Micul ecran îşi absoarbe din viaţă ororile, crimele pentru a le revărsa, mai nou, cu o anume ostentaţie păguboasă, şi pe scenă. Cu precădere Ştirile de la ora 5 de pe Pro TV abundă în grozăvii şi oribilităţi de tot felul. Le ştim şi le privim oripilaţi, dezgustaţi de mizeria morală a jalnicelor rebuturi umane din care televiziunea face "vedete". Mă întreb: e necesar ca şi teatrul să se implice în acest proces pentru a-şi afirma conexiunea la prezent? De aceea prima piesă din spectacolul coupe al studioului Euphorion al Naţionalului clujean se intitulează Între 5 şi 7. De aceea eroii ei sunt hidoase arătări de la periferia umanului, contaminaţi de morbul vedetismului de trei lulele, rezultat în urma intensei mediatizări.
Scenariul lui Emanuel Ciocu porneşte de la o banală întâlnire între doi foşti colegi şi ajunge la "foloasele" pe care aceştia le-ar putea trage din crimă spre a ieşi din anonimat. Vedetismul astfel perceput este o
Citeste tot pe
Agenda LiterNet
