editeaza

• 1
• 2

• Kafka 5 vise de Dana Pocea sursa: Revista Luceafărul
  La Teatrul Odeon „regizorul casei", Dragoş Galgoţiu, aşa cum ne-a obişnuit, propune un spectacol susceptibil să provoace controverse, dar și miopii unor critici. Materia primă o constituie, cel puțin ca punct de plecare, cunoscutul roman al lui Franz Kafka, Procesul, deși în realitate scenariul reprezintă o adaptare liberă cu situații, personaje și teme din întreaga operă a scriitorului. ,,Ce mă seduce cel mai mult în teatru, mărturisește regizorul într-un interviu acordat revistei Yorick, e viaţa, nu viaţa în actul de trăire, ci continuitatea meditaţiei asupra actului de trăire". O asemenea afirmaţie, evident cu valoare de „artă poetică", mă face să văd în Galgoțiu un cercetător perpetuu al condiţiei umane. Desigur, mă gândesc la Portretul lui Dorian Gray, Epopeea lui Ghilgameş, Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită, Casanova etc., producţii ambițioase care prin modul de abordare a miturilor şi arhetipurilor de eroi ilustrează o
  Citeste tot pe Revista Luceafărul
• Ravagiile nemăsurii de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Franz Kafka a scris o singură piesă de teatru a cărei premieră pariziană a avut loc cam în acelaşi timp şi în acelaşi teatru în care s-au jucat primele texte ale viitorilor mari absurzi. Curios e că nu piesa respectivă atrage atenţia regizorilor de azi, ci dramatizări ale marilor sale texte în proză. Spectacolul cu Kafka. 5 vise montat de Dragoş Galgoţiu pe un scenariu întocmit chiar de el reţine fragmente şi idei din Procesul, Metamorfoza, Dare de seamă către o Academie, Verdictul şi Colonia penitenciară. Tot Dragoş Galgoţiu şi-a asumat şi misiunea conceperii decorului pentru viitorul său spectacol. Pe care a decis să îl monteze la Sala Studio a sus-menţionatului Teatru.
  Opţiunea mi se pare corectă, cum corect, chiar de-a dreptul inspirat mi se pare şi decorul. Un pat, câteva uşi vechi, unele rupte, tocuri de uşi, fundalul negru, impresia de apăsător, de cenuşiu şi de sărăcăcios. Sentimentul dominant e că atât arestarea,
  Citeste tot pe Adevărul
• Lumea monocromă a viselor noastre. Kafka. 5 vise de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Visaţi colorat? Cei mai mulţi visează în alb-negru. Tonurile de gri, penumbrele, lumina palidă, monotonia cromatică – o lume întreagă. Plonjarea în reverie nu trebuie să aibă rezerve. Închizi ochii şi laşi mintea liberă. Poate singurele momente de sinceritate deplină a unui om se petrec în spatele pleoapelor pulsând în somn. Constructul mental numit vis, cu tot mecanismul lui complex studiat şi, încă, netransformat în date statistice definitive este ruda cea mai apropiată a creaţiei artistice. Imaginaţia şi visul împart acelaşi sânge fertil. Libetatea absolută există doar pe tărâmul lui Morfeu.
  În montarea sa „Kafka. 5 vise” de la Teatrul Odeon, Dragoş Galgoţiu a probat o libertate cumpănită şi bine strunită de auto-cenzură. Pentru un regizor cu o imaginaţie atât de bine mobilată, cu înclinaţie spre o estetică barocă, această de bunăvoie–încorsetare este o adevărată virtute. Universul kafkian va continua să fascineze
  Citeste tot pe Yorick