editeaza

• Mina și monștrii. de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  În ceea ce privește primatul textului, la Sfîntu-Gheorghe, abordarea Catincăi Drăgănescu în Orb de mină e diferită – iar spectacolul dovedește că textele lui Csaba Székely rezistă unor interpretări regizorale fără a-și vedea trădate nici spiritul, nici litera.
  În satul secuiesc vor fi alegeri, iar Ince, vechiul primar (Virgil Aioanei), are un contracandidat, în persoana lui Izsák (Ion Fiscuteanu jr.), afaceristul local proprietar de gatere. Singurul venit al lui Ince e salariul de primar, iar singura lui fiică are nevoie de bani – deci cheamă poliția să-l investigheze pe Izsák. Iar poliția e… românească.
  Spațiul este excelent imaginat de László Wegroszta – o structură din bîrne de lemn masiv ce imaginează, în partea inferioară, o casă-va­gon cu încăperi separate strict convențional, iar în partea superioară, un fel de „lume de la suprafață“ (raportat la „scufundarea“ morală, socială, economică a satului secuiesc și cu
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Un cvintet actoricesc de marcă de Mircea Morariu sursa: Teatrul azi
  Partea a doua a unei trilogii contemporane, scrisă de un tânăr dramaturg de limbă maghiară din Târgu Mureş, pe nume Székely Csaba, Beznă de mină conservă doar câteva dintre elementele episodului-pilot, intitulat Flori de mină. Acţiunea se petrece în continuare într-o comună harghiteană, odinioară înfloritoare şi recunoscută pentru exploataţiile miniere, „retrogradată“ între timp la rangul de sat. Personajele din Flori de mină fie au abandonat localitatea în căutarea norocului, fie au părăsit de-a dreptul această lume. În noul text, ele sunt doar evocate, cel mai „prezent“ în discursul eroilor de acum fiind sinucigaşul Illés. Matricea cehoviană specifică Florilor de mină, împrumutată preponderent din Unchiul Vanea, a fost abandonată; nu a fost însă lăsată la o parte marea temă – aceea a degradării umane, provocată de alcoolism şi naţionalism.
  Întreaga acţiune a piesei se petrece pe fundalul luptei electorale dintre Ince,
  Citeste tot pe Teatrul azi
• Curajul realităţii: “Beznă de mină” de Maria Zarnescu sursa: Yorick
  Se spune că istoria a fost scrisă de învingători. Dar ce te faci când învingătorii şi învinşii au fost amestecaţi de jumătate de secol de comunism, debusolaţi de capitalismul globalizator, iar crimele şi victoriile au rămas doar fixaţii si prejudecăţi? Piesa Beznă de mină – scrisă de Csaba Székely şi coprodusă ca spectacol de Studio Yorick şi Compania “Tompa Miklós” a Teatrului Naţional Târgu-Mureş – are curajul să scormonească în acest cuib de viespi al naţionalismului. Şi asta acum, într-o perioadă în care criza economică dezveleşte nişte canini pe care lumea îi credea de mult acoperiţi de zâmbetul perfid al diplomaţiei europene.
  Lupta pentru putere a existat dintotdeauna, iar scopul a scuzat mereu mijloacele. Simţindu-se ameninţat cu pierderea alegerilor locale şi, implicit, a sursei banilor necesari supravieţuirii (într-o viaţă şi aşa distrusă), un primar secui dintr-un sat fictiv (dar deloc utopic) din Ardeal recurge
  Citeste tot pe Yorick
• Un excelent “tablou“ al prezentului de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  Tânărul dramaturg Csaba Szekely propune o tragicomedie remarcabilă, o scriere greu de întâlnit în peisajul celor care au pretenții de dramaturgi. Csaba Szekely este autorul unei trilogii despre actualitate – “Flori de mină”, “Orb de mină” sau “Beznă de mină” și “Apă de mină”, remarcat și prin alte scrieri, premiat pentru harul său, mai puțin speculat în repertoriile teatrelor de la “centru” cu pretenții de căutare a unor piese “mioritice”. A pornit de la Arad s-a afirmat la Târgu-Mureș, și în alte teatre din țară.
  “Beznă de mină”, selectat în FNT pentru secțiunea “Creatori și teatre în spectacol”, este un “tablou” satiric-dramatic în ambalaj apropiat de un film polițist, în care sunt surprinse aspecte majore ale realității noastre contorsionate: corupție, politichie, posibil conflict interetnic aplicat sărăciei generale într-o societate condusă fără soluții concrete, în special în lumea satului.
  Citeste tot pe Spectator
• Maghiari şi români, la cuţite, în „Beznă de mină“ de Simona Chițan sursa: Adevărul
  Un tânăr dramaturg de limbă maghiară din Târgu Mureş, Székely Csaba, transpune conflictele seculare dintre locuitorii de naţionalităţi diferite, dintr-un sat din Harghita, în replici acide şi usturătoare.
  Spectacolul „Beznă de mină“ a fost jucat la Sala Pictură a Teatrului Naţional din Bucureşti, pe 3 noiembrie, în finalul Festivalului Naţional de Teatru, fiind îndelung aplaudat de spectatorii bucureşteni. „Flori de mină“, cel de-al doilea text al dramaturgului Székely Csaba, în vârstă de 32 de ani, vorbeşte despre duşmănia dintre românii şi maghiarii locuitori ai unui sat din Harghita. O comedie neagră, cu accente dramatice cehoviene, care ia o tentă poliţistă, mai ales când, în piesă, apare un buclucaş poliţist român care, spre hazul tuturor, vorbeşte prost maghiara, după ce a avut o nevastă unguroaică. Confuziile lingvistice, rostite cu aplomb, te fac să râzi cu lacrimi.
  „Welcome in Transylvania“
  În decorul unei camere
  Citeste tot pe Adevărul
• Cînd sufletul se scurge din sticlă de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Dacă Flori de mină atinge o traumă universală – ratarea, Beznă de mină ţinteşte cîteva probleme din mediul rural transilvănean: mafia lemnului, retorica stereotipă şi găunoasă a naţionalismului (şi la români, şi la maghiari) şi – consecinţa imediată – conflictele interetnice. În acelaşi sat fără nume, primarul corupt şi sora acestuia (victimă a violenţei domestice) îşi tîrşesc cu amărăciune zilele într-o zîzanie permanentă cu vecinul ultranaţionalist, mic mafiot şi pretendent la primărie. O intrigă electorală caragialiană în care este implicat şi un poliţist român se termină cu o crimă. Regizorul Aba Sebestyén împinge umorul pînă la caricatură, plecînd de la un comic de limbaj din scriitură – poliţistul român vorbeşte o maghiară aproximativă (Barna Bányai Kelemen reuşeşte o performanţă cu vicierea limbii, cel puţin aşa pare din reacţia publicului). Uneori însă – ca şi în Flori de mină unde Iván
  Citeste tot pe Dilema veche