editeaza

• Amanţi cu şcoala virtuozităţii - Amanţii însîngeraţi de Cristina Rusiecki sursa: Agenda LiterNet
  Că e teatru No, că e Kabuki sau orice altă formă de teatru japonez, cînd un regizor alege un text din dramaturgia niponă, o capcană îl pîndeşte în permanenţă: să se lase ispitit de semnele exterioare, bogate în exotism, ale teatrului asiatic. Pericolul îl vizează în aceeaşi măsură şi pe spectatorul avid de aventură într-un spaţiu cultural pe care îl cunoaşte prea puţin. Pentru regizor reţetele nu sînt tocmai uşoare, dacă ţinem seama de execuţie, în schimb, sînt sigure.
  Dar spectacolul de la Teatrul Naţional din Bucureşti, Amanţii însîngeraţi, de Chikamatsu Monzaemon, în regia lui Alexandru Tocilescu, nu cade în capcana facilităţii. Nici dansuri Kabuki, nici măşti sau machiaje tradiţionale nu invadează scena şi nici mişcări stilizate din Nō nu îl pun pe spectator să ghicească dacă un pas solemn la dreapta înseamnă oare o călătorie de răzbunare sau o acceptare responsabilă a iubirii. Nici una din mărcile acestea pe care
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Tocilescu revine la Teatrul National cu "Amantii insangerati" de Dan Boicea sursa: Adevărul literar și artistic
  Regizorul Alexandru Tocilescu a invadat scenele teatrelor bucurestene cu montari impresionante, care parodiaza si evidentiaza tarele umanitatii. La Bulandra - ,,Oblomov", la Teatrul Mic - ,,O zi
  Regizorul Alexandru Tocilescu a invadat scenele teatrelor bucurestene cu montari impresionante, care parodiaza si evidentiaza tarele umanitatii. La Bulandra - ,,Oblomov", la Teatrul Mic - ,,O zi din viata lui Nicolae Ceausescu", la Comedie - ,,Poker". Un singur teatru nu avea pe afis o piesa regizata de controversatul regizor - Teatrul National. Ilinca Tomoroveanu, director artistic interimar al institutiei, a decis sa faca un gest de reparatie morala si sa relanseze, la Sala Camil Petrescu, spectacolul "Amantii insangerati", de Chikamatsu Monzaemon, care a avut premiera pe 6 octombrie 2001, dar a fost scos din repertoriu de vechea conducere. ,,"Amantii insangerati" a avut o viata foarte frumoasa pentru ca este un spectacol de o sensibilitate si un adevar uman extraordinare,
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• Răsărit de soare deasupra pădurii de Marina Constantinescu sursa: România literară
  Un spectacol cu rezonanţe foarte speciale este Amanţii însîngeraţi după Chikamatsu Monzaemon (traducere şi adaptare de Angela Hondru) pus în scenă de Alexandru Tocilescu la Teatrul Naţional din Bucureşti (sala "Atelier"), unul din spectacolele majore ale acestui teatru şi ale acestei toamne. L-am văzut de două ori, la începutul acestei stagiuni. Deşi vorbeşte despre moarte, iubire, sinucidere, această ultimă montare a lui Tocilescu mi-a făcut bine, mi-a creat o emoţie profundă şi discretă, aşa cum puţine spectacole reuşesc să o facă în ultima vreme, mi-a adus aproape lumea Japoniei atît de îndepărtată şi totuşi, atît de în preajma sufletului meu. Cele două săptămîni pe care le-am stat acolo sînt, probabil, cele mai minunate pe care le-am trăit. Viaţa în sine pare o parcurgere iniţiatică, continuă, a unei succesiuni de poveşti, fascinante, viscerale, crude şi de o mare sensibilitate totodată, misterioase, descifrabile, sofisticate şi,
  Citeste tot pe România literară
• Noaptea iubirii de Mihaela Michailov sursa: Observator Cultural
  Parcursul iubirii nu se opreste in moarte, de unde si fascinatia imaginarii lui. Acolo doar se implineste. Sau numai acolo, ne demonstreaza montarea lui Alexandru Tocilescu de la Teatrul National, Amantii insingerati. Semiotica pasiunilor are in spatiul japonez un grad mai accentuat de poeticitate, excelind in sugestia vagului si a tensiunii gradate pe care intuitia regizorala (mereu percutanta in cazul lui Alexandru Tocilescu) le speculeaza adecvat.
  Spectacolul se impune prin perceptia fina si consistenta a sensibilitatii deconcertante specific japoneze, cutumelor si interdictiilor de cele mai multe ori inaccesibile mintii europene. In surprinderea nuantata a acestei specificitati, la care contribuie deopotriva ambientul, detaliile costumare atent prelucrate (kimonoul stilizat in culori pale sau vii este elementul vestimentar esential) si, nu in ultimul rind, cadrul sonor perfect integrat, rezida miza spectacolului, coerent ca imagine de ansamblu si ca suprapunere a componentelor.
  Citeste tot pe Observator Cultural