editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5
• 6
• 7

• La moartea unui artist-Cabinierul de Ronald Harwood la Teatrul Nottara regia Mercel Top de Cristiana Gavrila sursa: bewhere the city
  Ce poate fi mai trist pe scenă decât un actor care îşi uită rolul, ce poate fi mai dureros în viaţă decât imaginea unui om în faţa morţii?
  Info
  Titlul: "Cabinierul" de Ronald Harwood
  Regia: Marcel Ţop
  Distribuţia: Alexandru Repan, Anca Bejenaru
  Teatrul: Nottara, Sala „George Constantin
  
  În Barrymore, text jucat cu ani în urmă de Ştefan Iordache, apoi de Adrian Pintea, exista o replică la profunzimea căreia ne invită să reflectăm şi Cabinierul de la Teatrul Nottara: „Nimic nu-i mai trist pe lume decât un actor mort”.
  
  Dacă regizorul Marcel Ţop a respectat textul dramaturgului Ronald Harwood (printre altele, autorul mai multor scenarii de film, câştigătorul unui Oscar pentru Pianistul), înseamnă că şi acesta preia replica, dar îi adaugă o încărcătură de speranţă. Marele actor shakespearian aflat în faţa colapsului şi în apropierea morţii, interpretat în notă ludică, dar respectând tensiunea piesei, de Alexandru Repan,
  Citeste tot pe bewhere the city
• Cabinierul regia Marcel Top-Razboi si teatru de Cristina Rusiecki sursa: Art Act Magazine
  Război şi teatru
  de: Cristina Rusiecki
  
  NR. 114
  
  20 Aprilie, 2011
  
  
  Multă vreme Marcel Țop a părut regizorul tuturor nebuniilor. Aduceți-vă aminte numai de Natural Born Fuckers sau Deformații. Ultimele montări dovedesc, însă, că artistul are o structură polivalentă, că spectacolele rebel-incendiare pot sta alături de mixul experimental dintre operă și teatru (ca Amadeus de la Opera Națională București) sau de montări clasice, de eleganță teatrală, cum e ultima premieră de la Teatrul „Nottara”: Cabinerul de Sir Ronald Harwood (piesă după care s-a făcut și un film celebru). Cu o construcție solidă, urmărind povestea bine articulată în jurul ultimei zile din viața unui actor shakespearean, Cabinerul se bucură de interpretarea magistrală a lui Alexandru Repan, secondat remarcabil de toți partenerii de scenă.
  
  Război şi teatru
  
  Lucrurile se petrec în timpul bombardamentelor din Al Doilea Război Mondial. Acesta rămîne doar
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Război şi teatru de Cristina Rusiecki sursa: Yorick
  Multă vreme Marcel Țop a părut regizorul tuturor nebuniilor. Aduceți-vă aminte numai de Natural Born Fuckers sau Deformații. Ultimele montări dovedesc, însă, că artistul are o structură polivalentă, că spectacolele rebel-incendiare pot sta alături de mixul experimental dintre operă și teatru (ca Amadeus de la Opera Națională București) sau de montări clasice, de eleganță teatrală, cum e ultima premieră de la Teatrul „Nottara”: Cabinerul de Sir Ronald Harwood (piesă după care s-a făcut și un film celebru). Cu o construcție solidă, urmărind povestea bine articulată în jurul ultimei zile din viața unui actor shakespearean, Cabinerul se bucură de interpretarea magistrală a lui Alexandru Repan, secondat remarcabil de toți partenerii de scenă.
  Lucrurile se petrec în timpul bombardamentelor din Al Doilea Război Mondial. Acesta rămîne doar cadrul general, căci accentul cade pe relațiile fascinante din lumea teatrului, de la devotamentul
  Citeste tot pe Yorick
• cabinierul-ronald harwood de ileana lucaciu sursa: blogul ilenei lucaciu
  “ CABINIERUL “ – TEATRUL “ NOTTARA “
  
  UN SPECTACOL … DESUET
  
  Este surprinzător cum un tânăr regizor, Marcel Țop, apreciat pentru unele spectacole în care încerca stabilirea unui stil personal teatral novator, oferă acum “Cabinierul” într-o viziune desuetă, de teatru vechi, prăfuit.
  
  Piesa englezului Ronald Harwood, dramaturg și scenarist, propune aparent dezvăluirea culiselor teatrului prin relatarea destinului unui artist pentru care viața și idealurile personale, cu bunele și relele sale, s-ar rezuma doar la scândura scenei. Acțiunea se construiește în jurul relației lui Sir (Alexandru Repan) – actor al marilor roluri create de Shakespeare cu Norman (Sorin Cociș) – cabinierul său și intervențiile unor personaje - argument – colegii de scenă, de viață, actori și tehnicieni. Piesa este apropiată de teatrul psihologic. Norman și Sir sunt personaje scoase abil din lumea specială a teatrului și a “reflectoarelor”,
  Citeste tot pe blogul ilenei lucaciu
• "Cabinierul" sau "Revolta fluturilor de noapte" de Marcel Top sursa: blogul oficial al spectacolului "Cabinierul"
  Imaginati-va actorii de teatru ca niste fluturi de noapte…
  
  Imaginati-va, acum o revolta a fluturilor de noapte. O revolta a acestor fluturi de noapte impotriva masinariei istoriei. Imaginati-va teatrul ca pe o forma de rezistenta care sfideaza cruzimea acestei masinarii, luptand indarjit, eroic, cu aripi fragile impotriva sistemelor, impotriva vremurilor, dincolo de razboaie, dincolo de crize, dincolo de realitatile imunde care ne inconjoara din trecut, prezent si viitor. Actorii sunt niste fluturi de noapte pentru ca ei sunt “facuti din ce sunt visele facute” si tocmai in aceasta structura himerica consta frumusetea artei lor. Dar si eroismul lor. Actorii sunt eroii mei. Dar si eroi vostri. Si ceea ce ii face eroii mei si ai vostri consta tocmai in conditia lor , gratioasa si iresponsabila, fantastica si ascetica, hedonista si impersonala, fragila si curajoasa, in fata timpului si a istoriei, conditie care ii fac sa fie asemeni fluturilor de noapte ce se aventureaza inspre
  Citeste tot pe blogul oficial al spectacolului "Cabinierul"
• Patetismul şi “Cabinierul” de Dana Ionescu sursa: Yorick
  M-am dus foarte curioasă la spectacolul montat de Marcel Ţop la Teatru Nottara după piesa “Cabinierul” a cunoscutului dramaturg englez (nu “britanic”, căci este de modă veche şi preferă să i se spună englez, deşi nu e englez pur-sânge) Ronald Harwood. Curioasă pentru că am văzut câteva producţii semnate de acelaşi regizor şi pentru că erau în distribuţie Alexandru Repan şi Victoria Cociaş. Mai mult, ştiam piesa, de oarecare notorietate în Europa, dar n-o văzusem montată în România niciodată. De altfel, “Cabinierul” este piesa care l-a propulsat pe Ronald Harwood cu mult înainte să câştige popularitate ca scenarist, prin participarea sa la filme de succes, gen “Pianistul” lui Roman Polanski, “Scafandrul şi fluterele”, de Julian Schnabel, sau ecranizarea, mult inferioară din punct de vedere al valorii, a romanului lui Gabriel Garcia Márquez “Dragostea în vreme de holeră”.
  Acest prim – pentru mine – spectacol românesc
  Citeste tot pe Yorick