Să crezi total în actor este un mare curaj pentru regizor. Trebuie să contezi pe acele detalii care la prima mână nu se văd, dar se simt pe scenă.
Şi sunt puţini regizori care îşi asumă riscul şi modestia de a gândi roluri actorilor în aşa fel încât, pe rând, să-l pună pe fiecare în centrul spectacolului. Alexandru Dabija a făcut acest lucru, iar rezultatul este pe măsură. O demonstraţie de actorie, pornind de la o comedie simplă, dar cu replică şi situaţie, în care simţi controlul regizorului. Un spectacol care îţi re-descoperă nişte actori, în situaţii cum nici nu i-ai fi bănuit, cum se întâmplă cu Marcel Iureş, în rolul unui tată alcoolic, om simplu de la ţară.
Sau alţii, despre care te întrebi de ce îi vezi atât de rar pe scenă, cum este cazul Gabrielei Popescu, în rolul concubinei lui. Ori unii, mai tineri, care te conving să le urmăreşti mai departe cariera: Ada Simionică, Gavril Pătru, Şerban Pavlu.
Citeste tot pe
TimeOut