sinopsis
Piesa Casa de înselaciuni este ultima din Trilogia înselarii si cea care închide cercul ideii din trilogie- aceea ca viata de zi cu zi este un mecanism în sine pentru sine, care striveste prin uniformizare individul, pâna la punctul în care îl transforma într-o vietate aberanta, parte dintr-o masa amorfa la fel de aberanta. Identitatea este indezirabila, izolata si neutralizata. Titlul Casa de înselaciuni este aici chiar numele sediului unei companii- caracatita, asemanatoare unei burse, unde tinerii îsi liciteaza optiunile de profesie: regizor de filme horror, specialist în filozofia îndurarii- departamentul revolte, candidat la religia de evreu-arab si turco-grec, angajat la biblioteca porno municipala, etc. Un alt spatiu de joc este Zona de excludere, zona aflata în afara sediului, în fata unui zid pe care, fara sa stie de ce, tinerii încearca din rasputeri sa îl escaladeze si sa îl depaseasca- animati de o vointa si de o forta absurde- lucru care în mod straniu pare a fi complet imposibil, de unde numele personajului colectiv- Tineri cu cucuie.
Bizarul merge înca mult mai departe, unul dintre personaje reusind sa ajunga dincolo de zid, dar nu prin alpinism, ci pur si simplu trecând prin el. Personajul poate cel mai interesant este însa Sefa, cea care conduce afacerea profitabila a Casei de înselaciuni, un geniu al manipularii si devotata sincer ideii de înselaciune, o fiinta supra-rationala, aparent un robot setat exclusiv pe conceptul de eficienta. Forta care i se opune este personajul care, prin iubire si credinta într-o viata autentica, sfideaza lumea de marionete amorale si pâna la urma reuseste sa o distruga, si anume Persoana, sau, altfel spus, o mama.
Întreaga desfasurare a evenimentelor în cadrul Casei de înselaciuni este o cavalcada de-a dreptul fascinanta de scene de teatru în teatru, de episoade cât se poate de reale aratate sub titlul de ,,False Aparitii si Iluzii”, de ciocniri ale individului cu sistemul, de rasturnari de situatie, culminând cu un final de neasteptat si nesperat de optimist. Piesa, la fel ca si celelalte doua din Trilogia înselarii, este o propunere complet inedita de a încerca sa întelegem lumea în care traim printr-o privire de ansamblu, în loc de una fragmentata, autoarea esentializând de fapt structurile sociale, care astfel pot parea, în mod paradoxal, absurde. Ineditul vine din faptul ca absurdul nu tine de viziunile care aproape ca iau mintile cititorului care nu stie la ce sa se astepte, ci tine de obiectul de studiu al acestor viziuni, adica exact lumea concreta înconjuratoare, cu toate fatetele ei de care fiecare dintre noi depinde si pe care în mare parte le întelege intuitiv.
adaugat de
rcp
adauga sinopsis
