editeaza

• 1
• 2
• 3

• Acasă la…Vizante de Doina Papp sursa: Revista 22
  Piesa Acasă la tata de Cornel Mimi Brănescu, de curând pe afişul Teatrului de Comedie, a avut premiera absolută la Teatrul ACT. E o piesă neterminată şi spe­ram ca la această reluare să-şi fi dat seama şi autorul, altminteri observator fin al realităţii şi un condei talentat. E deficitară mai ales la capitolul construcţie, mulţumindu-se să înşire tablou după tablou pentru a descrie imaginea unei comunităţi obişnuite de provincie, din zilele noastre, cu toate păcatele vieţii în tranziţia de azi a României. Nu are forţă de generalizare, dar are valoare de reprezentativitate şi un apreciabil simţ al veridicului. S-ar înrudi cu proza despre oamenii de prisos şi propune o tipologie expresivă, sugestivă şi, în general, pitorească. Are şi atmosferă, dar nu are, cum spuneam, structură dramatică, evoluţie a personajelor în acţiune, scene de teatru cu surpriza şi tensiunile de rigoare. Regizorul Vlad Masacci n-a mai explorat asemenea subiecte
  Citeste tot pe Revista 22
• O secvenţă a lumii româneşti contemporane de Victoria Anghelescu sursa: Cotidianul
  Recenta premieră a “Teatrului de Comedie”, “Acasă la tata”, merită remarcată din mai multe puncte de vedere.
  Textul lui Mimi Brănescu, tânărul dramaturg din ce în ce mai curtat de regizori, a cunoscut mai multe motări în teatru, începând cu cea a lui Alexandru Dabija, de la Teatrul “Act”, continuând cu Teatrul “Jean Bart” din Tulcea. Desigur, nu trebuie uitată nici transpunerea cinematografică a regizorului Andrei Cohn, cu Ioana Flora, Alexandru Papadopol, Andi Vasluianu, Mirela Oprişor, Florin Zamfirescu şi Nataşa Raab, care va avea premiera în România anul acesta.
  Spectacolul “Teatrului de Comedie”, la a cărui premieră a fost prezent şi maestrul Beligan, este regizat de Vlad Massaci şi aliniază la rampă o echipă remarcabilă, începând cu Vlad Zamfirescu şi Marius Florea Vizante, secondaţi cu mai multă sau mai puţină strălucire de Mirela Oprişor, Laura Creţ, Florin Anton, Gheorghe Dănilă şi Mihaela Măcelaru.
  Citeste tot pe Cotidianul
• Comedie cu iz de tristeţe, “Acasă la tata” de Maria Sârbu sursa: Jurnalul
  La Teatrul din Centrul istoric, un spectacol de Mimi Brănescu, în regia lui Vlad Massaci
  Când după un spectacol de la “Comedie” pleci împovărat uşor de tristeţea indusă de esenţa textului, jucat subtil de unii actori, e semn că ceea ce ai văzut te-a marcat. De la teatru ar trebui să pleci ori vesel ori trist: e menirea acestei arte.
  Cea mai nouă montare a Teatrului de Comedie, “Acasă la tata” de Mimi Brănescu, în regia lui Vlad Massaci, e despre viaţa în România, viaţa încărcată cu de toate: dragoste, aşteptare, frustrare, bucurie, ironie, mâhnire, speranţă. În această piesă (ca şi în celelalte pe care le are) autorul a scris, după cum şi mărturiseşte, despre ceea ce trăieşte el, despre locurile pe care le cunoaşte, despre problemele oamenilor pe care îi cunoaşte. Scrie simplu, dar simplitatea scriiturii vine dintr-o cugetare adâncă.
  Sosirea fiului de la Bucureşti acasă, la tata, fără să anunţe, îl uimeşte pe părinte,
  Citeste tot pe Jurnalul
• Viaţa ca o tristă bufonadă de Mădălina Dumitrache sursa: Agenda LiterNet
  Comedia, ca literatură, nu este altceva decât o dramă răsturnată. Cu cât intensitatea dramei va fi mai puternică, cu atât valoarea estetică a comediei va fi mai ridicată.
  Personajele lui Mimi Brănescu, din piesa Acasă la tata, au ceva din "oamenii de prisos" ai lui Cehov. Ei se epuizează sub tirania repetării, a cărei sursă a devenit existenţa răsturnată prin transformarea ei într-un pretext pentru dialog. Discuţiile despre sensul existenţei prin intermediul comediei, deci prin intermediul degenerării sensului existenţei, presupun, ca o consecinţă a pierderii de timp şi ca un fundal al întregii desfăşurări, ideea de motor. În textul lui Brănescu, asistăm nu la o absenţă a conflictului, ci la un proces permanent de destrămare a conflictului, ce are drept rezultat expedierea obiectului conflictului în categoria pretextelor pentru dialog.
  Autorul creează o dramă modernă, în tonuri realiste, căci Acasă la tata este o piesă despre micile
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Ratare în viață, dar și pe scenă de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Spectatorii se vor amuza vizionând acest spectacol, mai ales când intervine personajul Petrică (Marius Florea Vizante) surprins de vizita colegului său de școală, venit din București în satul natal, Robert (Vlad Zamfirescu). Personalitate complexă fiind - actor, scenarist și dramaturg -, Mimi Brănescu s-a lansat ca scriitor în 2004 la Teatrul “Nottara” cu “Bigudiuri”, iar în 2009, Teatrul Act îi dedică în repertoriu un proiect de reprezentare a trei piese, printre care și “Acasă la tata”, spectacol comentat pe blog la data premierei. Proiectul figurează și în prezent, cu succes, pe afișul curent al Teatrului Act. Piesa, “Acasă la tata”, este construită la origine de dramaturg ca un scenariu de film. Autorul derulează secvențele revederii lui Robert cu cei de acasă, ce doar aparent par comice, pentru că ascund amărăciunea ratării fiecărui personaj din sat. As în a scrie o replică acidă, cu dublu sens, Mimi Brănescu surprinde parcă
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Acasă la tata cu bune şi rele de Alina Epingeac sursa: Yorick
  E frumos acasă, la tata. O boltă umbroasă, aer curat, linişte, prieteni din copilărie, amintiri. Departe de griul oraşului aglomerat, de probleme, frustrări şi oamenii din ce în ce mai mulţi şi mai trişti. Eu, cel puţin, aşa credeam. Am fost şi eu „Acasă la tata” la Teatrul de Comedie. Şi nu pot spune că a fost o vizită fericită. Am rămas mai degrabă cu sentimentul neîmplinirii, părere de rău pentru doi actori minunaţi, stingheri printre parteneri corecţi, într-o piesă banală şi nedumerire legată de gustul publicului.
  Textul lui Mimi Brănescu e cât se poate de simplu. O situaţie de viaţă uşor recognoscibilă, câteva personaje pitoreşti, căptuşală psihologică subţire, drama noastră de zi cu zi bine camuflată de umorul neaoş şi bancurile scrise şi plasate după reţetar. Simplu nu înseamnă neapărat şi bun. Chiar dacă dialogurile prind încet-încet ritm şi situaţia e bine dozată, „complicaţiile” şi „răsturnările”
  Citeste tot pe Yorick
• Camera fiului în casa tatălui. Ultimele 24 de ore. de Răzvana Niță sursa: Port.ro
  Robert se întoarce acasă la tatăl său, nu din dragoste sau compasiune pentru acesta, nu din vreun soi de convingere, ci, în primul rând pentru că este extrem de derutat. Urmează ca, la rândul său, să fie tată. Şi nu se consideră pregătit pentru o asemenea responsabilitate. Întâlnirea cu foştii colegi de liceu, cu profesorul de fizică, cu femeia care îi este tatălui aproape, se constituie într-un parcurs iniţiatic, ultimele 24 de ore înaintea maturizării sale depline.
  În afara confuziei, pe Robert îl macină şi sentimentul eşecului. Plecat cu vise mari din satul natal, se întoarce acum din marele Bucureşti, stăpânit de o furie înăbuşită. În toţi aceşti ani nu a făcut altceva decât să rătăcească în căutare de sens, loc şi menire, într-o metropolă, indiferentă şi rece. A terminat o facultate, a făcut parte dintr-un colectiv care a scris un volum de poezii, s-a îndrăgostit de câteva ori... Nimicuri. Şi atunci? La ce bun plecarea
  Citeste tot pe Port.ro
• Acasă la tata, aici, în România de Marina Roman sursa: Yorick
  Ureche absolută şi ochi desăvârşit pentru detaliu. Mimi Brănescu este, o dovedeşte cu fiecare piesă pe care o scrie, un as al replicii. Şi nu ştiu cum se face – ba ştiu! –, că fiecare dintre noi a rostit, măcar o dată, măcar una dintre replici. Fie din Insomniacii, din Gunoierul, fie din Flori, fete, filme sau băieţi, din Dumnezeul de a doua zi sau din Bigudiuri, fie din Acasă la tata. Asta ca să nu spun că ne cam regăsim într-unul sau altul dintre personaje sau că avem câte puţin din fiecare…
  Probleme majore într-o societate minoră. Ratarea este cuvântul de ordine. Ratarea la nivel global, al obştei, şi ratarea la nivel individual.
  Ratarea. În primul rând, a legăturilor fireşti dintre oameni,. Robert (Vlad Zamfirescu) apare în pragul uşii – acasă la tata, în urbea prăfoasă – şi rămâne acolo, cu geanta de voiaj pe umăr, o geantă prea mare pentru vizita de două ore cu care-şi obişnuise tatăl. Bun cunoscător al codurilor
  Citeste tot pe Yorick