editeaza

• 1
• 2

• „Alcool” la Nottara. Ce rămâne după ce s-a băut tot de Horia Ghibuțiu sursa: Blog de ziarist
  Musicalul „Alcool”, pus în scenă la Teatrul Nottara și pe care l-am văzut aseară la Sala Horia Lovinescu, ar trebui să fie un prilej de bucurie pentru spectatorul cultivat de teatru. E însă cel mai trist musical din oraș, fiindcă ridică o întrebare dificilă, chiar dacă o pui pe trezie: ce rămâne după ce s-a băut tot?
  Întâi de toate, e reconfortant să mergi la teatru pe Magheru, acolo unde îi e locul acestui așezământ cultural de referință, după ce a căpătat o încadrare de clasă seismică permițându-i să găzduiască din nou spectacole. Apoi, ai parte de o piesă regizată de reputatul Mihai Mănuțiu, un text premiat al poetului Ion Mureșan (după „Cartea Alcool”, volumul de poezie al anului 2010 în România), o interpretare live a inconfundabilei Ada Milea și o prezență scenică notabilă a Varvarei Ștefănescu, marea Vava a dansului și coregrafiei, decorată luna trecută de Președinție cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad
  Citeste tot pe Blog de ziarist
• O nouă reprezentaţie cu ALCOOL: „Muzica, aşa cum o face Ada Milea, este actorie pură“ de Doinel Tronaru sursa: Adevărul
  “Tare Ada Milea! Un cocktail de efervescenţă, pasiune, umor, generozitate, răbdare şi rigoare. Dependenţa e subînţeleasă. Am fost fascinat de felul în care ne-a apropiat de compoziţiile ei şi de faptul că muzica, aşa cum o face ea, este actorie pură”, spune Gabriel Răuţă, unul dintre actorii ce fac parte din distribuţia spectacolului. “Am lucrat cu mare plăcere la Alcool. Chiar dacă afirmaţia mea sugerează oareşice plăceri bahice, ea se referă, în realitate, la întâlnirea, pe absolută trezie, cu atât de captivantele cântece compuse de Ada Milea, pe versurile totodată abrupte şi translucide ale poetului Ion Mureşan. Nu e prima oară când stilul Adei Milea, felul în care ea raportează cuvântul la sonurile muzicale mă cucereşte şi mă inspiră. Acestei întâlniri i se adaugă aceea cu o trupă exemplară de actori ‒ o trupă, aş zice, ideală pentru acest spectacol. Expresivitatea corporală, în acelaşi timp noduroasă şi fluidă a
  Citeste tot pe Adevărul
• Vieți zidite în „Alcool” și cărămidă de Oana Bogzaru sursa: Yorick
  Fiecare contact cu muzica Adei Milea este o experiență și este exact genul acela de muzică care se comportă ca dragostea la prima vedere. Îți place din prima sau nu o să-ți placă niciodată, iar ca orice îndrăgostit nu o să uiți prima întâlnire fie că s-a petrecut în universul magic al lui Aglaja Veteranyi („De ce fierbe copilul în mămăligă”), în călătoria inițiatică a lui Apolodor sau în lumea delicată și fragilă a lui Don Quijote a cărui dragoste pentru Dulcineea din Toboso nu a fost niciodată mai expresivă și mai dureroasă ca în cântecul „Suverana stăpână”. „Montată” sau nu, muzica Adei Milea are o doză de teatralitate intrinsecă născută din jocul de cuvinte, de sunete, de instrumente, de voci. Cântecele sunt aproape piese cu personaje, sunt povești care nu sună niciodată la fel și pe care le poți vizualiza cu ochii minții fie că ești într-un bar la subsol, în aer liber sau într-o sală de teatru.
  Citeste tot pe Yorick