Se vor împlini curând 60 de ani de când Max Frisch a scris Biedermann şi incendiatorii, unul dintre cele mai puternice texte ce-i poartă semnătura. Definit chiar de autor, şi ironic, dar şi chemând la multă luare-aminte drept o piesă didactică fără morală cu un epilog.
Alături de alte câteva dintre scrierile sale, Biedermann şi incendiatorii (premiera - 28 martie 1958) ilustrează apetenţa nutrită de scriitorul elveţian de expresie germană pentru absurdul aflat în anii 50 ai secolului trecut la apogeu. Continuitatea preocupărilor în domeniul esteticii absurdului reprezentând unul dintre motivele ce l-au determinat pe Martin Esslin să-l includă pe Max Frisch în celebra lui carte dedicată acestui gen de teatru. (cf. Teatrului absurdului, Editura UNITEXT, Bucureşti, 2009). De altminteri, întreg capitolul dedicat lui Max Frisch e centrat pe analiza piesei respective. Tradusă în româneşte de Paul B. Marian şi Suzi Hirsch , scrierea lui Max Frisch a
Citeste tot pe
Adevărul
