O lume à l’envers, in care ordinea este destructurata sau chiar, mai mult decit atit, anihilata. Pasarile nu mai zboara, pestii inceteaza sa mai inoate, iar ciinii asteapta sa fie scosi la lumina. O lume impietrita parca in asteptarea ce tinde sa absoarba existenta individului. Caci aceasta stare, bine intuita si atent speculata in spectacol, constituie miza dramaturgiei lui Matei Visniec, subscrisa absurdului si valorizind un comic extrem de nuantat.
Doi barbati asezati in jurul unei fintini dialogheaza febril despre destinul unui ciine cazut in adincul ei. Discutia nu este altceva decit un pretext pentru a-si sonda propria viata, resimtind acut inutilitatea oricarui gest si caderea treptata in vid. Spectacolul este o parabola moderna, avind in centru solitudinea si neputinta salvarii, ruperea legaturii cu celalalt si frica imobilizanta.
Poate ca acest ciine s-a saturat de oameni si s-a retras pentru citva timp intr-o fintina. Sau poate a cazut din greseala. Pentru ca niciodata
Citeste tot pe
Observator Cultural
