Nevoia de poveste se resimte mai acut decât oricând. Spectatorul a obosit şi digeră mai greu experimentele, privirea e saturată de imagini, auzul de stridenţe şi toate simţurile, în general, îi sunt amorţite. Omul nostru vine la teatru pentru a îl vedea pe unul sau pe altul şi pentru a fi minţit frumos. Nu e neapărat un spectator de elită, ci unul permisiv şi clement. E uşor de mulţumit.
Teatrul poate fi şi simplu. Fără figuraţie numeroasă, proiecţii pe pereţi, decoruri şi costume elaborate. La ce nu poţi renunţa, indiferent de cât de naturalistă şi minimalistă e abordarea, sunt actorii şi textul. Vlad Stănescu pare că ştie foarte bine această lecţie. Cu evidentă modestie şi ego artistic domol alege texte bune pentru actorii pe care, numai el ştie cum, îi pune în valoare.
Spectacolul “2X2” de la T.N.B pare croit anume pentru gustul pervertit al plătitorului de bilet contemporan. Fără ostentaţii şi găselniţe, fără imaginaţie
Citeste tot pe
Port.ro
