În numai câțiva ani, Andrei și Andreea Grosu au creat nu numai un spațiu al teatrului intim, ci și câteva spectacole de calitate, de rafinament chiar, ilustrând, poate fără să-și propus, forța creatoare a lipsei de mijloace. Creații de substanță, cu personalitate, în care predomină componenta imaterială, creații delicate, care îi plasează pe cei doi artiști într-o lume a lor, departe de teatrul comercial din cluburile bucureștene și, în egală măsură, de experimentele rezultate din mania molipsitoare a noului. „Trei femei înalte“, „Ce zile frumoase“ și „Un tramvai numit dorință“ înseamnă mult pentru un început. De curând, lor li s-a alăturat și „Blackbird“ de David Harrower, piesă montată, pentru prima oară la București.
Un spectacol ce dezvăluie, fără a etala însă, o poveste ce trimite inevitabil la „Lolita“ lui Vladimir Nabokov, un spectacol cu două personaje și o stafie, cum spunea dramaturgul scoțian despre
Citeste tot pe
Yorick