editeaza

• 1
• 2

• Cu blocul în sânge de Mihaela Michailov sursa: Suplimentul de cultură
  Block Bach, spectacolul Teatrului Odeon, regizat de Alexandru Dabija, a fost prezentat la Casa UNESCO, pe 3 septembrie, la invitatia Delegatiei Permanente a Romaniei pe linga UNESCO, fiind integrat in seria de evenimente consacrate lui Constantin Brancusi. Block Bach e o arhiva cotidiana vie. Un aliaj de gesturi, atitudini, priviri, care urca de la parterul miscarii brute la etajul divortului de beton.
  Care apasa pe "butoanele" bicepsilor si ale saruturilor fugare. Fiecare amanunt aparent banal e saltat spre un sens doi. Nimic nu ramine doar la/in bloc. Simbolizarea concretului se face fara artificii inutile, printr-o simpla trecere la etajul superior. Urcatul si coboritul in imaginarul scarii se fac simultan. Block Bach te arunca in atmosfera din fata blocului, in dementa zgomotelor violente, pentru ca, in secunda urmatoare, sa-ti lipeasca urechea de Bach. Te smulge din strada, din dictatura cenusiului si te asaza intre cei patru pereti muzicalizati. Performarea spatiului din jurul
  Citeste tot pe Suplimentul de cultură
• Bach pe lângă blocurile din Vltava de Cristina Rusiecki sursa: Revista Cultura
  Cei patru își fac apariþia pe scenã: Rãzvan Mazilu, dansatorul și coregraful spectacolului (alãturi de israelianul Amir Kolben); Monica Petricã, solistã a Operei Naționale din București; actrița Coca Bloos, reprezentanta teatrului în spectacol; C.R.B.L. cu brațele inscripționate, care, stupoare!, danseazã break pe muzica lui Bach în „Block Bach“, spectacolul Teatrului Odeon.
  Doar cã de data aceasta nu publicul bucurestean trãieste obisnuita surprizã, ci acela din Praga, asezat pe scaunele de piele din luxurianta Lanterna Magika, sala de dans contemporan a Teatrului National din Praga. Evenimentul este organizat de Institutul Cultural Român cu prilejul Zilei Nationale a României, ca rãspuns al Sãptãmânii Culturii Cehe gãzduite anul trecut de Teatrul Odeon la Bucuresti. Publicul praghez, mai retinut în general decât cel românesc, reactioneazã cald, indiferent cã e personal diplomatic invitat, tineret ceh sau spectator specialist, cum e cazul
  Citeste tot pe Revista Cultura
• Printre blocurile gri se aude Bach de sursa: Metropotam
  Block Bach, piesa lui Alexandru Dabija, e despre ce se intampla cu cartierul cand ii dai Bach. Experimentul coregrafic la a carui realizare Razvan Mazilu a colaborat cu Amir Kolben, director artistic si coregraf al Companiei de dans Kolben din Israel, demonstreaza ca nu conteaza cat de gri e fundalul, ci cat de buna e muzica. Prin urmare, cei patru locuitori ai unui bloc trist improvizat pe scena de la Odeon (Razvan Mazilu, Monica Petrica, CRBL, Coca Bloos) vor dansa contemporan, dar pe Bach aproape o ora.
  Ideea Lui Dabija e cat se poate de originala: sa scalde hip-hop-ul si banalul cotidian in simfonie de mare clasa, intr-un fel de rascumparare, cum bine zice Dragos Bucurenci, a acestui spatiu defavorizat, semi-salvat de graffiti, atractia pentru limbajul si muzica underground sau de fotografiile unui Nicu Ilfoveanu, de exemplu. Si chiar asa, ce s-ar fi ales de cartier daca macar o perioada s-ar fi ascultat numai Bach? Ar fi fost unul mai stilat suprarealist, in care obiectele (aici
  Citeste tot pe Metropotam
• „Dansand cu Mazilu“ de Cristina Rusiecki sursa: Revista Cultura
  Teatrul Odeon îsi continua inspiratul program început în 2001, „Dans la Odeon“, cu premiera „Block Bach“, în regia lui Alexandru Dabija si coregrafia lui Razvan Mazilu si a israelianului Amir Kolben. Spectacolul de teatru-dans este o poveste de cartier despre existenta noastra cotidiana pe muzica de Bach, interpretata de Coca Bloos, Monica Petrica, Razvan Mazilu si CRBL. Premiera a fost precedata de vernisajul expozitiei de pictura „Dansand cu Mazilu“ a artistului vizual grec Dionisis Christofilogiannis.
  Artist cu un parcurs interesant de vreme ce dupa ce a absolvit Institutul de Inginerie mecanica din Sheffield, Anglia, face un masterat în Design industrial, la Strathclyde University Glasgow din Scotia iar acum doctoratul în pictura la Universitatea de Arta si Design din Cluj. A expus în tara natala la Pireus, în Kamarea, Mikonos si Hydra, apoi în Bucuresti, Londra si München. In 2006 realizeaza o expozitie de fotografie la Compania de dans din Havana.
  Citeste tot pe Revista Cultura
• "Block Bach" - Teatrul Odeon de Ileana Lucaciu sursa: România Liberă
  O echipa de creatori inspirati au ales calea originala de a asocia muzica lui Johann Sebastian Bach unei simple povesti de viata. Ni se ofera astfel, un impresionant spectacol de imbinare a teatrului dramatic cu miscarea expresiva, cu dansul, pe muzica lui Bach, totul completat armonic cu proiectii spre a dezvalui esente din viata celor de la... bloc.
  Este un spectacol original si cultural cum mai greu se intalneste in framantatul nostru peisaj teatral. O echipa unita pe o idee creatoare - regizor, coregrafi, interpreti, realizatorii proiectiilor prelucrate electronic -, apeland la muzica lui Johann Sebastian Bach, alegand teatru-dans ca modalitate de exprimare dramatica, propun o radiografie emotionanta a obisnuitului vietii din marile cartiere-dormitoare de blocuri, unde tinerii, ca oriunde pe acest pamant, traiesc firesc, intalnirea cu dragostea. Cheia surprinzatoare a originalitatii acestui reusit experiment de teatru-dans, poate impropriu numit astfel, este alegerea muzicala a
  Citeste tot pe România Liberă
• Sa dam Bach la tot cartierul de Liviu Ornea sursa: Observator Cultural
  Nu stiu daca ideea de acum exact un an (iunie 2006) a unor tineri din Timisoara: „Romani, sa dam Mozart la tot cartierul“, a fost pusa in aplicare, dar ideea lui Mazilu+Dabija de a tese citeva povesti din viata unui bloc pe muzica de Bach si a le da inclusiv rapperilor a fost, ba chiar cu brio.
  Spectacolul e foarte frumos, dar respecta, oarecum, o reteta (de mare succes) pe care cei doi autori, carora li se adauga acum si coregraful israelian Amir Kolben, o stapinesc perfect, au experimentat-o deja cu Un tango mas.
  Sint, totusi, citeva lucruri noi. in primul rind, momentele Cocai Bloos, care adincesc si motiveaza ideea de teatru-dans. Coca Bloos construieste cu discretie, cu negraita modestie, si, mai ales, cu talentul ei urias, un personaj straniu, care se misca mecanic, alternind expresia de animal haituit cu aceea a omului resemnat, redus la gesturile elementare (tulburatoare este mai cu seama scena in care isi maninca, aproape, cu devotiune religioasa, oul),
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Vă place Bach? de Marina Constantinescu sursa: România literară
  Seri şi nopţi în şir îmi petrec privind ferestrele blocurilor. Cred că fac asta dintotdeauna. Crepusculul, înserarea, noaptea. Umbre mişcătoare, precipitate sau, dimpotrivă, molatece. Corpuri şi lumini ciudate care se fîţîie încolo şi-ncoace, în zeci şi zeci de pătrăţele. Toate, la discreţia mea. Gesturi de toate felurile. Lustre, de forme şi dimensiuni care nu solicită variaţia, suspendate de tavane joase, apăsătoare. Lustre care, nu ştiu de ce, nu dau niciodată o lumină vie. Aglomerări de obiecte, fiinţe strecurate în mişcări nedefinite. Fugă, popas, frici, viaţă, moarte, resemnare, bucurie, nostalgie. Fugă, popas... Proiecţiile mele pe destinele lor. Ciudat palimpsest. Căutare identitară. Fantasme potenţate de acest fel de voaiorism al meu. Ce nu văd, completez cu imaginaţia. Ore şi ore. Corpuri şi poveşti. Blocuri, blocuri, blocuri. Urîte, sordide. În afara oricărei noţiuni care ar putea să aibă tangenţă cu esteticul.
  Citeste tot pe România literară
• Pur şi Simplu Bach de Dan Boicea sursa: Adevărul literar și artistic
  CRBL, liderul trupei de hip-hop Simplu, Răzvan Mazilu şi Monica Petrică au găsit acelaşi ritm al comunicării la Teatrul Odeon din Bucureşti. Muzica lui Bach este limbajul comun ideal, care leagă stilul de viaţă al băiatului de cartier, al vecinei iscoditoare de la un etaj oarecare şi al unor tineri care se îndrăgostesc.
  Bach poate fi un antidot la manelizarea oraşului, pentru că acoperă zgomotele lui inutile - claxoanele irascibile sau frânele convulsive. Bach dizolvă cenuşiul tăcut al blocului de vizavi şi salvează ziua din încrâncenarea ei. Iar „Block Bach" sublimează poezia cotidianului, dându-i un alt sens al receptării.
  O scară de bloc şi patru apartamente: viermuiala „blocatarilor" este redusă la patru poveşti. CRBL stă aşezat pe trepte, adulmecând fiecare singurătate care trece pe lângă el. Pe scări coboară o doamnă în vârstă, un tânăr, dar şi frumoasa blocului. Păşesc unii prin umbrele altora. CRBL se alătură convoiului
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• Exceptional de Alice Georgescu sursa: Ziarul de duminica
  Ultimii ani ne-au obisnuit, in viata sociala, mondena si, din pacate, culturala cu zgomotul ca indicator garantat al calitatii. Suntem zilnic dresati sa asociem talentul, importanta, valoarea personala cu ambalajul tipator, cu insolenta, cu ifosele. Inver
  Fiindca nu numai in arena fiarelor politice, dar si in templul muzelor castig de cauza - castig, in general - dobandeste cel ce striga mai tare. De exemplu: se organizeaza la Bucuresti, acum doua luni, in editie-princeps, un foarte bun Festival International de Teatru, care aduce trupe si artisti de linia intai, si, din cauza ca mica echipa de la Centrul de proiecte culturale de pe langa Primaria Capitalei (ArCuB) nu dispune de suficiente forte si nici de bani destui pentru o "promovare" pe masura, evenimentul trece aproape neobservat sau e consemnat scurt si sec.
  In schimb, rasuna vorbe mari si circula sume astronomice pentru parade in care, sub numele-renume al Festivalului International de Teatru de la Sibiu, programul aduna,
  Citeste tot pe Ziarul de duminica