editeaza

• “Asteptand la arlechin” - 100 de sursa: Cronica Română
  Moment de sarbatoare pentru teatru, un spectacol ce reuneste un numar incredibil de vedete feminine. “Asteptand la arlechin” implineste duminica, 20 martie, 100 de reprezentatii. Spectacol ce umple salile de reprezentatie, de la premiera din februarie 2002 si pana astazi, poveste dulce-amara despre Casa actritelor de renume, Arlechinul, ingenios loc de retragere inaintea definitivei iesiri din scena!... Arlechinul... vesel si trist, loc al amintirilor, al confruntarii, dar si al armoniei. Ca intr-o piesa bine scrisa, la Arlechin vin amintirile toate, neimplinitele dorinte, dar si aburul acelor ore de asteptare, la marginea culiselor, cand fiecare actrita isi asteapta rolul cu majuscula, partitura-punte catre sufletul oamenilor, aspirand catre propria glorie. Un Arlechin “locuit” de: Simona Bondoc, Tamara Buciuceanu-Botez, Ioana Bulca, Aimeé Iacobescu, Ileana Iordache, Catita Ispas, Olga Delia Mateescu, Rodica Muresan, Silvia Nastase, Rodica Popescu-Bitanescu, Sanda Toma,
  Citeste tot pe Cronica Română
• Gloria de după glorie de Magdalena Boiangiu sursa: România literară
  A fost nevoie ca patru oameni de teatru să muncească la textul lui Noel Coward ca să-l facă demn de exigenţele Naţionalului bucureştean, deşi autorul avea reputaţia unui dramaturg îndemânatic, bun cunoscător al sforilor şi regulilor scenei... dar, nu toate reputaţiile rezistă când le iei la bani mărunţi. Idee greu de acceptat când e vorba de propria carieră, dar atât de lesne de aplicat statuilor altora. în fine... A rezultat un text limpede, cu lovituri de teatru bine drămuite, cu evoluţii oscilând abil între previzibil şi surpriză. Toate apropierile care se pot face între rolurile interpretate şi propriul destin al actriţelor din echipa de "senioare" sunt valabile până la un punct: în piesă, artistele britanice nu mai joacă şi locuiesc acum la un cămin-azil de bătrâni special; interpretele lor din România joacă, dar Casa Artiştilor este încă o promisiune. Reiese însă limpede că, în confruntarea cu vârsta - acceptarea sau respingerea
  Citeste tot pe România literară
• "Aşteptînd la arlechin" - Premieră la Teatrul Naţional din Bucureşti Un gest re de Florica Ichim sursa: România Liberă
  Ultima premieră a Naţionalului bucureştean este un spectacol ciudat şi totodată înduioşător. Destinat tuturor categoriilor de spectatori, are cu precădere forţă de impresionare la aceia care văd teatru de multă vreme şi sunt plini de amintiri şi imagini datînd de zeci de ani. Piesa lui No�l Coward are 14 roluri feminine. Bate de departe "Casa Bernardei Alba" de Lorca, text care se pune în teatre ori de cîte ori actriţele trupei n-au mai fost de mult întrebuinţate. Cînd sunt mai puţine de distribuit, se montează "Cameristele" lui Jean Genet, încît ajungi să le vezi, bătînd tu ţara, pînă dincolo de saturaţie.
  Comediograf iscusit şi actor de meserie, Coward ştie să construiască partituri şi dă fiecărui personaj o trăsătură de caracter, o traiectorie de destin, măcar un moment capabil a-l diferenţia de ceilalţi, de a ieşi în faţă pentru a fi reţinut. La atîta îmbulzeală de personaje feminine, însă toate actriţe retrase,
  Citeste tot pe România Liberă