editeaza

• 1
• 2

• La măcelăria principiilor... de Bogdan Burileanu sursa: Agenda LiterNet
  Pentru cine nu ştie prea multe despre Székely Csaba, trebuie reţinut faptul că este un tânăr dramaturg român de limbă maghiară, născut şi şcolit într-ale teatrului la Tg. Mureş. Prima sa piesă, Do You Like Banana, Comrades? a fost desemnată de BBC ca cea mai bună piesă europeană în 2009, fiind montată ca teatru radiofonic la acest post. Piesele sale din trilogia minelor - Flori de mină, Beznă de mină şi Apă de mină - au fost montate în România, Ungaria şi Slovacia. O serie de scene importante din România au în acest moment în repertoriu spectacole după textele sale. Nu sună deloc rău...
  Precum alegoria "minei", piesele lui Székely Csaba trimit la probleme adânc înrădăcinate în colectivităţi umane sau în subconştientul unor categorii de oameni care fac parte din acestea. Într-o manieră directă, poate chiar brutală după gustul unora (în fond, picamerul cum acţionează?), se sondează acel spaţiu nevăzut, dar al naibii de real,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Un spectacol de nota 10, la FNT, 2018 de Andrei Vornicu sursa: Zi de zi, Tg. Mureş
  În afinitate la nivel conceptual cu Dekalog-ul lui Krzysztof Kieslowski, producţia 10 a Teatrului Naţional "Radu Stanca" din Sibiu preia tema celor 10 porunci biblice şi le face punctul de plecare al unei explorări teatrale particulare, în care personajele emană tot verosimilul unor oameni obişnuiţi, la fel ca noi.
  Spectacolul e construit din 10 scene care reflectă, fiecare în parte şi în ordinea originală, cele 10 porunci şi care se leagă în mod firesc şi unitar. La fel ca în viaţă, poruncile sunt interdependente, iar încălcarea uneia poate declanşa un efect de tip domino. Cele zece personaje provin dintr-un mediu sordid comun, din care au încercat să scape cu orice preţ, unele ajungând în poziţii bune, altele eşuând în mediocritate. Toate personajele sunt marcate de un trecut abuziv ale cărui efecte se resimt tot mai acut în prezent şi le determină să acţioneze eronat în cele mai multe cazuri. Lista de traume pe care le-au acumulat de-a
  Citeste tot pe Zi de zi, Tg. Mureş
• Un spectacol caligramă de Dana Țabrea sursa: Ziarul de Iași
  Poate aţi văzut filmul în care viaţa personajelor se construia asemenea unui castel din cărţi de joc. Iar o singură mutare în primul puzzle de destin creat, venind din partea primului lot de personaje, avea consecinţe asupra vieţii următorului lot, într-un raport cauză-efect de nedescifrat de cei din interiorul "jocului", vizibil pentru spectator abia la final.
  La acel film m-a dus cu gândul scenariul inteligent conceput de Csaba Székely şi la fel de inteligent adaptat de regizorul Radu-Alexandru Nica pentru inteligenţii actori sibieni. Dacă în filmul al cărui titlu nu mi-l amintesc scenele se derulau secvenţial, dând impresia de colaj, în spectacolul lui Radu Nica cele zece scene se întrepătrund parţial, iar cele zece personaje au legătură unele cu altele.
  Aparent, cele zece porunci biblice stau la baza spectacolului ("Să nu ai alţi dumnezei înaintea mea!", "Să nu îţi faci chip cioplit!", "Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert!",
  Citeste tot pe Ziarul de Iași
• Polemizând cu poruncile Bibliei de Mircea Morariu sursa: Yorick
  În urmă cu mai bine de un an, în debutul cronicii consacrate spectacolului intitulat București, instalație umană de la ArCuB, citam un fragment dintr-un interviu acordat de regizorul Radu Alexandru Nica criticului de teatru Monica Andronescu. A apărut în revista Yorick în martie 2014. Făceam apel la o afirmație tranșantă, aceea în care regizorul declara răspicat că nu ar fi defel interesat de teatrul cu intenții militante. Spectacolul de la ArCuB proba o evidentă modificare de optică și de opinie pe care înfăptuirile ulterioare ale directorului de scenă aveau să o probeze tot mai pronunțat.
  Spectacolul cu piesa 10 a lui Székely Csaba, dramaturg de etnie maghiară din România, din ce în ce mai mult jucat pe scenele de limbă română din țara noastră, poate fi socotit un fel de climax al preocupărilor regizorului în spațiul teatrului social. Căci, recurgând iarăși la umorul său de o factură absolut specială, foarte apropiată de
  Citeste tot pe Yorick