu Dumnezeu. Şi voi nu m-aţi crezut, că sunteţi voi deştepţi! Uite acum ce năroji sunteţi.

DRAGOBETE: (uimit, meditând) Da, bă, c-aşa e...ce să caute vaca lu Leuşean pe planeta Jupiter? Ei drăcie! Aşa ceva n-am măi pomenit.

IONCICĂ:  (gândindu-se) Eu cred că vaca lui Leuştean e pe plante Martie şi nu pe Jupiter. Doar dacă n-or fi adus-o alţii cu ozeneu de pe planeta Martie pe planeta Saturn…

NIŢĂ: Pe ce te bazezi?

IONCICĂ:  Mă bazez pe faptul că deoarece tu ai aruncat, Dragobete, basca lui Niţă pe planeta Martie şi ozeneu se găseşte acum lângă bascul nostru, înseamnă că şi vaca lui Leuştean este pe planate Martie.

DRAGOBETE: (care l-a urmărit cu atenţie) Just! Bine gândit!

VÂNTULEŢU: Bine gândit,  că doar gândirea oltenească este infailibilă…da parcă nu-ţi vine să crezi.

LAE: Dacă ozeneul este lângă basca lu Niţă, înseamnă că după ce am decolat de pe Martie…când am decolat am ajuns tot în punctul din care am pornit.

IONCICĂ:  Ceea ce înseamnă că planeta Martie este rotundă.

LAE: Just! Şi ceea ce înseamnă că universul este rotund, bă, nărodule, şi ori din care punct ai pleca tot acolo ajungi…Asta este! Şi dacă ajungi tot în punctul din care ai plecat, mai bine nu mai pleci, rămâi dracului pe loc! Stai acasă dacă eşti deştept!

DRAGOBETE: (filozof) Just…Asta este prima mare descoperire per care am, făcut-o…Că planeta Martie, ca şi sora ei, Pământul, este rotundă...

LAE: Că Universul este rotund, bă, nărojilor, asta este descoperirea cea mai mare pe care am

făcut-o!

IONCICĂ: Eu am citit în revista Magazin că Universul este plat.

NIŢĂ: (suspicios) Şi totuşi eu vă spun că aici şi-a băgat diavolul coada… şi că în momentul acesta noi nu ne găsim nici pe planeta Martie nici pe planeta lu Jupiter….(tare, speriat) Ci suntem la mama dracului în cine ştie ce constelaţie, la un miliard lumină de planeta Pământ. Şi ne măi vedem noi muierile, ciuciu, când o să-şi vadă Dragobete ceafa!

IONCICĂ:  (trist, speriat) Pe ce te bazezi când faci această afirmaţie?

NIŢĂ: Mă bazez pe pocăism, pe ce să mă bazez! (mică pauză) Cea mai bună religie dintre toate….Şi pe faptul că dracu îşi bagă coada întotdeauna acolo unde nu trebuie…şi e o gaură.

LAE: (care şi-a mai revenit) S-ar putea să aibă dreptate, nea Ioncică.

IONCICĂ:  Păi demonstraţi!

DRAGOBETE: (gest) Nea ,Joiană! Uite a dracului vrea să ne răstoarne ozeneu cu coarnele,bă!

LAE: Mă bazez în demonstraţia mea pe faptul că după ce ne-am  înălţat de pe planeta Martie, civilizaţia extraterestră să fi comandat prin teleghidarea ozeneului să se îndrepte spre o altă constelaţie.

DRAGOBETE: Just.

VÂNTULEŢU: (gândindu-se) Şi mie mi se pare just.

IONCICĂ:  Bine, atunci dacă suntem într-o altă constelaţie, vaca lui Leuştean ce caută cu ozeneu nostru?

LAE: Păi a fost şi ea luată cu un alt ozene şi adusă pe planeta asta care se află la mii şi mii de  ani lumină de căşile noastre.

VÂNTULEŢU: (după un moment de meditaţie) Este posibil…Tot ce este posibil.

IONCICĂ:  (se scarpină în cap) Ei, drăcia dracului! Dacă ne aflăm noi acum în altă constelaţie, cum dracului ne mai întoarcem noi acum acasă?

LAE: (îngrijorat deodată) În cazul acesta înseamnă că suntem prizonierii civilizaţiei extraterestre care ne-a răpăit.

NIŢĂ: (furios) Civilizaţie extraterestră pe dracu! Ne aflăm în mâinile lui Dumnezeu sau ale diavolului! Asta este. Ori, ori. Cale de mijloc nu există.

LAE: (înfuriindu-se) Niţăăăă, iar începi, mă, cu Dumnezeu? (mică pauză) Nu ţi-am spus să nu te mai aud cu Dumnezeu! Oportunistul dracului! Când te lepezi de El, când îl iei în braţe şi-i pupi tălpile!

DRAGOBETE: (gest cu mâna, speriat) Neaaa, boalăăă! Uite-a dracului, bă, răstoarnă ozeneu! (ca şi cum ar da cu ceva în vacă) Nea, boală! Bă, eu mă dau jos din ozene că vaca asta năroadă răstoarnă ozeneu. (se dă jos şi îndepărtează vaca. I se aude vocea) Nea, boală, pleacă de aici, pleacă de aici, fir-ai a dracului de vacă proastă, cu Leuştean cu tot! Şi cu muierea lui, aia frumoasă rău de tot! Care s-ar iubi mai bine cu altul, decât cu nărodu de Leuştean.

LAE: (uimit, în culmea fericirii) Trăieşte, bă! Extraordinar! Trăieşte! Se mişcă şi e viu! (fericit) Fir-aş al dracului să fiu! Uraaaa! (tare) E viuuu! Este viuuu!

IONCICĂ:  (tare, neînţelegând) Cine, bă?

NIŢĂ: Tu mă, să fii al dracului, cine să fie!

LAE: Dragobete, bă! (arătând cu mâna) A coborât fără tub de gaze de oxigen pe planeta asta străină şi n-a murit…în ce constelaţie o fi planeta aceasta?!

IONCICĂ:  (nevenindu-i să creadă) Da, bă, aşa e! Înseamnă că planeta are oxigen exact ca a noastră…ca pământul nostru!

LAE: (gândindu-se, ducându-şi degetul la tâmplă) Păi dacă e aşa, înseamnă că putem coborî pe planeta aceasta şi să înfiinţăm o colonie…Putem să punem şi steagu…

VÂNTULEŢU: (trist) Păcat că nu avem şi muierile noastre cu noi, să se bucure şi ele…Să facem copii şi să ne prăsim, ca să populăm toată planeta.

LAE: (gest) Facem noi rost şi de muieri…Dar oare cum să-i punem numele?

IONCICĂ:  (tresărind) La ce?

LAE: La planeta asta…şi la poporul cu care o să populăm planeta…

IONCICĂ:  (fericit, ca şi cum ar fi avut o revelaţie) La planetă îi punem numele Oltenia…Republica socialistă Oltenia. Sau mai bine zis, Republica Oltenia….Iar la popor îi zicem poporul oltean.

NIŢĂ: (gest, foarte vehement) Mă opun! (tare) Mă opun din toate puterile! Bă, Ioncică, te omor, mă, cu mâna mea, dacă-i pui  numele Oltenia. (tare) Rrrrrromîânia! Rrrrromânia, aşa ăi zicem!

VÂNTULEŢU: (ridicând mâna) Şi eu mă opun să-I zicem Oltenia.…

IONCICĂ:  (nedumerit) Da cum să-i zicem atunci?

LAE: (după un timp de meditaţie) Îi zicem tot România…Nu Oltenia. (bâlbâindu-se, repezit) No noi o o oltenii nu nu admitem nici un fel de nana ţionalism. Sau de separatism.

NIŢĂ: (tăind cu mâna prin aer) Just! Aşa e corect! Noi, oltenii, suntem cei mai patrioţi! Nu moldovenii sau ardelenii!

VÂNTULEŢU: (apăsat) Atunci să botezăm planeta aceasta. (gest) Fiţi atenţi că clipa asta este istorică. (tare, solemn) Botezăm planeta aceasta cu numele de România Nouă! (gest) Noua Românie. Novaia România! (se lasă un moment emoţionant de tăcere.)

IONCICĂ:  De ce România Nouă?

NIŢĂ: (inervat) Păi ca să se deosebească de România aia pe care am lăsat-o pe pământ!

LAE: (după un timp de gândire) Fie…Deşi eu zic că e mai bine să-i zicem simplu, România.

IONCICĂ:  Mai vedem noi…Important este că am aterizat pe o Planetă care ne oferă excelente condiţii, toate condiţiile de trai.

DRAGOBETE: Ioncicăă! Laee! Niţăă! (face semne cu mâinile)

IONCICĂ:  (privind în jos) Ce are, bă, ăsta?

LAE: (mai mult rânjind)  A înnebunit Dragobete, bă!

DRAGOBETE: (revenind în ozeneu, gâfâind) Bă, nărojilor, bă! Suntem salvaţi!

IONCICĂ:  De ce , bă?

DRAGOBETE: (gâfâie, este fericit) Am fost şi am prospectat terenu…(tare) Am aterizat pe pământ. Exact pe locul de pe care am decolat la prânz şi am zburat în univers, în misiune spaţială…

NIŢĂ: Cum aşa?

DRAGOBETE: Bine, cum să fie? Suntem exact în capul porumbilor, unde am găsit noi ozeneu când am scos rândurile la cap.

VÂNTULEŢU: (uimit, privind cu atenţie) Da, bă….Chiar aşa e…Uite ciutura şi nucu…

NIŢĂ: (nu crede. Iese afară din ozeneu) Cum dracului, bă…Imposibil.

IONCICĂ:  (uluit şi el) Nu-mi vine să cred…

LAE: Ba mie-mi vine…Eu zic însă că nu ne găsim pe pământ…Pe planeta Pământ, tera, cum îi mai zice, aia de o ştiam noi, a noastră…

IONCICĂ:  (şi mai uimit) Da pe care…Ei, drăcie!

LAE: Eu zic că ne aflăm pe o planetă în Univers geamănă cu pământul…Identică şi exact la fel ca Pământul. (se lasă un moment de tăcere)

DRAGOBETE: Hai, coborâţi, ca să vedeţi. (fericit) Suntem tot pe pământul ceapeului nostru, exact de unde am plecat.

LAE: (scărpinându-se în cap) Să vezi drăcăraia dracului…că de ce ne era frică, de culesul porumbului…tot n-am scăpat. (ies toţi pe rând, în afara ozeneului. Pe câmp s-a lăsat o seară blândă, de toamnă)

IONCICĂ:  (nevenindu-i să creadă) Da, băăă…(trist)  Suntem în capul lanului de porumbi...

LAE: (încercând să-i convingă) Da, bă nărojilor, suntem tot pe pământul ceapeului nostru…da pe o planetă identică ca a noastră

VÂNTULEŢU: (uimit, dar şi fericit) Uite nucu şi ciutura.

NIŢĂ: (fericit, cade în genunchi) Doamne, îţi mulţumim, Doamne, în genunchi, că ne-ai adus acasă la muierile şi la căşile noastre! Şi la copilaşii noştri.

LAE: La muierea ta, vrei să zici, nu la muierile noastre…Fi-ţi-ar maţele ale dracului să-ţi fie, ălea pe care le ţii în cap! Că mai bine le-ai pune la bancă să sporească!

NIŢĂ: (revoltat) Ori aşa ai fi vrut tu, te pomeneşti, să mă aduci la a ta… La  a mea, bă, nărodule, că nu m-a adus Dumnezeu la a ta! (bombănind) Sau tu ai vrea la a ta…

LAE: Dac-o mai aud vreodată pe a mea cu Niţă sfântu, Niţă pocăitu, în sus, Niţă pocăitu în jos…vă rup picioarele la amândoi…(gest) ca la puii ăia de găină

IONCICĂ:  (trist, privind în depărtare) Şi eu zic, totuşi, că nu ne aflăm pe terenul ceapeului nostru… (gândindu-se) Nu ştiu dacă sesizaţi voi…parcă lumina e alta, ceva, ceva nu e identic…Ca atunci când te afli pe altă lume…

DRAGOBETE: (neîncrezător, îngrijorat) De ce crezi asta?

IONCICĂ:  După misiunea spaţială, când am realizat şi dezarmarea totală şi pe cea generală a omenirii…şi am pus piciorul pe planeta Martie…nu cred eu că nu ne întâmpina nimeni acum…cu flori…

LAE: (gânditor)  Păi vedeţi, bă, nărojilor că tot ce am spus eu, cu planeta geamănă a Pământului, este adevărat! Asta e! Ne aflăm la milioane de ani lumină de Pământul nostru, pe o planetă geamănă cu Tera. (mică pauză) Că dacă aterizam la noi, pe pământul ceapeului, ne întâmpinau toţi cu flori…Venea o delegaţie de partid şi de stat!

DRAGOBETE: (meditând, nu prea înţelege) Că e geamănă nu ar fi rău…dar să nu fie locuită de sălbatici…de canibali.

LAE: (îngrijorat deodată) Sau să fie formată din antimaterie.

IONCICĂ:  În cazul ăsta chiar am dat-o dracu!

NIŢĂ: Pentru că eu sunt pocăit pe mine Dumnezeu nu mă lasă să pier…

LAE: Asta e…Să nu fie din antimaterie…că sărim dracului în sus, dăm de dracu, se produce o explozie, de nu ne mai vedem.

IONCICĂ:  (gândindu-se) În cazul acesta…înseamnă că prin atingerea materiei cu antimateria s-ar forma o explozie, cu degajarea unei mari cantităţi de căldură, care ar distruge toate galaxiile din jur.

LAE: Asta este! (i-a căzut fisa) Ne găsim totuşi pe Pământ!

IONCICĂ:  (curios) Pe ce te bazezi?

LAE: (explicând) Noi, noi, ăştia care am plecat de pe pământ cu ozeneu…suntem formaţi din materie…(respiră adânc) dacă planeta asta, pe care ne găsim acum, ar fi fost formată din antimaterie…înseamnă că demult am fi sărit în aer…Că ar fi trebuit să exploadăm.

VÂNTULEŢU: (care n-a înţeles nimic) Just! Aşa este! Îţi merge bibilica bine de tot, Ioncică!

DRAGOBETE: (întristându-se) Asta înseamnă că tot pe Pământ ne găsim…atunci.

IONCICĂ:  Şi totuşi dacă ne-am găsi pe pământ…de ce nu ne-au ieşit popoarele în întâmpinare, cu flori, la aeroport? Că doar ştiau… Se ştia că noi am realizat dezarmarea generală şi totală…Şi că am pus piciorul pe planeta Martie!

DRAGOBETE: Şi termonucleară.

LAE: (mai profund, nedumerit) De ce să se ştie?

IONCICĂ:  (furios că celălalt nu pricepe) Păi doar călătoria noastră spaţială a fost televizată, ce dracului de nu înţelegi! (mică pauză) Reagan ne-a promis că se dezarmează în 24 de ore…Nu l-aţi auzit? Că doar l-aţi auzit cu urechile voastre când ne-a promis că în 24 de ore trece la dezarmarea totală şi generală…

DRAGOBETE: Şi termonucleară, cu hidrogen…

VÂNTULEŢU: (care şi-a adus aminte) Just! Aşa este!

LAE: (scărpinându-se la ceafă) Poate că nu au funcţionat totuşi camerele de luat vederi…Poate că a intervenit vreo defecţiune pe circuit, vreun scurt circuit…Nu? Doar nu e o chestie oarecare, să transmiţi imagini tocmai de pe planeta Martie?

DRAGOBETE: Bă, băieţi…(cască) Aoleu, ce somn îmi este…

LAE: (cască şi el) Ce e?

DRAGOBETE: Băi, băieţi, am o idee! (mică pauză, toţi îl privesc curioşi) Eu zic să dăm fuga până în sat, să vedem dacă într-adevăr aşa este…suntem sau nu pe pământ? (se privesc tăcuţi) Şi ne întoarcem înapoi să vă spunem…

NIŢĂ: Bună idee…Hai că merg şi eu cu tine, Dragobete. Că oamenii din sat trebuie să ne spună…

VÂNTULEŢU: Hai, duceţi-vă repede…Luaţi-o prin porumbi. (cei doi o iau la fugă prin porumbi)

LAE: (mirându-se, vesel) Bă, da ce tehnică a dracului, au ozeniştii ăştia, dacă după o zi de zbor prin cosmos, ne-au adus exact, exact, dar ştii ce e aia exact, la milimetru, tot în locul de unde am plecat. Exact pe locul de pe care am decolat…

VÂNTULEŢU: (convins) Pe pământ suntem, măi băieţi, ce mai!

IONCICĂ:  (neconvins încă) De unde ştii?

VÂNTULEŢU: (privind cerul) Păi voi nu vedeţi, bă, că răsări luna…

LAE: (admirând astrul nopţii) Pe-o lună ca asta tăiam, când eram mic, la coceni de mă rupeam…(oftând) Cum trece şi viaţa asta. Parc-ar fi fost ieri.  
 

(deodată se aude un râs înfundat…Râsul se dezlănţuie apoi nestăvilit. Ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha  ha ha ha ha ha ha ha ha ha!
 

Scena  6 
 

IONCICĂ:  (cei trei, la început  se sperie. Apoi privesc unul către altul nevenindu-le să creadă) Ce dracului e asta ! De unde vine râsul ăsta?

VÂNTULEŢU: (care a ascultat cu urechile ciulite, privind la baza ozeneului) Râde unu sub ozene, voi n-auziţi? De sub ozene vine... (s-a lăsat tăcerea. Ce trei se uită unul la altul consternaţi, temându-se că doar li s-a părut)

VOCEA: (râsul izbucneşte din nou dezlănţuit) Ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha! (cel care râde se vede că râde să se prăpădească) Ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha! (de sub ozene iese o mogâldeaţă de bărbat cocoşat şi scund, ţinându-se cu mâna de burtă de atâta râs) Ha ha ha ha ha... (omul încearcă să se stăpânească , dar nu poate) ha ha ha… (cei trei îl privesc îngroziţi, uluiţi)

BĂRBATUL: Ha ha ha ha ha ha ha! (îşi şterge lacrimile  şi se ţine cu mâinile de burtă să nu râdă)

VÂNTULEŢU: (făcând ochii mari, uluit) Ăsta e Dumitru lu Leuşean! (toţi îl privesc uluiţi şi îngroziţi. Omul se pune din nou pe râs)

LEUŞTEAN: Ha ha ha ha ha ha ha! (se tăvăleşte pe jos de râs, ai zice că îşi dă duhul de atâta râs) Ha ha ha ha ha….

VÂNTULEŢU: (privindu-l îngrozit) Ăsta e Dumitru lu Leuştean, bă. (omul se zbate asfixiat de atâta râs) Ai? Mă, Dumitre, tu eşti…Sau visăm noi….

IONCICĂ:  (trezindu-se din tristeţe) Uite-te la el ce râde, nărodu dracului…

LAE: (nevenindu-i să creadă) Ce să râdă, că muri…(ştergându-se la ochi) Dacă-şi bat ozeniştii joc de noi… dacă ne hipnotizară…Că ăştia aşa fac, îi hipnotizează pe oameni şi apoi îi iau la bord!  (toţi sunt trişti. Omul se zbate la pământ mai mult mort decât viu)

LEUŞTEAN: (leşinat de râs) Ha ha ha   ha ha ha   ha… Mor de râs…mor… Mai bine aţi turna o găleată de apă pe mine…Ha ha ha ha... Mă doare burta de râs….

LAE: (trist) Vezi să nu-ţi crape vreo arteră, Dumitre…Să zici după aia că noi te-am omorât, bă… Să te plătim ca pe-l bun…

IONCICĂ:  O să te ducem la cimitir cu ozeneu..

LEUŞTEAN: (se ridică cu greu de jos, neputându-se stăpâni) Ha ha ha ha ha ha ha! (se apleacă de atâta râs) Aoleuu mor de râs! Doamne, ce joc îmi bătui de ei…ha ha ha ha ha. (nu mai poate nici să râdă. Ceilalţi îl privesc trişti) Când o să povestesc la oameni, în sat, o să râdă tot satu de ei, un an întreg…ha ha ha ha, să să se prăpădească! (se ţine cu mâna de burtă)

IONCICĂ:  (trist, cu ură) Bă, Dumitre, bă… Vino-ţi , bă, nărodule, în fire, să nu-ţi pierzi minţile, auzi.

LEUŞTEAN: (aplecându-se de râs) Ha ha ha ha ha ha! (nu mai poate să mai râdă) Ha ha… Mă da râsăi…Râsăi să mă prăpădesc…

LAE: (cu ciudă) Bine că nu murişi, Leuştene, bine că nu murişi…fiţi-ar maţele ale dracului să-ţi fie! Spânzura-te-ai cu ele, până deseară, de nărodu dracului ce eşti…

LEUŞTEAN: A ha ha ha ha…(epuizat de atâta râs) Nici mie nu-mi vine să cred… Mare minunea dracului… ha ha ha ha…

LAE: (răstindu-se la el) Bă, tu lasă gura, că acum îţi dau una peste ea de-ţi sar dinţii pe bolta cerească… (gâfâie, şuierat) Ne aflăm sau nu pe pământ? (ţipând) Noi asta vrem să ştim! (ţipând) ne aflăm sau nu pe pământ?

LEUŞTEAN: (izbucneşte iar în râs) Ha ha ha ha ha ha ha ha! Nu! Nu! Nu! Ha ha ha ha ha! Vă aflaţi în constelaţia Porcului, nu pe pământ…Ha ha ha ha ha ha ha! În constelaţia porcului…

LAE: (furios, gata să-l strângă de gât) Dacă mai râzi, Leuştene, nărodul dracului ce eşti, te omor, auzi? Te strâng cu mâinile de gât, până te omor! (furios îl apucă de piept cu mâinile şi-l zguduie) Spui, mă, sau nu spui, o dată, că te omor!

VÂNTULEŢU: (încercând să-l dea pe Lae la o parte) Lasă-l, Lae…(lui Leuştean) Şi de ce zici, Leuştene, că îţi bătuşi joc de noi? Că noi nu ţi-am făcut ţie nimic, niciodată… De ce să-ţi baţi tu joc de noi….?

LEUŞTEAN: (lui Lae, furios) Ia, bă, mâinile de pe mine! Ce crezi că eu n-am şi eu mâini să dau, ai? După ce-mi bătui joc de voi cum vrusăi, mai ai şi curaju să dai în mine, Lae, ai? (gata să se ia la bătaie cu Lae) Eu în locul vostru aş muri de ruşine…

IONCICĂ:  (mai calm) Păi spune cum îţi bătuşi joc de noi, că noi asta nu înţelegem…

LEUŞTEAN: Uite aşa bine… Să se mire proştii.

IONCICĂ:  Păi spune cum, că dacă nu spui te iau şi eu ca Lae…Şi-ţi tragem o mamă bună de bătaie de te saturi de râs pe toată viaţa.

LEUŞTEAN: (văzând că gluma se îngroaşă) Uite-aşa, bine… da eu am vrut să fac măi mult o glumă…Să văd dacă se prinde…De unde să ştiu eu că voi o să luaţi lucrurile în serios?  
 

(Ioncică şi cu Lae abia se stăpânesc să nu-l ia la bătaie. Leuştean se retrage temător din faţa lor
 

LAE: Adică ce vrei să spui, Dumitre, cu treaba asta?

LEUŞTEAN: (dându-se înapoi din ce în ce mai speriat) Vă văzând eu că că, u uneori chi chiuliţi de la culesul porumbului…şi că vă adunaţi aici la fântâna lu Vălenoiu, ce mi-am zi zis...? Ia să fac eu noaptea un fel de ozene…Şi să scriu pe el mare, Ozene. Şi a doua zi când voi vă adunaţi la fântână să jucaţi table sau şeptic, sau să beţi ţuică, eu să stau pitit sub ozene…(arătându-le) M-am ascuns sub ozene…în lada aia, uite…

LAE: (ca şi cum şi-ar fi pierdut minţile) Bă, nărodule. Tu abia acum îţi baţi joc de noi! Când ne minţi…

LEUŞTEAN: (care s-a tot dat în urmă, speriat) Să mă trăznească Dumnezeu dacă vă mint…Da eu am vrut să fac doar o glumă…

IONCICĂ:  (furios, stăpânindu-se) Fii atent, Dumitre…Gândeşte-te bine, că pentru noi nu  este o chestie de joacă…(tare, gata să-l ia de piept) Pentru mine (gest către ozeneu) ăsta a fost visul meu, înţelegi? Eu nu am avut al vis la viaţa mea decât să zbor, înţelegi?

LAE: Mă tâmpitule, ştii tu ce-am realizat noi, mă? (tare, cu ochii ieşiţi din orbite) Noi am făcut dezarmarea generală şi totală, mă nărodul dracului….Ceea ce n-a făcut-o nici un şef de stat…Înţelegi?

LEUŞTEAN: (care vede că ceilalţi au luat lucrurile în serios. Se dă înapoi speriat) Ştiu…ştiu… E eu...mă, mă…

IONCICĂ:  (se vede cât suferă) Şi atunci , dacă ştii? De ce nu taci dracului din gură, ai?!

VÂNTULEŢU: (trist, gata să plângă) Zii mai bine că vii noaptea cu vaca s-o paşti prin porumbi…Şi să furi porumbi…

DUMITRU: (îngrozit, nu ştie cum să iasă din încurcătură) Mă. Oameni buni… Eu am glumit şi voi aţi luat-o în serios…(ar vrea să zâmbească dar nu poate. Deodată se lasă tăcerea. Se aude doar foşnetul lanului de porumbi mişcat de adierea vântului)

IONCICĂ:  Dumitre…Dumitre… mai bine du-te acasă, bă, nărodule, şi lasă-ne în pace…în durerea noastră, aşa nebuni cum suntem…Sau cum zici tu că suntem…

LEUŞTEAN: (trist, obosit) Ioncicăă…Eu am făcut gluma asta ca să râdem, băăă. Că şi aşa suntem destul de amărâţi…Să ne măi treacă şi nouă timpul…

LAE: (începe deodată să râdă) Ha ha ha ha ha ha ha... (arătând cu mâna către Leuştean) Ha ha ha ha ha ha ha ha ha…

LEUŞTEAN: (privindu-l îngrijorat) De ce râzi, Lae? (îl priveşte speriat)

IONCICĂ:  (îi vine să plângă)  Dumitre... De douăzeci de ani, de o sută de ani trăiesc să văd şi eu o minune, că numai pentru asta am trăit şi  trăiesc. Şi când am văzut şi eu o minune tu vii şi-mi strici tot cheful, bă!?

LAE: (râde cu poftă, dându-şi capul pe spate) Ha ha ha ha ha ha ha ha ha! (se dezlănţuie. Dumitru îşi dă seama că Lae şi-a pierdut minţile) Ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha! (arătând cu degetul spre Dumitru) Până unde te-a dus invidia, Dumitre!  Nu mai poţi de invidie, Leuştene, fi-ţi-ar tuga aia a dracului să-ţi fie, că e plină de venin şi de invidie! Ha ha ha ha ha ha! Mori de invidie, ticălosule! Asta e! (se apropie de el ameninţător) Şi ce suflet câinos ai în tine, mă, ticălosule! Nemernicule!  
 

(îl apucă de guler, apoi cu o mişcare bruscă îl trânteşte la pământ  lovindu-l cu pumnii şi cu picioarele
 

IONCICĂ:  (sare să-i despartă) Lae, Lae! Stai, bă, dracului, nebunule, că-l omori! Nărodul dracului! Şi-l plăteşti ca pe-l bun!

LAE: (îi cară la pumni în cap lui Dumitru) Tu-ţi mama ta de invidios şi de nenorocit ce eşti! (gâfâind) Mori de invidie, ai? Mori de invidie, mă, nenorocitule! (Ioncică încearcă să-l ridice cu forţa de jos pe Leuştean) Dacă mori de invidie lasă că mai bine te omor eu… Mama ta de nenorocit ce eşti…  
 

(Ioncică reuşeşte, în sfârşit să-l ridice de pe Dumitru.  Năucit Leuştean îşi şterge sângele de pe faţă cu mâneca
 

IONCICĂ:  (încercând să-l ţină pe Lae) Lae, ce dracului ai, bă, tu eşti nărod! Nu vezi că l-ai umplut de sânge…

LEUŞTEAN: (ridicându-se cu greu de jos, are faţa şi hainele pline de sânge) Ce-aveţi, bă, nărojilor! Fir-aţi dracului să fiţi de închipuiţi! Vă luă dracu minţile, închipuiţii dracului! Voi nu vedeţi că aţi înnebunit, bă, stricaţilor! (îşi şterge gura de sânge cu mâneca) De lene, că nu munciţi, fir-aţi ai dracului de chiulăi să fiţi! V-a plecat mintea cu sorcova, aţi luat-o razna, vai de capul vostru!

LAE: (zbătându-se în braţele lui Ioncică) Ioncică... Dă-mi drumul! Dă-mi drumul să-l omor, (urlând)  Ioncică, că de nu te omor pe tine!

LEUŞTEAN: (pipăindu-şi faţa) Am făcut şi eu o glumă…am vrut să-mi bat joc de voi ca să nu mai chiuliţi, şi voi o luaţi razna, înnebuniţi! (tare) Asta este pedeapsa satului să ştiţi şi voi! Că tot satul ştie ce chiulăi sunteţi!

LAE: (gata să scape, luptându-se, urlă) Dă-mi dumul, Ioncică, tu n-auzi!

VÂNTULEŢU: (încearcă şi el să-l potolească pe Lae . Lui Dumitru) Dumitre…Du-te acasă, neică, ia-o la picior…tu nu vezi că nu măi putem să-l ţinem. Până i-o trece. (îndemnându-l) Du-te măi repede, hai, că te omoară…Ai fi spus tu adevărul, dar eşti mare măgar…mare nemernic, să ştii... (lui Ioncică) Apăi, Ioncică şi Lae, mă duc şi eu acasă, bă... (este trist,  oarecum speriat) Eu v-am lăsat, oameni buni…mă duc acasă.

IONCICĂ:  Dumitre, du-te mă. Măi repede, că nu măi pot să-l ţiu.

LEUŞTEAN: (ca şi cum abia acum  şi-ar da seama de primejdie, o întinde) Eu bă, am fost ăla care am vorbit cu voi când voi ziceaţi că vorbiţi cu Reagan şi cu ozeniştii…

LAE: (scrâşnind din dinţi, se smuceşte) Ioncică. Dă-mi drumul să-l omor!

IONCICĂ:  (luptându-se cu Lae) Stai cuminte, Lae! (Leuştean o rupe la fugă)

LAE: (înveselit deodată, râs demenţial) Ha ha ha ha ha ha! Fuge ca un iepure…Nici cu motocicleta cu ataj nu-l prinzi.

IONCICĂ:  (îi dă drumul lui Lae) Gata, iartă-l. Chiar dacă ai vrea să-l prinzi, nu-l mai ajungi din urmă. (se aşează trist pe un bolovan. Lae se porneşte din nou pe râs)

LAE:   Ha ha ha ha ha ha ha! Dacă ne luăm după el cu ozeneu îl ajungem. Ha ha ha ha ha.

IONCICĂ:  De ce râzi?

LAE: (cu mâna întinsă) Ah, mincinosul dracului. Dacă spunea adevărul nu ar fi fugit acum! Ha ha ha ha ha! Uite cum fuge prin porumbi. (deodată se lasă tăcerea. Porumbii foşnesc a pustiu)

IONCICĂ:  (are pe chip o tristeţe de moarte) Mai ştii! (pauză, gânditor) Şi totuşi trebuie să fie adevărat… Nu se poate să nu fie adevărat.

LAE: (fericit, s-a mai liniştit. Intră în ozeneu) În lumea asta, Ioncică, totul este să crezi până la capăt. (mică pauză. Lae meştereşte ceva înăuntru ozeneului) Eu decolez din nou cu ozeneu în lumea astrelor… Dă-o dracu de lume, asta nu e lume…Cine merge cu mine bine, cine nu, nu. (apasă manşa) Viuuuuuu!  (mai înalt) Viuuuuuuuuu! Numai acolo printre astre mă simt eu om cu adevărat! Viuuuuuuuu! Viuuuuuuuuu! (apasă manşa, învârte apoi de un volan imaginar) Viuuuuuuu! (tare) A luatooooo!

IONCICĂ:  (îl priveşte trist, amărât) Doamnee! Atâta nevoie avea sufeltul meu să realizez şi eu ceva important în viaţă… (pauză, priveşte gânditor în faţa lui, în timp ce înserarea se lasă încet, încet, rece şi tristă) Numai aşa, sperând şi visând mai poate trăi şi omul…

LAE: (se apleacă pe manetă în ozeneu) Viuuuuuuu! Viuuuuuuuu! (tare) Ioncicăăăăă! Ţine-te bine, băăăă, frate!  Suntem în dreptul planetei Venus…Curând vom intra în cadrul Civilizaţiei extraterestre….Viuuuuuuu! (mai înalt) Viuuuuuuuuu!

IONCICĂ:  (trist) Aşa e, Lae…Aşa e….Dă-i înainte, băiatule! Luarăm un gât de beutură şi ne-o luă mintea cu sorcova. (hâtru) Aşa ne trebuie dacă nu ne ţinem de treabă. (scrâşnind din dinţi, loveşte cu pumnul în pământ) Doamneee!  Fii bun cu noi!  Nu-ţi bate joc de noi, de nişte amărâţi şi nefericiţi ca noi! (răsuflă greu, începe să plângă) Chiar dacă există o şansă de unu la un milion să fie adevărat, tot (tare, plângând) trebuie să fie adevărat! (îşi ia capul în palme, plânge ca un copil) Nu se poate să nu fie adevărat! (tare, plânge) N-are de ce să nu fie adevărat!

LAE: (îşi ridică faţa către cer, fericit) Ioncicăăăăă! Viuuuu! Bă, Ioncicăă! Acum am pătruns într-o altă constelaţie. Viuuuuuuu! (se lasă tăcerea. Se aude plânsul înăbuşit al lui Ioncică) Începe pentru Om cea mai mare aventură din istoria omenirii! (învârte volanul ozeneului) Viuuuuuu! Viuuuuuuu! Viuuuuuu!

IONCICĂ:  (acelaşi plâns înăbuşit. I se văd umerii zgâlţâiţi de plâns. Lanul de porumbi sună a pustiu. Înserarea a devenit şi mai adâncă, şi mai tristă
 
 

Sfârşit

  Aminteste-ti datele mele