editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4

• Jocul cu temporalitatea de Dana Țabrea sursa: Ziarul de Iași
  Cafeneaua de Carlo Goldoni, în regia lui Silviu Purcărete, jonglează fin cu temporalitatea, inserând treptat elemente din prezent în cele care ţin de trecut. Jocul cu temporalitatea este evident prin soluţiile regizorale alese, dar şi prin scenografie, estetica spectacolului ori a personajelor şi, nu în ultimul rând, subiect. Spectacolul prezintă mărci tematice şi stilistice specifice regizorului Silviu Purcărete, însă e ceva mai actual decât alte spectacole ale sale.
  Decorul dinamic, recuzita scenică la fel de dinamică, manevrată de actori (mâini ”invizibile” întind ceştile de cafea de sub cortina laterală) şi prestaţiile muzicale, de sine stătătoare sau acompaniind monologuri, au acea notă care fac dintr-o montare un spectacol de teatru contemporan.
  Comedia, mergând până la grotesc, e străbătută adesea de o subtilă melancolie, prima evidenţiată de prestaţia lui Călin Chirilă, iar cea de-a doua de prestaţia lui Teodor Corban.
  Citeste tot pe Ziarul de Iași
• Viaţa într-o cafenea veneţiană de Ramona Iacobute sursa: ceascadecultura.ro
  Regizorului Silviu Purcarete pare sa ii priasca vodevilul pus in scena la Nationalul iesean. Sau poate ca Nationalul iesean a gasit in vodevil o reteta care-i asigura succesul la public.
  Dupa “Palaria florentina”, spectacol care s-a jucat mai mult de o stagiune in Sala Mare a Teatrului National “Vasile Alescandri”, Silviu Purcarete a ales sa monteze la Iasi “Cafeneaua” lui Carlo Goldoni. Desi, vodevilul este un tip de comedie usoara, cu rasturnari de situatie care schimba raporturile dintre personaje si centrul de greutate al actiunii si care conduc spre un final fericit, Silviu Purcarete reuseste sa-si contureze personajele dincolo de comicul de situatie si sa le arate drumul spre metafizic, sa le injecteze melancolia si indoiala in felul de-a fi. Poate de aceea, de fiecare data cand acest regizor, atat de atasat de lumea sa si de codurile pe care le foloseste pentru a o construi, alege sa puna in scena un vodevil, nonconformismul cu care o face te convinge sa treci de
  Citeste tot pe ceascadecultura.ro
• În excursie la Cafeneaua lui Goldoni de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Veneţia. Carnaval. Măşti. Commedia dell’Arte. Goldoni. Păi e clar. Ce ar mai fi de adăugat? Ştim pe dinafară cum trebuie să fie spectacolul. Indiferent de titlul său. Dacă am văzut în copilărie „Bădăranii” cu Birlic ştim despre ce e vorba. Dacă am mai şi fost la Veneţia şi am cumpărat o mască din piaţa San Marco (poate două la preţ de una) deja suntem supra-avizaţi. Goldoni este unul dintre autorii deveniţi atât de familiari, încât orice reinterpretare ne testează limitele propriei toleranţe mai mult decât orice temă de politically correctness.
  Lui Silviu Purcărete îi place să se joace. Şi o face de cele mai multe ori cu inspiraţie şi efect scenic. În montarea de la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi a piesei „Cafeneaua” de Carlo Goldoni limitele interpretării au făcut un pas în plus pe alăturea cu poteca din pădurea narativă. Atmosfera nu mai este cea pe care o aşteptăm. Iar acest punct de pornire este pe
  Citeste tot pe Yorick
• Cafeneaua de la Iaşi - un spectacol frumos de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Silviu Purcărete revine la Teatrul Naţional Vasile Alecsandri din Iaşi şi, după spectacolele cu Uriaşii munţilor şi Pălăria florentină pune în scenă Cafeneaua lui Goldoni.
  Un autor care ştim cu toţii că îi este drag şi pe ale cărui texte a înregistrat în România cel puţin o mare reuşită. Mă gândesc la Piaţeta, în varianta princeps de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. Spectacolul de la Naţionalul ieşean este, înainte de orice altceva, unul frumos. Caracterizat printr-un continuum de imagini cum nu se poate mai reuşite. Contribuie la aceasta proiectul regizoral desenat cu o peniţă extrem de fină, muiată în tuş de cea mai bună calitate. Purcărete a conceput un proiect regizoral deloc agresiv sau zgomotos, de o delicateţe absolută. Care, fără doar şi poate, ar fi fost pe placul lui Goldoni, cel ce a militat pentru plasarea pe primul plan al miezului erudit al commediei dell arte. Există în spectacol o serie întreagă de alter-ego
  Citeste tot pe Adevărul
• De la zâmbet plictisit la hohot cu toată gura de Florian-Rareş Tileagă sursa: PasiLiberi.ro
  Veneţia, veacul al XVIII-lea. Întocmai cum indică titlul, piesa (scrisă în 1750 de Carlo Goldoni) e structurată pe acest spaţiu fix, cafeneaua, înăuntrul căreia şi în jurul căreia se învârte totul, personaje şi poveşti. Nu ştim dacă localul e în centrul oraşului sau nu, dar cert este că Goldoni îl potenţează ca nucleu vital, fundamental uman, până într-acolo încât iese din graniţele Italiei şi devine un fel de centru al lumii burgheze, indiferent de limbă. Acolo se întâmplă totul, acolo se încurcă şi se descurcă vieţi, acolo se adună lumea, de la aristocraţi, burghezi şi slugi, la străini şi autorităţi, pentru simplul fapt că toţi beau cafea. E un punct de întretăiere a destinelor, în care se ciocnesc vicii, înşelătorii, duşmănii, bârfe de duzină, răutăţi, infidelităţi grosolane şi moravuri. Între cinstitul Ridolfo, proprietar al cafenelei - un afacerist atât de inimos, încât în breasla negustorilor pare un intrus
  Citeste tot pe PasiLiberi.ro
• Cafeneaua lui Purcărete. Cu un pic de Goldoni… de Călin Ciobotari sursa: Jurnal virtual
  Din câte constat, la Naționalul ieșean merg bine, în ultimii ani, vodevilurile. Seria a deschis-o în 2013 Silviu Purcărete că Pălăria florentină. La foarte scurt timp, inexplicabil, regizorul Cristian Hadji-Culea a propus și el un spectacol de gen, Colivia (sau Colivia florentină, cum îl numeau, ironic, rău-voitorii). Pe final de stagiune actuală, același Silviu Purcărete a considerat că ieșenii au nevoie urgentă de Cafeneaua lui Goldoni, deși, din câte știu, nici unul din spectacolele pomenite anterior nu sunt scoase de pe afiș. Nu îmi este foarte limpede de unde preferința aceasta pentru vodevil la Iași a lui Silviu Purcărete. I s-o fi părând trupa aptă pentru această zonă teatrală (după deziluzia cauzată de aceeași trupă în Uriașii munților), o fi întrezărit în publicul ieșean un mare consumator de vodevil sau, pur și simplu, asta avea marele regizor la îndemână. Nu știu și, chiar dacă aș ști, nu m-ar ajuta cu nimic…
  Trebuie
  Citeste tot pe Jurnal virtual
• A fost odată o comedie de Goldoni… de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  … o comedie scrisă în 1750 pe care regizorul Silviu Purcărete o pune astăzi în scenă la Teatrul Național “Vasile Alecsandri” de la Iași. Cum regizorul s-a dovedit expert în Goldoni, când în 1986 prezenta “Piațeta”, era de așteptat ca acum, și “Cafeneaua” să strălucească din nou ca o comedie savuroasă. Spectacolul “Piațeta” a rămas în istoria teatrului ca o “bijuterie” de preț, într-o distribuție excepțională din care mulți actori sunt astăzi personalități ale scenei noastre. Acum “Cafeneaua” sa, deziluzionează. Regizorul transformă piesa comică a lui Goldoni, “Cafeneaua” într-un scenariu dramatic de telenovelă, finalizat moralizator; intrigantului Don Marzio … îi apare o coadă și coboară în iad.
  Piesa se petrece la Veneția, în timpul carnavalului, iar acțiunea are în centru două cupluri, în care bărbații își înșeală nevestele. Goldoni atacă satiric prin intrigă și conflicte, un segment social din
  Citeste tot pe Spectator