editeaza

• 1
• 2

• În spatele nimicului se ascunde fiinţa? de Dana Țabrea sursa: Ziarul de Iași
  De cele mai multe ori, seriozitatea actului de cultură, aşteptată reverenţios în fotolii roşii, ca şi cum produsul teatral ar trebui să ne ilumineze, începe nici mai mult, nici mai puţin, printr-un joc. Opunându-se autoritarismului şcolii de regie româneşti tradiţionale, Mihai Măniuţiu înţelege rolul elementului ludic în actul creator de teatru.
  Spectacolele de teatru-dans înspre care se orientează ar putea avea legătură şi cu faptul că el nu crede într-un spectacol de autor ab initio: ”Autor devii, mărturiseşte Măniuţiu, după cum îţi formezi echipa”.
  Mizanscena ca (re)interpretare a textului dramaturgului s-ar putea converti în ceva mai mult, plecând de la o simplă lectură a textului, prin care regizorul modifică intenţiile autorului dramatic. Dacă regizorul şi dramaturgul sunt una şi aceeaşi persoană, atunci, la nivel artistic, dedublarea e inevitabilă. Însă ea poate fi evitată printr-o alegere adecvată a echipei de lucru
  Citeste tot pe Ziarul de Iași
• Un spectacol-eseu de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Un moment cu totul aparte în oferta artistică din acest an a Întâlnirilor Internaţionale de la Cluj a fost reprezentat de spectacolul Trei ore după miezul nopţii cu care a fost invitat să onoreze manifestarea Teatrul Tony Bulandra din Târgovişte.
  Un spectacol-reflecţie, un spectacol în care raţiunea se îmbină cu sensibilitatea, un spectacol-eseu purtând inconfundabila semnătură a lui Mihai Măniuţiu. Unul dintre acei mari artişti români care a depăşit condiţia strict limitativă de regizor spre a deveni un autentic şi profund gânditor de şi despre teatru. Reflecţiile sale în domeniu aflându-se nu numai în cărţile excepţionale pe care le-a publicat prin ani. Şi nu e vorba doar despre acele scrieri declarat teoretice, ci şi despre romane şi proză scurtă în care artistul meditează asupra esenţelor niciodată îndeajuns explorate şi lămurite ale acestei arte. Că de data aceasta pretextul de la care pornesc reflecţiile lui Mihai Măniuţiu e
  Citeste tot pe Adevărul
• Repetiţia şi premiera de Adrian Țion sursa: Agenda LiterNet
  Repetiţia, pregătirea unui spectacol, teatru în teatru şi sateliţii structurali care gravitează în jurul artei spectacolului sunt motive recognoscibile în arhitectura câtorva piese prezentate la a şasea ediţie a Întâlnirilor Internaţionale de la Cluj, 2016. E suficient să amintesc aici Richard al III-lea se interzice de Matei Vişniec, Selfie de Andreea Iacob, Call It Art! de Leta Popescu şi Alexa Băcanu şi, desigur, 3 ore după miezul nopţii de Mihai şi Anca Măniuţiu. Piesa lui Vişniec se focalizează pe vâlva stârnită de montarea lui Richard al III-lea pe o scenă din fosta Uniune Sovietică şi consecinţele tragice ale acestui curaj. Experimentul Selfie aduce în faţa spectatorilor aspecte, evocări din viaţa unor deţinute din Penitenciarul Gherla, printre care am recunoscut-o pe Monica Iacob Ridzi, fost ministru al Tineretului şi Sportului, simbol al creşterii şi al decăderii. Pentru cele opt interprete actoria este act de cunoaştere,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet