Nicăieri, în nici una dintre ţările fostului „lagăr socialist”, aşa după cum i se spunea pe vremuri, trecerea de la socialism la capitalism nu a fost tocmai simplă.
Indiferent dacă cei ce au preluat puterea după 1989 au adoptat terapia de şoc, aşa cum au stat lucrurile în Polonia, de pildă, ori au aplicat metoda reformelor lente, cu ţârâita, respectând prea adesea formula „un pas înainte, doi paşi înapoi”, şocul trăit de Estul european a fost imens. Populaţiei, individului simplu li s-a cerut din nou să se sacrifice. Să îşi amâne fericirea şi proiectele personale. Dacă nu cumva chiar să îşi amâne, să îşi suspende viaţa. Pe vremuri, cererea aceasta se făcea în numele viitorului luminos promis de comunism, după 1989 solicitarea s-a produs tot în numele unui viitor luminos, făgăduit acum de capitalism. Mulţi nu au mai vrut să accepte încă un sacrificiu, al câtelea?, şi dacă nu şi-au luat lumea în cap au recurs la gestul
Citeste tot pe
Adevărul