editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

• Despre sex of course de Oana Streza sursa: Doza de teatru
  Printr-o nemaivăzută întorsătură de condei axiologic, tipic epocii contemporane, s-a ajuns la strania situație în care dacă nu îți place sexualitatea vulgară, plesnită ca o fecală pe un câmp cu albăstrele, înseamnă cu nu mai ești în pas cu moda. Fenomenul acesta evolutiv, se întâmplă să fie și mai încurajat în cazul pieselor de teatru “cu un dram de minte�. Dar haide mai bine să ofer cititorului un “conținut explicit� de exemple: “And Björk, of course�, regizat de Radu Afrim, este un spectacol foarte bine închegat: opt personaje cu probleme psihice autoinduse se tratează în grup ca la un club al nevroticilor anonimi. Subiectul este cât se poate de modern, deoarece vorbește despre depășirea limitelor și anihilarea responsabilității, satirizând metodele terapeutice de grup favorizate de personaje invizibile cu interese
  Citeste tot pe Doza de teatru
• Recomandarea saptamanii - And Bjork of Course… de Violeta NeamÈ›u sursa: acasa.ro
  Dupa ce ai vazut And Bjork, of course este foarte posibil sa ramai cu o singura intrebare: cum ar fi lumea daca sexul nu ar constitui un act interzis minorilor, obscur pentru femeile de la o anumita varsta, oripilant pentru majoritatea batranilor si, in general, un gest pe care il faci in anumite circumstante si cu anumite persoane. Cum ar fi?
  Radu Afrim incearca sa sugereze prin And Bjork, of course ca pedofilii, de exemplu, ar fi priviti doar ca niste oameni cu anumite deviante, ar fi intelesi si nu ar mai face puscarie. De asemenea, minorii abuzati de parinti nu ar mai trai dramele in care sunt tarati atunci cand sunt violati. Nici macar barbatii nu ar mai vana unele femei doar pentru sex, in timp ce femeile ar renunta la foarte multe prejudecati legate de sexualitatea lor.
  In cazul acesta, lumea ar fi mai buna, oare? In piesa se sugereaza ca oricine merita un pic de toleranta. De altfel, de-a lungul intregului spectacol, toate personajele demonstreaza ca sunt corupte si depravate.
  Citeste tot pe acasa.ro
• And Bjork of Course Teatrul de Cristina Rusiecki sursa: Revista Cultura
  Am mai spus-o: Radu Afrim e tot timpul pe valul sensibilității. Și nu pe val, ci chiar pe creasta lui. Nou la fiecare două-trei montări, doar răuvoitor/cu totul îngust la minte să fii să nu te captiveze. De canoane, chiar personale, fuge ca de dracu. Spectacolele dintr-o gamă îi apar în serie mică. Mă abțin să fac a suta oară comparația cu marii noștri maeștri care și-au găsit în vremuri imemoriale maniera și așa o țin, langa, de un deceniu sau două.
  „And BjÖrk, of Course…� de islandezul Thorvaldur Thorsteinsson, artist vizual, dramaturg, fotograf, autor de instalații ș.a., montat la Teatrul „Toma Caragiu� din Ploiești,
  Citeste tot pe Revista Cultura
• Şase personaje în căutarea.. - Despre senzualitate. Şi Radu Afrim de Marina Constantinescu sursa: România literară
  Mergînd cu maşina spre teatrul din Ploieşti, încercînd să evadez psihic din acel bară la bară epuizant de enervant, am plonjat, prudent, în amintirile mele legate de spectacolele lui Radu Afrim. Imagini fel de fel mi se derulează, ca la cinematograf, prin faţa ochilor. Mi-a plăcut de la început teribilismul lui, să spun aşa, dar nu acela cu orice preţ, în sine, afişat mai tare decît ideile dintr-o punere în scenă. Mi s-a părut, uneori, că este mai preocupat de asta decît de relaţia lui cu un text, cu actorii, cu noi, spectatorii. Că textul este doar un pre-text pentru demonstraţii cu sclipici. În acelaşi timp, sensibilitatea lui, dublată de un soi de timiditate autentică, a ţesut, încet-încet din punctul meu de vedere, un univers extrem de interesant, de provocator, bazat solid pe comunicarea între cuvînt şi un anumit limbaj vizual, plastic. Confesiunile lui scenice vorbesc, fragmentar, despre întregul din el. Despre felul în care vede lumea în
  Citeste tot pe România literară
• Un fenomen - And Björk, of course de Alice Georgescu sursa: Ziarul de duminică
  "Eu sunt fan Afrim!" - cu această exclamaţie a întâmpinat o jună colegă de muncă ("civilă", mai exact specialistă în comunicare) vorba pe care o aruncasem despre un drum la Ploieşti, la cea mai recentă producţie semnată Radu Afrim; autobuzul Teatrului "Toma Caragiu", pus de instituţia ploieşteană la dispoziţia doritorilor de astfel de excursii culturale, a plecat din Bucureşti cu o încărcătură masivă de tineri, şi ei, din cât mi-am dat seama, "civili"; la faţa locului, foaierul s-a umplut repede cu spectatori tineri şi... anticonformişti. E ceva la mijloc!
  E ceva la mijloc, poate constata oricine merge la un spectacol purtând pe afiş numele micuţului regizor cu păr roşcat (în general, altminteri nimeni din "breaslă" nu se miră de o apariţie-fulger cu şuviţe blonde, verzi, violete - ori deloc); e ceva la mijloc cu mulţimile de puştani care se bat să intre la reprezentaţie, indiferent de numele autorului şi de titlul piesei, indiferent,
  Citeste tot pe Ziarul de duminică
• De Sfîntu Dumitru. La Reykjavik - And Björk, of course de Doru Mareș sursa: Observator Cultural
  "La fiecare Sfîntu Gheorghe şi Sfîntu Dumitru, ce goană după mai bine!"... "E un privilegiu să fii islandez. Mai ales cînd nu locuieşti acolo." Combinaţia aceasta de familie, ca să zic aşa, mi-a fost sugerată de spectacolul de la Ploieşti al Teatrului "Toma Caragiu", semnat de Radu Afrim, And Björk, of course. Autorul celui de-al doilea citat este dramaturgul islandez care semnează scenariul: Thorvaldur Thorsteinsson. Autorul celui dintîi a băut/vîndut bere în Ploieşti, de nici în ziua de azi nu mai scăpăm din halba dumisale. Şi totuşi, pentru toţi trei autorii (număraţi-l, firesc, şi pe regizor), De închiriat este vorba. În spectacolul de la Ploieşti se caută un Sfîntu Gheorghe. Bun şi-un Dumitru. În definitiv, nici o Björk n-ar fi de lepădat. Fiindcă, aşezate sub cerul înstelat al Alinei Herescu (să fie şi-al lui Kant?), sub planetele-candelabru care, la rîndu-le, ar putea fi un refugiu (măcar o cale de iluminare), cele patru cupluri de
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Aşteptând-o pe Björk - And Björk, of course de Ionuţ Sociu sursa: Cuvântul
  Vorbeam de curând cu cineva despre teatru şi, ca în orice discuţie despre teatru, am ajuns şi la Afrim. Totul pornise de la ideea mea, aceea că Afrim nu are norocul să lucreze cu actori buni (cumva acelaşi lucru mărturisindu-l indirect şi regizorul însuşi după ce văzuse spectacolele lui Árpád Schilling , "omologul lui maghiar"). Mi s-a dat replica următoare: "Afrim nu ştie să ţină lângă el nişte actori cu care să lucreze şi pe care să-i îndrume cum trebuie". Cu alte cuvinte, e talentat, dar, din păcate e prea egoist şi nu vede dincolo de propriile obsesii. După ce am văzut ultimul spectacol al lui de la Ploieşti, And Björk, of course, mi-e greu să cred acest lucru.
  Toată lumea vorbeşte despre Afrim. Fie că i-au văzut sau nu spectacolele, e un subiect la care toţi se pricep. Dan C. Mihăilescu îl vede ca exponent al unui teatru vulgar şi violent (alături de Gianina Cărbunariu, cei doi regizori neavând de fapt nimic în comun), deşi, culmea,
  Citeste tot pe Cuvântul
• Cursantii fericirii - And Bjork of course de Mihaela Michailov sursa: Suplimentul de cultura
  Terapia de grup e un performance confesiv care-şi propune abordări cognitiv comportamentale într-un anumit protocol situaţional. Studiile de psihopatologie abundă în analize ale practicii terapiei de grup, de la stabilirea fazelor de selectare şi pregătire ale grupului, la elaborarea tehnicilor şi evaluărilor de caz. În terapia de grup, psihodrama - asumarea unui comportament de rol care reuşeşte să inducă o anumită distanţare de traumă prin efectul interpretării - este esenţială. Terapia e un ego training in action (Terapii scurte de grup de José Guimón şi Béatrice Weber-Rouget, Polirom, 2006) în care grupurile de verbalizare formează o comunitate psihodinamică.
  Spectacolul regizat de Radu Afrim la Teatrul "Toma Caragiu" din PloieÅŸti e un rezervor
  Citeste tot pe Suplimentul de cultura
• Sa mori din dragoste de Islanda… de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  Patru cupluri – doua deja constituite si „consumate“, unul atipic si volatil, ultimul alcatuit ad hoc – intr-un spatiu in acelasi timp aseptic (asa cum aseptice sint cluburile fancy – folosesc fara teama un cuvint englezesc pentru ca nu doar titlul e in engleza, dar se si vorbeste mult in limba anglo-saxonilor in spectacol) si intim (scaunele sint fotolii-perna, in care te asezi lejer, „ca la tine acasa“, uneori in pozitii ciudate, unul dintre fotolii are forma unui cocon protector si rotitor).
  Opt personaje reunite de pretextul unui curs, al unei sedinte multiple de psihoterapie, o tabara pentru inadaptati care nu vor sa devina mai buni, mai drepti, mai morali, mai decenti, ci sa defuleze, sa fie „adevarati“, sa fie ei insisi. O adunare de ticniti, ar spune unii, parte a unui tablou colectiv, de familie, pe care Afrim il deseneaza, din bucati, inca de la inceputul vietii lui regizorale.
  And Björk, of course… e al treilea spectacol al lui Radu Afrim la
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Ce cauta Bjork la Ploiesti de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  Miercuri seara la Teatrul "Toma Caragiu" din Ploiesti a avut loc premiera spectacolului "And Bj�rk, of Course", in regia lui Radu Afrim.
  "DJ-ul" Alin Teglas a asigurat o mare parte din coloana sonora a spectacolului.
  "Islandezii sint mai deprimati decit alte popoare. Asta poate pentru ca aici, in nord, e foarte putin soare", isi diagnosticheaza neamul personajul ce intruchipeaza cinstea si mindria Islandei, strania artista Bjork Gudmundsdottir. Despre o natie in depresie si despre o tara ca un spital de boli nervoase vorbeste si conationalul sau, dramaturgul Thorvaldur Thorsteinsson, a carui scriitura o foloseste regizorul Radu Afrim drept pretext pentru a vorbi despre romani, noi insine un popor in cautarea Luminii, dar care, nepretentiosi din fire, ne-am multumi, la o adica, si cu Luminita.
  In montarea "And Bjork, of Course", sase personaje cu virste diferite se alatura unui curs din varii motive, din curiozitate, din plictiseala, ca sa se lase de fumat, din dorinta de a-si
  Citeste tot pe Cotidianul