În varianta princeps datorată în întregime lui Oscar Wilde, dar şi în cea lifting datând de prin anii '70 ai secolului trecut, în care scriitorul englez era vesel şi elegant „salutat” de Eugen Mirea şi H. Mălineanu, Ce înseamnă să fii onest (Bunbury) respectiv Bună seara, domnule Wilde! înseamnă mană cerească pentru instituţiile de spectacol ce au pe statul de plată numeroşi actori tineri dornici de partituri generoase, aşa cum par să se prezinte lucrurile la Teatrul German de Stat din Timişoara. Regizoarea Marina Tiron Emandi, despre care aflu că lucrează cu norma de bază la Opera Română din Timişoara, a optat pentru versiunea originală asezonată cu muzica lui Gerd Natschinski, dar nu a conferit spectacolului nici un sens, nici un stil, nici un punct de atractivitate. Pluteşte peste întreaga reprezentaţie un aer de oboseală, de amatorism şi diletantism pe care nu le pot masca nici costumele gen „marele Gatsby” create de Livia Sava,
Citeste tot pe
Revista Familia
