Până la minutul 20 al performance-ului Ioanei Păun despre tragedia din clubul Colectiv, din noaptea de 30 octombrie 2015, ştii deja că ai de-a face cu o experienţă teatrală halucinantă. Regizoarea foloseşte deopotrivă mijloace de distanţare şi apropiere, creând un eseu-puzzle, în care scene soft se întrepătrund cu sau vin în continuarea scenelor hard şi diminuează astfel efectul acestora, altminteri ar fi fost aproape insuportabil de privit şi/sau rememorat.
Ioana Păun este o regizoare inteligentă, cu experienţă în teatrul bine documentat, dar care nu livrează adevăruri pe tavă, riscând ca spectatorul, aparţinând generaţiei millennials (Y) sau chiar generaţiei Z, să plece de la spectacol fie şi numai cu o experienţă subiectivă. Diferenţierea dintre ceea ce este obiectiv valabil (vocea container clubului) şi experienţa subiectivă a fiecăruia, în funcţie de cum a receptat tragicul eveniment la momentul respectiv, nu este forţată spre nici
Citeste tot pe
Ziarul de Iasi
