editeaza

• „Blackbird” – Verdictul: vinovat sau nevinovat? de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Perversitatea vinei este seducătoare. Sentimentul de asumare a consecinţelor datorate faptelor proprii ţine multe minţi treze la ore mici ale nopţilor devenite dimineţi. A fi sau a nu fi vinovat este un verdict pe care ceilalţi îl judecă pentru tine. Dar a te simţi sau a nu te mai simţi vinovat devine la un moment dat o chestiune de alegere. Cât durează ispăşirea vinei? Ce mecanisme sociale şi psihologice trebuie să funcţioneze în tandem pentru a face să dispară culpa şi procesele bio-chimice care nu îţi dau voie să arunci în coşul cu amintiri vagi acea senzaţie acută de vinovăţie? Regretul, iertarea, căinţa, ispăşirea, izbăvirea, cum derivă una din cealaltă, cum ajungi ca într-o dimineaţă să deschizi ochii şi ruşinea, frica, sila şi remuşcarea care îţi deveniseră realitate, dintr-odată au dispărut şi au lăsat loc unei linişti pe care cu greu o recunoşti dintr-un timp de dinainte de păcat. Şi, totuşi, rămâne un damf de
  Citeste tot pe Yorick
• Păsări de pradă… Blackbird(s)! de Andreea Nanu sursa: Ziarul Metropolis
  Blackbird sau…blackbirds? E întrebarea cu care am ieşit de la Unteatru după ce am văzut piesa lui David Harrower, în regia lui Andrei şi a Andreei Grosu. Poate e firesc să încep cu notarea acestei prime impresii după duelul verbal dintre Ray (Peter) şi Una. Și totuşi, o umbră de îndoială se strecoară, brăzdând aerul încins de afară… Să fi fost doar o pasăre?… O pasăre neagră, un gând acuzator sau, poate, „dulcea pasăre a tinereţii”? Ezit, ştiind că lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par să fie…
  Căutând un răspuns, teatrul alege calea incomodă, îngustă, la granița subțire care desparte adevărul de (pre)judecată… Un taxi trece foarte aproape, strada e îngustă, ce-i drept… Ce-i drept, versiunile poveștilor lor, ale lui Ray și Una trec foarte aproape una de cealaltă, se încrucișează, încearcă să comunice, se acroșează violent, zgârie, lăsându-și urmele (îndrăgostite?) pe trupul de ceață al unei întâlniri
  Citeste tot pe Ziarul Metropolis
• Propunerea unor artiști minunați… de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  Printre restanțele necomentate de la sfârșitul anului trecut se află și un spectacol deosebit, aparținând tot teatrului independent. Nu știm câți dintre regizorii și numeroșii actori din diverse generații ar fi capabili să realizeze un astfel de spectacol precum “Blackbird” (“Pasărea neagră”) de la “Unteatru” într-un spațiu intimist cu maximum 35 de locuri pentru spectatori. Realizatorii propun publicului cu rafinament să devină judecător al unui fapt șocant, într-un spațiu restrâns, altul decât cel obișnuit al acestui teatru independent.
  Alegerea piesei dramaturgului englez contemporan, David Harrower este demnă de apreciat. În 2005 piesa participa cu un spectacol îndelung comentat la Festivalul de la Edinburgh. Conflictul a iscat dezbateri prin tema sa, discuția după două decenii dintre un bărbat de 60 de ani și o tânără care la 12 ani a avut prima experiență sexuală cu acesta. A fost viol ? Rămâne o întrebare derizorie,
  Citeste tot pe Spectator
• Disecția unei fantome la UNTEATRU de Dana Ionescu sursa: Yorick
  În numai câțiva ani, Andrei și Andreea Grosu au creat nu numai un spațiu al teatrului intim, ci și câteva spectacole de calitate, de rafinament chiar, ilustrând, poate fără să-și propus, forța creatoare a lipsei de mijloace. Creații de substanță, cu personalitate, în care predomină componenta imaterială, creații delicate, care îi plasează pe cei doi artiști într-o lume a lor, departe de teatrul comercial din cluburile bucureștene și, în egală măsură, de experimentele rezultate din mania molipsitoare a noului. „Trei femei înalte“, „Ce zile frumoase“ și „Un tramvai numit dorință“ înseamnă mult pentru un început. De curând, lor li s-a alăturat și „Blackbird“ de David Harrower, piesă montată, pentru prima oară la București.
  Un spectacol ce dezvăluie, fără a etala însă, o poveste ce trimite inevitabil la „Lolita“ lui Vladimir Nabokov, un spectacol cu două personaje și o stafie, cum spunea dramaturgul scoțian despre
  Citeste tot pe Yorick