editeaza

• 1
• 2
• 3

• Eu şi când mor am valoare, la sicriu am buzunare - Avarul la FNT, 2013 de Vlad Galer sursa: Agenda LiterNet
  Nu îmi place să întârzii. Mai mult decât asta, detest să aştept. Iar când întârzii la un eveniment pe care îl aştept nu mă bucur prea tare. Asta am păţit aseară, când am ajuns după începerea spectacolului ce avea loc la un teatru care a închis uşile la 17 şi 15. Deznădăjduit mă aşezasem pe o bancă împreună cu norul meu negru şi aşteptam să se facă din nou fix, sperând că atunci va fi pauză. Stând, aşteptând şi blestemându-mi darul nepunctualităţii îmi amintesc de un spectacol care începea la aceeaşi oră. Parcă era la Naţional, parcă era Avarul lui Molière al teatrului din Sfântu Gheorghe şi parcă citisem ceva despre el. Am ajuns mai iute ca vântul şi ca gândul, ţinându-mi mie pumnii să mai pot intra. Am intrat.
  La început nu am înţeles exact ce se întâmplă şi a durat un pic să mă obişnuiesc cu supratitrarea (spectacolul e în maghiară). Mi-am dat seama că nu pot repeta şmecheria de la Însemnările unui nebun,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Un Harpagon definit în durată de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Feluriţi istorici literari, dar şi oameni de teatru din epoci la fel de diferite au adus în discuţie esenţa lui Harpagon, personajul principal din Avarul. Gustave Lanson socotea că ne aflăm în faţa unei scrieri în care elementul de universalitate este extrem de pronunţat, că Harpagon ar fi cel mai abstract dintre caracterele lui Molière, că e avarul însuşi (l’avare en soi).
  Antoine Adam se situa pe poziţii absolut contrarii şi aprecia că a vedea în binecunoscutul personaj molieresc ilustrarea avariţiei în sine constituie o himeră. Adam demonstra că marele clasic francez a creat un erou profund marcat de trăsături personalizate.
  Condiţia de om de teatru l-a avantajat pe Charles Dullin care, într-o carte apărută în anul 1945 la celebra editură Seuil (L’Avare de Molière- mise en scène et commentaire de Charles Dullin), convoca iconografia spre a demonstra că fiecare epocă l-a imaginat şi jucat pe Harpagon în conformitate cu propria ei epistemă.
  Citeste tot pe Adevărul