Absolvent mai întâi de filologie, apoi al secției de regie de teatru de la Facultatea de Litere a Universitãții „Babeș-Bolyai“ din Cluj, Radu Afrim înseamnã, deja, în mod neîndoielnic, o voce distinctã în ansamblul, deloc omogen, dar deosebit de promițãtor, al tinerilor directori de scenã. Nu m-am numãrat printre admiratorii sãi necondiționați. Ne-am aflat adesea în raporturi de contrarietate, în festivaluri ori colocvii având frecvent opinii diferite despre esența însãși a spectacolului teatral. Totul însã în limitele firești ale unor discuții civilizate, ale unor schimburi de idei pe care le-am considerat utile. Deși sunt un adept al experimentului în teatru, nu cred cã el trebuie ovaționat necondiționat,
numai pentru simplul fapt cã se reclamã ca atare. Existã experimente cu adevãrat productive și
experimente care... „experimenteazã“. De aceea am acceptat doar acele experimente semnate de Radu Afrim care au fost fundamentate pe
Citeste tot pe
Revista Tribuna
