editeaza

• Cînd Isadora, totuși, nu dansa de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  S-ar putea ca unii să fie surprinşi, dar piesa lui Martin Sherman despre ultimele zile ale căsniciei dintre Isadora Duncan şi Serghei Esenin, într-un Paris care nu-i iubeşte, este, în marea ei parte, o comedie, cu nu puţine momente în care, ca să cităm dintr-o cronică americană, Cehov îşi dă mîna cu Fraţii Marx (şi-şi aruncă unii altora în cap bulgări de frişcă). E ceea ce face Sherman cel mai adesea (chiar şi în Bent, montat la Bulandra în urmă cu ani, un text despre homosexuali în lagărele de concentrare naziste) - să nu încerce să "reproducă" pe scenă drama vieţii, ci s-o ascundă în gesturi simbolice, în spatele cuvintelor, în simpla sugestie. Misiunea regizorului şi a actorilor e, prin urmare, cu atît mai dificilă, de vreme ce cuvintele nu-i ajută - şi cu totul nu i-au ajutat nici acum pe Răzvan Mazilu şi mare parte din distribuţie. Dar poate că nici n-au vrut să deschidă ceruri către acel inefabil pe care Sherman îl lasă să
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Când Isadora dansa şi Maia se chinuia de Gabriela Lupu sursa: România Liberă
  Studiu de caz. Cum procedezi când ai în distribuţie o divă urlătoare?
  Cea mai nouă premieră a Teatrului Odeon, "Când Isadora dansa", pe textul lui Martin Sherman, în regia, coregrafia şi costumele lui Răzvan Mazilu, o scoate din nou la rampă pe Maia Morgenstern care face şi de această dată ceea ce ştie ea cel mai bine: să ţipe.
  "Ei, hai, că se putea şi mai rău!", comentau amuzaţi nişte criticii la ieşire, în seara premierei. "Adică putea să zbiere chiar mai tare. Am văzut-o şi în alte spectacole şi ştim că poate." Da, e adevărat, se putea şi mai rău. Şi eu am văzut-o pe Maia Morgenstern în nişte spectacole absolut de nerecomandat minorilor sau cardiacilor, dar problema nu este că se putea şi mai rău, ci de ce oare nu se poate mai bine?
  „Medeea“ reloaded
  Mulţi regizori au renunţat cu totul la a mai colabora cu ea pentru că se pare că este complet încremenită în proiect. Este, orice i-ai face, mereu setată pe on şi cu volumul
  Citeste tot pe România Liberă
• Dance me to the end of love de Răzvana Niță sursa: Port.ro
  Isadora Duncan şi Serghei Esenin - dansatoarea nonconformistă şi poetul "huligan", doamna şi vagabondul, experienţa şi înflăcărata dorinţă de popularitate. Două orgolii nemăsurate, două personalităţi unice, doi creatori de geniu cu un excepţional apetit pentru autodistrugere. O imposibilă poveste de dragoste, un puternic război cu două victime. Un spectacol tulburător – "Când Isadora dansa".
  Astăzi ar face prima pagină a ziarelor de scandal. Isadora Duncan a scandalizat şi în epoca în care a creat şi a trăit. Dar, în egală măsură a şi fascinat. Felul în care reuşea să realizeze un echilibru perfect între a fi şi a fi dansând, între corporal şi spiritual, între concret şi inefabil, a cucerit întotdeauna. Isadora nu a lăsat posterităţii în primul rând un concept, un sistem coregrafic, ci mai ales o filosofie a libertăţii prin dans, o regăsire a sinelui şi o împăcare cu universul, o altfel de integrare în Absolut.
  Citeste tot pe Port.ro
• Duncan şi Esenin, pe scena de la Odeon de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  Figuri legendare, în „Când Isadora dansa”
  Piesa americanului Martin Sherman „Când Isadora dansa” (premiera absolută în 1985), apreciată în Occident şi prezentată pe mari scene ale lumii, este mai degrabă „pour les connaisseur”. Autorul prezintă o zi din viaţa de cuplu a două figuri legendare – celebra dansatoare născută în America Isadora Duncan, preţuită în lume, şi la fel de renumit, dar în lumea sa literară din Rusia şi fosta Uniune Sovietică, poetul Serghei Esenin. Textul însă nu pare să îi fi interesat prea mult pe creatorii de spectacole din Rusia pentru a-l pune în scenă. Acest titlu este legat totuşi de numele unui mare actor rus, Oleg Menşikov, interpretul lui Esenin în montarea de la „Globe Theatre” din Londra (1991).
  La noi au fost atraşi de piesă Ada Lupu, care a şi tradus-o, montând-o la Teatrul Naţio­nal din Chişinău, şi Răzvan Mazilu, care a folosit aceeaşi traducere pentru varianta sa scenică de la
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Pe lungul drum al maturizării de Dana Ionescu sursa: Yorick
  „Arta mea este doar un efort de a exprima adevărul Fiinţei prin gest şi mişcare. Mi-a luat ani în şir să găsesc un singur gest adevărat. Cuvintele au cu totul altă semnificaţie. Nu m-am dat înapoi de la nimic pentru spectatorii care au venit cu fidelitate să mă vadă dansând. Le-am dăruit cele mai ascunse impulsuri ale sufletului meu.” Astfel scria Isadora Duncan în volumul său de memorii, publicat acum zeci de ani la o editură newyorkeză. Cuvintele ei sunt la unison cu imaginea în umbre şi lumini a legendarei artiste, aşa cum se conturează ea în episodul biografic închipuit în piesa lui Martin Sherman, „Când Isadora dansa”.
  Săptămâna trecută a avut loc la Teatrul Odeon premiera spectacolului omonim, regizat de Răzvan Mazilu. De la această producţie m-am aşteptat, cunoscând celelalte creaţii regizoralo-coregrafice ale artistului, la o colecţie de fetişuri, la o colecţie de imagini cu încărcătură barocă şi la o colecţie de
  Citeste tot pe Yorick
• Isadora nu mai dansează de Alexandra Nistoroiu sursa: Agenda LiterNet
  N-am crezut că există oameni care să plângă la teatru. Asta până mi s-a întâmplat mie. În seara asta, la piesa Când Isadora dansa. Poate au mai lăcrimat unii în sală cu mine, dar nu i-am văzut eu. Recunosc că de obicei sunt autistă la tot ce se întâmplă în jurul meu şi mă holbez insistent la un actor sau doi tot spectacolul până sunt una cu ei. De data asta la Mihai Smarandache. Aşa am văzut că la sfârşitul piesei şi el avea lacrimi în ochi. Ştiu, s-ar putea să îmi proiectez propria stare asupra lui sau să îi fi intrat omului ceva în ochi, dar eu vreau să cred că momentul ăla a însemnat ceva. Ca să fiu măcar sinceră, dacă relevantă nu pot, de la Plastilina lui Afrim nu m-a mai răscolit aşa de mult un spectacol.
  Când Isadora dansa este o poveste scrisă la un pian imaginar pe note tragicomice. În centru sunt Isadora Duncan şi Serghei Esenin, înconjuraţi de personaje colorate, care vorbesc fiecare pe graiul lui. La propriu.
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Încălziţi-vă sufletul cu teatru de Magdalena Popa Buluc sursa: Cotidianul
  Teatrul "Odeon" are plăcerea să anunţe premiera "Când Isadora dansa", de Martin Sherman, în regia, coregrafia şi costumele lui Răzvan Mazilu, decorul: Mihai Păcurar. Din distribuţie, Maia Morgenstern şi Mihai Smarandache, alături de Rodica Mandache, Oana Ştefănescu, Jeanine Stavarache, Mircea Constantinescu, Vlad Logigan/ Andrei Runcanu şi Monica Petrică. Premiera are loc în 8 şi 9 februarie, la ora 19.00, la Sala Majestic.
  "Piesa realizează un portret, deopotrivă emoţionant şi amuzant, al Isadorei Duncan din anul 1923, când se afla la Paris, falită, fără casă, într-o căsătorie tumultuoasă cu revoluţionarul poet rus Esenin, dar convinsă în continuare că poate oferi frumuseţe omenirii prin dans", scria Michael Billington în "The Guardian".
  "Când Isadora dansa" s-a jucat pentru prima oară la "Yvonne Arnaud Theatre", Guildford, la 27 noiembrie 1985, în regia lui Robert Allan Ackerman. Premiera londoneză a avut loc în 19 septembrie 1988,
  Citeste tot pe Cotidianul