Uneori lucrurile se potrivesc de minune (cum și merită). Duminică seară, pe când centrul lumii, pe bună dreptate, se mutase la Paris (și când, în schimb, niciun viitor Coriolan Drăg… nu mai proba „statua lui Mihai Viteazul” pe la Universitate – nu degeaba ne-am făcut noi plinul la șorici, sarmale, FB & Co., pentru a ni-l mai face și la solidaritate explicit-stradală!), de la Târgoviște îi răspundea evenimentului, printr-o potrivire ținând de arealul fatumului, noua premieră a Teatrului „Tony Bulandra”, Balcanicele, în regia lui Alexander Hausvater. Inspirat, directorul M.C. Ranin a așezat la intrarea în teatru, alături de afișul spectacolului, și simbolul la zi al solidarității: „Je suis Charlie”.
Înăuntru, scena de „colț de rai” concentraționar, gândită de Zsolt Fehérvári, este îmbrăcată în structuri metalice, interdictive, în afara laturii de fundal, care culisează pentru a permite „transcenderea”/transferul în
Citeste tot pe
Yorick