Cortinele se ridică una după alta, în profunzime. Ca o ceapă îşi dezvăluie teatrul scenele, în profunzime, scenă după scenă, feeric.
Fundalul, adică interludiile-entertainment, se desfăşoară în faţă, între scenă şi sală, bidimensional, plat, în avanscenă: cabaretul, revista, azi televiziunea şi "conţinutul" unic al nenumăratelor media sînt de fapt spectacolul principal, spectacolul-cadru-fond principal, permanent la rampă, prim-plan continuu. La fel ca Debord (Societatea spectacolului etc.), poate şi ca Marx, în regim popular, cel mai popular, generic însă (spectacolul), Brecht nu încetează nu să crească, ci să se adeverească, să devină adevărat, adevăr. Spectacolul trebuie să redevină teatru.
În avanscenă, în faţă, aşadar, muzica, dansul, stripteasul continuu, teaser de strip: performanţa. Media e realitatea.
*
America sau Germania? Chicago sau Berlin? Şi, şi, una prin alta. Ceea ce ni se anunţa şi ni se prezenta ca
Citeste tot pe
Agenda LiterNet