editeaza

• 1
• 2
• 3

• Oare cum se face că...? de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Oare cum se face că un copil care încă nu a trecut de vârsta claselor primare să ajungă să sufere de ceva ce se cheamă alienare?
  Cum e posibil ca acesta să se simtă iremediabil singur, chiar dacă are doi părinţi în viaţă? Părinţi care, printre alte multe defecte, le au şi pe acelea că nu se pot trezi de dimineaţă, că se dovedesc irevocabil incapabili să îşi trimită la timp copilul la şcoală, aşa încât acesta a ajuns să fie terorizat de realitatea că a început să acumuleze absenţe.
  Cum se face că aceloraşi părinţi li se pare cum nu se poate mai firesc să nu îşi aştepte copilul care se întoarce de la şcoală cu ceva de mâncare, cu o masă caldă şi îl trimit să îşi încălzească singur, la cuptorul de microunde, o conservă de mazăre? Cum de se întâmplă ca atunci când acelaşi băiat din clasele primare doreşte să ia ceva de mâncare din frigider în respectivul electrocasnic „de folosinţă îndelungată“ să nu se
  Citeste tot pe Adevărul
• Video-story cu trei prieteni imaginari de Elena Coman sursa: Yorick
  Rămânem în zona dramaturgiei contemporane cu un text al autorului german Roland Schimmelpfennig, cel care a scris și PUSH UP 1-3, Noaptea arabă, Aici și acum sau Copilul zburător. De această dată, regizorul Theodor-Cristian Popescu alege o piesă cu o structură dramatică inedită, care permite dezvoltarea unor universuri imaginare.
  Albina din capul meu propune o incursiune în mintea unui copil. Sau, mai concret, cum arată ziua unui elev… așa cum o percepe el afectiv. În conceptul spectacolului, regizorul operează cu o scenografie miniaturală semnată Mihai Păcurar și mai multe camere de filmat, armonizate de light design-ul lui Lucian Moga. Suntem deja familiarizați cu astfel de procedee new media, însă încercăm în continuare să le găsim o funcționalitate în spectacolul de teatru. Imaginile obținute sunt proiectate pe un ecran format din patru panouri.
  Montarea lui Theodor-Cristian Popescu își asumă calitatea de „experiență teatrală dificil de
  Citeste tot pe Yorick
• Dincolo de albine şi de rău de Andrei Vornicu sursa: Zi de zi, Tg. Mureş
  Regizorul Theodor-Cristian Popescu a revenit la Naţionalul mureşean, după spectacolele Cloaca, Ia uite cine s-a întors! (producţie a Companiei Tompa Miklós) şi Capu' de bizon, cu un spectacol îndrăzneţ la nivel formal, care propune o nouă cheie de lectură a textului semnat de Roland Schimmelpfennig. Albina din capul meu, la fel cum sugerează şi titlul uşor derutant, invită publicul la o călătorie imprevizibilă, ingenioasă şi jucăuşă, care va căpăta valenţe noi cu fiecare pas cu care va avansa.
  Spectacolul prezintă o zi din viaţa unui copil (vârsta e incertă, dar putem deduce că are aproximativ 10 ani) începând cu momentul în care se trezeşte şi constată că lumea, aşa cum o ştia el, a rămas aceeaşi, dar propria sa fiinţă a suferit o transformare la fel cum personajul Gregor Samsa al lui Kafka s-a pomenit metamorfozat peste noapte într-o "gânganie înspăimântătoare".
  Personajul din spectacol se identifică cu o albină şi,
  Citeste tot pe Zi de zi, Tg. Mureş