editeaza

• 1
• 2

• Propunere reușită pentru … un altfel de teatru de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  Alegerea repertorială surprinde, fiind ieșită din linia obișnuită a dramaturgiei, dar e actuală prin propunerea tematică ce atacă fenomenul infiltrării alarmante a violenței în lumea de astăzi. Remarcabilă este tratarea piesei “Butoiul cu pulbere” a macedoneanului Dejan Dukovski de către regizorul Felix Alexa. Spectacolul este o tragicomedie, o “comedie neagră”; provoacă râsul publicului, dar îi lasă și un gust amar privind dezumanizarea manifestată în societate.
  Dramaturgul contemporan din Macedonia, Dejan Dukovski s-a impus în plan european prin piese concepute original. “Butoiul cu pulbere” a stat și la baza unui film, titlul fiind inspirat dramaturgului de răspunsul unor politicieni celebri privind războaiele din Balcani considerate un … “butoi cu pulbere”. Regizorul Felix Alexa reușește să evidențieze că violența, dezumanizarea sunt rod al stării societății actuale, nu numai un efect al războiului. În acest spectacol solid
  Citeste tot pe Spectator
• Lumea din care am ieşit de Mihai Brezeanu sursa: Agenda LiterNet
  "De ce dai, mă, de ce dai?", e replica-emblemă a Reconstituirii, filmul-emblemă al cinematografiei româneşti din secolul XX. "Pentru că aşa vreau eu, bă!", e răspunsul măruntului interlop post-comunist, de găsit nu atât în filme (cinema-ul epocii avea, cu rare excepţii, prea puţin de a face cu epoca în sine), cât în dosul blocurilor, în gangurile prost-luminate, în bodegile de cartier, în crâşmele de sat, în ceea ce a reprezentant, decade întregi, decorul în care a trăit marea majoritate a românilor. Dar şi a bulgarilor, sârbilor, albanezilor, în general, a balcanicilor pe care absenţa comunismului i-a găsit incapabili să îşi umple vieţile cu altceva decât alcool ieftin, violenţă gratuită şi privire goală.
  Textul macedoneanului Dejan Dukosvski, Butoiul cu pulbere, montat de Felix Alexa în deschiderea stagiunii 2014-2015 a Naţionalului bucureştean, vorbeşte despre această lume măruntă, fără de nădejde şi fără de rădăcini,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Cinism! Umor negru! de Maria Sârbu sursa: Jurnalul
  O viaţă pustiită poate provoca scânteia ce declanşează un război adevărat. Despre vieţi pustiite din Balcani - Sud-Estul Europei -, unde s-a născut, scria la începutul anilor '90 tânărul dramaturg macedonean Dejan Dukovski în piesa “Butoiul cu pulbere”. Avea în jur de 25 de ani. A folosit ca pretext această figură de stil, atrăgând atenţia asupra fiinţei umane demoralizate. Deci nu e despre război, deşi asemenea acţiuni prezentate de autor au loc şi în vreme de război şi au avut loc şi în vremea acelor conflicte dintre ţările ce au format înainte Iugoslavia. Iar piesa lui Dukovski rezistă şi se montează şi astăzi
  A ales-o şi regizorul Felix Alexa şi a pus-o în scenă la Teatrul Naţional din Bucureşti. A extras fragilitatea fiinţei umane, dincolo de violenţa etichetată. A scos în evidenţă deci frica şi descumpănirea, laşitatea şi cinismul. E ca şi cum sufletul omului ar fi într-o criză perpetuă. Cineva îl domină.
  Citeste tot pe Jurnalul
• Butoi cu pulbere în aşteptarea scânteii ce nu va să vină de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Spiritul balcanic – pitoresc, venal, sangvin, exploziv, plin de umor amar, de pasiuni domestice exacerbate şi de violenţa noastră cea de zi cu zi. Un butoi cu pulbere, aşa cum bine a rezumat Churchill zvâcul acestui colţ de Europă, aflat sub presiunea capacului numit haz de necaz amestecat cu lene şi indiferenţă. Un argint viu care se plimbă hai-hui prin câteva ţări din Estul Europei, fascinant prin nonşalanţa sa, dar atât de periculos şi imprevizibil.
  Cele opt scene din piesa lui Dejan Dukovski „Butoiul cu pulbere” alcătuiesc un portert caleidoscopic al unei lumi abrutizate, în care speranţa e un cuvânt dintr-o limbă uitată, iar singura realitate este suprevieţuirea. Un micro-univers în care frica, pumnul şi briceagul ţin loc de raţiune. Iar peste toată această mizerie comună pluteşte alene un damf de zâmbet mutilat, pentru că nu e nimic mai cinic, şi mai frumos totodată, decât o poveste tristă spusă cu zâmbetul pe buze.
  Citeste tot pe Yorick