editeaza

• Multiplele feţe ale puterii – „C.E.O.” la Teatrul de Comedie de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Puterea nu este un mijloc, ci un scop în sine. Cel care o deţine ca pe o facultate superioară şi se foloseşte cu voluptate de ea capătă noi simţuri. Statura i se modifică, gusturile se rafinează, ideile îi devin mai îndrăzneţe, siguranţa de sine creşte exponenţial, iar plăcerile şi nevoile sale nu mai sunt cele ale muritorilor de rând. Puterea seduce şi pe cât de mult control îi oferă celui care o posedă, pe atât de pervers îl manipulează. Nu oricine o poate avea. Doar cei născuţi puternici pot accede spre putere. Şi mai puţini sunt cei care ştiu ce să facă atunci când o au. Iar odată scopul atins, exercitarea noului statut privilegiat devine un joc plăcut şi periculos.
  Spectacolul „C.E.O” de Stig Larsson, în regia lui Vladimir Anton, de la Teatrul de Comedie vorbeşte despre schimbarea raporturilor de putere în relaţiile dintre oameni. Puterea de toate felurile – a poziţiei sociale, a banului, a minţii, a necunoscutului, a fricii,
  Citeste tot pe Yorick
• Sugestii de ordine interioară de Răzvana Niţă sursa: Port.ro
  C.E.O. este şeful cu gradul cel mai mare într-o companie, corporaţie sau agenţie, echivalent cu Director General Executiv (Chief Executive Officer). În lumea francofonă echivalentul pentru C.E.O. este PDG (President Directeur General) – de la DEX citire. Păi, şi ce face un CEO? „Face multe”. De exemplu, vizite la locuinţa angajaţilor lui. Neinvitat. Argumentul? Dorinţa de a sparge barierele între clasele sociale şi de a-şi cunoaşte membrii personalului şi altfel decât în activitatea de producţie, şi anume acasă, în intimitate, în preajma şi în contact cu cei apropiaţi lor. Câtă generozitate şi lipsă de formalism, veţi spune. Însă lucrurile nu stau tocmai aşa.
  Stig Larsson îi oferă regizorului Vladimir Anton oportunitatea de a exploata cu maximă expresivitate toată bogăţia şi complexitatea unei poveşti care prilejuieşte naşterea unor momente de sensibilitate, emoţie dar şi umor negru sau elemente tipice unui thriller psihologic.
  Citeste tot pe Port.ro
• J.C. - C.E.O. de Mihai Brezeanu sursa: Agenda LiterNet
  Şi dacă a existat? Şi dacă vine iar? Cum se va arată? Cui? O să-L recunoaştem? J.C. este, pesemne, cel mai cunoscut om din istorie. Cel puţin din istoria civilizaţiei occidentale. Sinonimă, până la un punct, cu civilizaţia creştină.
  C.E.O. sunt, probabil, cele mai cunoscute iniţiale din spaţiul occidental corporatist, încă- sau post-creştin, contemporan. În spatele lor, recunoaştem autoritatea. Ca pe oricare lider, îl privim cu un amestec de admiraţie, invidie, teamă şi neîncredere. Uneori, îl detestăm. Rareori, îl simpatizăm. Dacă ar fi să-l definim printr-un singur cuvânt, se prea poate ca acela să fie PUTERE.
  What if J.C. meets C.E.O.? Şi entitatea astfel rezultată hotărăşte să-şi viziteze, prin sondaj, supuşii? De pildă, într-o seară de vineri, într-un orăşel scandinav oarecare, sunând la uşa unui cuplu tânăr, simpatic şi blazat? Cum va reacţiona el, angajatul corporaţiei? Dar ea, soţia depinzând în egală măsură de
  Citeste tot pe Agenda LiterNet