editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5
• 6
• 7
• 8
• 9
• 10
• 11
• 12
• 13
• 14
• 15
• 16

• Aproape. Palimpsest despre iubire 13 Google +0 4 Citiți în Ziarul Metropolis http://www.ziarulmetropolis.ro/aproape-palimpsest de Cristina Enescu sursa: ziarulmetropolis.ro
  Nouă povestioare în câte două sau trei personaje (plus un prolog şi un epilog de grup), despre căutările, nesiguranţele şi ratările iubirii, dar şi despre micile ei mari victorii.
  Un soi de realism magic în mijlocul zăpezilor unui orășel imaginar cu nume de potențial: Almost (Aproape). Din statul american Maine. Încă nu oraș dar nici chiar sălbăticie. ”Aproape” este tărâmul întâlnirilor prin iubire și emoție, o zonă a ezitărilor dar și un tărâm al curajului de a îl întâlni, totuși, pe Celălalt. Locul celor mai (inițial) neverosimile, suprarealiste întâlniri, uneori vai-de-noi de jenante, apăsătoare sau neîndemânatice, dar mereu autentice în emoția pe care o transmit. Peste toate aceste povești, Aurora Boreală a Nordului presară o cvasi-palpabilă magie. Sau poate e pur și simplu magia celei mai mari descoperiri din istoria umanității: capacitatea de a iubi. Două câte două, cuplurile de ”mirări că ești, fericiri că
  Citeste tot pe ziarulmetropolis.ro
• Nevoia de „aproape“ de Maria Capelos sursa: romanialibera.ro
  Aproape“, de John Cariani, în regia lui Vlad Cristache, un spectacol care prezintă șase povești de dragoste, un prolog și un interlog bine intercalate, ce ne arată dorința umană de a fi alături de cineva, precum și câtă nefericire aduce singurătatea. Fiecare poveste are, dincolo de doi protagoniști prezenți în scenă și un altul doar amintit, de regulă „vinovatul“, și un fel de cor, de voci care subliniază dialogurile, le repetă ca un ecou uneori comic, uneori amar. Corul, costumat ușor caraghios, conferă un anumit dinamism și ritmicitate poveștilor, imprimând o notă de umor când tristețea pare a se instala între personajele poveștii respective. Metafora de început și de sfârșit, cu bulgărele de zăpadă pe care ni-l imaginăm ca fiind globul pământesc, dar și simbol al efemerității lucrurilor ce acum sunt palpabile și în următorul moment se pot topi, ne arată cât de relative pot fi distanțele dintre oameni, ele depinzând de locul
  Citeste tot pe romanialibera.ro
• „Aproape” – magia iubirii într-un glob de cristal de Oana Bogzaru sursa: Yorick
  Anul acesta, la Teatrul „George Ciprian” din Buzău s-a organizat o altfel de ediție a obișnuitului festival de teatru, una dedicată unei teme universal valabile, foarte generoasă, fascinantă și fragilă deopotrivă: iubirea. Sub genericul oficial care poate servi drept îndemn, dar și drept laudă – „Buzău iubește teatrul” – publicul a putut viziona spectacole din întreaga țară, reunite în jurul acestui „motor al vieții” noastre. Iubirea s-a dezlănțuit fie din perspectiva sa tragică, fie din cea comică, dar unul dintre spectacole a surprins-o în ipostaza sa cea mai pură – când reușește să transforme frigul în căldură, când zăpada se topește cel mult în lacrimi, când două suflete pereche se întâlnesc, când alină durerea și lipește inima frântă în bucăți ca de piatră, când oferă speranță și alungă singurătatea, când adună laolaltă oamenii și poveștile lor. Într-un singur cuvânt: „Aproape”.
  Citeste tot pe Yorick
• Aproape o cronică de Xenia Zileriu şi Alexandrina Codarcea sursa: b-critic.ro
  Apariţia aurorei boreale deasupra unui orăşel mitic numit Almost din nordul statului Maine schimbă într-o singură noapte destinele unora dintre locuitorii săi. Pe acest subiect sunt construite cele șase scene pe care publicul bucureştean aflat la Sala Mare a Teatrului Excelsior le-a putut urmări în deschiderea Festivalului de Teatru pentru Adolescenţi TeenFest 2016. Aproape este numele spectacolului regizat de Vlad Cristache după scenariul lui John Cariani şi interpretat cu mută naturaleţe de actorii Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ.
  În centrul fiecărei poveşti se află un posibil cuplu al cărui destin este conturat de atingerea magică a aurorei boreale. În momentul apariţiei acesteia inimile se descătuşează sau se repară, sentimentele reprimate ies la iveală cu uşurinţă şi aproape fără voia proprietarilor. Dragostea dintre partenerii cuplului „aproape” că se împlineşte, dar nu poate fi desăvârşită decât de vraja aurorei.
  Citeste tot pe b-critic.ro
• Regizori la Teen-Fest de Alexandra Gheorghiade sursa: http://teenfest.teatrul-excelsior.ro
  O zi ploioasă, o cafenea călduroasă și o discuție savuroasă cu un regizor de excepție.
  
  Ce te-a îndemnat să alegi regia?
  
  Când eram în liceu am început să merg foarte mult la teatru și să văd foarte multe spectacole și am devenit realmente obsedat de teatru. Cred că momentul în care am decis că vreau să fac parte din lumea asta a fost când am văzut în decurs de două săptămâni două-trei spectacole pornind de la același text. Atunci mi-am dat seama că, deși actorii jucau aceleași cuvinte, fiecare spectacol transmitea altceva. În anumite scene eram emoționat, în altele eram amuzat. Am realizat cam ce face regizorul și mi s-a părut atât de tare încât am zis că asta vreau să fac
  
  Cum era adolescentul Vlad Cristache?
  
  Era un tip jovial, destul de relaxat, niciodată nu am simțit ca pe o presiune lucrurile pe care le aveam de făcut… Nu în ultimul rând, curiozitatea mă menține activ sufletește și mental. Cred că e una din
  Citeste tot pe http://teenfest.teatrul-excelsior.ro
• „Aproape” şi “Revanşa” – două excelente comedii despre multipele feţe ale dragosteiCitiți în Ziarul Metropolis http://www.ziarul de Monica Andrei sursa: ziarulmetropolis.ro
  Piatra Neamţ e orăşelul situat undeva în inima Moldovei, cu un teatru situat chiar în centru, care arată ca o veche casă boierească. Privindu-l din exterior, parcă te invită discret într-o poveste neştiută ce vrea să iasă la iveală, cu vechi familii boireşti moldovene. Pe scena teatrului amintit, au jucat la începutul carierei lor nume devenite emblematice în teatrul românesc, precum: Leopoldina Bălănuţă, Florin Piersic, George Motoi, Atena Zahariade, Ica Matache şi mulţi alţii.
  Pentru repertoriul acestui teatru, regizorul Vlad Cristache propune două spectacole, de altfel reuşite, “Revanşa” de Michele Santeramo şi „Aproape” de John Cariani, cu o tema comună: dragostea cu toate feţele ei, gravitând între problemele ce frământă familiile actuale, nevoia de dragoste și lipsa comunicării în relaţiile de cuplu, erotismul ce mocneşte ca un vulcan gata gata să marcheze cu lava lui realitatea cuplului. Bună ideea de a fi prezentate în
  Citeste tot pe ziarulmetropolis.ro
• tur de orizont de Nicolae Prelipceanu sursa: viataromaneasca.eu
  Dar spectacolul cel mai plăcut de la P. Neamţ a fost Aproape, în original Almost, Maine, de John Cariani. Spectacol de un umor şi o spiritualitate delicată rar întâlnite pe o scenă. Un prolog, un interlog (sic), şi un epilog, plus şase alte – să le zicem – tablouri înfăţişează, în intenţia autorului american, viaţa dintr-un aproape oraş (de aici titlul) din Maine, statul cel mai nordic al SUA, cu oameni – spune autorul – renumiţi pentru o anume asprime, dar şi pentru onestitatea lor.
  Pe scenă avem câteva întâmplări de dragoste între oameni foarte tineri, cu o excepţie poate, de o poezie deloc ostentativă, care trece foarte bine în sală. Tablourile cu log în coad au, pe lângă personaje, nişte povestitori, un fel de cor antic deloc antic şi de demult, care imprimă ritmul spectacolului, dar îi dau şi o coloratură de umor fin. Şi aici, tinerii nou-veniţi fac minuni de vitejie scenică, alături de un matur, Daniel Beşleagă,
  Citeste tot pe viataromaneasca.eu
• Dragostea la temperaturi scăzute de Mircea Morariu sursa: adevarul.ro
  În montarea ceva mai frustă, mai realistă, mai ironică realizată la finele anului 2015 la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, regizorul Vlad Cristache are în vedere circularitatea textului. Scontează inteligent pe valorarea prologului şi a epilogului între copertele cărora sunt încadrate şase poveşti de dragoste care mai de care mai nostime. Dar şi pe aceea a Interlogului al cărui rost nu este exclusiv acela de a ne reaminti de unde a pornit totul, ci şi de a ne spune câtă nefericire aduce cu sine singurătatea. Spectacolul devine tot mai insistent, dar deloc didactic ori obositor, o pledoarie pentru iubire şi pentru inimi calde. Aceasta, deşi mereu ni se reaminteşte că e frig şi că în Almost şi în Maine, la urma urmei nişte ciudăţenii geografice, ninge mereu. Unde mai pui că pe-acolo o parte dintre personaje cred a avea şi inimile fie îngheţate, fie sfărâmate din cauza unor decepţii amoroase anterioare, fie pe veci stricate şi fără
  Citeste tot pe adevarul.ro
• Transa de a fi de Doru Mares sursa: Yorick
  Foarte interesantă ideea Teatrului Tineretului din Piatra Neamț de a oferi publicului un weekend de autor. Cel în cauză, regizor, este el însuşi tânăr (peste două luni va împlini 29 de ani), aşadar în directă rezonanţă şi cu numele teatrului nemţean şi cu tradiţia acestuia, trăită pe proprie piele şi dusă cu ingeniozitate mai departe de Liviu Timuş, actualul director al companiei. Vlad Cristache, fiindcă despre el este vorba, a ajuns rapid şi pe bună dreptate un nume cheie al noii generaţii regizorale, cercetând şi căutându-se, cu suişuri şi coborâşuri, cu o inteligentă încăpăţânare şi o vână ludică evidentă. Pariul este continuat şi în cele două spectacole produse în vara şi toamna anului trecut la Piatra Neamţ: „Revanşa”, după textul italianului Michele Santeramo, şi „Aproape”, după cel al americanului (şi el niţeluş italian, după nume) John Cariani.
  Punţile de legătură dintre cele două spectacole nu stau
  Citeste tot pe Yorick
• Darul sărbătorilor de iarnă de Raluca Naclad sursa: stiri-neamt.ro
  CÂND VIAȚA NI SE ROTUNJEȘTE ÎN FORMĂ DE INIMĂ
  Anonime iubiri fericite ard sub cerul înghețat al unui orășel din Nord. Plăcere și exaltare, retrageri temătoare, dulci stângăcii, țâfne răsfățate, gesturi oprite la jumătatea drumului dintre dorință și bunăvoință, toate se amestecă în licoarea tare a îndrăgostirii. Din piesa lui Cariani, alcătuită din opt povești, Vlad Cristache le-a ales pe acelea în care iubirea vindecă și împlinește, rotunjindu-ne asperitățile mușcăturilor timpului. Alegerea sa plăsmuiește o viziune reconfortantă, țesută din tandrețe, căci toți oamenii sunt frumoși atunci când sunt fericiți.
  Cuvintele sunt dezbrăcate de sensul lor figurat pentru că acela care iubește își pierde toate măștile: inimile frânte sunt păstrate în săculeți zornăitori și pot fi reparate, toată iubirea primită de la celălalt poate încăpea în multe, multe pungi roșii, cât să umpli o cameră, sau poate fi depozitată
  Citeste tot pe stiri-neamt.ro