De curând, Teatrul Naţional Radiofonic, din cadrul Radio România Actualităţi, a prezentat în premieră „Amintiri din livada cu meri“, de George Arion.
Cehov reloaded, versiunea poliţistă. Aşa aş spune despre piesa scrisă de George Arion, care, păstrând sensul originar al dramaturgului rus – acela de a fi legaţi indestructibil de ceva din trecutul nostru – matrice a locuirii, saga familială – reia această temă, ducând-o într-o zonă a suspansului… comic. Să mai stăm puţin la comparaţii cu Livada de vişini, a lui Cehov. Pe cât de tragice sunt personajele sale, pe atât sunt de derizorii cele din Livada cu meri. Asta nu le face însă mai puţin adevărate, credibile. Dimpotrivă. Dorinţa de a se lega de ceva indubitabil în existenţa lor searbădă, de a nu rămâne singuri, angoasele „dezrădăcinării“ – în livadă sunt plantaţi atâţia meri câte victime au făcut cei doi, aduc în piesă o tensiune care
Citeste tot pe
Revista Flacăra
