Sunete sparte, asurzitoare, intrerupte brusc si reluate intr-un tempo accelerat, zgomote inabusite sau stridente compun preludiul sonor (excelenta coloana sonora creata de Dorothea Iordanescu) al unei atmosfere apasatoare. Le auzim de indata ce intram in sala si vor reveni la anumite intervale pentru a accentua momentele de intensitate, prelungind traseul personajelor si cadrul pe care initial il figureaza auditiv. Pregnanta lor este extrem de importanta in economia spectacolului, pentru ca ele nu doar ilustreaza ambientul – creat si printr-o fina alternanta de lumini –, ci amplifica tot ceea ce mocneste inauntrul lui. Sint un rezoneur care filtreaza si reverbereaza amplificat toate acumularile de neliniste si angoasele permanentizate. Rabufnirile si puseele uneori incontrolabile macina pina la uzura o lume stigmatizata prin ceea ce e obligata sa traiasca la nesfirsit. Este blestemul unei familii americane care nu poate depasi conditia de a fi prizoniera unor nevoi ce evolueaza de
Citeste tot pe
Observator Cultural
