Am fost aseara la spectacolul “Anselmo”, regizat de Mihai Gruia Sandu si prezentat de Compania de teatru Dell’Arte si Teatrul Nottara, si m-am straduit sa nu mor de ras. Dupa cum vedeti, am reusit!
Daca mergeti vreodata sa vedeti “Anselmo”, va sfatuiesc sa nu va prezentati in sala asa ca mine, cu impresia ca o sa vedeti o piesa de teatru clasica, linistita, care urmeaza un fir (crono)logic. Pentru ca veti ramane surprinsi, desi intr-un sens bun, de felul in care aceasta piesa a fost reprezentata.
Ideea principala, totusi, este aceea de “spectacol in spectacol”. O trupa de actori intentioneaza sa puna in scena o piesa, dar fiecare are propria viziune asupra textelor si asupra felului in care trebuie sa decurga spectacolul respectiv. Iar ceea ce joaca ei este o piesa in care rolul principal este cel al lui Anselmo, cavalerul pe care nimeni nu il cunoaste, pe care nimeni nu l-a vazut cu adevarat, dar al carui nume este folosit in mod fals de mai multi cavaleri,
Citeste tot pe
4arte