editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5
• 6
• 7
• 8
• 9
• 10
• 11
• 12
• 13
• 14

• Teatru: "Cu usile inchise" si "Asteptandu-l pe Godot" de Diana sursa: Metropotam
  Aseara a fost seara de teatru cu trupa de actori-studenti "Podul" care au pus in scena la Casa Preoteasa doua piese una dupa alta: Cu usile inchise de Jean-Paul Sartre si Asteptandu-l pe Godot de Samuel Beckett. Desi nu sunt cel mai mare fan al teatrului absurd, tinerii au fost foarte simpatici, destul de credibili si dupa trei ore de teatru tineresc, am iesit in frigul de noiembrie cu un zambet pe fata.
  
  Sala de la etajul 3 al Casei de Cultura a Studentilor, unde se tin de obicei prezentatiile trupei Podul, era plina ochi de tineri aseara la ora 19. Jumatate pe scaune, jumatate ingramaditi pe podeaua prafuita. Nu mi-am gasit cea mai comoda pozitie posibila dar trebuie sa suferi pentru arta, deci nu m-am plans.
  
  Cu usile inchise a fost prima piesa, care spunea povestea a trei personaje prinse in Infern, doua femei si un barbat. Teoria lor privind motivele pentru care au fost adusi impreuna dupa moarte este ca trebuie sa-si provoace suferinta unuia altuia, pentru eternitate,
  Citeste tot pe Metropotam
• Asteptandu-l pe Godot - Teatru studentesc in Pod la Preoteasa de Ioana Cristina sursa: www.petocuri.ro
  Gogo si Didi sunt doi vagabonzi. Se odihnesc pe marginea drumului, solidari intr-o asteptare atemporala. Pentru ca, ceea ce stiu sa faca cel mai bine, e sa astepte. Pe cine? Cum pe cine? Pe Godot!
  
  Asa incepe piesa lui Samuel Beckett, pusa in scena in fiecare saptamana la Teatrul Pod din Casa de Cultura a Studentilor “Preoteasa”. Daca reusesti sa te numeri printre norocosii care prind locuri, te vei bucura, pret de o ora si jumatate, de un spectacol formidabil. O versiune adaptata, desigur, pentru ca varianta originala e mai putin garnisita cu umor si mai abundenta in detalii.
  
  Sunt tineri si talentati: Anda Saltelechi, Cristian Neacsu, Daniel Mecu, Razvan Canache si Cristina Plesa, cu alte cuvinte studentii actori responsabili de aceasta interpretare spumoasa.
  
  In “Asteptandu-l pe Godot", toata lumea asteapta. Despre Godot nu se stie mai nimic, este un personaj emblematic care incinge spiritele pe tot parcursul jocului, chiar fara a fi prezent. Nu este o piesa cu teza;
  Citeste tot pe www.petocuri.ro
• Cand il astepti pe Godot si vine Maia de Eva Stefan sursa:
  "Asteptandu-l pe Godot" piesa absurda a lui Samuel Beckett se intoarce pe scena in 2008 de data aceasta in viziune studenteasca la Teatrul PODUL in regia tinerei Crista Bilciu. Actorii (desi nu sunt absolventi nu pun acest cuvant in paranteza pentru ca nu este necesar) sunt Anda Saltelechi Cristian Neacsu Daniel Mecu Razvan Canache Cristina Plesa toti studenti ai Universitatii "Hyperion" la clasele Maiei Morgenstern (asist. Amalia Ciolan) si a lui Tomi Cristin.
  
  In general facultatile particulare de arte nu-mi inspira prea mare incredere dar echipa aceasta m-a cucerit in totalitate. Profesionalismul lor arderea interna umorul sensibilitatea m-au tintuit de scaun pret de o ora si jumatate. Sala a fost arhiplina si foarte calda participand cu entuziasm la toate propunerile tinerilor actori (ceea ce este mare lucru deoarece spatiul neconventional apropierea actori-public inhiba in genere ambele parti).
  
  Evident au fost si unele stangacii datorate febrei debutului dar spectacolul a fost unul curat puternic plin de prospetime si energie.
  
  De remarcat ca desi este un text cu 5 barbati (de fapt 4 barbati si 1 baiat) regizoarea a optat si pentru doua femei propunere riscanta la prima vedere mai ales in cazul lui Gogo. Desi acum e la moda ca femeile sa abordeze orice rol cot la cot cu barbatii (a se vedea Oana Pellea in "Buzunarul cu paine" sau intreaga distributie din "Lear" de Andrei Serban) mie in general nu imi plac travestiurile nici macar barbatii care joaca rol de femeie daramite invers dar tanara Anda Saltelechi m-a impresionat foarte tare in Estragon.
  Nu m-am gandit nici o clipa ca e o fata care joaca rol de barbat. Adica ba da m-am gandit la sfarsit si am zis: Uau iata o actrita de care voi mai auzi.
  Cuplul format de ea si de Cristian Neacsu a dus in spinare tot greul spctacolului cu o naturalete suprinzatoare la niste actori aflati la inceput de drum.
  
  Punctul culminant al spectacolului este monologul lui Lucky cu un inepuizabil Razvan Canache - moment in care intreaga distributie isi uneste energiile creand o scena extrem de dinamica rasplatita cu aplauze furtunoase.
  
  Consider ca este cea mai buna rezolvare a acestui moment (desi am vazut acest text pus in scena de nume mult mai mari). La sfarsit in ropotul de aplauze s-a distins vocea puternica a profesoarei lor Maia Morgenstern care in stilul ei neconventional a fluierat si a strigat cu entuziasm: "Bravo!" Iata ca rolurile se inversau! Ce si-ar putea dori mai mult niste tineri actori debutanti?!
• Asteptandu-l pe Godot de Ana Maria Iwada sursa:
  Agitatieemotiidecoruri improvizate in putinele ore de dinaintea spectacolului....iata o parte din multele lucruri prin care a trecut tanara si talentata echipa ce a reusit sa puna in scena un spectacol sincerfara pretentii.
  
  Decoruri putinedar de mare efectcu un placut joc de lumini ce contribuie la conturarea atmosferei de mister din aceasta drama dulce-amaruiepresarata cu momente savuroasece te fac sa parasesti sala cu zambetul pe buze. O captivanta alternanta dintre haz si necazce transforma acest spectacol intr-unul reusitce merita vazut. Cadrul final mi-a adus usor aminte de ultima secventa plina de sparanta din filmul ''Pe aripile vantului'' (Cause tomorrow is another day...'').
• Merita sa astepti...pe Godot! de Mircea Dragomir sursa:
  Sâmbăta trecută la Teatrul Studenţesc "Podul" din Bucureşti a avut loc premiera piesei "Aşteptându-l pe Godot" de Samuel Beckett în regia Cristei Bilciu.
  
  "Podul" găzduieşte în general spectacole ale liceenilor care se pregătesc aici pentru a da "admitere la Teatru" dar de data aceasta tinerii actori sunt deja studenţi ai Universitaţii Hyperion in anul III (la clasa Tomi Cristin) şi anul II (clasa Maia Morgenstern şi Amalia Ciolan).
  
  Abordând cu îndrăzneală actul I al celui mai dificil text modern actorii au strălucit în egală măsură spunând cu farmec umor şi sensibilitate povestea celor doi vagabonzi a lui Gogo şi a prietenului său Didi care aşteaptă în pustiu lângă un (fel de) copac venirea unui Godot care nu vine niciodată.
  
  În primul rând se remarcă felul în care actorii mai ales Anda Saltelechi şi Cristian Neacşu se joacă cu textul şi personajele dovedind o dezinvoltură surprinzătoare la nişte studenţi fie şi în an terminal.
  
  Anda Saltelechi ("podăriţă" veche aţi putut-o admira şi în "Cu uşile închise" de acelaşi regizor) face un Estragon instinctual jucăuş şi sensibil formând un cuplu foarte reuşit cu Cristian Neacşu (Vladimir) vagabondul mai puternic reţinut şi protector.
  
  Cei doi reuşesc să susţină foarte bine partitura dificilă a începutului spectacolului în care spectatorii trebuie să se obişnuiască cu ideea că "nu se întâmplă nimic nu vine nimeni nu pleacă nimeni..." Totuşi vine cineva şi anume Pozzo interpretat de Daniel Mecu care dă o pată de culoare universului apatic al celor doi vagabonzi. Diferit faţă de abordările anterioare ale acestui personaj este apropierea de o anume etnie ceea ce nu dă rău (apropiere inspirată probabil de personajul interpretat de Mecu în "Clanul Sprânceană").
  
  Răzvan Canache este un Lucky supus martirizat care dovedeşte însă surprinzătoare abilităţi logoreice şi contorsioniste. Savoarea cuplului Pozzo-Lucky o dau cele două extreme în care se situează personajele.
  
  Nu în ultimul rând o menţionăm pe Cristina Pleşa care joacă rolul Băiatului cu o ingenuitate care nu poate izvorî decât dintr-un mare talent. La plecarea ei un văl de emoţie se lasă peste sală odată cu noaptea.
  
  Impresionant este faptul că regizorul nu a umblat deloc la text tinerii artişti având ambiţia de a descifra şi a rezolva toate problemele ridicate de scriitura deloc facilă a lui Beckett despre care s-a spus că este "o piesă în care nu se întâmplă nimic de două ori".
  
  Iată că s-a întamplat ceva totuşi: am asistat la un exerciţiu actoricesc de excepţie în cadrul unui spectacol curat şi frumos. Aşteptăm cu nerăbdare partea a doua a spectacolului şi salutăm cu entuziasm pe tinerii artişti generaţia de mâine.