editeaza

• 1
• 2

• 12 oameni furioși degeaba... de Bianca Tămaș sursa: Revista Tribuna nr.302 - pg. 31
  Sâmbătă, 28 februarie, în sala mare a Teatrului Național s-a jucat premiera spectacolului 12 oameni furioși în regia lui Tudor Lucanu, tânăr, dar care promite multe. Numărul oamenilor cu funcții sau fără, de cultură sau nu care așteptau nerăbdători în fața teatrului era depășit doar de numărul ghioceilor aduși de... negustori cinstiți, sperând că vor forța puțin primăvara. Într-o încăpere sobră, cu ferestre mari, intră doisprezece oameni ce urmează să hotărască soarta unui tânăr de optsprezece ani, acuzat că și-a ucis tatăl. Probele, martorii, declarațiile, toate sugerează că este vinovat. Aparent, jurații nu vor avea mult de dezbătut. Însă votul trebuie să fie unanim, iar din douăsprezece persoane, una singură are îndoieli, ceea ce duce la discuții aprinse și la răsturnări de situație. Începutul a fost unul lent, actorii intrând oarecum debusolați pe scenă, încercând să simuleze încredere, însă aparent emoțiile se
  Citeste tot pe Revista Tribuna nr.302 - pg. 31
• Redescoperiri: 12 oameni furioşi de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Pentru cei mai mulţi dintre noi, 12 oameni furioşi e titlul unui film binecunoscut realizat în 1957 de regizorul aflat atunci la ora debutului pe nume Sydney Lumet. Cel ce va deveni curând celebru şi care va semna în timp filme la fel de celebre precum Colina (1965), Serpico (1975), Orient-Expres (1974), Reţeaua (1976), Verdictul (1982), Daniel (1984).
  Pelicula din 1957 al cărei cap de afiş era Henry Fonda a fost nominalizată pentru premii la câteva mari concursuri internaţionale –Oscar, Globul de aur, Bafta, Berlinala- ba chiar a şi primit câteva. În 1997, se va turna un remake ce se recomanda prin prezenţa pe afiş a marelui actor Jack Lemon, remake la rându-i bine primit de spectatori. Numai că înainte de a fi scenariul unui film, 12 oameni furioşi a fost o extrem de jucată piesă de teatru scrisă de Reginald Rose. Care venea în teatru dinspre televiziune. Un detaliu ce nu e tocmai minor fiindcă însuşi filmul lui Lumet împrumuta în gramatica sa
  Citeste tot pe Adevărul
• Cei „12 oameni furioși” nu sunt chiar atât de furioși de Alexandra Boierean sursa: Studentpress.ro
  Câțiva pași hotărâți se aud pe scena Teatrului Național „Lucian Blaga”, după stingerea luminilor și tragerea cortinei care marchează începutul spectacolului 12 oameni furioși. Spectacolul, pus în scenă de Tudor Lucanu, după scenariul scris în 1954 de Reginald Rose, se concentrează asupra hotărârii destinului unui tânăr în vârstă de 18 ani, judecat pentru patricid.
  Cei 12 jurați intră, rând pe rând, în sala de vot, convinși fiind că fiecare dintre ei știe ce are de făcut în urma vizionării probelor prezentate în instanță, iar votul lor va fi unanim – în caz contrar, conform legii, nu ar putea fi validat. Spre deosebire de spectacolul de teatru, în filmul 12 Angry Men, în regia lui Sidney Lumet, este expusă o scenă din sala de judecată, înainte de încheierea procesului.
  Un aspect important care se regăsește în film, iar în scenografia lui Tudor Lucanu lipsește este imaginea tânărului acuzat, care privește în gol,
  Citeste tot pe Studentpress.ro
• Logică şi prejudecată de Adrian Țion sursa: Agenda LiterNet
  Cu paşi tot mai siguri păşesc pe calea afirmării în arta spectacolului tinerii regizori clujeni. Tudor Lucanu e unul dintre aceştia. Remarcat deja la debut (2012), el confirmă talentul şi în montările anului 2014 de pe scena Teatrului Naţional Lucian Blaga din Cluj. Este vorba despre spectacolele În trafic şi Amalia respiră adânc cu texte aparţinând Alinei Nelega. Ultima lui premieră, care a avut loc în 28 februarie 2015, este 12 oameni furioşi de Reginald Rose şi se dovedeşte a fi chiar o izbândă neaşteptată pentru mine.
  Am intrat în sala de spectacol cu inconfortabila impresie lăsată asupra mea de filmul lui Sidney Lumet din 1956 cu Henry Fonda, film văzut la o vârstă prea fragedă, când nu eram încă pregătit pentru dezbateri de asemenea factură. Peliculă alb-negru, spaţiu claustrant, vorbărie nesfârşită, bărbaţi agitaţi, toţi la cravată, într-un cuvânt: monotonie. Nu mă aşteptam ca peste aceste griuri posomorâte,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet