Cafeneaua de Carlo Goldoni, în regia lui Silviu Purcărete, jonglează fin cu temporalitatea, inserând treptat elemente din prezent în cele care ţin de trecut. Jocul cu temporalitatea este evident prin soluţiile regizorale alese, dar şi prin scenografie, estetica spectacolului ori a personajelor şi, nu în ultimul rând, subiect. Spectacolul prezintă mărci tematice şi stilistice specifice regizorului Silviu Purcărete, însă e ceva mai actual decât alte spectacole ale sale.
Decorul dinamic, recuzita scenică la fel de dinamică, manevrată de actori (mâini ”invizibile” întind ceştile de cafea de sub cortina laterală) şi prestaţiile muzicale, de sine stătătoare sau acompaniind monologuri, au acea notă care fac dintr-o montare un spectacol de teatru contemporan.
Comedia, mergând până la grotesc, e străbătută adesea de o subtilă melancolie, prima evidenţiată de prestaţia lui Călin Chirilă, iar cea de-a doua de prestaţia lui Teodor Corban.
Citeste tot pe
Ziarul de Iași