editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

• Ucenicul scamator de Tudor Lavric sursa: Cronica Română
  Dintre spectacolele bogate ale inceputului de stagiune teatrala bucuresteana, am ales unul jucat de peste zece ani la Teatrul Bulandra. Cafeneaua, dupa Sam Bobrick si Ron Clark, cu Horatiu Malaele regizor si protagonist. Ucenic (actor) si scamator (regizor). S-a jucat cu sala plina, aproape era sa zic cu scena plina... de spectatori care nu si-au gasit locul pe scaunele putine de la Sala Izvor.
  Dar la teatru nu se joaca cu spectatorii pe scena sau in picioare la baza scenei vociferand. Secretul acestei afluente, la o reprezentatie care se joaca din 1997, se cheama “Zilele Bucurestiului”, cele doua zile cu intrare libera la teatre.
  Nu mi-am propus sa vorbesc despre piesa Cafeneaua, cred ca au facut-o destul criticii. Incerc sa deslusesc insa setea de cultura a bucurestenilor. Ma tem sa nu fie cumva doar sete de gratuitate, de pomana. Concitadinii mei nu s-au putut “bucura de Bucuresti” fara sa se enerveze. S-au enervat si in Parcul Unirii, unde Brandusa Novac a pus in scena
  Citeste tot pe Cronica Română
• 3-2 pentru doamna, după prelungiri de Mihai Buzea sursa: Academia Cațavencu
  Exact acum 30 de ani, cei doi scriitorei (Bobrik şi Clark) pe care-i admiră în secret toată redacţia au scris piesa* asta de care vă zic. De ce-au scris-o? Pentru bani, bunînţeles. De ce-i admirăm noi pe-ăştia? Pentru c-au câştigat bani grei din scrisul lor, ceea ce ne dorim şi nouă. Până una-alta, pentru onoarea de a amuşina succesul domnilor Bobrik & Clark, eu, unul, a trebuit să rup din portofel 140 de lei: atât au costat două bilete. Scump, doamnă, scump!
  Nu am nici măcar plăcerea tipic românească de a mă văicări că am luat ţeapă, dat fiind că piesa e foarte bună. Are nerv, are idee, e jucată impecabil, are final. Are de toate, inclusiv succes; ce mai vreau?!
  Nu mai vreau nimic, pentru că aşa îmi trebuie dacă mă duc la piese d-astea, la comedii negre. Eu nu cer mult de la o piesă de teatru, doar să mă facă să râd cu gura până la urechi şi să rămân după aia cu creierul perfect curat, ca un fund de bebeluş. Ceea ce nu e cazul
  Citeste tot pe Academia Cațavencu
• La cafeneaua din Nevada de Mihaela Axinte sursa: AltIasi.ro
  ”Am fost la cafenea” alaturi de Horatiu Malaele, Emilia Popescu si Dana Dogaru, marti, 23 noiembrie. Spectacolul a inceput la 19:15 si a luat sfarsit undeva in jur de 20:50, intr-o atmosfera vesela, cu personaje comice si replici picante.
  Pe scena un decor de western, cu paravane inalte de lemn, sub forma unui han. In mijloc, un bar, iar in fata barului trei masute si sase scaunele mici de lemn. In dreapta barului, un tonomat musical, care ruleaza muzica americana veche. Decor simplu si sugestiv.
  Actiunea are loc la inceputul anilor ’90, undeva in desertul Nevada din Vestul Statelor Unite, unde sotii Wally si Louise Murdock isi inaugureaza cafeneaua. Fiind la rascruce de drumuri, pare a fi un han, unde friptura la ceaun si sampania ii asteapta pe trecatori. Surpriza insa, trecatorii nu vin, ceea ce transforma viata celor doi soti intr-o adevarata drama. Publicul urmareste astfel povestea a trei personaje zugravita in trei tablouri de-a lungul a 40 ani (cu aparitia fiecarui
  Citeste tot pe AltIasi.ro