Printre micile dispute ce anima periodic viata teatrului romanesc (marile dispute - estetice - mai au, pare-se, de asteptat), aceea privitoare la prezenta pe scenele noastre a dramaturgiei contemporane din lumea larga cunoaste in momentul de fata o anume acalmie, vocile care deplang lipsa contactului normal cu scrierile pentru teatru de sub alte orizonturi fiind ceva mai stinse. Drept este ca, parca-parca, situatia s-a ameliorat, cel putin sub raport cantitativ, iar spectatorul roman vede acum o (buna) parte dintre piesele pe care le vad si altii.
Daca asta e sau nu o bucurie pentru el ramane inca de discutat. Dar, una peste alta, faptul ca aceste piese se joaca e de bine, cum zicea cineva.
Printre literaturile mai intens frecventate, cea americana ocupa, desigur, o pozitie de frunte; vorba "desigur" se refera si la atractia oculta pe care o exercita asupra noastra orice produs, material sau spiritual, venit de peste ocean, dar si la calitatile pe care le contin, de regula,
Citeste tot pe
Ziarul de duminică