Avind premiera la sfirsitul stagiunii trecute, spectacolul Cafeaua Domnului Ministru a fost reluat intr-un moment adecvat contextului: ajunul alegerilor.
Poate pentru a semnala subtil, nu insa mai putin explicit, imaginea in oglinda a cadrului politic deformat, subminat de motivatii meschine si intentii nejustificate.
Bizareria unei guvernari ilogice, lipsite de orice structurare si adincindu-se in provizorat (slavita stare de tranzitie) constituie fundalul situatiei create, cu atit mai periculoasa cu cit tinde sa devina omniprezenta. Politica functioneaza aberant, avind ca protagonist un ministru decrepit inainte de vreme, ce uita constant identitatea ministerului condus.
Miza spectacolului, ca de altfel a textului insusi, este motoul conceput de Horia Garbea (si ingenios transpus scenic de regizor) ca reper al politicii: „Politica e arta posibilului“. Sau, am putea spune, parafrazindu-l pe dramaturg, posibilul, indiferent de efectele implicate, poate deveni oricind o arta
Citeste tot pe
Observator Cultural
