Într-un spectacol continuu al societăţii fast-foodiştilor, într-o lume care înghite, indigerabil aproape, în picioare, în mişcare, culcat, porţii de ştiri, porţii de mîncare, porţii de imagini multimediate, masa a devenit un spaţiu chestionabil.
Masa este un topos cu potenţial teatral. Funcţia ei pragmatică, semantizarea ei primă acoperă, de cele mai multe ori, registrul asimilării indiferent de ce tip. Fie că e vorba de asimilare stomacală, cognitivă, afectivă, masa impune sau distruge o anumită ordine. Creează o stare de confort partajat, de tensiune temporar amortizată, de aştepare, de amînare.
Masa este un spaţiu care localizează o anumită textură a timpului. Timp (a)lungit, timp condensat, timp ritualizat, timp fără timp. La masă, timpul are o durată acustică. Se aude în zornăitul tacîmurilor, în atingerea friabilă a paharelor, în respiraţie, în tăceri.
La masă, timpul îşi ia timp sau, dimpotrivă, îşi accelerează timpii.
Citeste tot pe
Art Act Magazine