Se întâmplă ca teatrul să fie comunicare (despre acest subiect ne stă la dispoziţie semiotica prin problemele ridicate şi explicaţiile oferite). Se întâmplă ca barul să fie comunicare. Se întâmplă ca individul să accepte o convenţie socială atunci când intră într-un bar/cafenea pentru a-şi spune povestea, cu o cafea în faţă, unui interlocutor dator, desigur, cu un feedback. Se întâmplă ca povestea acestuia să se intresecteze, să se suprapună cu altele, ale acelora aflaţi în acelaşi spaţiu; şi de ce nu, se întâmplă ca poveştile să fie recompuse în funcţie de cele din bar. Cam ca la teatru, nu-i aşa?
Piesa Roxanei Pântice Barul, în regia lui Cristian Bojan, a fost jucată în cafeneaua Enigma, în cadrul Galactoria 2009 (sâmbătă 13 iunie, ora 22), tocmai pentru a reda apropierea dintre cele două tipuri de convenţie asumate. Spectacolul a fost reprezentat în aşa măsură încât publicul, pentru început, să nu realizeze cine anume
Citeste tot pe
Man.In.Fest
