editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

• Doua spectacole de excepție pentru… un alt fel de teatru de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Apropiată de teatrul independent și consecventă drumului său de a configura o altă expresie actului teatral, GIANINA CĂRBUNARIU se dovedește din nou, a fi cea mai inventivă regizoare a tinerei generații. Nu adaptează piese de teatru, nu realizează “spectacole după …” mari dramaturgi, ci și-a atribuit sarcina dificilă de a fi autorul dramatic și totodată regizorul spectacolelor propuse. S-a lansat cu “Stop the Tempo” în 2003 la Teatrul Luni de la Green Hours, și-a perfecționat studiile de dramaturg, piesele sale sunt jucate pe diferite meridiane, ca și spectacolele realizate cu trupe independente.
  Teatrul Odeon a găzduit un eveniment prin prezentarea spectacolelor “X mm din Y km” – producție din noiembrie 2011 a Colectivului A cu premiera la Fabrica de pensule din Cluj-Napoca și “20/20” – producție din octombrie 2009 a Studioului Yorick și dramAcum din Târgu Mureș, spectacole de Gianina Cărbunariu. În urma unei solide documentări
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Gianina Carbunariu lanseaza un spectacol la 2(0)/20 de Elena Vlădăreanu sursa: Suplimentul de cultură
  Cea mai recenta piesa a Gianinei Carbunariu, 20/20, productie a Studioului Yorick din Tirgu-Mures, nu este neaparat despre evenimentele din martie ‘90, ci despre oameni si amintirile lor. La finalul spectacolului 20/20 – a doua reprezentatie din 20 martie –, cineva venit special pentru dezbaterea de dupa era nemultumit ca, desi sala a fost plina, spectacolul Gianinei Carbunariu nu fusese mentionat printre evenimentele oficiale derulate in aceste zile in Tirgu-Mures, in jurul implinirii a 20 de ani de la acel “martie negru”. Si mi-a placut reactia celor care au realizat acest spectacol. Fara a se arata cumva frustrati, nici macar nemultumiti, au explicat ca 20/20 este in primul rind un spectacol “pentru oameni ca noi; scopul lui este sa deschida o discutie cu oameni obisnuiti, daca politicienii vor sa vina, foarte bine, sa vina, dar nu este pentru marile oficialitati” (Gianina Carbunariu).
  Inainte de a incepe lucrul la acest spectacol, Sebestyen Aba – regizor si
  Citeste tot pe Suplimentul de cultură
• Teatru pe pâine la Piatra Neamț de Nicolae Prelipceanu sursa: Viața Românească
  Cum vine toamna, în patria noastră încep festivalurile de teatru. Primul din acest sezon ar fi Gala Tânărului Actor HOP, care e tot un fel de festival, dar cam fără public, pentru că, la Mangalia, puţină lume din afara celor invitaţi special, mai intră în sala Casei de cultură, în primele zile ale lui septembrie.
  La sfârşitul lunii octombrie, la Piatra Neamţ, are loc un fel de altă gală a tinerilor actori, festivalul cu subtitlul „Pledez pentru tine(ri)”, un concurs ajuns anul acesta la a douăzeci şi cincea ediţie. Cam lung, acest festival nu prea poate fi urmărit cap-coadă de altcineva decât de prieteni şi de juriu. Invitaţii vin, dar mai şi pleacă. Cine poate sta departe de oraşul de reşedinţă, unde mai are şi de lucru, din 18 şi până în 30 octombrie? Aşa că se mărginesc, fiecare dintre cei care au trecut pe-acolo, să reflecte asupra câte unui fragment, urmând ca aceia care vor o imagine globală a festivalului, să pună alături
  Citeste tot pe Viața Românească
• Între Trianon şi România Mare de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  Cînd spui toblerone, mintea ascultătorului se duce spre faimoasa ciocolată elveţiană atît de greu de găsit pe vremea comunismului – şi, de aceea, cu atît mai savuroasă. Există, însă, şi un alt tip de triunghiuri toblerone: modelul triunghiular al reprezentărilor sociale (toblerone model of social representations) al lui Bauer şi Gaskell. Care Bauer şi Gaskell spun că reprezentarea (socială) e definită de relaţia dintre subiecţi (purtători ai reprezentării), obiect/idee/activitate reprezentată şi un proiect al grupului social înăuntrul căruia respectiva reprezentare capătă sens. Spre deosebire de reprezentarea artistică (de oriunde ai lua-o şi către orice ar evolua, ea porneşte de la conceptul aristotelian de mimesis, şi tinde nativ către o cît mai mare acurateţe), cea socială nu beneficiază de elementul fundamental al acţiunilor umane, numit intenţionalitate. Aşa se face că, cel mai probabil, în întreprinderea de a reprezenta artistic
  Citeste tot pe Observator Cultural
• 20/20. Aşa se scrie, îl citiţi cum vreţi... de Mircea Sorin Rusu sursa: Agenda LiterNet
  20/20 reprezintă în oftalmologie - ni se spune în pliantul de promovare a spectacolului - acuitatea vizuală normală. 20/20 mai reprezintă şi 20 de ani de la data de 20 martie 1990, aşa-numitul "martie negru" de la Târgu-Mureş. Mesajul de întâmpinare ar fi că acum, la ani buni de la confruntările româno-maghiare, am putea să ne distanţăm suficient de mult, încât să reuşim să radiografiem scurt cauzele şi efectele şi să privim la rece, cu claritate, ca atunci când reglăm lentila unui aparat de proiecţie, evenimentele de atunci în lumina vremurilor de acum. Prin titlul său şi prin felul în care şi-l explică, spectacolul de la Studioul Yorick din Târgu-Mureş, scris şi regizat de Gianina Cărbunariu, pare a afirma că poate să ofere această perspectivă lucidă. Aşa să fie oare?
  Contextul
  În martie 1990 aveam treisprezece ani şi eram în Târgu-Mureş. 19 şi 20 martie îmi amintesc că au picat în timpul săptămânii, pentru că am pornit-o
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Măcar după douăzeci de ani de Cristina Rusiecki sursa: Art Act Magazine
  Dacă teatrul documentar se naște în Europa prin anii 1920, odată cu Erwin Piscator, în 2010, la aproape un secol, avem ocazia să ne bucurăm de apariția sa și în România. Nu întîmplător, la douăzeci de ani de la Revoluție - sau puci sau cum s-o mai fi numind -, de la oribilul conflict interetnic din Tg. Mureș și de la Piața Universității + mineriadă. Două decenii în care generația tînără s-a limpezit și poate oferi acum o perspectivă onestă asupra celor întîmplate. Mai mult decît remarcabil că printre diferitele modalități estetice aduse în fața publicului, FNT a selectat și două producții de teatru documentar: 20/20 și Capete înfierbîntate. 13-15 iulie 1990. Tinerele autoare (în jur de 32 de ani) ale spectacolelor, Gianina Cărbunariu și Mihaela Michailov, sînt creatoare ale unor platforme estetice deja concretizate, care s-au dezvoltat sub pălăria dramAcum. Dacă specia e aceeași, cea a teatrului documentar, modalitățile lor
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Despre oameni, nu topoare de Florian-Rareş Tileagă sursa: Agenda LiterNet
  20/20 (r. Gianina Cărbunariu, producţie a Studioului Yorick, Târgu Mureş). Adică 20 martie, acum 20 de ani. Pe scurt, martie negru la Târgu Mureş, episod pe care spectacolul Gianinei Cărbunariu îl dezgroapă din memoria colectivă. Sau, mai bine zis, se încumetă să-l dezgroape, ştiind cât e de fragil şi nedefinit, încă, în mintea celor care l-au trăit pe viu, cu lovituri date sau luate, precum şi în mintea celor care, astăzi, îl descoperă şocaţi pe youtube. Dar, contrar aşteptărilor, 20/20 nu arată cu degetul, nu inventează eroi, n-are pretenţia să facă dreptate. Jucat deopotrivă de actori români şi maghiari, în trei limbi, spectacolul e, de fapt, un stop-cadru din viaţa de zi cu zi a celor care "au fost acolo".
  Cu egal accent pe versiunea fiecărei "tabere", spectacolul aşează - la propriu - personajele în cerc, pe scaune, semnalând discret necesitatea terapiei de grup pentru ceea ce a însemnat, în cuvinte mari, tragedie naţională.
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Târgu-Mureş, după 20 de ani… de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Nu s-ar putea spune că „tradiţia” teatrului documentar în România este una de lungă durată. Ba chiar e evident că e un gen de curând descoperit, la fel ca şi romanul documentar. Şi e cazul poveştii de la Tanacu, cea din care s-a născut şi romanul Tatianei Niculescu Bran „Spovedanie la Tanacu”, şi spectacolul lui Andrei Şerban, care ar fi meritat, cu siguranţă, o istorie mai îndelungă. Ar mai fi apoi spectacolul „Ultimele ore ale lui Ceauşescu”, prezentat iarna trecută pe scena de la Odeon, şi cam aici s-ar opri „tradiţia”.
  Montarea Gianinei Cărbunariu „20 / 20” de la Studioul Yorick din Târgu-Mureş (întâmplarea face să ne fi ales acelaşi „patron”) vine pe aceeaşi linie. Este o cercetare cu mijloace artistice a ceea ce s-a întâmplat în martie 1990 la Târgu-Mureş. Spectacolul a fost invitat deja la mai multe festivaluri, printre care şi cel al Dramaturgiei Contemporane de la Budapesta. A primit premii. Iar cea mai recentă
  Citeste tot pe Yorick
• Tensiunea dintre realitate şi ficţiune de Mircea Morariu sursa: Teatrul azi
  Gianina Cărbunariu, în dubla sa calitate de scriitor de literatură dramatică şi de director de scenă, a avut excelenta idee de a realiza un spectacol ce se numeşte 20/20. Acesta se joacă la un mic teatru particular din Târgu Mureş care se cheamă Yorick Studio, animat de unul dintre cei mai performanţi tineri actori ai Trupei maghiare de la Naţionalul din localitate – Sebestyén Aba. E un spectacol nu doar bilingv, replicilor în limba română şi în limba maghiară asociindu-li-se altele rostite în engleză şi franceză, în funcţie de necesităţile partiturii şi de cerinţele artistice şi ideatice ale montării. E interpretat de actori români veniţi din Bucureşti (cei mai mulţi dintre ei sunt recrutaţi dintre cei cu care lucrează frecvent regizoarea) şi de actori maghiari târgmureşeni. Cu toţii foarte buni, cu toţii devotaţi profesiei lor. Spectacolul încearcă, în felul său propriu, să reconstituie situaţiile şi să elucideze motivele ce au
  Citeste tot pe Teatrul azi
• 20/20 - Lecţie practică de perspectivă de Cristina Modreanu sursa: Art Act Magazine
  Teatru sau experiment sociologic? La discuțiile de după spectacolul cu piesa 20/20 scrisă și regizată de Gianina Cărbunariu și produsă de studio Yorick din Tg. Mureș s-au avansat ambele ipoteze. Discuțiile, organizate după aproape fiecare spectacol, la dorința expresă a regizoarei, care le consideră parte din spectacol, au fost cu atât mai aprinse după reprezentația din 19 martie la care am asistat, cu cât se împlinesc chiar în aceste zile 20 de ani de la Martie negru, evenimentele de stradă care au marcat istoria recentă a orașului, a Transilvaniei, a țării întregi. În timp ce la Yorick se juca spectacolul, în piața orașului avea loc un miting pașnic în care sute de români și maghiari din oraș îi cereau președintelui României desecretizarea dosarelor despre Martie negru.
  Răspunsul la întrebarea de mai sus este, din fericire, unul ce confirmă că arta/teatrul în cazul de față nu și-au pierdut condiția de modelator/moderator al
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Tu ce părere ai despre asta? de Robert Bălan sursa: România Liberă
  „20/20" de la Studioul Yorick nu încearcă să facă dreptate, nu caută vinovaţi, nu adoptă un ton justiţiar. La baza spectacolului stau amintirile personale, părerile, reacţiile de acum a peste 50 de intervievaţi.
  Cinci morţi, aproape trei sute de răniţi, din care doi mutilaţi pe viaţă. Cam aşa s-ar traduce în cifre conflictul româno-maghiar din martie 1990 de la Târgu-Mureş, cunoscut acum sub numele de „Martie negru". De fapt, „cunoscut" e prea mult spus, având în vedere că despre acele „evenimente" s-a discutat şi se discută foarte rar. Şi tocmai acest lucru (să facă oamenii să vorbească) a încercat regizoarea Gianina Cărbunariu şi echipa sa, prin intermediul spectacolului „20/20". De altfel, montarea de la Studioul Yorick din Târgu-Mureş nu are un final. Spectacolul se termină cu o întrebare adresată publicului „tu ce părere ai despre asta?" şi, cel puţin la reprezentaţia la care am asistat eu, chiar pe 20 martie (de la ora
  Citeste tot pe România Liberă