„Băiatul din ultima bancă“, spectacolul regizat de Theodor Cristian Popescu la Teatrul Naţional din Bucureşti, e un thriller intelectual care foloseşte literatura ca pe un trăgaci.
Literatura devine graniţă între realitate şi ficţiune, iar eroii ei trec când într-o parte, când în alta, împinşi de voinţa capricioasă a unui adolescent-demiurg. Claudio (Rareş Florin Stoica) e un elev de liceu care transformă în eveniment literar viaţa unui coleg banal şi a familiei acestuia. Impulsionat de profesorul lui (Germán, interpretat de Mihai Călin), Claudio pătrunde abil în casa lui Rafa, pentru a scrie despre viaţă.
Îl meditează pe Rafa (Andrei Chiran) la matematică şi primeşte, în schimb, informaţii utile din domeniul filosofiei. Primeşte, de fapt, mult mai mult. Înfruptându-se din confortul unei familii stabile financiar, dar cu vise mediocre (lucru care face ca imaginaţia lui Claudio să explodeze), băiatul din ultima bancă ţine un jurnal,
Citeste tot pe
Adevărul literar și artistic